823 matches
-
murmură și nouă povestea unor înălțimi pierdute, a căror nostalgic o purtăm în suflet. Geniul, care e prin excelență chipul lui Dumnezeu în această lume a păcatului și a morții, îndeplinește parcă o solie cerească de a ne aminti prin plăsmuirile pe care le împinge către perfecțiune, culmile pierdute cândva de om și de a ne reaprinde în inimă nostalgia lor. RAPORTUL GENETIC DINTRE RELIGIE Șl CULTURĂ Raportul genetic dintre religie și cultură nu e o chestiune la care se poate
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
puterea dumnezeiască. Vechea credință a neamurilor, credință care se afundă până în monoteismul primordial, de unde strălucește atât de limpede și de convingătoare, că nu omul singur, ci omul în colaborare călăuzită de Dumnezeu s-a ridicat mai presus de natură prin plăsmuirile culturale, își găsește confirmarea insistent repetată în Biblie. Tot din Biblie vedem că aceste felurite activități creatoare se organizează în jurul cultului religios, pentru a-i da laolaltă maximum de strălucire și pentru a căpăta fiecare în parte mai multă lumină
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
formele de cultură să ia locul religiei. În ochii păgânilor imaginile zeilor nu reprezintă ceea ce reprezintă pentru noi icoanele sfinților, bunăoară, ci aceste imagini se identifică cu înseși zeitățile pe care le reprezintă. Dar aceste imagini, de obicei statui, sunt plăsmuiri culturale. Venerându-lc ca atare și identificând în ele puteri supranaturale, avem astfel un proces de divinizare a culturii. Cu alte cuvinte, în mișcarea sentimentului religios se produce următoarea deviație: de la idolatrizarea făpturilor din natură la idolatrizarea plăsmuirilor de artă. Divinizarea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
obicei statui, sunt plăsmuiri culturale. Venerându-lc ca atare și identificând în ele puteri supranaturale, avem astfel un proces de divinizare a culturii. Cu alte cuvinte, în mișcarea sentimentului religios se produce următoarea deviație: de la idolatrizarea făpturilor din natură la idolatrizarea plăsmuirilor de artă. Divinizarea culturii e un fenomen cunoscut îndeosebi de religia Eladei. Antropomorfică prin excelență și plasticizată prin capodoperele artistice ale inegalatului geniu grec, religia Eladei sfârșește prin absorbirea totală în frumusețea artei. Istoricii antichității ne vorbesc de frecvența cazurilor
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Iar în numele lui nu poți face decât ceea ce e „spre folosul tuturor”, cum zice Pavel. Sau cum zice Petru: să vorbești ca și cum Dumnezeu ar vorbi; să lucrezi ca și cum Dumnezeu ar lucra. Libertatea creatoare pusă în acord cu directiva harului însemnează plăsmuiri după modul divin. Omenește, putem crea după chipul lui Dumnezeu; creștinește putem crea după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. După doctrina ortodoxă, creația omenească e un joc liber sau spontan al personalității; ea poate deveni cu adevărat creștină prin încreștinarea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
opuse, dă cultul religios, organizat în Biserică. Cultul divin îmbracă formele cele mai strălucitoare ale culturii omenești. Geniul arhitectonic ridică în cinstea lui cele mai mărețe monumente din câte există pe pământ. Geniul pictural îi aduce ofrandă cele mai fermecătoare plăsmuiri în culori. Geniul statuar, cele mai desăvârșite modelări în marmură, în metal, în lemn și în ivoriu. Geniul literar, cele mai sublime cuvinte. Geniul muzical, cele mai înalte armonii. Geniul înțelepciunii, gândurile cele mai adânci pentru a lămuri tainele credinței
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și Unul în toți”. Scopul cultului e această asimilare duhovnicească sau harică, prin care omenirea devine „corpul mistic al lui Hristos”. Angajate în acest proces de spiritualizare, mișcările noastre sufletești sunt ajutate, intensificate, înfierbântate de puterea ce se desface din plăsmuirile culturale convergente în cult. Putem spune că în momentul liturgic culminant, în momentul contemplativ sau unitiv, toate puterile geniului omenesc, înmănuncheate sacral, se ridică până la limita de sus a naturii create ca să împingă sufletul, dincolo de ea, mai sus, în îmbrățișarea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
înțelesul, pricepem care e treapta pe care stă cultura și ce funcție îndeplinește ea în lucrarea de spiritualizare și desăvârșire a omului. Prin natura ei, fiind altceva decât cultura și mai presus de ea, religia se slujește de cultură atunci când plăsmuirile ei sunt făcute ca și cum Dumnezeu le ar fi făcut, adică atunci când din aceste plăsmuiri se ridică năzuința către un ideal de perfecțiune colectivă, ideal care, pentru noi, nu e altul decât Iisus Hristos Și totuși, slujindu-se de cultură, religia
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în lucrarea de spiritualizare și desăvârșire a omului. Prin natura ei, fiind altceva decât cultura și mai presus de ea, religia se slujește de cultură atunci când plăsmuirile ei sunt făcute ca și cum Dumnezeu le ar fi făcut, adică atunci când din aceste plăsmuiri se ridică năzuința către un ideal de perfecțiune colectivă, ideal care, pentru noi, nu e altul decât Iisus Hristos Și totuși, slujindu-se de cultură, religia nu riscă oare o secularizare în istorie, adică o limitare în timp și în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
deschideau în schimb perspectivele infinitului spiritual. Puterea concentrată a credinței se mișca pe un plan spiritual nemărginit, către Dumnezeu cauză primă a tot ce există și cauză finală a tot ce va exista dincolo de această viață și toate faptele și plăsmuirile omenești se ridică, convergent, într-acolo, însuflețite de năzuința de a se dilata în aceste proporții spirituale. În credință, nu omul, ci Dumnezeu e măsura lucrurilor. Viața modernă, părăsind dimensiunile intensității spirituale, s-a lăsat furată de iluzia nemărginirii în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
modernă, părăsind dimensiunile intensității spirituale, s-a lăsat furată de iluzia nemărginirii în spațiu. Ea s-a limitat față de transcendent, închizându-se totodată în spațiul și în veacul terestru. Omul a devenit astfel măsura lucrurilor sale și din acest moment, plăsmuirile lui au pierdut sensul eternității. Spre deosebire de cultura medievală, cultura modernă suferă un proces de secularizare. Cuvântul, foarte potrivit, e al lui Nikolai Berdiaev. Această perioadă istorică, zice gânditorul rus, stă sub semnul eliberării forțelor creatoare ale omului, sub semnul descentralizării
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
concret există oameni, ca indivizi deosebiți. Și când zicem: omul devine măsura lucrurilor, exprimăm de fapt principiul anarhiei, ce domină cultura și viața modernă. Autonomia culturii, adică anarhizarea ei. Căci nu există o rațiune umană, unică, să dea norme universale plăsmuirilor, în locul lui Dumnezeu, ci rațiuni individuale, fiecare devenindu-și normă proprie, deosebită de la ins la ins. Descentralizarea culturii moderne, adică ruperea ei de centrul spiritual religios, înseamnă fărâmițarea ei în varietăți individuale, lipsite de sensul superior al unității spirituale. Noi
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
fără pereche ale artei. Autonomia artei, adică libertatea de manifestare a modului artistic, a existat totdeauna în Biserică. Disciplina ci spirituală, departe de a jigni această autonomie, a stimulat-o și a canalizat-o spre cele mai înalte culmi ale plăsmuirilor. Apa curge singură ia vale, dar fluviul n-ar exista fără disciplina celor două maluri, care îi conturează direcția. Față de autonomia disciplinată de Biserică, autonomia artei înțeleasă modern e ca un torent de apă revărsată în nisipurile incapabile să-i
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
izvoare obiective ale frumosului: natura și arta. Fie în ordinea metafizica, fie în ordinea psihologică, frumosul natural și frumosul artistic stau pe același plan al atenției(Tudor Vianu: Arta și Frumosul, p. 122-128). Pentru filosofic, atât lucrurile naturii cât și plăsmuirile artei fac parte din „sfera obiectelor frumoase”. Ar exista deci o unitate a frumosului natural și artistic, unitate care justifică înglobarea lor în aceeași disciplină. E indiferent dacă o idee metafizică se revelează în formele sensibile ale naturii sau în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
dimpotrivă, pune într-o lumină mai enigmatică apariția geniului. Căci dacă la mii și mii de nefericiți, aceeași boală se manifestă ca o pustiire subnormală a ceea ce este omenesc, la omul de geniu ea apare înfrântă de măreția supranormală a plăsmuirilor artistice. Ipoteza patologică e ilustrată îndeosebi de nume ca al lui Cesare Lombroso, Max Nordau și Sigmund Freud. E în firea negativismului iudaic să înjosească în mod sadic tot ce e strălucire și noblețe în creația spiritului omenesc. Să admitem
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
care descifrăm puterea dăruită omului de a reproduce, sub timp, modelul creației divine. ARTA îN PUBLIC Procesul creației artistice constă, după cum am văzut, din două momente principale: viziunea lăuntrică a geniului sau forma ideală și expresia ei în materie sau plăsmuirea. Întâiul moment e de caracter subiectiv, al doilea de caracter obiectiv. Viziunea artistului noi n-o cunoaștem decât din clipa când s-a obiectivat ca operă frumoasă, ce ne cade sub simțuri. Momentul plăsmuirii sau al execuției și condițiile tehnice
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și expresia ei în materie sau plăsmuirea. Întâiul moment e de caracter subiectiv, al doilea de caracter obiectiv. Viziunea artistului noi n-o cunoaștem decât din clipa când s-a obiectivat ca operă frumoasă, ce ne cade sub simțuri. Momentul plăsmuirii sau al execuției și condițiile tehnice în care trebuie îndeplinit sunt chestiuni ce privesc estetica și nu vin sub nici un raport în considerația perspectivei noastre teologice. Am spus că arta, deși aparține ca și morala rațiunii practice, își are legile
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și nu vin sub nici un raport în considerația perspectivei noastre teologice. Am spus că arta, deși aparține ca și morala rațiunii practice, își are legile proprii, altele decât cele morale. Aceste legi se pot reduce la principiul perfectei conformități a plăsmuirii obiective cu viziunea subiectivă. Truda titanică a unui artist, ca artist, e să realizeze acesta perfectă conformitate. El e, din acest punct de vedere, un rob al operei pe care o plăsmuiește. O apreciere morală nu încape în acest domeniu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
să-l populeze cu fantome explicative, ce nu au în realitate nici o valoare științifică. Inconștientul e necunoscutul din noi, adică tocmai partea care scapă investigației științifice și controlului inteligenței. Incontestabil că el joacă un rol în viața omenească și în plăsmuirile noastre; dar a-l investi cu toate atributele puterii creatoare înseamnă a face din om o jucărie a forțelor oarbe, un iresponsabil de ceea ce creează el mai înalt în această lume, o biată cârtiță care sapă din instinct, fără conștiința
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
fi capodoperele strălucitoare ale geniului omenesc, care să ne ajute să înțelegem că nu dintr-o asemenea inspirație s-au plăsmuit. Precum se poate observa fără greutate, teoriile inconștientului creator nu atribuie nici o funcție inteligenței personale în cele mai înalte plăsmuiri ale omului. După concepția noastră teologică în acord cu cea mai sănătoasă filosofie, lumina minții sau spiritul e ceea ce distinge pe om de restul făpturii văzute, iar creațiile de cultură, care nu există decât în sfera umană, poartă pecetia acestui
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
depozitează în adâncul sufletului după ce au trecut valorificate artistic prin sita atenției. Trăirea lui e o selectare continuă și firească după modul artei, care domină în personalitatea lui. Arta în artist, chiar când nu e angajată în lucrarea tehnică a plăsmuirii exterioare, e felul neîntrerupt de a trăi și de a interpreta experiența vieții. Oricât de variat, materialul depozitat în adâncul sufletului, din care se vor cristaliza operele, e selectat mulțumită acestui fel de a fi al artistului. Fulgerul inspirației conturează
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
spiritualism abstract, Biserica a fost nevoită să inventeze o mitologie pentru a da material artei. A susține însă o asemenea idee înseamnă a nega întruparea concretă a lui Dumnezeu și acțiunea harului care spiritualizează și îndumnezeiește concretul omenesc. Mitologie înseamnă plăsmuire a fanteziei și cuvântul nu-și are locul în sfera conceptelor creștine. Astăzi, o discuție cum e cea ridicată de romanticii germani asupra incompatibilității creștinismului cu arta nu mai înfățișează decât un interes istoric, ca produs al unor inteligențe încă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
religios. În ordinea logică, ea corespunde deosebirii dintre metafizică și teologia revelației. Filosoful însă cugetă universalitatea lucrurilor. Artistul se adâncește în ea prin contactul afectiv al intuiției estetice. Și precum metafizica e schița logică naturală a adevărului revelat, tot așa plăsmuirile artei schițează sublima experiență a contemplației mistice, și preînchipuie în aparențe fermecătoare frumusețea transcendentă a lui Dumnezeu. GENIALITATE Șl SFINȚENIE între genialitate și sfințenie se fac unele apropieri ce ne obligă la un popas în jurul acestei teme. Nu încape nici o
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
la propriile sale puteri, autorul răului. În lumea desfigurată de păcat, geniul creează după chipul lui Dumnezeu imaginea frumuseții, a cărei desăvârșire o întrezărește în descoperirile de fulger ale fanteziei. El e singura făptură din lumea văzută, care imită în plăsmuirile lui, nu natura, ci pe însuși Dumnezeu creatorul. De aceea geniul e numit „creator în gradul al doilea”. Creația lui însă nu e o realitate, ci o ficțiune fermecătoare, o idealizare a lumii desfigurate de urâtul păcatului, un simbol al
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
propriile-i cuvinte: „Categoriile receptivității aparțin în grad intens conștiinței, prin ele se constituie cunoașterea. Categoriile acestea pot fi produsul unor funcții inconștiente, dar numai în sens liminar „inconștiente”. Dimpotrivă, categoriile spontaneității aparțin inconștientului abisal: de acolo ele determină stilul plăsmuirilor spirituale. Aspectul stilistic al plăsmuirilor poate foarte ușor să scape neștiut tocmai creatorilor”(Lucian Blaga: Geneza metaforei și sensul culturii, p. 123. ). Această afirmație a filosofului român nu e ceva izolat și aruncat la întâmplare, ci se razimă pe o
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]