645 matches
-
identică din Tessanei, Eritrea: doi luptători din FEE pozând cu puștile În mână, unul dintre ei stând cu un picior pe gâtul unui ostaș etiopian mort. Nu era cazul să publice de două ori aceeași fotografie; era absurd să se plagieze singur. Cât despre chestia cu meik mi uan foto și toate celelalte, cea mai apropiată definiție avea s-o dea Olvido chiar În acea noapte la Mogadiscio, pe când beau În bezna de lângă fereastră, la hotel. Mă fascinează Africa, spusese, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
sunt aplicați și în interpretarea Luceafărului eminescian, din volumul Steaua din oglinda visului (1983), cel mai amplu comentariu consacrat până acum poemului (300 de pagini). Cu sugestii importante din Marin Mincu („Luceafărul”, 1978), care l-a și acuzat public de plagiat pe G., Luceafărul/Hyperion e înțeles ca figură-proiecție, prin oglindă și vis, a inconștientului Cătălinei și a celui colectiv, ca daimon (în sens platonician) al fetei, pe care însă aceasta nu-l poate asuma. Eminescu ar ilustra astfel tentativa (eșuată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287315_a_288644]
-
așa încât, ca să se chivernisească, deschide „Berăria cooperativă”, apoi berăria „Gambrinus”. Este epoca procesului de calomnie pe care îl va intenta lui Const. Al. Ionescu-Caion, un psihopat care, făcând multă zarvă, încercase să-i pună în cârcă învinuirea că ar fi plagiat drama Năpasta după o piesă a unui, inexistent, autor maghiar, István Kemény. Întețindu-și campania de defăimare, energumenul, care invocă și numele lui L. N. Tolstoi, publică o broșură agresivă, Originalitatea d-lui Caragiale - Două plagiate. Atacurile lui sunt susținute
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
de Gh. I. Brătianu. Rubrica permanentă dedicată culturii este „Mișcarea literară și artistică” („Carnet literar și artistic”), cu informații despre ultimele apariții editoriale, expoziții, spectacole de teatru și concerte. În primii ani, multe articole au caracter polemic: D. Ovid Densușianu plagiază de G. Pascu, Premiile bucureștene de Dem. Theodorescu, Dezmințirea d-lui C. Stere, În jurul unei chestii literare (despre „furtuna ridicată în literatura românească de d. Duiliu Zamfirescu, cu prilejul intrării d-sale în Academie”), O scrisoare deschisă de G. Ibrăileanu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288184_a_289513]
-
artistică. Înainte de a scrie acest roman, Camil Petrescu compuse teatru, care avu succese și reversuri, deopotrivă motivate. Suflete tari ar dori să demonstreze spectatorului cult că sunt unele situații așa de inerente vieții, încît poți intra în ele fără a plagia cărțile ce le ilustrează. Andrei Pietraru procedează față de Ioana, fiica boierului Mateiu Boiu, cam la fel ca Julien Sorel, fără a fi citit Le rouge et le noir. Încheierea e patetică. Surprins de Ioana într-o situație suspectă, Andrei cere
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
mai mare era stricarea bunului-gust și lipsa 1 Plagiatul are o istorie interesantă în țara românească. Acumularea capitalurilor, la început, se datorește în mare parte spoliațiunii, furtului. În acumularea capitalului nostru intelectual s-a întîmplat același lucru. La început se plagiază în știință pe o scară întinsă, după cum se plagiază și-n literatură. Dar plagiatul acesta de la începutul culturii românești nu se poate caracteriza - moralicește - ca un furt, pentru că plagiatorii n-au conștiință că sunt vinovați că fură. Scriitorii de la începutul
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
are o istorie interesantă în țara românească. Acumularea capitalurilor, la început, se datorește în mare parte spoliațiunii, furtului. În acumularea capitalului nostru intelectual s-a întîmplat același lucru. La început se plagiază în știință pe o scară întinsă, după cum se plagiază și-n literatură. Dar plagiatul acesta de la începutul culturii românești nu se poate caracteriza - moralicește - ca un furt, pentru că plagiatorii n-au conștiință că sunt vinovați că fură. Scriitorii de la începutul veacului spun adesea: "luat din alte limbi" și adesea
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
sunt "cultura literară", și nu "modele". Așa-numitele "plagiate" ale lui Coșbuc nu infirmă propoziția noastră. Cum a arătat el, Coșbuc nu le-a spus "traduceri", sau "după cutare autor" din cauză că și-a încurcat manuscrisele. Și chiar de ar fi plagiate, aceasta ar fi cu totul altceva, o chestie de etică, și nu una de estetică. Unul din cei mai originali scriitori vechi, C. Negruzzi, n-a disprețuit plagiatul. * Înainte de 1900 se ridică spre suprafață literatura "decadentă" apărută pe la 1880 cu
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
a fost nevoit s? suplimenteze venitul familiei ? în�nd medita? îi cu colegii s? i de ? coal? mai boga? i. Odat? , a scris o compunere care dovedea at�ta maturitate �nc�ț profesorul respectiv a crezut c? pupilul lui Iorga o plagiase ? i l? a certat. Mama copilului nu a vrut s? cread? c? Iorga scrisese compunerea. Consider�ndu? l un ? arlatan, l? a dat afar? din casa ei. A existat un incident ? i mai dureros: dup? ce reu? ise s? ob
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
A continuat s??? i ? în? cursurile, �nt�mpin�nd dificult?? i financiare ? i scriind mai multe articole pentru �Arhiva�, �Revista istoric? � ? i �Revista critic? �. Intrigile au continuat, degener�nd �n insulte ? i atacuri �n preș?. Dup? p? rerea lui Iorga, profesorul Tocilescu plagiase c�teva dintre lucr? rile lui, a c? ror publicare reu? ise s? o opreasc? 100. �n 1899, Iorga a scris un articol �n �Ind�pendence Roumaine�. �ncep�nd din acel moment, el a devenit punctul focal al vie? îi culturale ? i
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
ion? ri �n judecat? pentru calomnie ? i alte ac? iuni judiciare. Acuz�ndu? l, de exemplu, pe Panaitescu de violare a obliga? iei de a p? stră secretul �n utilizarea probelor documentare. Au urmat acuză? iile de plagiat, �nvinuindu? l pe Giurescu c? a plagiat lucr? rile lui Onciul, ? i referiri la gre? elile lui Giurescu: (acesta �l numise �Atanaric� pe Alaric). Iorga i? a scris decanului Universit?? îi c? dac? acesta nu rezolv? chesiunea �n cadrul Procedurii Disciplinare Universitare, se va adresa atunci Ministerului �nv??? m
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
Giurescu: (acesta �l numise �Atanaric� pe Alaric). Iorga i? a scris decanului Universit?? îi c? dac? acesta nu rezolv? chesiunea �n cadrul Procedurii Disciplinare Universitare, se va adresa atunci Ministerului �nv??? m�ntului 184. Aceste ac? ion? ri �n judecat? pentru calomnie ? i plagiat, precum ? i alte ac? iuni judiciare erau �ntotdeauna considerate de Iorga drept �singura cale�185. Ce concluzii putem trage noi din toate acestea dup? mai mult de o jum? țațe de secol? Putem oare accepta ideea c? istoria nu este nimic
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
ce hotărâri ai luat? O, timpuri! O, moravuri!” Barbu Stefănescu Delavrancea a fost și un remarcabil avocat, iar în anul 1902 l-a reprezentat pe Caragiale într-un proces intentat de dramaturg unui publicist, Caion, care îl acuza că a plagiat drama Năpasta.. Iată un exemplu de oratorie ciceroniană: “Iaca omul, domnilor magistrați, pe care-l judecați. E complet felul lui. Nu se sfiește de nimic. Urăște pe Caragiale? Il calomniază și calomnia și-o debitează în termeni înfiorători de murdari
Caleidoscop by Gicuța Elena Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93242]
-
bibliotecar acum. Și Andrew Flint a fost coleg de an cu Charles, și este acum romancier de succes. Timp de șase luni, Charles (altminteri șomer) a fost secretarul lui Harriet Scrope. Philip descoperă că primele romane de Harriet Scrope sunt plagiate după Harrison Bentley, ceea ce ea însăși recunoaște mai încolo, într-un monolog interior pe care doar lectorul îl află, personajele neavând acces la el. Toată cartea e plină de felurite falsuri. Hawksmoor pendula între bine și rău, intriga încheindu-se
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Poetica este textul fondator al dramaturgiei occidentale. Toți teoreticienii se referă la ea, explicit sau nu. Teatrul umanist, în Italia, apoi în Franța, teatrul clasic francez s-au născut dintr-o recitire atentă a lui Aristotel, chiar când autorii îl plagiază, chiar când îi interpretează invers gândirea. Marile curente baroce, cel francez și cele străine, care predică neregularitatea, precum Lope de Vega în Arta de a face comedii, îl contestă pe Aristotel, dar, vom vedea, nu pot decât să se poziționeze
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
primii ani de liceu, Iorga a fost nevoit să suplimenteze venitul familiei ținînd meditații cu colegii săi de școală mai bogați. Odată, a scris o compunere care dovedea atîta maturitate încît profesorul respectiv a crezut că pupilul lui Iorga o plagiase și l-a certat. Mama copilului nu a vrut să creadă că Iorga scrisese compunerea. Considerîndu-l un șarlatan, l-a dat afară din casa ei. A existat un incident și mai dureros: după ce reușise să obțină o meditație la un
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ușa Academiei"99. A continuat să-și țină cursurile, întîmpinînd dificultăți financiare și scriind mai multe articole pentru "Arhiva", "Revista istorică" și "Revista critică". Intrigile au continuat, degenerînd în insulte și atacuri în presă. După părerea lui Iorga, profesorul Tocilescu plagiase cîteva dintre lucrările lui, a căror publicare reușise să o oprească 100. În 1899, Iorga a scris un articol în "Indépendence Roumaine". Începînd din acel moment, el a devenit punctul focal al vieții culturale și politice a României, poziție pe
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a reacționat prin acționări în judecată pentru calomnie și alte acțiuni judiciare. Acuzîndu-l, de exemplu, pe Panaitescu de violare a obligației de a păstra secretul în utilizarea probelor documentare. Au urmat acuzațiile de plagiat, învinuindu-l pe Giurescu că a plagiat lucrările lui Onciul, și referiri la greșelile lui Giurescu: (acesta îl numise "Atanaric" pe Alaric). Iorga i-a scris decanului Universității că dacă acesta nu rezolvă chesiunea în cadrul Procedurii Disciplinare Universitare, se va adresa atunci Ministerului Învățămîntului 184. Aceste acționări
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de metafizică, 1995; Curs de filosofie a religiei, 1998 etc., toate la prestigioasa editură Humanitas, ea însăși metamorfozată din vechea Editură Politică) au fost repuse în circuitul intelectual ca restituții cardinale ale culturii române. Demascarea cursurilor lui Nae Ionescu ca plagiate de către Marta Petreu (2009) a produs rumoare și consternație în publicul românesc încă prins în mrejele "profesorului". Discipolii contemporani ai maestrului care a format (intelectual) și deformat (ideologic) generația '27 i-au legat publicistica și cursurile universitare în Opere (apărută
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
am avut în „Ateneu”, în decembrie 1976, când, culmea, deși era Bălăiță redactor șef și dorința mea ar fi fost ca el să facă prezentarea, debutul cu cele 4-5 poeme a fost girat de Horia Gane, cel care m-a plagiat. Apoi am mai avut un debut în 1979, la „Tomis”, făcut de Nicolae Motoc, dar sub pseudonimul Mihai Poenaru. Și am mai avut încă un debut în „Cronica”, mai tîrziu, în 1981, sub prezentarea lui Mihai Ursachi. Trei debuturi în
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]