2,966 matches
-
la acest lucru înainte de a le scrie următoarea scrisoare. Puneți în ele cuvintele mari ale Bibliei, ale lui Matei și ale Facerii. Acum, pot să vă pun vouă o întrebare? Dar cu voi ce se întâmplă? Sunteți voi fidele bărbaților plecați? E o mare încântare să fiți libere și să faceți ce vreți, nu-i așa? Zilele astea vezi femei peste tot, în fabrici sau conducând autobuze în oraș. Pot să meargă unde vor, să danseze, să meargă cu trenul sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
încercat să înțeleg ce spunea tanti Mae, dar nu am reușit. Știam doar că ea chiar va pleca. Dacă aș fi aflat asta cu o săptămână mai devreme, m-aș fi gândit ce să fac prin casă cât timp e plecată, dar totul venea din senin. Chiar o să mă lase acasă singur cu mama ca să fac totul pentru ea. Tanti Mae în Nashville, tata în Italia, iar eu aici cu mama. Toate mi se învârteau prin minte atât de repede încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
hol, lumină de un galben pal care o făcea să arate și mai rău. Am început să plâng și chiar nu voiam să fac asta. Trebuia să mă gândesc ce-o să fac eu cu ea aici și cu tanti Mae plecată. Mama mea era pe moarte. Știam asta și nu puteam să fac nimic. Vântul bătea puternic și rece în geamul din cameră. Era singura prezență acolo sus pe deal, cu excepția mea și a mamei. Mi-am pus mâinile pe ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
o peliculă lucioasă de transpirație. — Nu, nu... a scâncit. Am ridicat din umeri și m-am făcut că mă ridic. Walter s-a uitat terifiat la mine și a spus brusc: Nu! Te rog! Degetele din jurul genunchilor erau albe. Capul plecat. Am așteptat pe jumătate ridicată. Stăteam incomod, dar nu aveam de gând să stric tensiunea cu vreo mișcare. Până la urmă a luat o decizie. —în regulă, a spus, cu capul încă plecat, cu vocea ieșind din podea. Am să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Te rog! Degetele din jurul genunchilor erau albe. Capul plecat. Am așteptat pe jumătate ridicată. Stăteam incomod, dar nu aveam de gând să stric tensiunea cu vreo mișcare. Până la urmă a luat o decizie. —în regulă, a spus, cu capul încă plecat, cu vocea ieșind din podea. Am să-ți spun. —Bine, am zis, instalându-mă din nou în fotoliu. —Dar te rog, mi-a spus, promite-mi că nu ai să-i povestești. Nu, nu pot face asta. Dar am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
urcat prima treaptă, fata s-a oprit ca trezită din vis. A privit trist porțile deschise în lături în care, ca și înainte, cei doi curioși stăteau ca niște cerberi; apoi, mi-a adresat un zâmbet umil și, cu capul plecat, încovoiată, și-a acoperit fața cu mâinile. Prinzând-o strâns de subsuoară, am împins-o pe ușa deschisă slugarnic de portar. Când, peste un ceas sau nu mai știu cât timp, am ieșit, ajunși în curte, am întrebat-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
serviți. După ce Sonia încuviință din cap, Iag se așeză pe marginea unui scaun, proptindu-și sticla de genunchi și ținând-o de gât ca un violonist care se odihnește. Sonia lipise paharul roșu de fața ei îmbujorată și, cu ochii plecați, zâmbea încurajator de parcă ar fi spus: „ei, hai, continuă“. — În seara aceea, Sofia Petrovna, continuă Iag, privindu-i zâmbetul, ca să mă exprim delicat, ne-ați scos de guler afară, și pe bună dreptate. Dară nici n-aș fi îndrăznit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
prea largi) și li se vedeau capetele albe ale fitilelor. Mai departe, se afla consola de marmură a căminului pe care, sub un clopot de sticlă, doi nobili francezi în camizol, ciorapi și botine cu catarame, doi nobili cu capetele plecate executau pași de menuet, pregătindu-se să arunce, cu eleganță, un ceas cu cadran alb fără sticlă, cu un orificiu negru pentru întors și o singură limbă, și aceea strâmbă. Mijlocul camerei era ocupat de niște fotolii joase, îmbrăcate într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ar fi venit o idee formidabilă), propuse cu un glas plin de bucurie ca cele trei grame să fie împărțite în patru porții, ca fiecăruia să-i revină câte trei sferturi de gram. Nelly spuse cu răutate, ținându-și ochii plecați: - Nu, eu vreau un gram; pentru banii ăștia am muncit o zi întreagă. Își mușcă iar buza, dar nu-și ridică ochii. - Bine, bine, dădu din mână a lehamite și plin de răutate Mik, atunci hai să facem altfel. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
poate, nu? mă întrebă el, privindu-mă, mângâios, în ochi. Dar Zander interveni, spunând că se îndoiește că două treimi plus o jumătate fac doi. Văzând că s-a ajuns la un acord, Hirghe, care până atunci stătuse cu capul plecat, luă banii de la mine și de la Nelly, îi numără și, punându-i în buzunar și mutând din nou poziția țigării ca aceasta să nu ardă masa, luă cutia de tablă în care se zărea un obiect albastru. Numai după ce Hirghe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Din păcate, Simion Pop voia să plece singur și să îl lase pe tânărul lui subordonat să-l păzească. Asta nu se mai potrivea cu planul pe care și-l făcuse dar, deocamdată, important era să-l vadă pe comisar plecat. Nu protestă când bătrânul îl scotoci în buzunar după cheia da la lacăt, ba chiar îi indică acestuia unde să caute. De îndată ce o găsi, Pop se urcă în mașina de poliție și porni la drum. Imediat ce luminile din spate se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Săracul Gherasimov va muri de congestie pulmonară În luna noiembrie a aceluiași an, iar G.M. va fi cel care-i va sta la căpătîi și-i va asculta delirările. Cum de altfel va sta și la mormîntul lui, cu capul plecat, cu căciula În mînă, gîndind la vremelnicia existenței umane. Uite, toate astea mi-au rămas din lectură, din tot ce conspectasem la repezeală, cu degetele Înghețate, În noaptea aceea, de fapt În dimineața aceea. Fuseseră doi ani plini, oarecum monotoni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
își aminteau că unele familii sunt venite mai târziu și că multă vreme familiile venite în Moldova au ținut legătura cu cele din Bucovina. Despre bejenarii plecați din Bucovina în Moldova ca și despre legăturile dintre familiile rămase și cele plecate departe, în zona centrală, deluroasă a Moldovei, a scris și medicul Vasile Ignătescu, de locă din Părhăuți - Suceava. Articolul intitulat „Emigranții părhăuțeni în Moldova” a ajuns în copie, prin bunăvoința profesorului Matei Niță din Suceava, în posesia Olimpiei Bădăluță și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
rezultatele bune și foarte bune obținute în echipa locală de fotbal, prin anii 1960 până în 1965, și se datorează, ca organizator, antrenor și jucător (vezi subcapitolul „Sportul în Lunca - Filipeni, din prezenta lucrare). S-a căsătorit cu învățătoarea Viorica Boghiu, plecată prea timpuriu dintre noi, în 1995, în urma unei boli necruțătoare. Viorica (Boghiu) Vraciu a fost învățătoare cu har didactic, cu pregătire deosebit pedagogică și științifică, era iubită de elevi și apreciată de părinți, colegi și Inspectoratul Școlar. în urma unei munci
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
roșii, miel fript (nu toate familiile de răzeși, în special, acceptau să consume carne de miel), cu vin din coastă, cu muzică, horă și bal. Era și un prilej de strângere a legăturilor de familie, când se întorceau acasă cei plecați departe. În toate satele comunei, de Paști se organiza alaiul de muzică și dans, numit Vălăret. Că numele îi vine de la val, nu se poate pune la îndoială; valuri de tineri și valuri de mai puțin tineri sunt duse sau
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
a fost împlinirea unui secol de la înființarea Școlii. Centenarul (18771977) școlii din Lunca a fost un bun prilej de revalorizare a virtuților satului, când din toate colțurile țării s-au întorsă la locul de pornire zeci și zeci de luncași, plecați să-și caute norocul în altă parte. Un comitet de organizare, format din reprezentanții Școlii generale cu clasele I-X din Lunca, ai Primăriei și ai Comitetului Comunal de Partid, a făcut mai întâi demersurile necesare pentru aprobarea manifestației, apoi
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Nici prietenului tău Tomás. Nimănui. — Nici măcar mamei? am Încercat eu, cu jumătate de glas. Tata oftă, adăpostindu-se În acel zîmbet trist care Îl urmărea ca o umbră de-a lungul vieții. Ba sigur că da, a răspuns cu capul plecat. Cu ea n-avem secrete. Ei poți să-i povestești orice. La scurtă vreme după războiul civil, o epidemie de holeră o luase pe mama. Am Îngropat-o la Montjuïc În ziua cînd Împlineam patru ani. Îmi amintesc doar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
de obstacole În calea prezenței mele. — Băiete, nu cumva trebuie să pleci să-ți faci lecțiile? Iar dumneavoastră, maestre, nu aveați de terminat o simfonie? În cele din urmă, uniți, mă dovedeau, iar eu mă Îndepărtam, Înfrînt și cu capul plecat, dorindu-mi să fi avut melița lui don Gustavo ca să-l fi pus la punct pe Încrezutul ăla. De ziua mea, tata s-a dus la cuptorul din colț și a cumpărat cea mai bună prăjitură pe care a găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
care rătăcea prin sălile de clasă și pe coridoarele colegiului ca un suflet fără stăpîn. Toți ceilalți băieți - eu În primul rînd - se temeau de el și nimeni nu-i vorbea și nu Îndrăznea să-i Întîlnească privirea. Cu ochii plecați, aproape tremurînd, m-a Întrebat dacă nu vreau să ne Împrietenim. I-am zis că da. Mi-a Întins mîna și i-am strîns-o. Strîngerea lui durea, Însă m-am abținut. În aceeași seară, Tomás m-a invitat să iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
el, care e mai bun ca pîinea caldă și nu se ia de nimeni. Îi place să se Îmbrace În balabustă și să iasă ca să cînte? Și ce-i cu asta? Oamenii sînt răi, asta e. Don Anacleto tăcea, ochii plecați. — Răi nu, obiectă Fermín. Imbecili, ceea ce nu-i totuna. Răul presupune o determinare morală, o intenție și o anumită gîndire. Imbecilul sau mîrlanul nu stă să se gîndească ori să raționeze. Acționează din instinct, ca jivinele din grajd, convins că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
maimuțe ajung În aulă. Darwin era un visător, vă asigur. Nici o evoluție, nici pe naiba. Pentru fiecare ființă care raționează, am de luptat cu nouă orangutani. Ne-am mărginit să Încuviințăm docil. Profesorul ne salută și se duse, cu capul plecat și cu cinci ani mai vîrstnic decît În clipa cînd intrase. Tata oftă. Ne-am privit scurt, neștiind ce să spunem. M-am Întrebat dacă ar fi trebuit să-i povestesc despre vizita inspectorului Fumero la librărie. ăsta a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
de a fi segregat de sacrosancta unitate națională și când nu va mai putea să suporte izolarea, lipsa de demnitate, disprețul, când viața în acest oraș va deveni un haos, atunci locuitorii lui vinovați vor veni la noi cu capetele plecate să implore iertarea noastră. Prim-ministrul se uită în jur, Acesta este planul meu, spuse el, îl supun analizei dumneavoastră și discuției dumneavoastră, dar, bineînțeles, contez pe faptul că va fi aprobat de toți, marile probleme cer soluții radicale și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
aspect demn de a fi venerat, de exemplu, n-o fi marele maestru al ultimei ceremonii a întunericului, dacă acea fată care-și îmbrățișează iubitul n-o fi întruchiparea nemuritorului șarpe al răului, dacă acel bărbat care înaintează cu capul plecat nu s-o îndrepta spre grota necunoscută unde se distilează filtrele care au otrăvit spiritul orașului. Preocupările agentului, care, prin condiția lui de ultim subaltern, nu are obligația să întrețină gânduri elevate, nici să alimenteze suspiciuni dincolo de suprafața lucrurilor, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
în alb și femeia pe care o avea în fața lui, dar interpelarea ei, seacă și directă, îl lăsase dezarmat și, mai rău decât atât, cu conștiința subită a ridicolului teribil în care ar cădea dacă ar întreba-o, cu ochii plecați, pentru că n-ar avea curajul s-o privească în ochi, Din întâmplare nu sunteți dumneavoastră organizatoarea, responsabila, șefa mișcării subversive care a pus sistemul democratic într-o situație periculoasă, pericol pe care, poate că n-ar fi exagerat să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Yann Le Floc, de 20 de ani, născut la Plouzagen, un sat breton pe care nu-l părăsise niciodată înainte de război, muncea la o fermă. — Diferențele dintre ei erau uimitoare, îmi spuse mult mai târziu primarul. Micul breton ținea capul plecat. Se vedea clar că teama pusese stăpânire pe el în întregime. Pe când celălalt, muncitorul, ne privea drept în ochi, nu chiar surâzând, dar aproape. Ai fi zis că nu-i păsa câtuși de puțin de noi, sau că nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]