689 matches
-
în raport intim cu nervul frenic, vasele pulmonare și pleura mediastinală, iar anterior cu timusul. După perforarea sacului pericardic are raporturi: anterior cu urechiușa dreaptă, posterior cu artera și vena pulmonară superioară dreaptă, medial cu aorta ascendentă iar lateral cu pleura mediastinală. Vena cavă superioară are o lungime de 6-8 cm, cea mai lungă porțiune fiind extrapericardică. Numeroase procese patologice mediastinale pot interesa vena cavă superioară, având drept rezultat instalarea sindromului de venă cavă superioară [18, 17]. Vena azygos Se formează
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by TEODOR HORVAT, CEZAR MOTAŞ () [Corola-publishinghouse/Science/92113_a_92608]
-
către anterior pentru a forma crosa, vărsându-se pe fața posterioară a venei cave superioare deasupra inserției pericardice. Vena ayzgos se plasează anterior de arterele intercostale, lateral de ductul toracic și de aorta descendentă, posterior de esofag și medial de pleura parietală, care acoperă șanțul costo-vertebral drept. Crosa venei azygos trece peste esofag, trahee și nervul vag, având inferior pediculul pulmonar drept, fiind acoperită de pleura mediastinală dreaptă. În vena azygos se varsă vena intercostală supremă dreaptă (venele intercostale II-III-IV), ultimele
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by TEODOR HORVAT, CEZAR MOTAŞ () [Corola-publishinghouse/Science/92113_a_92608]
-
intercostale, lateral de ductul toracic și de aorta descendentă, posterior de esofag și medial de pleura parietală, care acoperă șanțul costo-vertebral drept. Crosa venei azygos trece peste esofag, trahee și nervul vag, având inferior pediculul pulmonar drept, fiind acoperită de pleura mediastinală dreaptă. În vena azygos se varsă vena intercostală supremă dreaptă (venele intercostale II-III-IV), ultimele 6 vene intercostale, venele esofagiene, pericardiace, vena bronșică dreaptă (în crosa venei azygos), venele hemiazygos și hemiazygos accesorie. Vena hemiazygos Vena hemiazygos se formează prin
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by TEODOR HORVAT, CEZAR MOTAŞ () [Corola-publishinghouse/Science/92113_a_92608]
-
de clivaj lax, care permite separarea chirurgicală a celor două structuri anatomice. Spre dreapta se află vena cavă superioară și către inferior crosa venei azygos. În partea stângă traheea vine în raport cu crosa aortei, artera carotidă comună stângă, nervul recurent și pleura mediastinală. De-o parte și de alta a traheei cât și anterior se situează lanțurile ganglionare paratraheale drepte și stângi și pretraheale, iar sub bifurcație se găsește grupul ganglionar subcarenal (vezi structurile limfatice). Vascularizația traheei este asigurată prin două arcade
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by TEODOR HORVAT, CEZAR MOTAŞ () [Corola-publishinghouse/Science/92113_a_92608]
-
practic în două segmente: esofagul retrotraheal și esofagul subcarenal [6, 18]. Segmentul retrotraheal se întinde de la vertebra T1 până la bifurcația traheei, având raporturi posterioare cu coloana vertebrală, anterior cu porțiunea membranoasă a traheei și bronșia primitivă stângă, lateral dreapta cu pleura mediastinală și crosa venei azygos, iar lateral stângă cu artera subclavie, canalul toracic și pleura mediastinală. Sub carenă, esofagul păstrează raportul cu coloana vertebrală până la nivelul vertebrei T6, de unde se deplasează către anterior pentru a intra în hiatusul esofagian, anterior
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by TEODOR HORVAT, CEZAR MOTAŞ () [Corola-publishinghouse/Science/92113_a_92608]
-
de la vertebra T1 până la bifurcația traheei, având raporturi posterioare cu coloana vertebrală, anterior cu porțiunea membranoasă a traheei și bronșia primitivă stângă, lateral dreapta cu pleura mediastinală și crosa venei azygos, iar lateral stângă cu artera subclavie, canalul toracic și pleura mediastinală. Sub carenă, esofagul păstrează raportul cu coloana vertebrală până la nivelul vertebrei T6, de unde se deplasează către anterior pentru a intra în hiatusul esofagian, anterior de aortă. Ventral vine în raport cu pericardul, respectiv cu atriul stâng; pe partea dreaptă se află
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by TEODOR HORVAT, CEZAR MOTAŞ () [Corola-publishinghouse/Science/92113_a_92608]
-
fuzarea în mediastin a proceselor infecțioase orofaringine. Prima cale este cea pretraheală, situată anterior de trahee; este considerată cea mai superficială. Superior este delimitată de cartilajul tiroid iar inferior ajunge în mediastin la nivelul carenei venind în legătură atât cu pleura parietală cât și cu pericardul. A doua cale este cea laterofaringiană, care se întinde de la baza craniului până la arcul aortic ajungând în compartimentul visceral mediastinal. Este numită și „spațiul perivascular” deoarece este înconjurată de teaca pericarotidiană și conține artera carotidă
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by TEODOR HORVAT, CEZAR MOTAŞ () [Corola-publishinghouse/Science/92113_a_92608]
-
propagă spre mediastin și un alt grup important de afecțiuni: infecțiile din sfera orofaringină, focare odontogenice și focare cervicale. Mai rar mediastinitele acute pot reprezenta extensia unor procese infecțioase adiacente mediastinului. Acestea pot proveni de la nivelul: plămânului (pneumonia, abces pulmonar), pleurei (empiem pleural), peretelui toracic (articulația sternoclaviculară, coaste), vertebrelor, marilor vase. Mediastinitele pot fi rezultatul extensiei unor boli granulomatoase sau a unor adenopatii mediastinale supurate. Foarte rar pot fi expresia unor metastaze septice sau a extensiei unor focare subfrenice sau retroperitoneale
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by TEODOR HORVAT, CEZAR MOTAŞ () [Corola-publishinghouse/Science/92113_a_92608]
-
al mediastinului. Dacă leziunile s-au extins inferior de vertebra T4, în compartimentul visceral, este necesară și asocierea unei toracotomii. Aceasta permite accesul la toate structurile mediastinale, fiind posibilă o debridare completă. De asemenea permite accesul la nivelul pericardului și pleurei, acest abord, făcând posibilă și decorticarea pleuropulmonară. Sunt autori care recomandă practicarea de principiu a toracotomiei [15]. De altfel, Estera (1983) indică drenaj transtoracic al oricărei mediastinite, care a depășit inferior planul bifurcației traheale (majoritatea mediastinitelor de la acest nivel, fiind
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by TEODOR HORVAT, CEZAR MOTAŞ () [Corola-publishinghouse/Science/92113_a_92608]
-
sau a introducerii de catetere venoase centrale, în prezența unui SVCS, poate fi sugestivă pentru mediastinita fibroasă (Doty [24]). Evidențierea de leziuni ganglionare calcificate îndreaptă diagnosticul spre o leziune granulomatoasă. Lărgirea mediastinului, opacități paramediastinale, efuziunile pleurale, opacitățile nodulare pulmonare, ale pleurei sunt semne radiologice pentru tumorile maligne. Tromboza iatrogenă de venă cavă superioară este sugerată de o imagine radiologică normală, la un bolnav cu antecedente de cateterizare venoasă sau purtător de pace-maker. Tromboza paraneoplazică de venă cavă superioară trebuie suspectată la
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by TEODOR HORVAT, CEZAR MOTAŞ () [Corola-publishinghouse/Science/92113_a_92608]
-
în special de dimensiunile, localizarea, simptomele și etiologia acestora [5,17]. Ruptura lor antrenează moartea prin hemoragie și șoc înainte ca aceasta să poată fi controlată, fiind principala cauză de mortalitate a acestor bolnavi. Ocazional hemoragia poate fi împiedicată de pleură sau se produce spre mediastin, esofag, parenchim pulmonar sau bronhii. Anevrismele netratate vor provoca moartea majorității pacienților din cauza ruperii lor. O serie de studii clasice de tip prospectiv au arătat că evoluția anevrismelor de aortă toracică evoluează spre dilatare progresivă
Tratat de chirurgie vol. VII by HORAŢIU MOLDOVAN, ALEXANDRU VASILESCU, VIOREL POP () [Corola-publishinghouse/Science/92077_a_92572]
-
se așează cearceaful steril cu deschidere centrală. Se practică anestezia locală cu xilină, strat cu strat, mai întâi un buton intradermic cu un ac scurt, apoi cu alt ac pentru țesuturile profunde: țesut subcutan, mușchii extrinseci toracici, periost, mușchii intercostali, pleura. Acul va fi introdus razant la marginea superioară a coastei inferioare a spațiului intercostal ales. Rezistența la injectarea xilinei scade brusc la pătrunderea în cavitatea pleurală. În acest moment se oprește injectarea și se aspiră. Dacă se extrage sânge franc
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Teodor Horvat, Alexandru Nicodin, Cezar Motaș () [Corola-publishinghouse/Science/92092_a_92587]
-
și bronhiolelor conferă protecție plămânilor față de agresiunile externe (vezi mai jos). Alveolele prezintă un perete epitelial foarte subțire acoperit cu un strat fin de lichid alveolar (surfactant pulmonar). Plămânii sunt acoperiți la exterior de o membrană cunoscută sub numele de pleura viscerală care este separată de pleura parietală (care tapetează peretele intern al cutiei toracice) de un strat subțire de lichid pleural. Deoarece lichidul pleural nu poate fi comprimat sau expansionat cele două foițe pleurale rămân strâns solidarizate una de cealaltă
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
agresiunile externe (vezi mai jos). Alveolele prezintă un perete epitelial foarte subțire acoperit cu un strat fin de lichid alveolar (surfactant pulmonar). Plămânii sunt acoperiți la exterior de o membrană cunoscută sub numele de pleura viscerală care este separată de pleura parietală (care tapetează peretele intern al cutiei toracice) de un strat subțire de lichid pleural. Deoarece lichidul pleural nu poate fi comprimat sau expansionat cele două foițe pleurale rămân strâns solidarizate una de cealaltă. Orice mișcare a diafragmului și a
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
iar cea de-a treia are tendința de a-i destinde. Tesutul elastic al plămânului este întins în condiții fiziologice, iar tensiunea rezultată din această întindere acționează ca o forță elastică ce determină colabarea plămânului prin tragerea spre interior a pleurei viscerale (fig. 66). Tensiunea superficială este cea de-a doua forță care are tendința de a colaba plămânul; se referă la forța generată de pelicula de lichid care tapetează alveolele și are tendința de a le colaba trăgând de ele
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
negativă intra-pleurală acționează în sens opus. Efectele forței elastice și ale tensiunii superficiale sunt contracarate de efectul de destindere produs de presiunea negativă (subatmosferică) din spațiul intrapleural (presiune intrapleurală). Aceasta se dezvoltă ca urmare a tragerii spre exterior a pleurei parietale, solidară cu peretele toracic și diafragmul. Astfel, asupra celor două foițe pleurale acționează forțe de sens contrar și ca urmare se dezvoltă o presiune negativă în lichidul pleural. Presiunea intraalveolară ar trebui să fie egală cu cea atmosferică datorită
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
sunt declanșate prin stimularea diverșilor receptori care se găsesc la acest nivel (mecanici, chimici, termici, dureroși). Tusea este un reflex de apărare apărut ca urmare a stimulării mecanice, chimice sau termice a receptorilor de la nivelul căilor respiratorii și din afara lor (pleură, diafragm, conduct auditiv extern, intestinal, genital etc). Tusea constă într-o inspirație forțată urmată de o închidere a rinoși oro-faringelui de către palatul moale, închiderea glotei, contracția mușchilor expiratori, și în final deschidera glotei, cu expulzia puternică a aerului, însoțită de
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
se poate ajunge la remanieri anatomice extinse, ce interesează în totalitate un lob sau un plămân. Acest teritoriu remaniat devine sediul unei pneumonii cronice supurative secundare abcesului cronicizat. În final aspectul este de densificare retractilă pluriescavată. Procesul poate cointeresa și pleura, până la apariția unor empieme pleurale [24, 35, 43, 44]. Patogenie Sursele de infecție cele mai frecvente sunt germenii anaerobi și aerobi responsabili de infecțiile cavității bucale (parodontoze, abcese, gingivite, granuloame), ale urechii (otite medii, mastoidite), ale căilor respiratorii înalte (sinuzite
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Claudiu Nistor, Adrian Ciuche, Teodor Horvat () [Corola-publishinghouse/Science/92105_a_92600]
-
multe abcese pulmonare au un debut insidios în faza de constituire a focarului supurativ care îmbracă aspectul pseudogripal ce trenează 1-2 săptămâni. Debutul acut este de obicei brutal, cu tablou de pneumonie gravă, expectorație purulentă abundentă și hemoptizii repetate. Dacă pleura este cointeresată precoce, tabloul clinic are aspect de supurație pleuro-pulmonară sau chiar de empiem pleural „primitiv” [15, 22, 44]. Menționăm că există și abcese pulmonare cu debut asimptomatic [44]. La majoritatea cazurilor apare, în medie după 1-2 săptămâni de la aspirație
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Claudiu Nistor, Adrian Ciuche, Teodor Horvat () [Corola-publishinghouse/Science/92105_a_92600]
-
de obicei stafilococice. Aceste abcese comunică cu bronșii mici cu care formează un mecanism de ventil acționat de hiperpresiunea intrapulmonară din tuse sau plâns. Se formează pneumatocele (bule sau chiste) sub tensiune care fiind situate periferic se rup frecvent în pleură și generează empieme sau piopneumotorace stafilococice. Aceste stafilococii pleuro-pulmonare au o mare variabilitate radiologică, imaginea schimbându-se de la o oră la alta. Septicemiile cu streptococi, anaerobi sau Klebsiella determină mai rar abcese pulmonare hematogene. Evoluție. Complicații. Prognostic Datorită antibioterapiei cvasigeneralizate
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Claudiu Nistor, Adrian Ciuche, Teodor Horvat () [Corola-publishinghouse/Science/92105_a_92600]
-
abcesului pulmonar au fost utilizate diverse metode care sunt astăzi admise numai ca metode „de depanare”, la bolnavi aflați într-o stare critică, ce nu suportă rezecția pulmonară și uneori nici măcar o toracotomie [6, 16, 17, 20]:1. pneumotomia în pleură simfizată;2. puncția evacuatorie transparietală a abcesului urmată de instilarea de antibiotice sub control radiologic și uneori drenaj;3. „excizia” autorilor germani urmată de plombaj muscular de vecinătate. Aplatizarea urmată de plicaturare Acest procedeu este posibil numai atunci când avem fistule
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Claudiu Nistor, Adrian Ciuche, Teodor Horvat () [Corola-publishinghouse/Science/92105_a_92600]
-
instilarea de antibiotice sub control radiologic și uneori drenaj;3. „excizia” autorilor germani urmată de plombaj muscular de vecinătate. Aplatizarea urmată de plicaturare Acest procedeu este posibil numai atunci când avem fistule bronșice permeabile (fig. 6.39). Procedeul se execută în pleură liberă, în anestezie generală I.O.T. [18, 19, 21] (fig. 6.40-6.44). Timpii operatori: I. Aplatizarea abcesului (1) prin rezecarea capacului (2) și a țesutului patologic (3) pulmonar compromis, până la limita cu țesutul sănătos (4) și a unei
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Claudiu Nistor, Adrian Ciuche, Teodor Horvat () [Corola-publishinghouse/Science/92105_a_92600]
-
vasele (7) identificate cu atenție în peretele cavității restante, precum și orificiile și traiectul intrapulmonar al fistulelor (8), care nu trebuie interceptate. Firele de plicatură se strâng în așa fel încât marginile pleurale să se afronteze pentru a ușura începutul vindecării, pleura fiind țesutul cel mai bine vascularizat. Nodul (10) trebuie să dispară, îngropându-se ușor în parenchim. Orificiile fistulare sunt împinse în profunzimea plămânului, evitându-se fuga aeriană imediată și recidiva fistulei bronșice, pentru că separă spațiul pleural de fosta cavitate a
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Claudiu Nistor, Adrian Ciuche, Teodor Horvat () [Corola-publishinghouse/Science/92105_a_92600]
-
10) trebuie să dispară, îngropându-se ușor în parenchim. Orificiile fistulare sunt împinse în profunzimea plămânului, evitându-se fuga aeriană imediată și recidiva fistulei bronșice, pentru că separă spațiul pleural de fosta cavitate a abcesului pulmonar. Întreg procedeul se execută în pleură liberă, în anestezie generală IOT selectivă, utilizând o toracotomie posterolaterală standard prin spațiul VI intercostal. Postoperator se asociază drenajul postural corespunzător teritoriului operat, fluidifiantele. În primele 4 zile postoperator se folosește o aspirație foarte blândă pentru a permite amorsarea procesului
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Claudiu Nistor, Adrian Ciuche, Teodor Horvat () [Corola-publishinghouse/Science/92105_a_92600]
-
venele și bronșia;- rezolvă problema fistulelor bronșice, folosindu-le elegant ca o cale naturală de drenaj a secrețiilor;- prin plicaturare înlătură pericolul infectării în continuare a marii cavități pleurale, întrerupându-se comunicarea dintre aceasta și cavitatea abcesului;- executându-se în pleură liberă, permite efectuarea unor operații asociate (decorticare, toracopleuroplastie etc.);- reduce la minimum riscul anestezic și chirurgical. Procedeu pentru tratamentul chirurgical al abcesului pulmonar nerezecabil și fără fistulă bronșică prin toracotomie, puncție aspirativă lavaj în circuit închis, plombaj cu antibiotice și
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Claudiu Nistor, Adrian Ciuche, Teodor Horvat () [Corola-publishinghouse/Science/92105_a_92600]