1,535 matches
-
constipația. Multe persoane normale evacuează un scaun la 2-3 zile, deși majoritatea prezintă câte un scaun zilnic, iar unii chiar de 2-3 ori/zi. Simptomele cauzate de constipație sunt puțin alarmante: oboseală, cefalee, insomnii, ușoară anorexie, disconfort abdominal, senzație de plenitudine. Cauza constipației ar putea fi întreruperea peristaltismului în regiunea fără plexuri intrinseci; materiile fecale trec pe aici cu dificultate. Diareea Eliminarea frecventă de scaune neformate care conțin resturi alimentare nedigerate reprezintă diareea. Ea apare din cauza tranzitului accelerat din intestinul subțire
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
nu o permit. Căile descendente medulare pot influența reflexul de micțiune, determinând capacitatea de a opri sau iniția micțiunea în mod voluntar. Pe măsură ce vezica se destinde, impulsurile de la receptorii vezicali transmit, de-a lungul căilor ascendente medulo-corticale, o senzație de plenitudine și nevoia de a urina. Dar, ca răspuns, micțiunea pot fi oprită temporar prin activarea căilor descendente care stimulează inervația simpatică a sfincterului uretral intern și nervii motori somatici ce inervează sfincterul extern. La fel, micțiunea poate fi inițiată, chiar dacă
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
calitativ În propria lui formație (ca fond de cunoștințe, modalități de reprezentare a realității, structuri superioare de activitate mintală, noi disponibilități și capacități intelectuale etc.). Oricât de chibzuită ar fi acțiunea instructivă sau educativă, dacă ea nu mobilizează elevul În plenitudinea ființei sale, rămâne ineficientă, nu va conduce la efectele scontate. Tocmai această activitate ce aparține personal educatului, constituie acea verigă principală prin care cel care instruiește și educă poate săconducă cu adevărat procesul de dezvoltare; „tocmai aici se deschid noi
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
Nu este o încercare de a contrazice segmentarea general acceptată a Științei - Știința fenomenelor naturale, respectiv Știința fenomenelor sociale, ci un mod propriu de a vedea lucrurile, respectiv aducerea amândurora sub cupola socialului, aceasta fiind calea de manifestare actuală a plenitudinii valorilor morale Și profesionale ale ființei umane, mediul care reacționează cu natura, cu universul - exteriorul, mediul caracterizat de frământări, căutări Și așezări permanente cu privire la coordonatele proprii - interiorul. Dacă extrapolăm unul din principiile de diferențialitate culturală, respectiv individualism versus colectivism, exteriorul
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
tocmai pentru a combate, să spunem, încrederea într-un determinism istoric. Pe de altă parte, ar trebui discutat dacă cele șase forme se constituie într-un sistem vertical care să stabilească că gradul cel mai mare de dezirabilitate și de plenitudine îl deține regalitatea, iar apoi, în ordine regresivă, aristocrația, politeia, democrația, oligarhia și, supremul rău, tirania, sau, dimpotrivă, că o ordonare de la supremul bine, la supremul rău nu este avută în vedere de către Aristotel. Oricum, un lucru este cert: Aristotel
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
manieră. Ea se arată de așa manieră că alături de ceea ni se arată ca fiind determinant, apropiat, evident și plin din punct de vedere calitativ există un incomensurabil, neîndoielnic prezent și în permanentă corelație cu ceea ce se manifestă imediat, în plenitudinea sa. Iar ceea ce ni se arată în plenitudinea donației imediate nu e totalitatea, ci tocmai singularitățile, detaliile schimbătoare, substituibile în diversitatea perspectivelor pe care le implică mișcarea noastră. Putem reveni la același, dar nu fără ca perspectiva pe care o purtăm
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
alături de ceea ni se arată ca fiind determinant, apropiat, evident și plin din punct de vedere calitativ există un incomensurabil, neîndoielnic prezent și în permanentă corelație cu ceea ce se manifestă imediat, în plenitudinea sa. Iar ceea ce ni se arată în plenitudinea donației imediate nu e totalitatea, ci tocmai singularitățile, detaliile schimbătoare, substituibile în diversitatea perspectivelor pe care le implică mișcarea noastră. Putem reveni la același, dar nu fără ca perspectiva pe care o purtăm întotdeauna cu noi să se schimbe. Cu toate
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
fixa și de a le da astfel ființă. Și de fiecare dată acest propriu al omului și totodată receptacolul lucrurilor este același: sufletul. Pentru Platon, menirea sufletului constă în a se elibera de umbrele concretului pentru a se regăsi în plenitudinea unității; pentru Aristotel, rostul sufletului constă în decizia sa de a acționa tocmai în concret. Pentru cel dintâi, viziunea deplină pe care o conferă perspectiva Unului reprezenta realizarea efectivă a binelui; pentru cel de-al doilea, ceea ce e decisiv e
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
suflet. Sufletul este deschidere - deopotrivă către lucruri și către Idei, iar grija vizează orientarea sufletului către bine și menținerea lui în acesta. Ca atare, politica platoniciană este expresia drumului pe care sufletul îl parcurge pentru a se (re)integra în plenitudinea binelui unic și absolut. Nu e vorba aici de a contura o politică ce decurge din teoria Ideilor și care, aflându-se sub constrângerea unei scheme unice, ar contura un stat „ideal” sau „totalitar”. De asemenea, nu e vorba de
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
-și ia profunzimea și cu atît mai mult originalitatea din el Însuși, ci din sinceritatea suferințelor inimii: „Orice cugetare generoasă, orice descoperire mare purcede de la inimă și apelează la inimă” (M. Eminescu); „Spre lumina inteligenței, calea e deschisă oricînd, dar plenitudinea inimii nu ne-o poate dărui nimeni” (J.W. Goethe). * „Trăim o dramă a limbajului: unii rostesc fraze, alții parafraze și doar cîțiva, rareori, căte un cuvînt.” (A. Baranga) SÎnt cunoscute, În acest sens, ironia lui M. Eminescu la adresa celor
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
fost cel al lui Claude Monet, se simțea mereu În urmă cu un pas În Încercarea de a surprinde și reda Întreaga naturalețe a expresivității unei clipe, de unde și exclamația lui că nu-ți ajunge o viață pentru a reda plenitudinea emoției estetice determinate de prima impresie. RÎsul/ Comicul, gluma, spiritualul - plînsul, tragicul „Psihiatrul este cel care Îți pune o groază de Întrebări costisitoare pe care le auzi gratis acasă din gura soției.” (Sam Bardell) Cu deosebirea totuși că psihiatrul așteaptă
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
constă în autoactualizarea sentimentelor, autoevaluare, autodeterminare. Se creează o atmosferă liberă, o deschidere la experiența de creștere a încrederii în sine. Clientul simte că în mod imperios s-a ajuns la un declin al forțelor și energiilor latente necesare atingerii plenitudinii în viață. Sunt folosite ca tehnici clarificarea sentimentelor clientului, reformulările de tip sintetic, încurajarea empatică. Analiza existențială (reprezentanți: L. Binswanger, R. May, V. Frank) consideră existența ca fiind individuală, reală, absolută și concretă. Clientul este văzut ca un întreg, punându
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
În mod obișnuit comentariile la texte necitite: Nu mă voi ocupa de filozofia lui. Nu e momentul să Începem o examinare care cere să fie aprofundată și nu poate fi astfel decât la lumina unor zile mai senine și În plenitudinea exercițiului gândirii. Ne putem teme că, În cazul lui Valéry, refuzul de se ocupa de filozofia lui Bergson nu e o afirmație formală, ci trebuie luat ad litteram. Iar continuarea textului nu ne liniștește În privința cunoștințelor pe care Valéry le-
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
la capăt cu succes. Dacă nu se poate prevedea nici un răspuns satisfăcător, studentul ar trebui să reconsidere realizarea cercetării. Studiul de caz trebuie să fie „complet” Această caracteristică este foarte greu descriptibilă din punct de vedere operațional. Un simț al plenitudinii este totuși la fel de important În desfășurarea unui studiu ca și pentru definirea unei serii de experimente de laborator (sau pentru finalizarea unei simfonii sau a unei picturi murale). Peste tot există problema definirii limitelor efortului, Însă puține indicații sunt disponibile
Studiul de caz. Designul, colectarea și analiza datelor by Robert K. Yin () [Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
1983; Valori și aparențe, Chișinău, 1985; Reabilitarea calității artistice, Chișinău, 1989; Lecturi eminesciene, Chișinău, 1990; Nimeni nu-i profet în țara lui, Chișinău, 1996; Reflecții în amurg, Chișinău, 1999. Repere bibliografice: Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 271-272; Tudor Palladi, Vocația sau plenitudinea constanței literare, „Moldova suverană”, 1998, 10 octombrie. A.B.
MAZILU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288073_a_289402]
-
iubire, fie disoluției pe care aceasta o provoacă. Apare astfel oscilația între lumină și întuneric, care duce la involuția și la stingerea sentimentului. Privirea, ca oglindă a interiorității, devine aproape un laitmotiv, ilustrând gama largă a sentimentului, de la suferință la plenitudine și din nou la pustietate. La pierderea iubirii, durerea este resimțită fizic, iar singura alinare rămâne protecția dragostei materne: „Mamă, sub pleoapa primordială a pântecului/ ascunde-mă/ acum când orice lucru atins/ se schimbă-n durere.” Versul piere și el
INDRIES-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287549_a_288878]
-
În plus, preambulul tratatelor încuraja sprijinul comunității internaționale pentru candidaturile unor noi membri. În acest context, la 22 septembrie 1947, ministrul Gheorghe Tătărescu trimitea Legației României de la Washington o nouă cerere de admitere, înaintată din postura unui stat „repus în plenitudinea independenței și suveranității sale“24. În text era precizat faptul că România, în noile condiții, se aștepta ca cererea să fie discutată de Adunarea Generală și nu de Consiliul de Securitate. Această precizare era făcută deoarece Consiliul se dovedea mult
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
capacitatea individului de a depăși În orice moment tot ceea ce a fost creat/imaginat, până la momentul respectiv, În mediul limbajului. Poeticitatea și ficționalul nu mai reprezintă, astfel, abateri de la caracterul cotidian, comunicativ sau acțional, al limbajului; din contra, ele reprezintă plenitudinea funcțională a acestuia, În raport cu care orice utilizare apofantică sau practică reprezintă reducții (e drept, Întemeiate, cel mai adesea, de cea de-a doua trăsătură originară a limbajului uman, pe lângă creativitate - și anume de alteritate). Esența limbajului este așadar desfășurarea sa
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
acestora ar fi nevoie de ceva mai multă modestie intelectuală, fiindcă ei nu țin seama de faptul că nu se fac Înțeleși - susține Popper. Există În acest sens și o teorie care spune că o societate nu va ajunge la plenitudine până nu-și va limpezi, nu-și va clarifica vocabularul. M-am gândit de multe ori la aceste aspecte și de fiecare dată le-am respins cu o atitudine cinică. Acum mi-am spus pentru prima dată: iată, am găsit
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
ceea ce discuți tu? Sau eu am depășit deja niște granițe și am sărit În afara scopurilor tale, a discursului tău? Nicolae Turcan: O prelungire a abordării lui Corin Braga este: de ce e nevoie de credință pentru a readuce calul, În toată plenitudinea lui, În acest univers normal, fiindcă mie mi se pare că nu despre credință e vorba, ci despre evidență! Credința presupune niște urme ce Îl fac vizibil pe cel ce a trecut, nevăzutul, dar fără ca legile firii să rămână aceleași
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
le-am numit mai devreme: orizontul interpretului, orizontul alterității și orizontul interpretării. Asta deoarece În oricare ai Încerca să rămâi sau din oricare ai Încerca să le gândești pe celelalte greșești, pentru că aplici o perspectivă, o concretețe mai mare, o plenitudine mai mare pe care o acorzi anumitor lucruri, fie că e vorba de ontologic, de scriitură, de un discurs, de idei sau de orice altceva. Nu poți rămâne În nici una dintre cele trei și ele nu se mișcă În virtutea unor
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
pe scurt Între constrângerea religioasă și ideea de proprietate este cuprins și conceptul de muncă, asupra căruia nu voi insista, arătând doar că „hărnicia” În muncă este apreciată ca trăsătură a unui comportament de maximizare a efortului pentru realizarea unei plenitudini a vieții. Fie și În treacăt, observ că Între asertarea unei obligații de hărnicie și o descriere neconcludentă a limitelor de acumulare, constrângerea religioasă creează o tensiune vizibilă, care nu poate fi rezolvată prin redistribuirea bogăției comunitare (acceptată În comunități
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Ovidiu, Horațiu, Goethe, Heine, Shelley, Robert Burns, John Milton, Alfred Tennyson). Mai mult decât aspectul de album personal, cartea are o dimensiune de laborator, de atelier literar, însumând exerciții scriitoricești elocvente pentru tipul de sensibilitate al poetei, deschis către celebrarea plenitudinii vitale. Următoarele două culegeri, Poezii (1967) și Iarba timpului (1968), sunt mărturia poetică a unei vieți în confruntare cu suferința, cu presimțirea morții. Poemele tipărite postum își trag seva, cum s-a observat, „din încordata veghe a minții și a
DUMITRESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286910_a_288239]
-
spune că monahii trebuie să se lase deposedați de propriile bunuri, renunțând la procese (63-64), și să aleagă sărăcia. Dintre darurile primite de la Dumnezeu, cel mai însemnat este „teologia”, darul ce izvorăște din contemplație, producând în suflet o stare de plenitudine absolută; e o formă de rugăciune care se deosebește de rugăciunea în sens restrâns prin care omul se străduiește să se facă auzit de Dumnezeu (67-75). Capitolele 90-100, 76-89 sunt dedicate dinamicii harului și se referă la botez, la luptele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ci „este sincron în adâncime ideilor modernismului european”. Poeziile din volumele Lola, Lolita, Bonita (2000) și Grădina lui Athis (2002) sunt niște meditații în care eul liric filtrează lumea prin metafore și simboluri mitologice, imaginând un tărâm al seninătății și plenitudinii. SCRIERI: Figuri ale romanului, Târgoviște, 1997; Figuri ale imaginarului poetic, Târgoviște, 1999; Dinastia de cărturari a Ciorăneștilor (în colaborare cu Mihai Gabriel Popescu), Târgoviște, 2000; Lola, Lolita, Bonita, București, 2000; Proximitatea lui Eminescu, Târgoviște, 2000; I. C. Vissarion între uitare și
GHILIMESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287264_a_288593]