37,317 matches
-
undeva, vom vedea cum și când și mai ales cu câți dolari... Până atunci soția lui M.G. trebuie să fie încontinuu optimistă. Dumneaei trebuie să insufle curaj. Când M.G. doarme, când ațipește, soția se uită pe fereastră și de obicei plânge tăcut, mocnit, indescriptibil. Când dumnealui dă semn că s-a trezit, doamna domniei sale se șterge iute de cele lacrimi și-i sare în ajutor bolnavului giugiulindu-l, alintându-l ca pe-un școlar... ...Rezerva "12" are 8 paturi. Toți bolnavii
Civilii dau buzna la Spitalul Militar by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Imaginative/12216_a_13541]
-
le-nsoțesc cu mila dobândită la căutarea mierii în ether. Lacrimă, 3 Ceață plumb tăcere terțiară cerul ochiului mi l-au închis și imaginea verginei mis ecbatana ocna calcă iară. Pleoapele/ tavernă și tenebră/ țin distanța morții pe radar putrezit își plânge solidar palid iris pietrele în febră. Plăgile se-nchipuie meninge pagini vechi � mironosițe-n somn filtrând mirul Fiului de Domn râvna smirnei arse candeli stinge. Cubul schivnic își divide prisme câmp de energie însumând iezerii secați la timp secund încrestate
Poezie by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/12466_a_13791]
-
în febră. Cu plânsul meu ridic îmi sprijin ochi și tâmplă în ghimpe/spine/spic, cu mâinile tăcerii mă ții de subțiori și mâinile sunt aripi cu pași pierduți mă zbori deasupra pătimirii. Tăciuni vrăjiți ne țin înveșnicind durerea polenul plânge-n crin. Plângând te strigă Mame prin cântăreții-fii în țara ca o harfă � și leagăn și mormânt ne leagănă pământul cerești tipografii pământul izgonindu-l din mine prin cuvânt să ar în el cu plugul un basm sădit demult să-vie
Poezie by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/12466_a_13791]
-
plânsul meu ridic îmi sprijin ochi și tâmplă în ghimpe/spine/spic, cu mâinile tăcerii mă ții de subțiori și mâinile sunt aripi cu pași pierduți mă zbori deasupra pătimirii. Tăciuni vrăjiți ne țin înveșnicind durerea polenul plânge-n crin. Plângând te strigă Mame prin cântăreții-fii în țara ca o harfă � și leagăn și mormânt ne leagănă pământul cerești tipografii pământul izgonindu-l din mine prin cuvânt să ar în el cu plugul un basm sădit demult să-vie pom și leșuri
Poezie by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/12466_a_13791]
-
ca pe o amputare sau o cădere pe o treaptă socială mai jos, ci mai degrabă ca pe o trezire din beție, prilejul unei lucidități în plus. Atît timp cît nu duci lipsă de nimic, n-ai voie să te plîngi și a te obișnui să faci economii poate fi un fel de a te simți responsabil. Cu această nouă perspectivă mă simt și mai aproape în gînd de părinții morți, care au cunoscut vremuri grele. (Mai 1996) Forme de ateism
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
doua (corespunzătoare actualei a șasea) l-am avut coleg de bancă pe Zamfir Vasile, ceva mai mare decît ceilalți și care mă domina cu autoritate, învățîndu-mă prostii. Vara, a dat examene particulare ca să absolve încă o clasă, iar eu am plîns o noapte întreagă: îmi pierdeam cel mai bun prieten. Un băiat nespus de cuminte și de simpatic, cu ochi umezi de codană, era Vasiliu Vasile. Venea uneori pe la mine acasă, să-i Ťarătť" la franceză. într-un rînd, zăcînd eu
Bunul coleg by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12674_a_13999]
-
demult știut apoi devine din ce în ce mai neobișnuit de te scoate pe neobservate din apele tale și prins în mrejele ei uiți de unde ai pornit laptele fuge pe plită țigarea te arde la degete aura agoniza ca un copil însetat o ușă plângea fără milă se derula filmul vieților noastre nimic nu mai prindea patină totul era nou din ce în ce mai nou o ușă plângea o ușă mare amarnic plângea se închidea și se deschidea sala sufocant de plină nu-mi găseam locul și deși
Poezie by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/12829_a_14154]
-
de unde ai pornit laptele fuge pe plită țigarea te arde la degete aura agoniza ca un copil însetat o ușă plângea fără milă se derula filmul vieților noastre nimic nu mai prindea patină totul era nou din ce în ce mai nou o ușă plângea o ușă mare amarnic plângea se închidea și se deschidea sala sufocant de plină nu-mi găseam locul și deși eram fiecare spectator nu mă găseam căutam ieșirea și eram ieșirea eram ieșirea și căutam ieșirea povestea repetată până la sânge
Poezie by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/12829_a_14154]
-
pe plită țigarea te arde la degete aura agoniza ca un copil însetat o ușă plângea fără milă se derula filmul vieților noastre nimic nu mai prindea patină totul era nou din ce în ce mai nou o ușă plângea o ușă mare amarnic plângea se închidea și se deschidea sala sufocant de plină nu-mi găseam locul și deși eram fiecare spectator nu mă găseam căutam ieșirea și eram ieșirea eram ieșirea și căutam ieșirea povestea repetată până la sânge nu mă mai tulbura studiam
Poezie by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/12829_a_14154]
-
eram ieșirea eram ieșirea și căutam ieșirea povestea repetată până la sânge nu mă mai tulbura studiam la fulgerele scenelor de omor amor și viol forma floricelelor de porumb în noaptea de cinematograf ca gura de pește pe uscat o ușă plângea se închidea și se deschidea și somnul e frica de a fi Dumnezeu la o privire mai din adânc în fond sunt liber să-mi visez trezia arhiplin de câmpii unde îți vine să alergi să te joci să dansezi
Poezie by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/12829_a_14154]
-
Hornby, Des McHale, Julian Barnes și Tom Sharpe. Partea proastă e că, în afară de romanul lui Barnes (Before She Met Me), celelalte lucrări trebuie terminate în cursul lui 2004. Neuronii nimănui nu merită un asemenea tratament. Însă cînd încep să-mi plîng de milă mă gîndesc la doamna Antoaneta Ralian și mă scutur. Dacă domnia sa păstrează o cadență atît de vioaie, eu n-am voie să fac nazuri. Mai ales că în urmă cu cincisprezece ani nu-mi închipuiam meserie mai frumoasă
Interviu cu Radu Paraschivescu by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Imaginative/12648_a_13973]
-
Caimacamul a sărit fript: "E lemarghie, beiule. Ai grijă." S-a așezat în brațele mele, prinzându-mă pe după gât. - Am fugit, de fapt. Stau la un unchi și-am fugit. La Gina, soră-mea, cel puțin am cui să mă plâng. își lipise buzele de obrazul meu și vorbea abia îngânat. O mângâiam ușor pe genunchi. Se răsuci cu spatele la mine apăsându-mi mâinile pe pântece. Caimacamul se agita bezmetic. L-am înjurat, să mă lase-n pace. Știam prea bine și
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
de sclipirile lor tăioase, adânci. Gâfâia, aproape de plânset. - Cum să mă mărite? Cum să mă dea? Ce sunt eu să mă dea? Ce sunt? Ceee? Aproape că țipase. Și-a dus speriată mâna la gură. S-a prăbușit dintr-o dată plângând. Am sărutat-o. - Ce-i cu tine, Mașa. S-a desprins. A făcut câțiva pași prin sală. S-a dus până la ușa sălii de așteptare. A deschis-o. Apoi a venit spre mine. - Hai, că pierd autobuzul. M-ai prășit
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
kilometri, înfruntând mari primejdii din partea autorităților antonesciene, pentru a ajunge în stepele Ucrainei și a ne aduce, în lagărul în care fusesem deportați de autoritățile românești antisemite, mâncare și haine. Din dragoste pentru părinții mei și pentru mine ea cerea, plângând, să rămână acolo, în lagăr, cu noi... România este suferința de neuitat, dar și bucuria, atâta cât a putut să fie. Dar România este astăzi, pentru mine, mai ales limba română". Trebuie să acordăm trecutului mai multă atenție pentru că, la
Amintiri despre Florin Mugur și Norman Manea by Horia Gane () [Corola-journal/Imaginative/12682_a_14007]
-
-un purcel. De reținut tăierea cu toporul a paserii de către „domnișoara”) Ca să nu mai vorbesc de Desideriu 1), de doamna Venturia!... „O caisă a căzut lîngă farfuria doamnei Letiția și a pătat fața de masă.” Pentru ce îmi vine să plîng? Dar domnul director? * Farmecul indicibil al acestei cărți vine, cred, din importanța, din greutatea cu care se înfăptuiesc gesturile, treburile cele mai simple, mai banale. Din minuțiozitatea profundă, ceremonioasă, a (de exemplu) culegerii perelor. , ca fiece pară pe care, c-
Fiecare clipă e grea, coaptă, mustoasă, esențială by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12926_a_14251]
-
într-o carte - brusc din uitare un copil îmi răsare-n față murmurînd un cîntec și împingînd cu bățul spre casă un cerc Sala Thalia Zeiței protectoare a Sibiului - Thalia cu chip de paiață rîzînd cu un obraz cu celălalt plîngînd - i-au ridicat templu înalt și gros ca o corabie în zidul de apărare a cetății breslele încrustate în steme pe frontispiciu aici coborau din calești împodobite în panglici de mătase și cununi de brad bărbații cu peruci argintii la
Poezie by Dumitru Chioaru () [Corola-journal/Imaginative/12927_a_14252]
-
de la balcon a aplaudat împărăteasa o scenă din vechiul basm german cu prințul prefăcut în cerb la vînătoare-n marginea împărăției - bătrînii își mai amintesc numai flăcările jucînd la începutul războiului mondial pe zidurile Thaliei scena amurgului lumii mulți ani au plîns obrajii Thaliei sub înfrățirea secerei cu ciocanul pe stemă pînă și-a recăpătat chipul dintîi - se spune că actorii s-au retras de pe scenă cu torțe aprinse printr-un tunel deschis sub cușca sufleurului și-n nopțile încremenite de iarnă
Poezie by Dumitru Chioaru () [Corola-journal/Imaginative/12927_a_14252]
-
Horia Zilieru din volumul Slugă la “Prisaca” lui Tudor Arghezi În șeaua sobolului o soboală plurigoală întoarsă de la stanbul pe bemolul somnambul plânge-se (m)alcovului. Ce o fi isterisi? Umblă zvon (în maraton) ca seisme surpa grote (biga)mitele bigote au pus foc la cabarete și-i o spelba sărăcie la tractir și eterie peste marile sargete. Numai crania ivrie uranourania știe
Lied sobol în si bemol by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/13160_a_14485]
-
după succesul înregistrat cu Stânci fulgerate, primite entuziast de critica epocii, repede așezat valoric în apropierea lui Arghezi, a lui Ion Barbu. La rubrica „Însemnări“ din „Adevărul literar și artistic“ (7 august 1932), maestrul întâmpină favorabil noua mlădiță: „Ne-am plâns de multe ori că tânăra generație nu mai citește versuri - și când s-apucă să scrie poezii face proză fără să știe, ca Burghezul gentilom al lui Molière. Iată că în paginile unei reviste de curând apărute întâlnim poeme semnate
Maria Banuș by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/12956_a_14281]
-
reținute de Imne-le din 1973, selecție decepționantă în multe rânduri: ,, Pe arătura neagră coborând în jos -/ de-o parte cerul întunecat la apus/ și negru de piatră la răsărit./ În groapa aceea de nord,/ unde ajungi frânt de oboseală și plângând,/ trăiește casa noastră/ împrejmuită cu sânge./ În cumpăna fântânii/ tatăl meu răstignit,/ pârghia subțire e mama tânără/ înșurubată în brațele lui noduroase de lemn./ Și izvorăsc din pieptul strămoșilor/ izvoarele eterne. Și vremea/ ne face una cu pământul./ În lumina
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
ruginite.” Ioan Alexandru oferă o viziune sumbră a acestei existențe. Pentru cei care se întorc acasă după o zi de osteneli la câmp și aiurea, satul este ,,o groapă de nord”, unde ajungi atât de istovit încât îți vine să plângi. În această așezare rurală, casa natală este ,,împrejmuită cu sânge” - sintagmă obscură, dar nu gratuită; e oare o aluzie la vechi tragedii familiale sau, în continuare, la sângele consumat muncind? O imagine a părinților vine brusc în prim plan, cristică
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
ca-n basme, într-o iarnă, a făcut un bulgăre de zăpadă perfect rotund, l-a muiat în apă, l-a lăsat să înghețe și mi l-a dăruit: „iată o bilă albă de biliard!” Desigur, s-a topit. Am plîns neconsolat și am început s-o urăsc cu strășnicie. Mult mai tîrziu, pe cînd aveam vreo 30 de ani, acest unchi (baba murise, cafeneaua și biliardul se desființaseră) mi-a dat o bilă galbenă, de fildeș, și una albă, de
Ador ceasurile care stau! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13414_a_14739]
-
am mai văzut de-un car de vreme! Ce mai faceți?...” Stelian o lăsă pe femeie să spună ce avea de spus. “Nu chiar atât de rău”, îi răspunse. “E bine că sunt sănătos...” “Ei bine, domnule Teodorescu, de ce vă plângeți?” se interesă, din celălalt capăt al mesei, un bărbat solid și cu fața expresivă, îmbrăcat într-o uniformă ofițerească de culoare albastră, care îi venea ca turnată. Stelian nu-l recunoscu pe loc, dar bănui că trebuia să fie unul
Daniel Dragomirescu - Două vizite by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13067_a_14392]
-
vânjoasă și lungă. Glasul îi suna oficios, dar în ochi avea un licăr de zâmbet. “Spuneți că n-ați avut ocazia? E bine că n-ați avut”, vorbi insul, tocându-și replicile cu sarcasm, malițiozitate sau ironie. “Așadar, de ce vă plângeți?...” În cameră se făcu tăcere. Stelian avu brusc senzația că nimerise din nou în fața comisiei de revizuire a pensiilor de la camera 666 a Ministerului Muncii și că era interogat. Răspunse totuși calm, alegându-și cuvintele, că, în ce-l privea
Daniel Dragomirescu - Două vizite by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13067_a_14392]
-
aducea, cadou, Anișoarei! Părinții nu-l reclamau, era profesorul de matematică, omul temut al copiilor lor! Gîl și Anișoara!! Am auzit că el s-a îngrășat, cu mașina și trei copii...! Pornisem de la telefonul dat lui Mugur. Mi s-a plîns de un articol, al lui Ulici, pe care eu nu l-am citit, din „C”. Nu-i nimic, i-am spus, cînd te înjură un prost! Da, dar mai bine tăcea, mi-a răspuns. Cred că are dreptate. Cu stima
De la o vîrstă preferi ca proștii să tacă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13258_a_14583]