1,048 matches
-
în fața nimănui. Și nu voi face un secret din dorința mea de a conduce avangarda în această bătălie. Ordinul trebuie să mi se dea mie, Nakagaba Sebei. Sebei insista ca Hideyoshi să-i acorde lui onoarea, dar și Ukon făcea plecăciuni și îl privea, așteptând să primească ordinul. Hideyoshi, așezat pe scaunul de campanie, luă hotărârea cu autoritatea unui comandant suprem. Amândoi ați vorbit bine, prin urmare fiind de la sine înțeles că se cade ca Sebei să preia o linie a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lui Nobuo. Nobuo păru aproape surprins de gestul lui Hideyoshi și se întoarse în direcția aceea, grăbit, în genunchi. Era un om slab din fire, iar expresia lui alarmată era aproape vrednică de milă. Privind spre Samboshi, Nobuo făcu o plecăciune reverențioasă. De fapt, era chiar prea politicos. Nu tânărul senior dădu din cap a aprobare, ci Hideyoshi. Samboshi era un copil năzuros și răsfățat, dar, din cine știe ce motive, când ședea pe genunchii lui Hideyoshi, stătea cuminte ca o păpușică. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
auzi, replică Hideyoshi, râzând. — De ce râzi? Găsești că e comic, Hideyoshi? Nu mă îndoiesc că ți-ai făcut planul viclean de a-l ține în brațe pe Seniorul Samboshi ca pe un decor pentru propria-ți făptură neînsemnată, ca să primești plecăciunile familiei Oda și ale generalilor săi. Da, asta e. Și, dacă aș fi fost prezent, aș fi avut plăcerea să-ți zbor capul de pe umeri. Seniorul Katsuie și distinșii oaspeți aici de față sunt atât de bine crescuți, încât încep
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de urechi. Nu reacționa la nimic din ceea ce auzi, apoi du-te ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. — Înțeleg, stăpâne. Bătrânul luptător stătea îndoit din mijloc ca un crevete, dar nu lăsa un moment sabia din mână. Făcând o plecăciune înainte de a se ridica, își răsuci trupul ca și cum armura ar fi fost prea grea pentru el și plecă, târându-și picioarele. Aproape toți oamenii din templu se aliniaseră deja pe drum, în fața porții. Fiecare batalion, identificat prin steag, era împărțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
membrii statului său major îl priviră pe tânăr bănuitori. Se așteptaseră la o bătălie, iar emoția și anticiparea luptei li se înălțaseră până la cer. Iar acum, în mijlocul lăncilor lor și al fitilelor aprinse, tânărul acela elegant descăleca grațios, cu o plecăciune politicoasă. — Pajul Seniorului Hidekatsu? Habar n-am ce însemnează asta, dar aduceți-l aici, ordonă Katsuie. Să stăm de vorbă cu el. Katsuie coborâse pe iarba de la marginea drumului și stătea în umbra unor copaci. Instalându-și scăunelul de campanie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Kiyosu; la sfârșitul aceleiași luni, Hideyoshi se retrăsese din Nagahama, mutându-și familia la Himeji; iar în Luna a Opta, începuse construcțiile de la Castelul Takaradera. Acum, continua să circule între Kyoto și Yamazaki. Dacă se afla la Kyoto, dimineața făcea plecăciuni la Palatul Imperial; după-amiaza, inspecta orașul, iar seara, se ocupa de chestiuni guvernamentale, trimitea răspunsuri la scrisori și primea oaspeți; la miezul nopții, revedea corespondența din provinciile îndepărtate; și, în zorii zilei, lua hotărâri privitoare la petițiile subordonaților. În fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nepotul său: — Să nu faci nici o greșeală, Genba. Îți dau ordin să intri cât mai adânc în spatele liniilor inamice, la noapte. Genba înălță privirea, în același timp ridicându-se drept de pe scaunul de campanie. Aproape înnebunit de fericire, făcu o plecăciune peste măsură de cuviincioasă. Dar, deși îl admira pe acel nepot care era atât de fericit să fie pus la comanda avangardei, Katsuie știa că era o poziție care, la cea mai mică greșeală, putea însemna ușor moartea unui om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
strigând ca și cum ar fi făcut parte din familia stăpânului: — Hei! Doamna Maeda e aici? Unde-i? Nimeni nu știa unde era. Toți păreau nedumeriți dar, la vederea bastonului auriu de comandă și a săbiei oficiale, se grăbiră să îngenuncheze, cu plecăciuni. Trebuia să fie un general de mare rang, dar nimeni nu-l mai văzuse prin clanul Maeda. — Ei, Doamnă Maeda, unde ești? Eu sunt, Hideyoshi. Haide, arată-te la față! Soția lui Inuchiyo tocmai pregătea de mâncare împreună cu unele slugi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
încontinuu nemulțumit. Mai mult, nu era omul care să reflecteze de ce se întâmpla astfel. În toamna trecută, se mutase la Castelul Nagashima, în noua sa provincie Ise, și primise un rang nou la curte. Când ieșea în lume, mulțimile făceau plecăciuni în fața lui, iar când se întorcea era întâmpinat cu instrumente de suflat și cu coarde. Nu exista nici un lucru pe care să-l dorească și să nu-l poată avea, iar, în primăvara aceea, împlinise abia douăzeci și șase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
părea, mai întâi, să închidă în piept gândurile ce păreau niște șuvoaie de fier topit. Când cele două scrisori fură gata, Ieyasu îi ordonă unui paj să-l cheme pe Ishikawa Kazumasa. Secretarul lăsă scrisorile în fața lui Ieyasu, făcu o plecăciune și se retrase. La plecarea lui, un ajutor personal intră cu o lumânare și aprinse, în liniște, două lămpi. La un moment dat, soarele apusese. Privind lămpile, Ieyasu simți că, într-un fel sau altul, ziua aceea fusese nefiresc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
este El fiul lui?" Și gloata cea mare Îl asculta cu plăcere. 38. În învățătura pe care le-o dădea, Isus le zicea: "Păziți-vă de cărturari, cărora le place să umble în haine lungi, și să le facă lumea plecăciuni prin piețe. 39. Ei umblă după scaunele dintîi în sinagogi, și după locurile dintîi la ospețe; 40. casele văduvelor le mănîncă, și fac rugăciuni lungi de ochii lumii. O mai mare osîndă va veni peste ei." 41. Isus ședea jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
în palat, și au adunat toată ceata ostașilor. 17. L-au îmbrăcat într-o haină de purpură, au împletit o cunună de spini, și I-au pus-o pe cap. 18. Apoi au început să-I ureze, și să zică: "Plecăciune, Împăratul Iudeilor!" 19. Și-L loveau în cap cu o trestie, Îl scuipau, îngenuncheau și I se închinau. 20. După ce și-au bătut astfel joc de El, L-au dezbrăcat de haina de purpură, L-au îmbrăcat în hainele Lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
și au ales pe Iuda, zis și Barsaba, și pe Sila, oameni cu vază între frați. 23. și au scris astfel prin ei: "Apostolii, prezbiterii și frații, către frații dintre Neamuri, care sunt în Antiohia, în Siria și în Cilicia, plecăciune! 24. Fiindcă am auzit că unii, plecați dintre noi, fără vreo însărcinare din partea noastră, v-au tulburat prin vorbirile lor, și v-au zdruncinat sufletele zicînd să vă tăiați împrejur și să păziți Legea; 25. noi, după ce ne-am adunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
poruncit să aducă și dobitoace pentru Pavel, ca să-l pună călare, și să-l ducă sănătos și teafăr la dregătorul Felix. 25. Lui Felix i-a scris o scrisoare cu următorul cuprins: 26. "Claudius Lisias către prea alesul dregător Felix: plecăciune! 27. Acest om, pe care l-au prins Iudeii, era să fie omorît de ei, și eu m-am dus repede cu ostași, și l-am scos din mîna lor, căci am aflat că este Roman. 28. Am vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
cu gesturi rituale, a așezat șervetul pe iarbă, pe care a pus strachina învârfonată cu plăcinte și alături sticla cu cele două păhărele... Când totul a fost după placul lui, s-a îndreptat cu fața spre soare-răsare, și, cu adânci plecăciuni, și-a făcut semnul crucii. L-am urmat... A umplut apoi păhărelele și a ridicat unul. --Să trăiești, om bun, și să nu te părăsească niciodată dragostea de cetatea nepereche a Iașilor... -Sărut dreapta, sfințite, și te rog să primești
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
târgului, dar...privirea îmi cade pe o bătrână ce reazimă poarta mănăstirii. Pare că așteaptă mila trecătorilor. Până aici n-am întâlnit încă așa ceva. Mă opresc și privesc mai atent la bătrână. Ea a băgat de seamă și face o plecăciune abia vizibilă către mine, fixându-mă cu ochii ei vii...Figura ei mi se pare cunoscută, dar de unde? În mintea mea începe bătălia pentru a descurca misterul... Fiecare gând se înghesuie să-și spună părerea. „Ea este” - zice un gând
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
ta? Nu mă plâng de asta. Dumnezeu îi mare și are grijă de toți. Și de mine păcătosul... łiganca a mai rămas câteva clipe lângă noi. După ce ne-a cuprins într-o privire duioasă, ni s-a adresat, cu adâncă plecăciune: Apoi mai rămâneți în pace și cu sănătate, că eu mai am și alte trebi. Binecuvântat să fii, părinte, și sărut mâna, boierule! Dumnezeu să vă aibă în pază... Odată sfârșind aceste vorbe, bătrâna s-a pierdut în gloata de pe
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
ce se topea pe măsură ce ne depărtam de Chervăsărie. Fără nici o trudă, trecem peste Ulița Trapezănească și intrăm pe Ulița Cizmăriei, ce duce spre armenime. Călugărul se oprește în fața mănăstirii Barnovschi, așezată pe colțul făcut de cele două uliți și cu plecăciune evlavioasă se închină. Același lucru îl fac și eu. După ce vraja rugii s-a risipit, bătrânul mă întreabă pe neașteptate: Știi cumva a cui este dugheana de colo? Știu, părinte, dar trebuie să știi că acolo întâi a fost „un
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
pe cap cât roata carului, semn că aici la marginea târgului țăranii se amestecă ușor cu târgoveții...Un murmur continuu ne însoțește până la tejghea. La vederea noastră, tejghetarul - un zdrahon cât un gorun - se desprinde din umbră și, cu o plecăciune demnă de un ucenic monahal, îi sărută dreapta bătrânului. Acesta îl binecuvântează, apoi îl întreabă ceva șoptit...Omul nu spune nimic, dar se răsucește ca un titirez și o ia spre fundul crâșmei, unde se zărește o ușă. O deschide
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
Dintr-un ungher ridică un ulcior pe care îl șterge de colb cu mișcări de alint. Apoi sloboade în fiecare ulcică o licoare neagră cum îi păcura, cu o aromă ce te înalță cu gândul spre cele sfinte...Cu o plecăciune sfioasă, crâșmarul s-a retras dincolo de ușă, lăsând în urmă urarea „Gustați în pace!” Ca de obicei, bătrânul a ridicat primul ulcica și a adulmecat-o, ca și cum ar fi fost în transă...A dus ulcica la gură și a gustat
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
am intrat. Călugărul s-a făcut că nu vede nimic. Ochii lui cătau doar la crâșma de alături...Intrăm fără prea multă codeală...O încăpere afumată peste poate, duhnind a rachiu...Tejghetarul ne iese în întâmpinare și întreabă cu mare plecăciune: Care-i pofta sfinției tale, părinte? Ne-o pălit oleacă de sete și ne-am gândit la o ulcică cu mied. Facă-se voia sfinției tale. Îndată pe prichiciul ferestrei lângă care ne-am aciuat se hodineau două ulcele pântecoase
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
calcă la mine pragul... Apoi, lupul unde a mâncat cârlanul, mai trage și la anul, cum se spune la noi, Alî. Înca odata estem bine venit sfinția ta și sluga la mata...Intrați! Intrați! Turcul însoțește vorbele cu o nouă plecăciune și cu gest de poftire în dugheana lui. Așteaptă cuviincios să intrăm, după care, ca un prâsnel, se repede la o măsuță pe care, deși este curată, o șterge cu șervetul pe care îl poartă pe umăr. La fel face
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
bragă, turcul dispare și, ca adus de vânt, se întoarce cu covrigi calzi așezați pe un fund de lemn. Nu zăbovește nici o clipă că se repede să întâmpine alți mușterii...Mulți poartă giubele din țesătură scumpă. Turcul nu prididește cu plecăciunile și cu întrebările : „Ce dorește la luminăția voastră?”... Am căutat să descopăr și alte suflete care să-l ajute pe turc. Nici pomeneală. Doar un flăcău șterge tejgheaua și spală ulcelele folosite. Când ne ridicăm să plecăm, turcul e lângă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
luminăția voastră?”... Am căutat să descopăr și alte suflete care să-l ajute pe turc. Nici pomeneală. Doar un flăcău șterge tejgheaua și spală ulcelele folosite. Când ne ridicăm să plecăm, turcul e lângă noi, cu același zâmbet și aceeași plecăciune de drum bun, totul însoțit de vorbe curtenitoare: Alî va mulțumește cu plecaciune pentru zabava la pravalia lui și cinste de a gusta la braga și la covrigi... În tot acest timp, Alî plutește pe lângă noi ca o umbră până la
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
unei istorii adevărate. Fără o istorie cu exemple ilustre, nu se poate educa spiritul unui popor și ne vom trezi că ajungem, ca niște orfani părăsiți, scuipați și batjocoriți de popoarele lumii, așa zis civilizate, cărora să le mulțumim cu plecăciune și nespusă deferență, când ne mai dă câte o pomană amărâtă, invariabil însoțită de un strașnic șut în fund... Marea migrațiune Ieri că cam zburlisem eu un pic pe presa aceasta care mă stresează, ori de câte ori intru în contact cu vreun
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]