995 matches
-
se identifica variantei sale marxizante, ideologice, materialismul lui Benjamin presupune, după cum rezumă Palmier pe urmele lui Adorno, o coborâre a privirii spre „textura“ lucrului, spre detaliu și, în ultimă instanță, spre suprafața „opacă“ a lucrului: salvarea obiectului de reducția sa platoniciană la idee. În raport cu această reevaluare a materialismului la Benjamin, Adorno vorbește despre necesitatea unei accentuări a momentului dialectic, fără de care „fizionomia“ secolului al XIX-lea devine, în unele momente, o pură descriere. Alternativa lui Benjamin este aceea a unei „magii
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Hiperion ca și Hypnos-ul lui Khnopff este personajul tutelar al imersiunii onirice într-o lume spectrală a frumuseții proiectate în chipul demonului. Frumusețea acestei măști trece dincolo de orice relevanță fizică, adevăratul chip al poetului este cel al demonului-daimon al tradiției platoniciene, lucifericul Hiperion, tentat nu de orgoliul unei suveranități absolute, ci de perisabilitatea ființei umane asupra căreia timpul își pune amprenta ireversibil. Zeii tânjesc uneori să devină oameni. Melancolia daimonilor eminescieni se înrudește cu tristețea demonilor vrubelieni. Adriana Șotropa analizează cele
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
opus, Jerusalem 80. Ca simplu receptacul al mesajelor divine, eul creator nu-și poate aroga niciun merit personal. Este, de asemenea, demn de consemnat faptul că, în pledoaria să de extracție pur ebraică, Blake nu ezită să ironizeze implicit mitul platonician al zeului Theuth (Thoth), presupusul inventator al meșteșugului scrisului, fiindcă, în convingerea să, Dumnezeu singur este responsabil de epocala descoperire: "Reader! [lover] of books! [lover] of heaven, / And of that God from whom [all books are given,] / Who în mysterious
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
creștină este un platonism pentru mase, o filosofie deghizata în haine ecleziastice). Staulul este locul nașterii lui Christos, biserica trupul spiritual al său, moară o metaforă a judecății de apoi (vizând separarea dintre bine și rău), iar peșteră un simbol platonician al pământului că sălaș al izolării, al cărui întuneric îi împiedică pe oameni să atingă treaptă ultima a gnozei. Concomitent, metaforă peșterii face referire la corpul uman84, privit de Platon că un mormânt sau că o închisoare, idee care apare
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
68 Cel mai cunoscut caz este cel al lui Jacques Maritain. 69 Cel mai celebru exemplu este cel al lui Platon. 70 Pentru detalii suplimentare, cf. Preminger, 1993, pp. 396-398, în special 396. 71 Pentru un comentariu consistent asupra doctrinei platoniciene a inspirației din cele patru dialoguri amintite, cf. Else, 1986, pp. 5-9, respetiv pp. 48-55. 72 Pentru mai multe amănunte, cf. Else, 1986, p. 63. 73 Întreaga argumentație a lui Maritain se bazează pe Sens et Non-Sens en Poésie, un
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
ce are ea, pentru fiecare în parte, definitoriu: Ghiță e un ratat de tip superior a cărui "tărie" constă în a nu-și recunoaște ratarea, este adevăratul personaj tragic, însă "de o tragedie fără nimic măreț"; Lică este întruchiparea "ideii platoniciene de bărbat" spre care aspirase întotdeauna Ana și în egală măsură, dar din alt unghi, un om al opțiunii scelerate, adevăratul geniu al răului; Bandi, "un psihozat", "un inadaptat absolut" a cărui crimă are "resorturi curat psihanalitice". Slavici însuși e
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
înseamnă bun și bine, un relativism exploatat la maximum de sofiști (ca de exemplu, Trasymachos în Republica) se află în discuție și în acest context, chiar dacă suntem tentați prea ușor să-l ignorăm sub impresia (efect literar, sofist deci) scriiturii platoniciene. Ceea ce o comunitate consideră la un moment dat ca fiind bun și bine (eventual, codificat sub formă de norme juridice sau precepte morale) poate fi calificat altfel de un individ, din perspectiva propriilor nevoi și interese. Cu alte cuvinte, binele
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
399-400) În 1690, în al treilea dialog din Parallèle des Anciens et des Modernes, Charles Perrault vorbea despre dificultatea de a introduce pasaje descriptive. Acest fapt îl determină să critice atât cadrul narativ, cât și pe cel descriptiv din dialogurile platoniciene, ale căror excese nu pierde niciodată ocazia să le critice: Trebuie să mărturisim că Platon nu a tratat superficial arta dialogului, el își stabilește bine scena unde acesta are loc, își alege și își păstrează cu atenție caracterele, dar trebuie
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
narative 35. 3. Teatrul și narațiunea 3.3. Textul teatral: gen narativ sau dramatic? Încă din Antichitate, și cu precădere, în epoca clasicismului s-a făcut clar distincția între diegeză și mimesis. Acesta din urmă era conceput în sensul dialogului platonician, adică mai puțină imitație (sensul comun păstrat până în zilele noastre) și mai multă transcriere sau citare. Apar astfel opozițiile povestire vs dialog sau mod narativ vs mod dramatic, preluate și de către Gérard Genette, în Nouveaux discours du récit (1983). În
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
cunoaștere, ea nu este decât o copie imperfectă a Lumii Ideilor 77, imaginea fiind înțeleasă ca doxa, care desemnează umbrele și reflexiile lumii inteligibile. Fiind o copie, imaginea nu se poate ridica la nivelul modelului, Alain Besançon susținând că imaginea platoniciană indică "o participare la model, dar diminuată, căci rezistența materiei nu poate fi niciodată complet anihilată"78. Din punctul de vedere al lui Besançon, lumea modernă a imaginilor îl înțelege greșit pe Platon, sau refuză să-l înțeleagă, considerând că
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
model universal, un pattern moștenit de individ prin apartenența la specie. Etimologic, arhetip provine din cuvântul grecesc archétypos, unde rădăcina arché înseamnă principiu prim, origine, început, iar typos reprezintă un model sau un tip. În acest sens, arhetipul descrie lumea platoniciană a ideilor, perfectă și nesupusă devenirii. Pentru Aristotel, arché desemna ideea de sursă originară, cauză primă sau principiu al cunoașterii. Prin urmare, arché stă la baza metafizicii, epistemologiei și filosofiei științei, întrucât toate științele cunoașterii au ca fundament principii prime
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
cu atributele și puterile lui, cu ritualurile și simbolurile cu ajutorul cărora este investit nu este altceva decât extensia arhetipului conducătorului, a celui aproape de divinitate, expresia ordinii, armoniei și prosperității. Însă, această extensie își are originea într-o idee, în sens platonician, și nu într-o imagine. Diversitatea reprezentărilor regilor în cadrul civilizațiilor primare evidențiază o serie de atribute și însușiri de multe ori contradictorii, de la o cultură la alta, imposibil de explicat dacă ar fi avut un fundament imagologic comun. De fapt
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
lui Parmenide evidențiază problema Ființei în raport cu Unu, filosoful presocratic susținând că " Unu nu este ființă, dar participă la ființă în calitate de Unu"410, ceea ce impune ca ființa lui să fie diferită de el însuși 411. Constantin Noica desprinde din cuprinsul dialogului platonician cele zece criterii prin care poate fi argumentată teza existenței în filosofia antică: "alcătuire, măsură, configurație, spațialitate, mișcare, apoi identitate, asemănare, egalitate, temporalitate, ființă cu un ultim criteriu care le totalizează pe celelalte, anume criteriul de a avea ori nu
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
și ușor de intuit. Întrebarea al cărui răspuns dat de Platon nu este suficient este dacă la nivelul unei societăți ar fi și altă variantă posibilă de accesare a obiectului în absența unei copii a acestuia. Ducând mai departe mitul platonician la nivel social și cultural, se poate afirma că aceste copii sunt de fapt reprezentările pe care un grup le are despre o idee sau un obiect, fiind o sinteză a unei multiple serii de procesări. Mai mult decât atât
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
și reprezentarea acestuia. Prin natura sa, omul procesează inconștient lumea și obiectele din jurul său, motiv pentru care reprezentările pe care le are despre ceea ce îl înconjoară poartă amprenta mediului în care acesta s-a format. Mai mult decât atât, copiile platoniciene sunt reprezentări care implică o puternică dimensiune simbolică, ale cărei rădăcini se găsesc la nivelul mentalităților unei culturi. Platon însă vorbește despre importanța reprezentării din timpul educației, susținând că trebuie să existe un anumit control al acestora astfel încât locuitorii cetății
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
ar fi comunicate ideile considerate benefice de către cei care conduc cetatea 486. De fapt, Platon propune ca obiectele, fenomenele, lumea în ansamblul ei, binele și răul, în general, să fie definite și caracterizate prin intermediul unor reprezentări aproape instituționalizate. În spiritul platonician, reprezentarea ar însemna cunoașterea lumii, care nu poate fi accesibilă decât celor inițiați, iar ceilalți ar urma să primească o serie de categorii și reprezentări deja stabilite, cu un conținut clar, ar avea acces la simboluri și mituri acceptate de
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
unirea cu universul. Asistăm la o pseudo devenire întru celălalt, deoarece dialectica eu-celălalt este întreruptă de situația în care eul îl construiește pe celălalt cu ajutorul imaginarului, și nu este transformat prin el. Realitatea nu poate fi percepută decât prin intermediul copiilor platoniciene, acele umbre imperfecte care redau cu multă lipsă de acuratețe obiectul. Lumea ideală în care imaginea să redea obiectul cu toate caracteristicile lui și să-i dezvăluie adevărata natură a acestuia rămâne exact așa cum o numește Platon: un ideal. Și
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
Anexă) numai o greșeală a lui Kant, faptul că, înainte de toate, el nu a luat în considerare la aceste forme 'ființa obiectului pentru un subiect', căci tocmai această primă și cea mai generală Formă a oricărui fenomen, adică Reprezentare (...) ideea platoniciană, dimpotrivă, este în mod necesar obiect, un cunoscut (Erkanntes), o reprezentare, și tocmai prin aceasta, și deosebită de Lucrul în sine. Ea are numai formele subordonate ale formelor, pe care noi le concepem, mai degrabă sub principiul rațiunii; dar prima
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
de-al treilea dialog al Paralelei dintre Antici și Moderni (Parallèle des Anciens et des Modernes), Ch. Perrault insistase deja asupra dificultății de a accepta fragmentele descriptive. Aceasta îl aducea chiar în poziția de a critica cadrul descriptiv al dialogurilor platoniciene pe care nu ezita să le prezinte ca pe o supraîncărcare inutilă, neglijîndu-le prin aceasta funcționalitatea. Cu autonomizarea progresivă a lui locus amoenus, am văzut mai devreme cum topos-ul a pierdut din funcționalitatea sa narativă. 2. Clasificarea descrierilor în
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
substanță și de aceea modelul său va fi folosit ca punct de plecare pentru a construi tipul a ceea ce am numi comunitate deschisă 12, în sensul că este capabilă de autodepășire și oarecum de consens, datorat apariției sale naturale. Perspectiva platoniciană asupra comunității este, în schimb, una diferită. Platon este primul care încearcă să depășească viziunea epocii sale privitoare la existență în general. Dacă în pespectiva contemporanilor săi natura juca un rol totalizant, Platon încearcă să elibereze omul în transcendent. Natura
Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării by Ţăranu Adela-Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
încearcă să elibereze omul în transcendent. Natura nu mai este locul omului ci capcana în care el este prins. La Aristotel, comunitatea devenea o creație naturală a oamenilor care aveau aceeași caracteristică, aceea de a fi zoon politikon. În perspectivă platoniciană inegalitatea predestinării devine elementul formator al comunității și prin aceasta ea își pierde total caracterul natural, transformându-se în ceea ce astăzi numim societate. Republica platoniciană este spartă în comunități inegale ca drepturi și condiție. Acestea nu au nici o perspectivă de
Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării by Ţăranu Adela-Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
naturală a oamenilor care aveau aceeași caracteristică, aceea de a fi zoon politikon. În perspectivă platoniciană inegalitatea predestinării devine elementul formator al comunității și prin aceasta ea își pierde total caracterul natural, transformându-se în ceea ce astăzi numim societate. Republica platoniciană este spartă în comunități inegale ca drepturi și condiție. Acestea nu au nici o perspectivă de comunicare între ele decât pe baza unor "mituri" preimpuse. Este evident că această comunitate nu are nici un element a ceea ce credem că ar fi conceptul
Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării by Ţăranu Adela-Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
a numit comisar pentru dioceza civilă a Pontului, pentru a supraveghea implementarea decretelor de la Constantinopol. În mod evident, învățătura sa origenistă asupra apokatastasis-ului nu ridicase încă suspiciuni. Îndrăzneala sa speculativă și așa-zisa îndatorare a sa mai puternică față de tradiția platoniciană l-au transformat în subiectul fascinației multora. Îndatorarea sa formală indubitabilă, în Despre facerea omului și Despre suflet și înviere, față de Platon, cu ale sale Timaeus și Phaedo, și dependența sa formală față de Symposium al lui Platon, în a sa
Părinții Capadocieni. In: CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
creștin. Tema nu-i este străină lui Platon, el punând-o în evidență mai ales în Parmenide, Sofistul și Filebos. Aristotel e de părere că infinitul nu poate fi gândit în totalitatea sa; infinit = „în afara căruia există întotdeauna ceva”. Apeiron-ul platonician poate fi găsit și la Filon ori Plotin. Noțiunea de infinitate divină este decisivă în modurile de abordare și în termenul de uniune mistică. Înaintarea sufletului în dorința sa și cunoașterea divinului sunt nelimitate. Concentrându-și atenția în principal asupra
Părinții Capadocieni. In: CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
asigura nemurirea. Relegarea lui Ovidiu are, așadar, nu numai o dimensiune materială geografică, juridică sau politică -, ci, mai cu seamă, o dimensiune spirituală, anume condiția tragică a omului în lume. Acestă condiție umană a fost definită memorabil de o cugetare platoniciană. "Omul e un rege exilat, măreția lui constă în a căuta regatul pierdut.". Relegarea lui Ovidiu este o "desțărare", o alungare din Paradis, ducând la experiențe psihice și la efervescență literară necunoscute înainte de exil. Pierderea lumii originare i-a provocat
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]