2,800 matches
-
incitante. De reținut aici analogia dintre „expresivitatea involuntară” și retorica avangardei („Căci, privită retrospectiv, avangarda se arată a fi - în cvasitotalitatea manifestărilor ei cu adevărat interesante - o miș- care antiintențională care a orbecăit, a bâjbâit după virtutea eliberatoare a nonintenționalității”), pledoaria pentru „universalitatea narațiunii” în defavoarea lirismului pur sau încercarea de a inova receptarea eminesciană prin chestionarea pasajelor autoreflexive. Alte fragmente sunt pur și simplu trufandale de istorie literară, scoase la iveală de spiritul nonconformist (ușor cinic...) al criticului. Derogat de la misia
Un critic în vacanță by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4505_a_5830]
-
singură, izolată și pe nedrept acuzată. Eu, când am plecat de la minister, am plecat în lacrimile sportivilor mari și ai șefilor de federații", mai scrie Sorina Plăcintă, în opinia căreia ” Cariera este vremelnică întotdeauna. Familia este durabilă”. Senatorul PDL încheie pledoaria susținând că nu a decis ce va face în viitor și îndeamnă ca fiecare să conștientizeze că muncă este importantă.
Sorina Plăcintă explică lacrimile din plenul Parlamentului () [Corola-journal/Journalistic/45097_a_46422]
-
de motive” care ne fac să iubim România și ne îndemna să căutăm „în adâncul inimii” ce avem noi ca români propriu, irepetabil - să căutăm, cu alte cuvinte, specificul național, cel care ne asigură identitate și durată. Iar toată această pledoarie era susținută cu melodii interpretate de tineri cântăreți. Numai că în seara dedicată României, când trebuia să se afirme atașamentul pentru tot ce e românesc, băieții și fetele care urmau să ne convingă cât de pătrunși suntem noi de românismul
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3286_a_4611]
-
părerea vorbitorului însuși, ci pentru că, zugrăvind corupția din politica și presa românească antebelică, i-ar putea face pe elevi interesați de corupția actuală. Curată tendință fără artă! Și cum lucrurile se leagă uneori peste capul nostru, Paul Cernat își încheie pledoaria pentru noua critică de direcție a Critic/Atac cu un atac frontal la critica „impresionistă, retoricostilistică, lingvistico-structurală, tematistă sau simbolică”, în fond estetică. (Pe care o practică el însuși în cronicele lui literare.) Lipsa implicațiilor social-ideologice (de felul celor din
Tot despre „noua“ critică de direcție by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3287_a_4612]
-
persoană sensibilă, a asculta un disc ar însemna să asiste la o înmormînare. Ce anume se îngroapă? Tocmai posibilitatea de a trăi sunetul adevărat, ceea ce e de neînlocuit și de nescris.“ (p. 115) Viziunea e curat mistică, cu tente schopenhaueriene, pledoaria pentru lepădarea de sine îmbinînduse cu invocarea esenței iraționale a muzicii, iar respingerea intelectului culminînd într-un catharsis colectiv pe care îl trăiești fără ambiția de a explica altuia ce ai trăit. „Cînd ești saturat de noțiuni intelectuale, nici nu
A nu putea altfel by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3293_a_4618]
-
a confesiunii în textele romancierilor noștri din anii ’20-’30, ea trebuie căutată mai ales în și extrasă mai ales din practica scrisului lor literar, nu din poeticile lor explicite, care - la Camil, Eliade, Holban sau Ibrăileanu - sînt mai curînd pledoarii pro-domo, măști publice și publicitare. În consecință, dimensiunea de poetică a ficțiunii va fi, și la Hergyan, una mai mult implicită, ceea ce nu înseamnă că textele programatice, teoretice ale scriitorilor avuți în vedere n-ar fi investigate cu egală competență
Individualitate și stil by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3315_a_4640]
-
moment al carierei, cu ideologia lor. Nu sunt de regăsit, de asemenea, dintr-o pudoare amestecată cu scepticism, nici obișnuitele evocări ale atrocităților fasciste sau comuniste. Insistența prea vocală asupra uneia, observă Norman Manea, echivalează, în prea multe cazuri, cu pledoaria pentru cealaltă. Ceea ce nu înseamnă, totuși, că particularitățile lor nu merită puse în relief: „Comunismul propunea un ideal generos umanist, de largă audiență, și utilizează o duplicitate strategică variată, mai subtilă, ceea ce explică, poate, măcar parțial, vârsta sa deja venerabilă
Carnavalesc și totalitarism by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3320_a_4645]
-
au închis pe fostul premier în dosarul "Trofeul Calității", când l-au catalogat pe fostul lider PSD drept "un simbol al corupției" politicii românești. Ultimul termen al dosarului a fost pe 19 decembrie, atunci când avocații și inculpații și-au ținut pledoariile finale, iar completul de cinci judecători al ÎCCJ a amânat sentința finală pentru 6 ianuarie. Cei patru avocați ai familiei Năstase au arătat că există numeroase vicii în dosarul Zambaccian, precum și probe și documente fără relevanță juridică, mărturii contradictorii și
Adrian Năstase intră iar la închisoare: 4 ani cu executare în dosarul Zambaccian. Dana Năstase, condamnată la 3 ani cu suspendare by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/33245_a_34570]
-
umaniștii Renașterii se adăpau la izvoarele culturii clasice, greacă și latină, tot așa Creangă recurge la „izvoarele milenare ale folclorului”, de unde extrage „după necesitățile creației sale, răspunsurile consacrate ale înțelepciunii populare”, geniul nefăcând decât să profite de asemenea filon generos. Pledoaria nu se oprește aici. „Opera lui Creangă comunică din toate punctele de vedere cu valorile folclorului, etice și estetice... Creangă este profund implantat (!) în etosul popular...”, îngemănare de natură să rezolve ecuația identității. Sigur că un Creangă pus exclusiv în
„Lumea pe dos” și „personajul anapoda”, într-o viziune comparativă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3463_a_4788]
-
pur și simplu degradant să introduci vârsta în evaluarea unui om. Nu e deloc complicat de legiferat ca dascălii excepționali să se pensioneze numai la cererea lor; și să scăpăm astfel de pensionarea forțată a tuturor «bătrînilor».” E de reținut pledoaria Daniel Cristea-Enache pentru o altă categorie decât aceea din care face el parte. Bine ar fi ca adevărul atât de convingător enunțat aici să și fie aplicat în viața noastră (literară) cea de toate zilele. Despre „călăul care-și ucide
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3664_a_4989]
-
rândul concepției marxiste despre artă să încerce să arunce la groapa de gunoi a istoriei criteriul estetic. Meritul generației 1960 a constat în repunerea esteticului în drepturile lui naturale. Ceea ce unii critici tineri contemporani refuză obstinat să admită este că pledoaria noastră pentru autonomia esteticului avea caracter politic. Numai astfel putea fi repetată igiena culturală din care Maiorescu făcuse, în deceniile 7 și 8 ale secolului XIX, o premisă necesară a unei critici adevărate. Și numai așa am evitat capcana structuralistă
Colocviul criticii literare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3665_a_4990]
-
de a trata toate aceste abateri nu ca pe niște capete de acuzare (căci da, în discursul public, apelul la sofisme e, fără doar sau poate, condambabil), ci ca pe niște premise ale expresivității literare (deci dincolo de acuze și de pledoarii). Fiindcă, folosite cum se cuvine, aceste manierisme logice nu sunt, ca tropi, inerte. Ele emoționează sau amuză. Inconștient, plac. (Dovadă cărți precum Alice în Țara Minunilor sau dialogurile savuroase ale lui Caragiale). Ideea Martei Petreu de a pune în legătură
Nimic despre poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3692_a_5017]
-
oferit lui Camil Petrescu, bunăoară, un departament pe care să-l conducă. Au fost promovați în primele rânduri nulitățile, toți semidocții și șnapanii vieții publice, toate cunoștințele ieftine, toate spinările flexibile, toți slugoii din Levant..."14 Soluția rezolvării situației existente - pledoaria pentru dictatură - e evident falsă. Nu putem fi în nici un caz de acord cu ea - chiar dacă autorul aduce drept argumente necesitatea întronării disciplinei, prin stârpirea abuzurilor și oportunismului. Câțiva procurori din republica literelor au apăsat pe pedală, comentând cu lux
Mircea Eliade, politica și politicienii by Mircea Handoca () [Corola-journal/Memoirs/8942_a_10267]
-
repetată constant pentru a-i da forma de adevăr universal acceptat. Șeful liberalilor i-a făcut mai multe reproșuri premierului Victor Ponta, dar i-a dat și un sfat, din postura de ”prieten politic”. Dacă va alege să facă o pledoarie pentru proiect a cărei concluzie să fie că proiectul e excepțional, dar am promis acasă sau la Bruxelles, ca prieten politic îl sfătuiesc să n-o facă. Nu poți în fața unei țări întregi să spui că tu crezi în proiect
Antonescu, atac la Ponta: O minciună pe care o repetă, poate rămâne by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/35363_a_36688]
-
și-ale deja pomenitului Pessoa, asperitățile, afine cu cele ale unor Maiakovski și Mandelstam. Totul pentru ca în ultimul volum al seriei, cel de azi, Alexandru Mușina să se scuture și de teze, și de antiteze, și de adiacențe, și de pledoarii sau programe. Oricât de subțire, Cordilio, Bibina & comp. stă fără sprijin în picioare.
Cărțile neliniștirii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3710_a_5035]
-
lui Horia-Roman Patapievici și echipei sale”. Concluzia sa este limpede: „...pot exprima public admirația mea pentru ceea ce a făcut un intelectual strălucit în serviciul culturii române”. Să reținem și câteva dintre argumentele, convingătoare, cu care Daniel Cristea- Enache își susține pledoaria: „Întâmplarea face să-mi fi dat demisia de la Editura Institutului Cultural Român, în 2005, în semn de solidaritate cu Augustin Buzura. Acest fapt nu a contat pentru Horia- Roman Patapievici: nici ca director al revistei Idei în dialog, unde mi-
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3478_a_4803]
-
cele cu miez ideatic, care, vorba lui Victor Babeș, nu „sînt denudate de bază” (p. 303) teoretică, caz în care putem să ne oprim asupra uimitorului curs de medicină internă al profesorului George Ion Stoicescu, în rîndurile căruia dăm peste pledoaria adusă laturii artistice a medicinii. În ochii profesorului, nu poți fi medic de boli interne dacă te mărginești la a fi savant, fără a avea nimic din înzestrarea unui artist. Căci artist e medicul cu fler care simte boala în pofida
Casta medicilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3484_a_4809]
-
dar, cităm, „meritul lui Liviu Georgescu este acela de a aduce probe convingătoare în favoarea ideii că problematica morală nu e incompatibilă cu poezia”. Iar probele convingătoare țin de creația poetică propriu-zisă. În fapt, Liviu Georgescu nu e neapărat singur în pledoaria pentru problematica morală. Singur e totuși în practica sa poetică, greu de plasat într-o serie. Nu știu dacă a-i invoca, cum s-a întîmplat, pe Marta Petreu, pe Aurel Pantea ori pe Ion Mureșan e cu totul elocvent
Proiectul unificator by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3500_a_4825]
-
dacă a-i invoca, cum s-a întîmplat, pe Marta Petreu, pe Aurel Pantea ori pe Ion Mureșan e cu totul elocvent. M-aș gîndi mai degrabă la Magda Cârneci, cu poemele ei politice. Dar, de asemenea, doar la nivelul pledoariei. Mircea Martin pornește în analiza pe care o propune de la ideea că o dată cu Ziua de dinainte se produce o modificare de nivel în substanța poeziei lui Liviu Georgescu. Un salt de la poezia ca limbaj aproape necontrolat, semn al unui flux
Proiectul unificator by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3500_a_4825]
-
fine, saltul în armonie, restaurarea luminii. Mi se pare că, față de volumele anterioare, acum sensul istoriei se supune unei viziuni care implică divinitatea. În fond, dacă prima secvență a volumului, A scrie cu tine, înseamnă comunicarea propriului concept poetic - o pledoarie pentru scriitura care se identifică cu miezul ființei și deopotrivă cu toate ipostazele ei, celelalte zece constituie un traiect al înaintării de la Mesagerul la Podul. Ca și titlurile, traseul este, fără doar și poate, simbolic. Așa se face că poezia
Proiectul unificator by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3500_a_4825]
-
reconfortante pentru un literat. Există, din acest punct de vedere, în Cuvintelnic fără frontiere, veritabile oaze. Despre, de pildă, cuvintele problematice. De nefolosit, azi, în discursul public (și totuși frecvent folosite), unele poartă cu sine circumstanțe atenuante, de nu chiar pledoarii pro domo sua. Mă gândesc, de pildă, la „idiot”, care n-a însemnat dintotdeauna „cretin” sau „netot” sau „nătâng”. La origine, în greacă, semnifica „persoană privată”, derivând din adjectivul ídios (adică „propriu”, „particular”). Ulise însuși, retrăgându-se, după îndelungatele peripeții
Țal !... by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3599_a_4924]
-
o ședință de judecată. Ne putem aștepta pe 4 august la o sentință definitivă? "Nu, pentru că 4 august înseamnă un termen de administrare a unor probatorii, cele care au fost admise deja sau cele care se pot considera utile cauzei. Pledoariile atâtor avocați vor acoperi mai mult de o ședință de judecată", a continuat Lucian Bolcaș. Întrebat când ne putem aștepta la o decizie definitivă a instanței în Dosarul ICA, avocatul a răspuns: "În condițiile în care va mai fi necesar
DAN VOICULESCU. DOSARUL ICA. COMPLETUL DE JUDECATĂ de la CURTEA DE APEL nu mai poate fi SCHIMBAT by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/37969_a_39294]
-
Transylvaniae, editată pentru prima dată în 1991, de Ladislau Gyémánt, reproducând textul latin și transpunându-l în limba română. Lucrarea lui Ioan Budai Deleanu, argumentează Mircea Popa, constituie "unul din textele fundamentale ale istoriografiei noastre din epoca jozefinistă, una dintre pledoariile cele mai avizate în favoarea latinității și continuității poporului român în Dacia." Dintr-o nouă perspectivă, Mircea Popa scoate în evidență valențele artistice și semnificațiile scrierilor poetice ale lui Samuil Micu și Ioan Barac, iar pe Vasile Aaron îl încadrează în
Cărturari și patrioți transilvăneni by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Memoirs/9242_a_10567]
-
a pleca” are etimon latin). Uneori, luate ca repere, aceste literaturi „imperiale” potențează cazuri dintre cele mai neașteptate: a făcut școală paralelă (trasată de Mihai Zamfir) între Céline și Radu Aldulescu. În capitolul rezervat acestuia din urmă, Mihai Zamfir încheie pledoaria cu un portret demn de o istorie a literaturii: „Prin anii ’60, un formidabil violoncelist român, pe numele lui tot Radu Aldulescu, făcea deliciile melomanilor. Alături de Vladimir Orlov și de Alfons Capitanovici, a fost, în România, unul dintre marii violonceliști
Sufletul cărților by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3808_a_5133]
-
din fragmentul despre Idealismul german „adevărul și binele se înrudesc numai în frumusețe“. Dacă la noi mai sînt cititori care își înfrîng disperarea de a-l citi pe Hegel e fiindcă Noica a scris Povestiri despre om, cea mai directă pledoarie în favoarea Fenomenologiei. În fond nu există avocat mai bun al lui Hegel în limba română decît această carte. De aceea trebuie spus cu ce te alegi parcurgînd Fenomenologia spiritului: cu o altă optică asupra rețetei care stă la baza retoricii
Capitolele vieții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3810_a_5135]