1,060 matches
-
organa) sînt cele două cauze intermediare (cea formală și cea materială) dintre cauza eficientă și cea finală. Cauza materială este „instrumentul” cauzei finale, iar cauza formală este „instrumentul” cauzei eficiente. Pluralul logoi este utilizat de Filon pentru a desemna Ideile platonice individuale, numite și ideai, archetypoi ideai, typoi, metra, sphragides, logoi spermatikoi, spermata kai rhizai dynameis, asomatoi dynameis, doryphoroi dynameis, angeloi, charites. Toate se identifică uneori Între ele, alteori sînt distincte. În ciuda faptului că Ideile sînt inumerabile, se afirmă o dată că
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
În conformitate cu un set de reguli care derivă din platonism. Evident, aceste reguli nu sînt singurele posibile și nici exegeza filonică nu este singura exegeză posibilă a Scripturii sacre evreiești după aceste reguli, sau după altele care pot fi definite drept platonice. Exegeza gnostică a Genezei admite o definire izbitor de asemănătoare cu exegeza filonică: este o interpretare a unui text iudaic, efectuată În baza unui set de reguli derivate din platonism. Se poate Însă adăuga: chiar dacă este posibil ca toate regulile
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Această distincție este fundamentală. Am făcut anterior observația că exegeza biblică a lui Filon se dovedește pe alocuri mai preocupată de iudaism decît de platonism. Dumnezeul biblic al lui Filon este identificat cu lumea Ideilor și nu cu demiurgul (inferior) platonic. Ce s-ar Întîmpla Însă dacă un alt interpret l-ar identifica pe Dumnezeul creator al Genezei cu demiurgul platonic? Ar rezulta o transformare a lui Filon, prin care Logosul filonic ar deveni Dumnezeul din Tanakh. Consecința imediată a unei
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
de iudaism decît de platonism. Dumnezeul biblic al lui Filon este identificat cu lumea Ideilor și nu cu demiurgul (inferior) platonic. Ce s-ar Întîmpla Însă dacă un alt interpret l-ar identifica pe Dumnezeul creator al Genezei cu demiurgul platonic? Ar rezulta o transformare a lui Filon, prin care Logosul filonic ar deveni Dumnezeul din Tanakh. Consecința imediată a unei asemenea operații simple ar fi un Dumnezeu superior divinității din Vechiul Testament. Un platonician care ar aborda această linie de transformări
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Bloom a Înțeles mai bine decît orice specialist procesul generativ al gnosticismului, atunci cînd a definit cu pătrundere gnosticismul drept o „teorie a interpretării greșite”, iar produsele acestuia drept „o Înțelegere greșită creatoare”227. Într-adevăr, gnosticismul este o hermeneutică platonică atît de circumspectă În privința tradiției, Încît se arată dispusă de a Încălca hotarele tradiției, ale oricărei tradiții, inclusiv ale tradiției proprii. Privit invers, prin lentila tradiției, a oricăreia dintre tradiții, el apare drept o „interpretare greșită”. Să revenim la platonicianul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
inclusiv ale tradiției proprii. Privit invers, prin lentila tradiției, a oricăreia dintre tradiții, el apare drept o „interpretare greșită”. Să revenim la platonicianul nostru, ajuns circumspect În privința Dumnezeului biblic. PÎnă unde va merge suspiciunea sa? Putem presupune că o exegeză platonică a Genezei În conformitate cu distincția operată de Numenius din Apameea, care să-l transforme pe Dumnezeul biblic În demiurgul platonic, n-ar atrage atenția dacă n-ar fi Însoțită de o analiză a textelor. Altfel ar fi ori respinsă de Biblie
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Să revenim la platonicianul nostru, ajuns circumspect În privința Dumnezeului biblic. PÎnă unde va merge suspiciunea sa? Putem presupune că o exegeză platonică a Genezei În conformitate cu distincția operată de Numenius din Apameea, care să-l transforme pe Dumnezeul biblic În demiurgul platonic, n-ar atrage atenția dacă n-ar fi Însoțită de o analiză a textelor. Altfel ar fi ori respinsă de Biblie, ori o respingere a Bibliei! Gnosticismul poate fi astfel privit ca un proces continuu În cadrul căruia suspiciunea tinde să
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
garantează gnosticilor rolul tragic al unor rebeli prinși și striviți Între roțile mecanismului tradiției. Asemenea exegeți nu sînt deloc agreabili. Însă revolta lor, oricît ar degenera ea la contactul direct cu adversarii (În special creștini), este la origine o metafizică platonică. O Întrebare legitimă este, În momentul acesta: de ce gnosticii s-au implicat atît de profund În studiul Bibliei, dacă erau platonicieni? Răspunsul este evident: n-ar fi făcut asta dacă n-ar fi fost evrei - În care caz ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
decît cea din Protoevanghelia lui Iacob. De ce a fost aleasă una și nu cealaltă este un mister care nu ține de logică, ci de interacțiunea extrem de complexă dintre sistemele sociale. 17. Logica narațiunii gnostice Dacă identificarea Dumnezeului Torei cu Demiurgul platonic și o lectură a Cărții Genezei cu această identificare În minte pot fi acceptate drept o explicație plauzibilă a unei părți din mitul gnostic, explicație care se dovedește și economică, Întrucît nu presupune nici o instanță externă ori doctrină istorică de la
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
gnostic nu a fost decît o simplă joacă pentru imaginație, Însă trebuia de asemenea să explice cum de existau cele trei lucruri - Abisul, Întunericul și Apele - Înaintea Demiurgului. Ca niște buni platonicieni, gnosticii nu ridicau nici o obiecție contra Abisului, spațiul platonic (chora), Însă făceau să derive Întunericul și Materia apoasă fie de la Sophia, fie de la Demiurg. La o analiză riguroasă se dovedește că senzaționalul produs brevetat al gnosticismului - mitul gnostic - nu este altceva decît un accesoriu și o născocire lipsită de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
explica acest procedeu, trebuie căutate alte motive pentru multiplicarea de către gnostici a entităților divine și pentru Înverșunata apărare a liberului arbitru, combinată cu polemica Împotriva astrologiei. Hans Joachim Krämer analizează formarea Pleromei gnostice ca pe un proces din interiorul „metafizicii platonice a Spiritului”272. Noi cercetări asupra platonismului mediu, pe direcțiile atît de rodnice trasate de John Dillon și Robert Berchman, ar putea să aducă noi surprize. În ceea ce privește polemica gnosticilor contra astrologiei, care este În același timp o puternică afirmare a
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
el Împărtășea varianta ei pozitivă. Astfel Încît, s-ar zice, doar gnosticii ar rămîne ca posibili autori ai teoriei trecerii sufletului prin sfere. Lucrul pare totuși puțin probabil, căci gnosticii ar fi reacționat printr-o inversiune semantică la o teorie platonică prezentată inițial În cheie pozitivă. Cu alte cuvinte, este mai ușor să Înțelegem de ce o asemenea teorie ar fi fost produsă mai Întîi În cercurile medio-platonice, preocupate de astrologia hermetică, din dorința de a Înțelege cum anume comunică planetele Însușirile
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
trebui să li se amintească faptul că Simon candidează În continuare pentru improbabila poziție de „cel dintîi gnostic”. Nu Încercăm nicidecum să descoperim În creștinism rădăcinile gnosticismului. Afirmăm doar că, asemeni gnosticismului, creștinismul se baza pe exegeza biblică de tip platonic. Astfel Încît era mai ușor de realizat saltul de la creștinism la gnosticism, decît unul care ar fi pornit de la iudaism sau chiar de la platonism pentru a ajunge la gnosticism. Filon rămîne un caz izolat În gîndirea iudaică; În ansamblul său
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
ușor de realizat saltul de la creștinism la gnosticism, decît unul care ar fi pornit de la iudaism sau chiar de la platonism pentru a ajunge la gnosticism. Filon rămîne un caz izolat În gîndirea iudaică; În ansamblul său, iudaismul nu a fost platonic. Platonicieni care să fie interesați În principal de iudaism au fost puțini după Filon, printre ei incluzîndu-se Numenius. 234. Carpocrate: Iren. I.25.4.=Hipp.VI.32.4; ofiți: Iren. I.30; valentinieni: Hipp. VI.33; Teodot: Clem. Exc. 49
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
antropic - duce la unul dintre cele mai pesimiste conglomerate ale metafizicii occidentale. Atît pentru gnostici, cît și pentru Marcion punctul de plecare este inferioritatea Demiurgului, Însă fiecare Îl deduc din principii diferite. Gnosticii nu sînt dispuși să creadă că Logosul platonic/Sophia n-ar fi avut cunoștință de Dumnezeul Suprem, cum pare a fi cazul Dumnezeului din Biblie. Marcion și-a Împrumutat raționamentul din ceea ce părea a fi radicala opoziție stabilită de Pavel Între Lege și Credință și s-a folosit
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
se arată În fiecare fir de iarbă. Mai mult, Soarele și Luna sînt o prezență constantă, benefică, ce dezvăluie În lumea de aici viitorul Paradis de Lumină. Pe de altă parte, universul maniheist nu poate fi numit „bun” În sensul platonic al cuvîntului. Dispariția lui, care va marca Încheierea recuperării Luminii, este văzută ca un eveniment eliberator. În felul acesta, maniheismul este la antipodul pesimismului. Absența pesimismului decurge nu numai din evicțiunea finală a Întunericului, ci și, mai ales, din experiența
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
adoptarea pe arii tot mai largi a creștinismului, cu pătrunderea acestuia și preocupările sau reflexele de cultură, Dumnezeu și-a găsit tot mai mult locul și În filosofie, cumulând semnificații dintre cele mai diferite, Începând chiar cu conceptele de proveniență platonică „Unu”, „Bine absolut”, „Adevăr absolut”; iar ceva mai târziu, asimilându-le și pe cele aristotelice „Prim Motor”, „Substanță”, „Intelect”, și mai ales „Ființă”. Întreaga gândire și filosofie a Evului Mediu a recunoscut În Dumnezeu ființa perfectă, care nu conține nimic
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
modelat cu grijă, nici un pumn de lut mai mult sau mai puțin de împărțit întregul,/ dar și un al treilea spre care tinde, starea pură a Sfântului Duh", ruptă de contigent ca în teologia lui Origen, aflat sub înrâurirea ideilor platonice, care acordă un mare rol acțiunii Logosului. Arie, preotul eretic de la începutul secolului IV, susținea că, în treimea dumnezeiască, numai Dumnezeu-tatăl este Dumnezeu adevărat, că Fiul Logosul nu este egal cu tatăl, este numai asemeni lui, nu homoousios, ci numai
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
tot, mi se pare că a fost una dintre cele mai reușite ședințe. (Bălaș Flavia) Astăzi mi-a plăcut chiar tot. (Vidican Alexandra) Munca pe grupe constituie un moment interesant, care ne amuză câteodată, dar azi am avut niște coechipieri platonici, care păreau că nu au nici o idee. (Bucur Roxana) Pe alocuri a fost puțin plictisitor și nu am avut destulă imaginație. (Novanc Andreea) Puteam să dezbatem mai mult. (Chiș Monica) La prima parte nu am dezbătut îndeajuns de mult o
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
existențe date o dată pentru totodeauna, romantismul, mobil, cu vocația lui constructivă, cultivă categoriile devenirii 47, "formele deschise" (vezi supra nota 30). La Hegel "ideea nu <<este>>, ci <<devine>>", spunea Blaga pentru a sublinia "patosul mișcării" în constrast cu "statica ideilor platonice"48. Faptul că Hegel contestă imuabilitatea legilor clasice este subliniat și de Noica: "Descoperirea lui Hegel a fost că legile devin, Spiritul devine. Dumnezeu e silogism!"49 O asemenea paradigmă romantică, descinsă din istorism, conduce la o perspectivă relativistă și
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Rezultatul a fost că ipotezele lor sunt construite ascendent, pe calea imanenței, pe când presupozițiile celorlalți erau admise descendent, în transcendența lor, sau aprioric, în transcendentalitatea lor. În fond, și pentru unii și pentru alții, după cum observă Blaga, adevărul ("lumea ideilor platonice") și realitatea ("lumea simțurilor") formează două universuri distincte, astfel încât adevărul este la ei "ceea ce realitatea ar trebui să fie"71. O dată cu realismul însă, pozitiviștii caută să limiteze pe cât se poate numărul ipotezelor ("rămășițe din obiceiurile de gândire ale perioadei teologice
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
în Cearta cu filozofia, București, Editura Humanitas, 1992, p. 74) pe marginea unui studiu de Susan Sontag ("Wider sich denken": Reflexionen über Cioran). 48 L. Blaga, Fețele unui veac, p. 141. "Dumnezeu era coborît pe baricade în devenirea istoriei, <<ideile platonice>> își părăseau Olimpul, îndrăgind acțiunea și furtuna", continuă foarte plastic Blaga (ibid., p. 142). 49 C. Noica, Jurnal de idei, București, Editura Humanitas, 1990, p. 259. 50 Spre deosebire de "omul abstract, care gândește pentru plăcerea de a gândi", "omul organic" așa cum
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
prin deconstructivism (indus de insatisfacția cunoașterii intime a mecanismelor textului) nu numai alte texte, ci și coduri, va fi asimilat până la negare de optzeciști. Subversiunea poetului și dramaturgului față de "ordinea lingvistică a lumii" clatină însăși autoritatea auctorială, nemaivorbind de logocentrismul platonic, substituit, cum va dovedi Derrida, cu gramatologia, semne ale "absenței ontologice". Excepțională ni se pare analiza dramaturgiei soresciene, emblemele scenice și de limbaj ale deconstrucției fiind în chip subtil identificate cu ilustre figuri textuale și culturale din opera lui Cervantes
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
teolog, jurist, germanist, dar și de refuzul fiului de a se înscrie în PCR). Abia în 1990 a fost, în fine, promovat lector și apoi conferențiar. Nu s-a bucurat de niciun fel de premiu, de nicio recunoaștere, în ciuda elogiilor platonice ale inițiaților din reviste specializate cu circulație restrânsă și a prietenilor angliști reputați, Virgil Nemoianu, Matei Călinescu, Ștefan Stoenescu, Sorin Alexandrescu etc. Nu dorim să insistăm asupra cauzelor pe care chiar nu le cunoaștem, ci mai curând asupra omului Cornel
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
traduceri în versuri al Divinei dantești (1924 - 1932) pe care a îngrijit-o și prefațat-o) și Alexandru Marcu (el însuși, printre altele, traducător în proză al Divinei), era deja o legendă "scandaloasă": toate colegele mele erau aproape îndrăgostite, evident platonic, ca orice discipol de maestrul său, de omul și profesorul Balaci. Un exemplu absolut de umanitate și nobilă cochetărie, de erudiție și patos profesional, de spontană înțelegere și prețuire a discipolilor, de fraternă ocrotire a minților noastre fragede și labile
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]