5,484 matches
-
în care Ina o ținu tot timpul într-un plâns istovitor, plin de sughițuri și spasme, când mașina ajunse în fața porții, ea deschise grăbită portiera și o ținu tot într-o fugă până în casă. Se declanșă într un hohot de plâns pe care, pentru a-l înăbuși, își înfundă capul într-o pernă, ascunzându-și în acest fel lacrimile și neliniștile. Când pătrunse Alex în dormitor și o găsi pe Ina într-o stare exasperată, intră în panică. Nu bănuia că
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
bănuia că soția lui poate suferi atât de mult din pricina celor aflate la spitalul din Pitești. Nu știa că ea purtase tot drumul spre casă spaima destăinuirilor. Îi fusese imposibil să se despovăreze de mărturisirea Olgăi. O ținuse într-un plâns continuu, marcată de o tristețe care depășea orice limită. Alex îi respectă încercarea prin care trecuse, dar se întreba în sinea sa: oare merită Olga atâta zbucium sufletesc din partea Inei, oare merită? Căută câteva cuvinte liniștitoare: - Ina dragă, nu cred
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
încercarea prin care trecuse, dar se întreba în sinea sa: oare merită Olga atâta zbucium sufletesc din partea Inei, oare merită? Căută câteva cuvinte liniștitoare: - Ina dragă, nu cred că faci bine, te poți îmbolnăvi. Înțeleg, dacă ar sluji la ceva plânsul tău, aș fi de acord, dar tu nu ai cum să-i redai sănătatea Olgăi orice sacrificiu ai face. - Alex, Alex, spuse Ina, și iar izbucni în plâns. Alex, dragul meu, nu plâng pentru Olga, deși e de plâns... și
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
că faci bine, te poți îmbolnăvi. Înțeleg, dacă ar sluji la ceva plânsul tău, aș fi de acord, dar tu nu ai cum să-i redai sănătatea Olgăi orice sacrificiu ai face. - Alex, Alex, spuse Ina, și iar izbucni în plâns. Alex, dragul meu, nu plâng pentru Olga, deși e de plâns... și nu mai putu continua. - Atunci de ce, spune-mi, de ce plângi tu cu toată ființa!? - Alex, spuse ea printre lacrimi, și Ina făcu o pauză, Alex, Olga mi-a
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
ceva plânsul tău, aș fi de acord, dar tu nu ai cum să-i redai sănătatea Olgăi orice sacrificiu ai face. - Alex, Alex, spuse Ina, și iar izbucni în plâns. Alex, dragul meu, nu plâng pentru Olga, deși e de plâns... și nu mai putu continua. - Atunci de ce, spune-mi, de ce plângi tu cu toată ființa!? - Alex, spuse ea printre lacrimi, și Ina făcu o pauză, Alex, Olga mi-a spus, mi-a spus...dar înăbușită de un plâns pe care
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
e de plâns... și nu mai putu continua. - Atunci de ce, spune-mi, de ce plângi tu cu toată ființa!? - Alex, spuse ea printre lacrimi, și Ina făcu o pauză, Alex, Olga mi-a spus, mi-a spus...dar înăbușită de un plâns pe care nu reușea să și-l stăpânească, nu putu să articuleze nici un cuvânt. - Calmează-te dragă, adună-ți cuvintele... și spune-mi te rog, ce te-a adus în această stare? Pentru un moment, Ina păru că își revenise
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Calmează-te dragă, adună-ți cuvintele... și spune-mi te rog, ce te-a adus în această stare? Pentru un moment, Ina păru că își revenise, dar când încercă să-i mărturisească cauza suferinței sale, izbucni din nou într-un plâns hohotit. Reuși totuși, într-un târziu, să rostească câteva cuvinte disparate, care îl descumpăniră pe Alex. - Știi... Alex, Olga mi-a spus... mi-a spus că... și izbucni din nou într un plâns clocotitor. - Ce ți-a spus, draga mea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
suferinței sale, izbucni din nou într-un plâns hohotit. Reuși totuși, într-un târziu, să rostească câteva cuvinte disparate, care îl descumpăniră pe Alex. - Știi... Alex, Olga mi-a spus... mi-a spus că... și izbucni din nou într un plâns clocotitor. - Ce ți-a spus, draga mea?, explică-mi...te rog...! - Mi-a zis că Mihăiță nu este copilul nostru!... Și-și acoperi fața cu mâinile; lacrimile însă, al căror izvor părea fără sfârșit, erau de nezăgăzuit. - Cum asta? sări
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
ne dea o mână de ajutor. Alex ieși din casă oripilat. Se vedea cât de colo că întreaga lui ființă era bulversată de cele aflate. Aproape că nu mai știa pe unde calcă. Ina rămase prăbușită în perne continuându-și plânsul, secătuită cu totul. La Miliție, colonelul Priboi îi spuse lui Alex că situația este deosebit de dificilă, e un fel de a căuta un ac într-un car cu fân. De regulă, căldărarii nu au o evidență clară a componenților șatrei
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
cedat nervii, am devenit nerăbdătoare, irascibilă. În sufletul meu s-a deschis o grotă în care s-au adunat atâtea lacrimi, că dau în afară, de plină ce e. Nu mai pot, nu mai pot...! Și Ina izbucni într-un plâns care-i zgudui întreaga ființă, asemenea unui copac aflat în calea unor vânturi vijelioase. - Tu crezi că eu nu sufăr? Dar ce pot să fac, ce putem face noi amândoi? - M-am hotărât! Mă voi duce eu în fiecare zi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
nostru! Tu înțelegi, e băiatul nostru! - Și Vișinel? - Ce e cu Vișinel? - Vișinel al cui este? - Al nostru, nu se știe!? Nu noi l-am crescut? - Rafiro, Rafiro, tu nu pricepi că lucrurile sunt tare încâlcite!? Nu mai plânge, femeie, plânsul nu ajută la nimic!? În acest timp Rafira, ca și cum n-ar fi auzit spusele soțului ei, rămase cu ochii țintă la Mihăiță. Plângea cu ochii, cu sufletul cu întreaga ființă. Toți cei de față trăiră emoția acelor clipe la o
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
de igiena copacilor, a măiestrelor păsări cântătoare, a turiștilor veniți la odihnă sau tratament. Păcat că la trei ani a trebuit să mă despart de Gertrude și de parcul primelor zghihuieli nevinovate, cu multe și mari regrete printre hohotele de plâns, presimțind că pe Trudy nu aveam s-o mai revăd niciodată. Tata, la vremea aceea, era un proaspăt prizonier de război, întors acasă după cinci ani de prizonierat în „Siberiile reci”. De fapt, era un erou reînviat din morți, căci
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
jumătate, căci prea eram alintat de cei din jur și mi se îndeplineau toate poftele. Probabil pentru a nu pierde printre degete poziția de privilegiat, i-am făcut cu generozitate, fără a fi misogin, multe șicane surioarei, întreținându-i un plâns continuu, care o înfățișa cam mofturoasă. Plăcerea mea supremă era să-i ascund păpușile în locuri mai greu accesibile, cum erau stufoasele tufe de coacăze și păltinei din grădină, ea rugându-mă, de multe ori cu lacrimi în ochi: Nelu
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
În curtea școlii și să ne anunțe câte ceva, plin de impozanță) și ne-a comunicat faptul că ieri seară, colega noastră, Otilia, a fost accidentată mortal de un bolid care... Sau auzit țipete scurte și suspine prelungi și izbucniri În plâns și cuvinte rostogolite precipitat. Și toți copacii s-au Întors atunci cu rădăcinile În sus și am Început să calc pe cer, pe când ploua negru și violent, de jos În sus. Și a Început să-mi fie frig și să
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
malefică ce mă transformase Într-o adevărată mumie (nu vă spun cât de tare mă lovise cu acest cuvânt!). Și, Doamne, nu-l crezusem niciodată atât de laș, de nepăsător pe bătrânul meu tată! Mama Începu să plângă Încet, un plâns voalat, ca o foșnire de sălcii scuturate de vânt (mă-ntrebam de unde mai avea lacrimi), dar nu-l mai impresionă Însă pe soțul ei, ca-n atâtea alte dăți... A plecat așa cum spusese, și nu s-a mai Întors la
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
neputând să-l ajut sub niciun chip. Puțin câte puțin, el deveni tot mai șters În lumina aceea care te orbea, iar În cele din urmă se destrămă ca o țesătură răsfirată, ca un fum... Mărturisesc faptul că... dar un plâns sonor, care crescuse În el până atunci, Îi șiroi pe gură, oprindu-i toate cuvintele. Tanti Valeria și cu mine l-am condus să se așeze pe un scaun și i-am Întins un pahar cu apă, să-și revină
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
a nu se dezechilibra peste el)... și cum te mai rupea pasărea aia, fratee-le meuuu, cum te mai rupeaaaa nenorocita aiaaa cu ciocul ei mizerabiiil... iar tu... tuuu... Se prăbuși În josul catafalcului și rămase acolo Înțepenit, zbuciumat de murmurul unui plâns surd, care stârni indignare și nedumerire printre cei veniți. Mama făcu iar gestul acela de femeie ce-și duce dosul palmei la gură, iar tanti Valeria o sprijini de braț protector, cu duioșie. Nea Gore căzu În genunchi și, prinzându
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ține În brațe. Simt mirosul de apret al rochiei ei. Nu știu de ce, Îmi vine să plâng. Arunc fotografia cât - colo. Deja nu mă mai pot stăpâni. Mă trezesc hohotind. Plâng ca În copilărie, cu capul În piept, zguduit. Un plâns mizerabil, pe care-l urăsc. Plânsul devine tot mai puternic. Îi cad pradă definitiv. Lacrimile țâșnesc necontenit, șiroind. Plâng Înfundat, covârșit de un geamăt adânc. Picioarele Îmi sunt ude de lacrimi. Gâtul mă ustură sufocat, ștrangulat de o mână nevăzută
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
apret al rochiei ei. Nu știu de ce, Îmi vine să plâng. Arunc fotografia cât - colo. Deja nu mă mai pot stăpâni. Mă trezesc hohotind. Plâng ca În copilărie, cu capul În piept, zguduit. Un plâns mizerabil, pe care-l urăsc. Plânsul devine tot mai puternic. Îi cad pradă definitiv. Lacrimile țâșnesc necontenit, șiroind. Plâng Înfundat, covârșit de un geamăt adânc. Picioarele Îmi sunt ude de lacrimi. Gâtul mă ustură sufocat, ștrangulat de o mână nevăzută. Mă topesc. Trupul mi se Împuținează
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Se îmbrățișară, se sărutară. Mama Olgăi privea mută scena și nu-și credea ochilor că cele două fete erau atât de legate una de alta. Dacă socotea bine, erau chiar mai mult ca două surori. Apoi se porniră amândouă pe plâns, deslușindu se în această stare declanșarea acelei bucurii atât de mult așteptată. Se priviră și, numai după câteva momente, izbucniră într-un râs clocotitor. - Ce proaste suntem, Ina, îi spuse Olga, în loc să ne bucurăm, plângem... - Și de bucurie se poate
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
se întâmplă cu tine, pari bolnavă! - Sunt, mamă, sunt...! - Atunci, hai la spital! - Nu e cazul, boala mea nu mi-o poate vindeca nici un medic. - Atunci, ce ai, spune, spune fată dragă! - Mi-e foarte greu. Olga izbucni într-un plâns hohotit. Dacă cineva ar fi avut intuiția să culeagă o singură lacrimă de-a Olgăi și să o disece, cu siguranță ar fi dat numai de otrăvuri. Plânsul ei era deznădejde, ură, invidie... Cetatea ei de optimism construită cu atâta
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
spune, spune fată dragă! - Mi-e foarte greu. Olga izbucni într-un plâns hohotit. Dacă cineva ar fi avut intuiția să culeagă o singură lacrimă de-a Olgăi și să o disece, cu siguranță ar fi dat numai de otrăvuri. Plânsul ei era deznădejde, ură, invidie... Cetatea ei de optimism construită cu atâta migală devenise o movilă de moloz sub care își simți strivite toate visele, nădejdile, întreaga ființă. - Hai, hai nu plânge, și mama lipind-o de ea, îi șterse
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
am nici un pic de vlagă, viața mea Îmi pare de prisos. - Vino-ți în fire, fato! Destăinuiește-mi ce ți-a învălmășit sufletul și ai să vezi cum vor fugi departe de tine toate gândurile negre. Într-un hohot de plâns, Olga rosti: - Mamă, Alex m-a părăsit, se căsătorește! Apoi urmă: a ales pe o alta. Și iar izbucni în plâns. - Cum așa? Ce a intervenit între voi, fata mea!? Ce? Mama Olgăi făcu o pauză voită, o privi pe
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
învălmășit sufletul și ai să vezi cum vor fugi departe de tine toate gândurile negre. Într-un hohot de plâns, Olga rosti: - Mamă, Alex m-a părăsit, se căsătorește! Apoi urmă: a ales pe o alta. Și iar izbucni în plâns. - Cum așa? Ce a intervenit între voi, fata mea!? Ce? Mama Olgăi făcu o pauză voită, o privi pe fată cu nespusă nedumerire, dar găsind că nu trebuie să toarne benzină pe un foc, deja aprins, își reveni pe dată
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
începu să plângă schimonosindu-și fața, urâțindu-se ca de o boală a sistemului nervos. Doamna o dojeni și o lămuri că nu o poate ține în brațe pentru că nu e loc. Fetița păru să-nțeleagă, căci se opri din plâns și își trase zgomotos nasul. — Vreau să apăs pe buton. — Încetează! — Dar vreau să apăs pe buton. Nu se poate. S-a apăsat deja. — Vreau să mai apăs o dată. — Termină cu smiorcăiala! Etajele treceau unul după altul, iar liftul înainta
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]