1,742 matches
-
serioasă, propusă în poeticile occidentale actuale, sau de transpunere, formă de hipertextualitate de o importanță considerabilă pentru postmoderni, în raport cu parodia canonică: ea se bazează pe două operații preluare și transformare (ambele necesare, altfel am avea de a face cu un plagiat) vizibile în cazul unor autori ca Michel Tournier sau José Saramago. În contrapartidă, trebuie adusă în discuție aici contribuția lui Genette, care vorbește despre dezvoltarea parodiei în două regimuri, regimul ludic și regimul serios, fiecare dispunând de propriile criterii în
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
și, ulterior, postmodernismul ca mișcare eminamente parodică, dublată de o ideologie. Totuși, Antichitatea e prima care stabilește importanta linie de demarcație în lipsa căreia astăzi nici nu am mai putea lua în discuție fenomenul de care ne ocupăm: între imitație și plagiat care ar fi, la drept vorbind, diferența? În descendență genette-iană, suntem tentați să credem că orice tip de citare este vădit, transparent parodic (fiindcă pune față în față două discursuri). Anticii pun primii întrebarea cu privire la autenticitatea parodiilor, postmodernii le vor
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
în privința sonetelor, epigramelor sau elogiilor ce-ți lipsesc de început de carte, și care trebuie să fie scrise de oameni cu greutate și cu titluri, poate fi lecuit dându-ți dumneata singur osteneala să le faci". Îi recomandă nu un plagiat, nu o pastișă, ci o parodie căci, dincolo de a se angaja într-o critică a celorlalte opere, parodia rezistă în fața publicului mulțumită elementelor de creație pe baza unor modele pre-existente, bucurându-se, cum am văzut, ca o condiție sine qua
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
masă, ceea ce puțini autori, individual vorbind, au făcut: împingerea parodiei din "conul de umbră" al istoriei literare în "luminile rampei". Din zonele marginale, periferice ale literarului, unde fusese calificată drept parazită, ostentativă (și nu de puține ori asemuită cu un plagiat, chiar dacă unul plin de farmec, dovedind talentul celui care l-a scris), parodia se rediscută în calitatea ei de proces ce mobilizează evoluția literară. "Cele mai parodice și conștiente de sine opere contemporane", scrie Linda Hutcheon, "nu încearcă să escamoteze
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
în literatură nu există nici o operă care să nu adopte măcar o parte din limbajul textelor precedente, care să nu intre într-un dialog activ cu ele. Oricât de tentantă, afirmația nu are în schimb mereu acoperire în practică, unde plagiatul reprezintă adesea un precedent periculos. Din acest motiv, o distincție precum cea făcută de Mihail Bahtin între stilizarea (înțeleasă ca parodie pură, nedublată de ironie) și parodia ironică se impunea pentru a explica și în ce mod se raportează parodistul
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
procedee specifice, a distanței ideologice și artistice între "copie" și "original". A vorbi deschis despre "denudarea" procedeului folosit în parodie nu mai miră astăzi pe nimeni căci, în lipsa deconspirării mijloacelor utilizate, în lipsa exhibării regiei interioare, orice roman parodic riscă acuza plagiatului. Parodia se găsește într-un proces de continuă și dinamică redefinire, hipertextul zilelor noastre fiind pus în postura redimensionării o dată cu apariția unor forme noi de literatură. Experimentele literare care au făcut posibilă existența poeziei sau a prozei digitale nu exclud
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
lieu d'une confusion fort onèreuse, parce qu'on lui fait désigner tantôt la déformation ludique, tantôt la transposition burlesque d'un texte, tantôt l'imitation d'un style", în op. cit., p. 39. 59 Echivalentul termenului în limba română desemnează plagiatul. 60 "Le pastiche est l'imitation en régime ludique, dont la fonction dominante est le pur divertissement; la charge est le regime satirique, dont la fonction dominante est la dérision; la forgerie est l'imitation en régime sérieux, dont la
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
rândul electoratului. În lipsă probelor, efectul a fost de a accentua încă odată jumătățile de adevăr din viața premierului, la fel cum o făcuse și altădată cu privire la studiile acestuia, în special cu privire la doctoratul care s-a dovedit a fi un plagiat. 14 În limbajul politic și jurnalistic acesta alternă între o conotație pozitivă (dată de susținătorii președintelui) și una peiorativa (dată de contestatarii acestuia), în funcție de tabără politică. 15 Dan Pavel, op. cît., p. 31. 16 Traian Băsescu a ales despărțirea de
[Corola-publishinghouse/Science/84981_a_85766]
-
prin corespondență - legea amnistiei și grațierii - lupta împotriva corupției și insituțiile reprezentative: Agenția Națională de Integritate și Direcția Națională Anticorupție - imunitatea parlamentară - relația României cu partenerii internaționali - exploatarea aurului de la Roșia Montană -apărarea independenței justiției și a statului de drept - plagiatul premierului Victor Ponta - sustragerea candidatului Klaus Iohannis de la verdictul Înaltei Curți de Casație și Justiție în legătură cu posibila să incompatibilitate Sperăm că în urma acestor evenimente mediatice (media events) alegătorii interesați au avut șansa de a se familiariza cu punctele de vedere
[Corola-publishinghouse/Science/84981_a_85766]
-
care să garanteze că nu vor mai există situații în care românii din diaspora nu vor putea vota, a prezentat măsurile economice ce pot contribui la creșterea prosperității țării și a atins și ale teme considerate sensibile pentru opinia publică (plagiatul premierului, Roșia Montană, protejarea parlamentarilor cu probleme penale). Concluzii Cadrele mediatice instituie nu doar atributele, caracteristicile unei situații sau întâmplări, ci și un mod de interpretare a ceea ce ni se prezintă 33. Debaterea finală dintre cei doi candidați pentru funcția
[Corola-publishinghouse/Science/84981_a_85766]
-
cioburile diseminate ale concepției dramaturgului un puzzle coerent și plauzibil. P. a îngrijit numeroase ediții din autori români și s-a lansat în câteva campanii de presă care au avut ecou, cea mai semnificativă fiind aceea în care a demonstrat plagiatul prelegerilor de filosofie a religiei ținute de Nae Ionescu după cursul de metafizică al lui Evelyn Underhill. SCRIERI: Aduceți verbele, București, 1981; Dimineața tinerelor doamne, București, 1983; Teze neterminate, București, 1991; Loc psihic, Cluj-Napoca, 1991; Poeme nerușinate, București, 1993; Jocurile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288793_a_290122]
-
paralel cu cea pentru Vorbire și Gîndire: SDL (Scrierea Directă Liberă), SD (Scrierea Directă), SIL (Scrierea Indirectă Liberă), SI (Scrierea Indirectă), RNAS (Reprezentarea Naratorială a Actului Scrierii) și NS (Reproducerea Naratorială a Scrierii). O aplicație a acestor termeni poate fi plagiatul: Scrierea Indirectă Liberă prezentată ca scriere (autentică). O altă aplicație poate fi în literatură: în debutul romanului lui Jane Austen, Mansfield Park, de exemplu, se redă o scrisoare către Lady Bertam de la sora sa oropsită, Frances. Scrisoarea se referă
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
lectură atractivă și instructivă la vremea apariției lor. Cea dintâi a fost, de altfel, distinsă cu Premiul Societății Scriitorilor Români, iar cealaltă, cu Premiul „Năsturel-Herescu” al Academiei Române, imediat după război fiind reeditată, deși cu puțin înainte autorul fusese acuzat de plagiat. SCRIERI: Pamfil Șeicaru, Un observator modest al vieții, „Stegul”, 1915, 43; N.I. Apostolescu, Însemnări literare, „Steagul”, 1916, 162; Păcate vechi, București, [1910]; Așa i-a fost scris..., București, 1911; Peste Dorna, București, 1912; Ochiul dracului, București, 1914; Prăbușirea tronurilor, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286213_a_287542]
-
bibliografice: Pamfil Șeicaru, Un observator modest al vieții, „Steagul”, 1915, 43; N.I. Apostolescu, Însemnări literare, „Steagul”, 1916, 162; Liviu Rebreanu, Ion Chiru-Nanov, „Pe căile profeților”, „Capitala”, 1916, 10; Barbu Delavrancea, Opere, V, București, 1969, 547-552; Alex. D. Marcu, Iarăși chestiunea plagiatului - Ion Chiru-Nanov, „Pe căile profeților”, SBR, 1920, 38; Lovinescu, Scrieri, V, 134-135; Călinescu, Ist. lit. (1982), 637; Ciopraga, Lit.rom., 592; Cristea, Teleorman, 168-169. V.D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286213_a_287542]
-
parfumul specific al fiecărei realizări concrete a unei teme sau a unui motiv universal în variante individuale datorate unui povestitor înzestrat vin să contrabalanseze tiparul învederat al b., schematismul construcției sale. B., ca și literatura clasică, aprecia G. Călinescu, este „un plagiat sincer și total, și geniul se relevă în arta copiatului”, adăugând: „Accidentul constituie în basm esența. Așezarea în timp și în spațiu, detaliul senzorial și moral conferă fără sforțări a treia dimensiune.” Colecțiile de b. populare românești, începând cu însemnarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]
-
8/1990), Sergiu Nicolaescu (8/1991), Dumitru Matcovschi (10/1991), Teohar Mihadaș (11/1991). În ultimul număr al revistei (7-8/1996), sub semnătura I.V.S, este începută o polemică în termeni duri cu referire la articolul Martei Petreu, Istoria unui plagiat: Nae Ionescu - Evelyn Unduhill, publicat în „România literară” din 1994. Alți colaboratori: Gabriel Țepelea, Mircea Popa, Paul Cernovodeanu, Caius Iacob, Mircea Curticeanu, Paul Magheru, Mihai Drăgan, Florian Filip, Mihai Amărășteanu. A.-M.B.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286160_a_287489]
-
parte însemnată a elitei. Istețimea lor e doar o impresie falsă, pentru că, în realitate, sunt incapabili de originalitate în gândire și acțiune. Pentru a evita imobilismul absolut, acestei elite fără realizări nu-i rămâne decât să copieze, defectuos, diverse modele. Plagiatul nu poate așeza pe baze zdravene, instituționale și morale, raporturile între stat și cetățeni sau între oameni, deoarece improvizațiile permit supraviețuirea, dar mențin corpul social în înapoiere. Urcând spre vârful muntelui Am ajuns în amiaza existenței noastre, înaintând, cu fața
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
autor sublinia faptul că muză trebuie să stea la locul ei, să-și fie autosuficientă. În metaforă gazdei și a oaspetelui nu poate trece neremarcată pledoaria de apărare a poeziei ermetice, văzute ca entitate înaltă, intangibilă.137 La acuzațiile de plagiat formulate de Ungaretti în legătură cu Oboi scufundat Quasimodo a reacționat cu amărăciune: le trimitea prietenilor de la 'Circoli' scrisori în care criticile la adresa lui Ungaretti erau rostite pe un ton plin de mâhnire. Într-o misiva din 18 aprilie 1932 expediata prietenului Salvatore
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
această materie poetica în conformitate cu propria sensibilitate, a găsit formule combinatorii cu totul originale, a exprimat idei asemănătoare cu cele ungarettiene în imagini și cu termeni diferiți sau a folosit vocabule vechi pentru a exprima idei noi. Din păcate, acuzațiile de plagiat din anii treizeci i-au determinat pe criticii de data mai târzie, ce nu doreau să alimenteze conflictul, să se ferească de semnalarea unor consonante cu versurile poetului din Alexandria. Tema atât de leopardiană a curgerii de neoprit a timpului
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
dar și în Oboi scufundat din 1932, Quasimodo a dovedit nu numai o capacitate ieșită din comun de a integra influențe literare din epoca, ci și de a-și fauri o voce originală care anula, în esență, orice acuzație de plagiat.222 Însă claritatea cu care acest fapt se prezintă în fața cercetătorului de astăzi nu constituia o evidență la începutul veacului al XX lea. Primii recenzenți au apropiat creația lui, pe ton laudativ sau dimpotrivă, zeflemitor, de un autor sau de
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
alogene a fost condiționată de cazul mediatic creat în jurul primelor două volume pe care le-a publicat, alimentat periodic de articole în care diferiți recenzenți remarcau consonante prea evidente cu versuri de Montale sau Ungaretti. În ciuda faptului că acuzațiile de plagiat au fost, în opinia noastră, nefondate și că vâlvă din jurul acestor volume s-a datorat, în parte, si modului în care, atunci și acum, presa înțelege să amplifice un conflict în scopuri comerciale, nu se pot trece sub tăcere unele
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
lungă narațiune de mai bine de un deceniu. ELLISON, RALPH (1914 1994) Pentru mulți, Ellison este în primul rând autorul romanului Om invizibil, titlu care, dacă ar fi fost însoțit de articolul hotărât, ar fi dus la un proces de plagiat. Într-o lungă și respectabilă viață și carieră în lumea literelor, Ellison a publicat un singur roman și a obținut pentru el ceea ce mulți scriitori importanți nu dobândesc din multiple încercări, un National Book Award (vezi). În istoria postbelică a
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
secolul XX, București, 2000; Geneza și structura poeziei românești în secolul XX, București, 2001; Mileniul al III-lea și „direcția nouă” în cultura românească, București, 2001; „Fenomenul Caragiale” și reîncarnările virtuale, București, 2002; Minciunile Adevărului și (anti)istoria unui (pseudo)plagiat, București, 2002. Repere bibliografice: Camelia Filip, „Geneza și structura poeziei românești în secolul XX”, „Sud”, 2002, 2; Mihai Dinu, „Mileniul al III-lea și «direcția nouă» în cultura românească”, „Renașterea civilizației rurale românești”, 2002, 1-2. M.I.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287303_a_288632]
-
naționale (publicația apărea cu subvențiile mitropolitului caterisit). La Paris, în 1897, i se tipărește culegerea de versuri în limba franceză Bronzes, prefațată de Al. Bogdan-Pitești. Ziarul „Forța morală”, pe care îl editează în 1901-1902, îl acuză pe I.L. Caragiale de plagiat. M., dezlănțuindu-se împotriva dramaturgului într-o conferință la Ateneul Român, este fluierat și el răspunde fluierând. Cartea de aur (1902), însumând producția sa nuvelistică, nu trezește nici un ecou. Poetul se interesează de ezoterism și magie, pune la punct invenții
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
teză de doctorat Îndrumări nouă în viața politică și culturală a Franței contemporane și înrâurirea lor asupra noastră (1914), vreo garanție de originalitate sau de corespondență cu realitatea științifică și istorică. I.-C. obișnuia să inventeze nu numai acuzații de plagiat, ci și opere proprii sau surse de informare și argumente. SCRIERI: Din umbră... Moravuri antice, București, 1901; Originalitatea d-lui Caragiale. Două plagiate, București, 1902; Pentru Cruce, București, 1903; Triumful Crucei, București, 1904; Legionarii Crucei, București, 1904; Note, București, 1905
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287588_a_288917]