721 matches
-
ne dă senzația că ne Îmbogățim fără efort, că gustăm plăcerea fără să ne ostenim, că Înțelegem fără să fim atenți, că ne bucurăm de spectacol fără să plătim? Binecuvântați fie scriitorii care ne scutesc de povara gândirii și care plăsmuiesc cu ușurință o aparență luminoasă pentru complexitatea lucrurilor!. Dacă omagiul lui Valéry pentru France e o acumulare de răutăți, textul e cu atât mai sever cu cât rămâne În sfera vagului, ca și cum Valéry ar ține să dea impresia că s-
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
scape din potențialul său. Și orice vine din această carte să fie deschis - titlu, fragment, citare falsă sau adevărată - cum e aici imaginea cuplului de pe vaporul din Veneția, tuturor posibilităților de legături, susceptibile, În acest moment precis, de a fi plăsmuite Între ființe. Această ambiguitate ne face să ne gândim la interpretarea din domeniul psihanalitic. Din pricina faptului că poate fi Înțeleasă În mai multe feluri, are o șansă să fie Înțeleasă de subiectul căruia i se adresează, În vreme ce, dacă este prea
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
propria biografie este romanul din 2004, Biografia foamei: romanul copilăriei ei, o poveste frumoasă, crudă dar fericită, spusă cu cinism dar Întreruptă de momente ascuțite de patetism. Aici veți face cunoștință cu un personaj din carnea căruia le veți regăsi plăsmuite pe toate celelalte din cele 15 romane publicate până acum, dintre care În limba română s-au tradus deja 11, ultimul, Acid sulfuric, În 2005. În Biografia foamei aflați despre existența unei fete caracterizată de o neostoită foame: de dulciuri
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
suprarealiști ca Ștefan Roll, Geo Bogza, V. Teodorescu etc. Motivul obsesiv este visul. Astfel surâsul iubitei poartă lumini de vis, înserarea coboară ca un vis, singurătatea este alungată, fiindcă, odaia se umple cu vis: "E o vioară pe care am plăsmuit-o/ în atelierul meu din țara viselor". 6 Și Ion Caraion se apropie de peisajul copilăriei, de târgul bacovian cu care se înrudește prin melancolie și convulsie. Poetul tulbură universul poeziei cu imaginile sale ferme, care ne trimit pe rând
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
confirmarea apartenenței autorului la umanitate. O teamă de singurătate, transfigurată cotidian sub forma unui recul față de societate, a izolării într-o "lume proprie". A dori gloria de scriitor e o aspirație la una din iluziile nemuririi pe care modernitatea a plăsmuit-o, în efortul ei de a reclădi o lume fără Dumnezeu. De aceea, orice carte e o mărturie a păcatului orgoliului autorului ei, dezvăluindu-i secreta aspirație de a-și fi propriul fundament. * Modestia înseamnă a-ți fi suficientă propria
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
Iurașcu nu avea casă în Botoșani, iar soția sa, Paraschiva Iurașcu, de cincisprezece ani murise, la Bănești! Se va arăta mult mai pe larg această moarte, în capitolul despre Vasile Iurașcu. Pe de altă parte, cunoscutul plastograf Octav Minar a plăsmuit o însemnare autografă, ca din partea căminarului, însă după zisa Aglaiei Drogli: "Fiul nostru Mihai, întru Domnu a fost hărăzit vieții la Ipotești (s.n.), în noaptea de 24 decembrie 1849 și botezat la Botoșani, la 21 ghenari 1850, la Sf. biserică
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
publicat cele trei volume din Romanul lui Eminescu. Fiind operă de fabulație literară, aflăm din acest roman că iubita lui Eminescu ar fi fost Ileana, fata unui pădurar de la Baisa, cu numele fictiv de Pătru Toader Gînj, iar alt personaj plăsmuit de autor, moș Miron Prisacariu, îl găsim în rolul de povestitor popular. Va mai fi vorba despre acest Miron Prisacariu. În anul 1939 a apărut la editura "Nord" din Cernăuți un volumaș cu titlul Ipotești Monografie, opera tînărului medic, Dr.
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
a judeca. Corpul astral se conturează în jurul vîrstei de 14 ani. Eul este considerat ca unitate a viețuirii trupului și sufletului, întrucît eul trăiește în trup și suflet, în Eu trăiește spiritul, mai precis o parte a spiritului. Acesta, spiritul, plăsmuiește Eul dinăuntru în afară. Ceea ce din spirit se cuprinde în Eu este veșnic și este supus legilor spiritului (nu are nimic comun cu nașterea și moartea). Dacă reprezentările au durata unei singure vieți, sentimentele și voința vin din viața anterioară
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
vedere biogenetic este armonia dorințelor. Dar biogeneza posedă ca tot ceea ce există un aspect misterios, de unde rezultă că principiul etic decurge într-adevăr din biogeneza vieții psihice a omului, iar din punct de vedere mitic din simbolul misterului numit "Dumnezeu". Plăsmuind imaginea lui "Dumnezeu", mitul definește simbolic sensul vieții. Definiția aceasta metafizică nu este însă la urma urmei decît un mijloc de deducere a sensului practic și moral al vieții: relația dintre simbolul Dumnezeu și om. Datorită acestei deducții, simbolului metafizic
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
imagini sînt de o mare frumusețe mitică atît timp cît nu sînt luate drept realități. Spiritul uman, el însuși o manifestare temporală, nu poate în nici un mod duce la concluzia existenței unei vieți după moarte, el nu poate decît să plăsmuiască imagini antropomorfe asupra acesteia. Nici supraconștiința etică -oricît de clarvăzătoare ar fi preștiința ei simbolică în privința conflictelor vieții psihice nu poate propune drept realitate imaginea metafizică a unei recompense eterne și a unei pedepse veșnice, căci ea nu știe nimic
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
cu adevărat pe Ion Creangă pentru a putea să-l judeci. De acest lucru nu au ținut cont cei care l-au hulit și i-au ponegrit cariera. Era necesar să deschidă mari ochii și să accepte realitatea, nu să plăsmuiască fel de fel de scenarii incriminatorii. În apărările sale (care s-au dovedit a fi inutile) se consideră nedreptățit și se motivează, însă, adevăratul spirit creștinesc se vădește prin cuvintele biblice „Părinte, iartă-le lor, că nu știu ce fac.” (11, Luca
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
și un singur naratar (Peretele) poate avea doi sau mai mulți cititori reali. ¶Booth 1983 [1976]; Chatman 1978; Eco 1979 [1996]; Prince 1982; Rabinowitz 1977. cititor implicat [implied reader]. Publicul presupus de un text; sinele secund al unui CITITOR empiric (plăsmuit în concordanță cu valorile și normele culturale ale AUTORULUI IMPLICAT). Cititorul implicat al unui text trebuie deosebit de cititorul ei real. În primul rînd, același cititor real poate citi texte care presupun diferite audiențe (lăsîndu-se modelat în concordanță cu valorile și
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
turbare fără margini că trăiesc în ,,Veacul Răzbunării” dar trebuie adăugat că era și ,,Veacul Mari- lor Minciuni mozaice” pe care l-au tot lungit pînă a ajuns la două milenii și tot nu s-au săturat de născocit și plăsmuit! Filon și Clement din Alexandria vorbesc în scrierile lor plăsmuitoare de influen-ța hotărîtoare a Torei asupra lui Platon!!! Iar iudeul Numenios, născut în Apameea, Siria, în a doua jumătate a secolului ll al erei noastre și luat de Clement drept
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
cult era cu-noscut de ceva vreme și îmbrățișat de multă lume: ,,Ajuns la Salamina, a vestit Cu-vîntul lui Dumnezeu în sinagogile iudeilor.” Apostolii nu au scris niciodată că au propovăduit evangheliile lui Marcu, Ioan, sau Matei, pentru că atunci nu erau plăsmuite, deși specialiștii în istoria iudeo-creștinismului susțin că aceste revelații pluteau așa fîl, fîl, pe cerul lumii ivri-te în acele vremuri și trebuia numai să-ți înmoi nasul în ele dacă doreai să primești un pup de la Talpa Iadului sau neostoitul
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
scrie! Să ne deslușim acum cine erau acești creștinii de început, care, după scriitura tuturor mincinoșilor, erau niște iudei ce l-au cam lăsat pe Iahwe mai încolo și s-au apucat de glume și șotii cu unul numit Iisus. Plăsmuind fel de fel de gugumănii cu pretenții de adevăr sacru, Saul scrie în Faptele apostolilor la 11,26 că a dat ucenici- lor săi din Antiohia numele de ,,creștin” pentru că arătau mare ascultare față de zicerile lui Iahwe. Prin mare ascultare
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
știe nimic dar au ieșit la iveală manuscrisele descoperite la Qumran și tăblițele de plumb astfel că istoria adevărată a putut fi recompusă în firescul ei, atît cît este posibil în prezent. Astfel prin condeiul unor nemernici, istoria a fost plăsmuită pentru clica de șarlatani mozaici ce ne-au prezentat furtul, falsul, plagiatul, lăcomia, crima și minciuna sub forma lor mistic-golănoasă drept revelație divină. El a văzut totdeauna în iudeo-creștinism o erezie mozaică iar iudeo-crești- nii erau iudei renegați, fiind și
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
minciuni gogonate, mîrșave și neobrăzate care ne-au fost băgate pe gît prin ascuțișul săbiilor pentru a perpetua o stare de tiranie și îndobitocire absolută asupra popoarelor din imperiul roman. Despre această scriere nu există nici o menționare afară de cele mozaice plăsmuite de ivriți în secolele l și ll ale erei noastre. Născocirea este o invocată traducere a Torei și Talmudului făcută în Alexandria de către rabinii mozaici în secolul lV sau lll î.e.n. în grija lor fără margini, astfel ca Neamurile ,,să
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
și iubitor de om care trebuie să lupte neîncetat cu răul etern întruchipat în Iahwe al iudeilor din Tora, cum a povestit și păcătosul de Ioan mărturisind adevărul dar după mintea lui. Ori atît scrierea lui Ioan care a fost plăsmuită pe la sfîrșitul secolului lV al erei noastre după ce iudeo-creștinismul a fost impus ca religie oficială în imperiul roman în anul 381, cît și cele mandeene care își au originea pe la mijlocul secolului l, dove- desc că în mințile născocitorilor de ,,înțelepciuni
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
și de stil"; Teodor Vârgolici crede a găsi explicații în planul biologiei și al socialului, remarcînd efortul fiului "de a-și depăși condiția de bastard, de a înlocui extracția socială umilă moștenită de la tatăl său printr-o iluzorie descendență nobiliară, plăsmuită cu uimitoare convingere intimă..."; Al George opinează că fiul ar reprezenta un construct edificat conștient prin negarea modelului generator: "este evident că Mateiu și-a conceput opera și și-a construit un personaj exterior și interior în oponență sau violentă
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
cuvinte și fraze, atît de triviale că artiștii ezită de a le pronunța și chiar le înlocuiesc." Ideea e continuată prin autoritatea criticului Eugen Lovinescu care atrăgea atenția că din dorința de a pune de acord forma și fondul, Caragiale plăsmuiește o limbă specială "inestetică și trivială", personajele comediilor sale fiind "irozi de mahala în mintea cărora totul se pervertește și se deformează" într-o "vulgaritate colorată". În studiul său foarte dens I. L. Caragiale Lumea operei, Marin Bucur stabilește o relație
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
1985) dezvoltă modelul în trei faze a dezvoltării mișcărilor naționale: Faza A - momentul "descoperirii" de către cărturari a națiunii, fapt care inaugurează o agendă de cercetări filologice și istorice realizate cu scopul de a trezi conștiința națională. Scormonind imaginativ în trecut, plăsmuind descendențe etnice și stabilind filiații lingvistice, cărturarii care au descoperit națiunea dau expresie, pentru întâia oară, unui profetism național. Corelativ acestei faze inițiale este un program intelectual de teoretizare a națiunii pe baza probelor lingvistice și istorice prelevate prin studii
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Crainic, D. Stăniloae sau M. Vulcănescu. Indiferent prin ce mijloace specifice, radiografierea idiografiei spiritualității românești, stabilirea coordonatelor ontologice ale duhului național - acestea sunt imperativele identitare ale vremii la a căror împlinire își dau concursul literații României Mari. Niciunul însă nu plăsmuiește o poetică a românismului care să rivalizeze stilistic cu metafizica cronotopului românesc înfăptuită de Blaga. Coordonatele axiale ale spiritualității românești - spațiul mioritic și timpul ondulat - fuzionează în cronotopul abisal, noologic, al matricei stilistice de care este impregnată până în ultimele sale
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
că, cel mai probabil, orice construcție lexicală pe care ai ctitori-o se apropie de a fi o cacofonie în raport cu concertul fonetico-semantic ce răsună prin stilistica blagiană? Epifania lecturală pe care ți-o prilejuiește cufundarea, ca cititor, în universul cognitiv plăsmuit de Blaga este urmată de înfiriparea unei copleșitoare atitudini chietiste, pătrunsă de tentația tăcerii, a unui soi de "boicot al expresiei". Aceasta apasă și mai greu când obiectul expresiei devine însăși filosofia lui Blaga. Singura rută de scăpare din acest
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
pătrunsă de un spirit autoritar (i.e., naționalismul etnic german). Însă niciunul dintre acești profeți ai naționalismului nu au avut harul oracular de a putea prevede calamitatea ce avea să fie descătușată din ideile politice pe care mințile lor le-au plăsmuit. Ceea ce poate fi numită "apoteoza negativă" a naționalismului s-a consumat în național-socialismul german, care a rasializat națiunea până în măduva oaselor sale ideologice. Ororile umane și consecințele abominabile antrenate de această rasializare a naționalismului a cărui culme a fost atinsă
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de oameni buni îndemnat.../ Să-i puie perina mă-sei șerpi / Și așternutul ciulini / Să nu se poată odihni, ostovi, / Până la mine n-o veni."377 Arhetip fundamental al mitologiei universale, șarpele este un simbol ambivalent, încorsetând sau eliberând cunoașterea, plăsmuind sau distrugând lumea ancestrală. Categorii ale cunoașterii soarele, luna, pasărea, șarpele se deschid înțelegerii umane, printr-un exorcism al timpului, într-un spațiu sacru, recuperat ritualic, pentru a reinstaura ordinea cosmică primordială. CONCLUZII GENERALE Lucrarea " Poetica imaginii în creația populară
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]