1,038 matches
-
sunt pregătită. Explică-mi, pe scurt, raportul dintre canonice și apocrife. CB: Din nou trebuie denunțat un amalgam. Am publicat prima ediție a Evangheliilor apocrife acum zece ani. În acest volum am ales anume acele texte din care s-a plămădit Tradiția ortodoxă, lăsând altora, competenți, recuperarea textelor gnostice. Dacă scoatem din literatura creștină Protoevanghelia lui Ioan sau Discursul lui Ioan Teologul, nu mai rămâne absolut nici o mărturie despre nașterea Fecioarei Maria sau despre Adormirea ei, două episoade reprezentate În mai
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
aceea că „poate lega și strânge laolaltă, ca într-o avere nevisată, poveștile strânse la întretăierile timpului”. El se dedă unor manevre complicate de colportaj și de aglutinare a vorbelor, meșterind o „cutie cu povești” în adâncurile căreia s-a plămădit și universul Cărții. Dacă în special Povestirile din insulă sunt proto-forma (pretextul) unei bune părți din Cartea de la Metopolis, ultima parte a culegerii, Povestiri din muzeul scrisorilor, pare mai curând o suită de exerciții de digitație în vederea unui volum viitor
BANULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285610_a_286939]
-
imediat. Clutoricus Priscus. Poet talentat și inteligent. Scrierile lui, pline de ironie și sarcasm, nu sunt lipsite de originalitate. Iar despre el a vorbit întotdeauna cu respect. — Dacă trupul mi-ar fi mai puțin nevolnic, spune sfriji tul, ți-aș plămădi o carte care ți ar face numele nemuritor în lume. Rotește ochii mari: — Dar n-am cu ce să ajung la Baiae, lângă Cumae, să-mi caut de sănătate... Germanicus îi face semn să se oprească: Treci pe la intendent să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Nu. Usturoi...! Repede o privire în direcția de unde vine duhoarea. Plautius Silvanus rânjește către el cu gura până la urechi, din mijlocul familiei sale. Îi surâde deprimat și se întoarce către altar. Principele strânge între degetele-i noduroase turta de sacrificiu plămădită din făină și vin. Grăiește: — Aduceți victima albă, să o doborâm cu o lovitură în frunte. Pe loc, un grup de sclavi despuiați până la brâu apar cu cele trei animale. Coarnele taurului sunt aurite și prinse în continuare cu banda
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
străini oficiind lângă principe. A uitat, sau nu mai vrea să-și aducă aminte că domnia lui Augustus are temeliile scăldate în sângele multor cetățeni, printre care și a propriului său tată, iar contraforții pe care se sprijină regimul sunt plămădiți dintr un despotism care - prin comparație - ar putea eticheta monarhia lui Caesar drept o adevărată Epocă de Aur. De unde această loialitate față de princeps? O loialitate ce transcende de departe obediența politică. Și, când se așteaptă mai puțin, răspunsul îi apare
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și ne Închinăm la el. Nu ne Închinăm Însă cu patimă, ci doar așa, de dragul de-a ne Închina. Facem lucrul acesta ca să nu ne Îndepărtăm chiar de toate obiceiurile moștenite de la strămoși. Ăștia suntem noi, dragă Mașa, ființe himerice, plămădite din praful cosmic, la fel de inconsistente și la fel de străine de voi cum e și El. Ne naștem, trăim și, dacă vrem murim, iar dacă nu, nu. - Cum adică, zise Mașa, dacă vreți, muriți, iar dacă nu, nu? Oare e posibil așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
i-ar fi spus femeii? Că stai să vezi, că pe aici și pe dincolo, „l-am cunoscut pe soțul tău, care mi-a promis marea și sarea, dar nu mi-a spus că-i Însurat și nici că a plămădit cu alta o mulțime de puradei, unii mai mucoși decât alții“? Nu, mai bine se lipsea cu totul de bărbați, decât să pățească o astfel de rușine. Mașa Își ridică ochii și Îl privi cu atenție pe vizitator, care moțăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
care nu lipseau nici friptura, nici sărmăluțele, nici vinul. Sărmăluțele erau făcute din frunze, umplute cu fel de fel de fructe, iar vinul Îl preparau din căpșuni sau coacăze, care creșteau În grădină din belșug. La praznic, participau și enoriașii plămădiți din lut și câlți. În afară de enoriași, Mașa și Gligori mai modelau și cai, căruțe, și fel de fel de orătănii, și, mai ales, ostași. Soldații făceau și ei parte din peisaj... Era suficient să ieși din curte,ca să-i vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
teamă semnul crucii. - Întotdeauna, bolborosi prin somn Extraterestrul, răsucindu-se pe laviță, Necuratul Îl ispitește pe om cu adevărul, cu libertatea, cu dragostea supremă și Întotdeauna omul se lasă dus de nas. Ce poate să știe despre adevăr o ființă plămădită din carne și sânge? Adevărul există acolo unde a dispărut orice simțământ. Iar libertatea, libertatea nu există nici măcar ca noțiune În absolut. Libertatea e un nonsens, adăugă el. Cum poți fi liber dacă fiecare atom din care ești alcătuit e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ca și bătăile de ciocan din tâmple se vor potoli. Prinzând puteri, Subotin aruncă o privire Îndrăzneață spre mijlocul Încăperii. Șobolanul nu dispăruse, stătea În același loc, cu coada șerpuind pe podea și mișcând din mustăți. Aluatul din care era plămădită această arătare dăduse totuși Îndărăt. Capul cenușiu, pe care strălucea un fel de coroniță de păun, nu mai atingea becul răhățit de muște, ci se afla ceva mai jos. Iar șobolanul scăzuse un pic din dimensiuni. Faptul acesta Îi dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
prezenți interveni În forță: la Început Dumnezeu i-a făcut pe Adam și Eva care la rândul lor au avut trei băieți; Cain,Abel și Set.Întrebarea mea este: cum s-a Înmulțit lumea...? Dumnezeu după cum suntem informați, nu a plămădit și neveste celor trei masculi a lui Adam și Eva...? Oratorul privi la intrus ucigându-l din priviri căutând să câștige timp după care rosti: la ora actuală sunt foarte grăbit... urmează să mă prezint la o altă Întrunire a
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ochi; niciodată n-avea să se rostească vreun cuvânt de mustrare. Zach avea să se minuneze de felul în care ea avea să mânuiască apa; cum avea s-o respire și s-o curbeze în orice direcție. Cum avea să plămădească stânci care să se ridice sau să se năruiască după pofta femeii. În beznă, și-a imaginat orașe și parcuri de distracții, iar la răsărit a născocit caruseluri. Jina și-a dorit să fi fost mai slabă; în ritmul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
mai frumos poem despre patrie Patria, țărancă desculță Ne ține-n poală Ca pe niște ouă proaspete N-am să-i văd niciodată Mai sus de gleznă Dar mi-e o foame teribilă De miezul de pâine Din care este plămădit Trupul. Alt poem frumos despre Dumnezeu Poezia nu mă apără de moarte De răni nu mă vindecă O semăn în viața mea Crezând Că Dumnezeu va veni Pe furiș Ca ursul la zmeură Iar eu, pe furiș Îi voi săruta
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
roua dimineții și lumina răsfirată a soarelui îți mai învăluie cu un surâs chipul atunci simți susurul izvorului din tine cum se revarsă în cuvinte pe poteca asta nouă pe care pășești un gând care purifică lutul din care ești plămădit în această ploaie a vieții care te răsfață cu un curcubeu adunat în priviri transparent de limpezi când ai puterea să te privești în ochi fără să ai vreo teamă de toate timpurile tale. Cuvintele mele Îmi fug gândurile așa cum
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
într-o provincie romană (Dacia Felix); retragerea la sud de Dunăre, a legiunilor romane de către împăratul Aurelian (anul 271) când ni s-a și pecetluit soarta, pentru că am rămas chiar în bătaia năvălirilor barbare, atunci când de-abia începusem să ne plămădim ca neam; linia dată de albia Dunării a constituit în continuare, limita de sud a populației românești compacte, iar la nord de ea, ne-am constituit și am devenit o națiune; dar tot Dunărea ne-a servit și ca stavilă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
În ochii acestei femei, avea să-mi spună mai târziu tata, ceea ce se petrecuse nu era numai victoria castilienilor; era, poate mai presus de orice, și revanșa rivalei sale. Fiică de sultan, soție de sultan, mamă de sultan, Fatima era plămădită din politică și uneltiri, mult mai mult decât Boabdil, care s-ar fi mulțumit ușor cu o viață de plăceri, fără ambiții și fără riscuri. Ea e cea care-și împinsese fiul spre putere, pentru a-și detrona propriul soț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
într-o zi stăpânul Constantinopolului“, spune-mi cuvintele astea, și-ți voi da ascultare. Dar voi pierde cheful de a mai trăi și a mai iubi. N-am spus nimic. Și-a întărit spusele: — Din ce fel de aluat ești plămădit ca să accepți să pierzi un oraș după altul, o patrie după alta, o femeie după alta, fără să te lupți niciodată, fără să regreți niciodată, fără să întorci niciodată capul? — Între Andaluzia pe care am părăsit-o și Raiul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
exprime multitudine de sentimente în versuri, simte nevoia să ofere celor dragi și doritori cuvintele sale de iubire ori chiar iubirea adevărată, cum este cazul mamei, al nepoatei, al florilor favorite ori al anotimpurilor etc. Este vorba de o iubire plămădită în sufletul său sensibil ori generată de undeva, din subconștientul care o impulsionează. Și aici, în „Aproape de cer”, autoarea se manifestă plenar și se ridică, ambițioasă, puternică, senină și sensibilă, ieșind din labirintul canoanelor și șabloanelor în care este ferecată
Poemul iubirii. In: Aproape de cer by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Imaginative/318_a_544]
-
se întrevăd piscurile, îngrijorările și lacrimile coborâșurilor, nu întotdeauna anunțate ori prevăzute. De aici și secretul lacrimilor, nu întotdeauna mărturisite de mamele noastre care și la vârste înaintate vor să le știm tari, puternice ca și cel alături de care au plămădit viață. S‐ a înțeles cred, că mama este universul existenței noastre și ea nu poate fi divizibilă. Este a noastră și o prețuim și o iubim până la moarte și chiar dincolo. Indiferent de profesia noastră, de pregătirea sau de vârsta
Mama. In: OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
Gabriel și am să le indic să-l accepte pe fiul dumitale În aceeași clasă cu Întîiul meu născut, Jorge. Mai puțin de atîta, ar Însemna să rămînă În mizerie. Pălărierul făcu ochii cît cepele. La colegiul San Gabriel se plămădea crema Înaltei societăți. — Dar, don Ricardo, eu n-aș putea plăti... — Nu ți-a spus nimeni că trebuie să plătești vreun sfanț. De educația băiatului o să mă ocup eu. Dumneata, ca tată, nu trebuie decît să spui da. Dar sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ei nu se explică numai prin descendența mimică a personajului și desigur, în mai mare măsură prin meridionalismul ei”<footnote I. Constantinescu, op. cit., p. 168. footnote>. Vociferările Miței, totala agitație a ei nu par a avea un substrat temperamental real. Plămădindu-și melodramatica răzbunare în fața lui Iordache, ea-și schimbă dintr-o dată atitudinea la apariția unui intrus: „Un mușteriu...”. Fără a mai insista pe această latură contradictorie a personajului, Caragiale sugerează astfel superficialitatea Miței, clișeul livresc din comportarea ei. Ștefan Cazimir
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
introduce numeroase elemente satirice și de protest social, aspecte prin care corectează o viziune prea exaltată asupra lumii, oferind în schimb o concepție realistă despre umanitate, folosindu se de râsul sincer, popular, dar neiertător. Eroii săi sunt uriași pentru că sunt plămădiți din tradiția populară, dar mai cu seamă pentru că importanța ideilor pe care autorul are să ni le comunice cere personaje pe măsură. Oamenii săi enormi, “monștri blânzi” înzestrați cu bun simț și înțelepciune populară, dezvăluie sub aparența ficțiunii și a basmului
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
amestecau Între ele. Și coapsele se strângeau una În alta. Buzele se contopeau cu sânii. Și sânii luau locul palmelor Întinse, când mângâind formele goale, când implorând iertare. Trupul Mathildei creștea ca un aluat, frământat de mâinile lui Noimann, care plămădeau din el un alt trup, asemănător cu al său, În timp ce propriul lui trup fusese dat uitării... Cerbicia cinicului fusese În sfârșit Învinsă. Penitentul trăia un moment triumfător. Acum el era cel care Își bea liniștit păhărelul de coniac Alexandrion, ridicându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
grele. - Ce bună alegere am făcut! Aceeași limbă am vorbit! își zise la adânci bătrânețe, când îi lăsă fiului un regat condus înțelept, prosper, bine organizat și cu puține nemulțumiri. Urmașul, însă, nu i-a fost pe măsură. Soarele îl plămădi înainte de naștere din cuvintele: Nu puterea stăpânirii este un sens al lumii, ci stăpânirea puterii a toate împăcătoare! Puterea se află în interior, nu în afară! Aparține numai Adevărului și numai în El stă Libertatea. Nu te lăsa indus în
MINUNEA. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_725]
-
roșii. Cei înstrăinați, metamorfozați, diavolii groazei, au reușit temporar să sfâșie orice rezistență și să întrerupă prin torturi nesfârșite orice licărire de lumină, să înmoaie avânturi și să îngroape, temporar, frumuseți sufletești. Au văduvit pentru mult timp neamul de valori plămădite în Duhul Adevărului, demnității, înțelepciunii și a credinței în Hristos. Din cei uciși, mulți au rămas necunoscuți, pustnice altare. La Pitești ura cu nebunia s-au îmbrățișat dănțuind pe cadavre. Îmi pun o întrebare: de ce la Pitești au fost schingiuiți
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]