793 matches
-
ulcele mari și mici așteptau să le fie lipite toartele. A intrat pe ușa laterală. Marçal Gacho telefonă pe seară, după ce ieși din tură. Îi răspunse nevestei în cuvinte puține și frânturi de propoziții, fără să arate regret, neliniște sau plictis față de necuviința comercială căreia îi căzuse victimă socrul. Vorbi cu un glas absent, de parcă se gândea la altceva, spuse Da, da, înțeleg, depinde, presupun că e normal, o să mă duc când pot, uneori nu, fără îndoială, da, am înțeles, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ca rața. Liber, hei! ce liber sunt... ce-mi pasă, cotu’ și pișcotu’. Niciodată, niciodată ocupat, monșer. Liber, musiu, doar nu ne lăsăm haliți. Păi, păi, o sfeclim, bineînțeles, doar n-avem scăpare, dar nu ne pasă. Cotu’ și pișcotu’, plictis piruete pandalii, nu? Call me, ciau, dă-i în mă-sa, ciau, curând, oricând, sigur, sigur, oricând nicicând, bineînțeles. Dar ochiul veghează. Apos, fără culoare. Dintr-odată, verde cenușiu albastru. Genele clipesc repede repede. Un clișeu, altul, în mare viteză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și dezastre, impasibil, cu marele lui cap ras, de consul roman. Dacă ar exista, dacă dacă dacă, dacă el și ei ar exista, acum, când îi vede, îi revede, îi visează, fără chef, ca de obicei, ca totdeauna, oricând nicicând. Plictis piruete pandalii, nu? Iată primul: electricianul căzut de pe stâlp. Buze mici, ochii roșii, frunte galbenă, hașurată. Maiou de marinar. Degete groase, uriașe, vinete. Vânătorul de lipitori. Așa le spunea, lipitori. Leac vechi, circulația sângelui. Le culegea de pe stradă, din parcuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
molatecă cu care te-au deprins, prea timpuriu, încăperile și glasurile și hainele și trupurile femeiești. Delicata obtuzitate, voracitatealor stinsă în leșinate strategii lirice și explodând, în cele din urmă, în senzualitate păgână și pioasă domesticitate? Toate păreau să anunțe plictisul contractului de proprietate, contractul de mariaj? Ce relaxare prelungită, în schimb, în refugiul adolescenței! Intre baieti! Încă în stare să vibreze, să se sperie, să se predea... Oricât ar părea de frivolă brambureala recepționerului Vancea, un fel de trivializare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și teroare, în general. „Da, da“, repeta corul cu aceeași unică voce vibrantă, aromată, celeste cello. Atmosfera mai curând dospea, lâncezea. Poate că gazda ar fi preferat o comunicare implicită, fără atâtea cuvinte, complicitățile unei familiarități caste și domestice. Oboseală, plictis... te întrebi asupra rostului atâtor artificii. Dar Tolea întețea moara de vorbe, doar-doar va obține interjecția-surpriză, un nou impuls. „Da, da, înțeleg“, încuviința, fără convingere, placidă. Plăcinta! gândi isterizat agresorul recepționer, agasat de vocea plăcută, de violoncel, care nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
protector, încolăcit la picioarele Venerei. Tavi asculta calm, fără reacții, noutăți, urmărind sceptic malaxorul de nimicuri. Poate tocmai scepticismul mut al acestui martor să-l fi descumpănit pe agitatul intrus. Continua încăsă peroreze, să gesticuleze, să pompeze vorbe, neobosit, dar plictisul vizibil pe mutra lucidului canin îl deprima, simțea că va ceda curând, decis să cedeze. Mâine, gata! Nu, mâine e vineri, mâine ne odihnim. Poimâine, sâmbătă, ziua sacră, eliberarea. Sâmbătă, gata, s-a terminat! Dimineața de sâmbătă plutea într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
salopetă, sprijinit în umbrela neagră, în stația de tramvai, la Rond. Vine tramvaiul 23, se urcă, găsește loc, se așază. Nu vede pe nimeni, vagonul gol, nimeni nu vede pe nimeni. Fiecare zace în propriul suc, turtit, adormit, vlăguit de plictis, nimeni n-ar putea spune, scumpă doamnă, că a văzut personajul. Cineva trebuie să facă totuși efortul de a învia, de a se distra, de a însufleți pelicula! Mă urcasem, deci, la Rond, în puturoasa navă. Aglomerație, ca totdeauna nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
negrei rochii. Mâinile albe albe, din valul mânecilor negre și largi. Abia de se auzeau cuvintele... Trebuia maximă atenție, maximă concentrare. Cum ar putea nimicurile să te împotmolească, să uiți ținta... linia. Linia secretă a destinului, șoptea Irina. Leapădă frica, plictisul. Leapădă lestul zilei, artificiile umilitoare. O singură linie secretă să te însoțească. Nici un amănunt nerod al zilei. Nimic, greieraș, doar principiul suprem. Doar flacăra, doar rugul... Era atent, foarte atent, prea atent. Nu clipea, nurespira, să nu tulbure imaginea, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ar fi acela. Dar, la drept vorbind, la ce bun persistența lor perenă? Ce ar însemna pentru univers, dar și pentru un om, a trăi indefinit în identitatea psihosomatică sub care s-a născut? Moartea nu apără omul de propriul plictis de sine (ennui, anoia, spleen) dacă ar trăi mii de ani în aceeași formulă de a fi ? Ca să nu mai punem întrebarea foarte banală: unde ar fi încăput toată omenirea de la începutul ciclurilor, ca de pildă cele opt straturi succesive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
poet al neliniștii moderne, Charles Baudelaire, și care a deschis un drum nou în lirica universală, este un adevărat compendiu de neliniști, de spaime, demascând nonvaloarea vieții, a dragostei, a gândului, a faptei. Cartea începe cu neliniștea de urât, de plictis, acest "monstru delicat", mai de neînfrânt decât "prostia, eroarea, păcatul sau zgârcenia" și continuă cu un evantai inepuizabil, din care amintim neliniștea căutării mereu a ceva nou: "Plonger au fond du gouffre, Enfer ou Ciel, qu'importe ?/ Au fond de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Cangurașu își luaseră cuvenita parte de bidoane... Puțin respect Meseriașul, părea încă tinerel, soiul acela de ins uitat de vârstă, pirpiriu, bărbos, murdar de pap, sau ce-o fi fost mâzga aceea maronie cu care se mânjesc cizmarii, veni cu plictis din cămăruța lui. Ținea un celular la ureche. Mormăi oftat: - Bine, am înțeles. Da’ n-am timp acu’. A venit un client. Treci că îți dau paraii, pe la cinci. Privi absent sacoșa bătrânului. Trei pâini, o legătură de praz și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
norilor molcome, rățlețe, biruite. O mână nevăzută le răsfirase rare, împrăștiate peste pietrele debarcaderului, peste șlepul părăsit, ancorat în dreptul fostei mori de piatră, peste anafoarele încrețind Dunărea în mari bulboane, răsucind apa în largi cercuri, un fel de răsfăț al plictisului de a curge leneșe în neștire. Se întindeau apoi razele peste malul celălalt, tot printre scame de nori, înroșind lutul, târându-se printre bozii, oțetari, printre bălăriile înalte, printre care, abia se ghiceau, șerpuiau sârmele atârnate de niște șpalieri parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
bine sè nu ne mai vedem, prezența ei acolo, conferind, astfel, relației dintre ei, un sens mai profund, înèlțètor și poetic, mai presus de plècerea arzètoare a simțurilor sau de nevoia unei femei mèritate de a evadă din conformismul și plictisul conjugal, N-am fost la târgul de mașini, explicându-i Matei, am intrat în baza de date a poliției și am cèutat mașina ta, îmi doream s-o cumpèr! Cu 400 de euro în plus peste prețul mașinii l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
Române, Ilustrat, cu abrevieri cu tot, în timpul ședințelor de fitness. Trupele au rămas pe poziție, atât cele umane, cât și cele ale grâului. Nu se știe dacă dintre adversari cineva a cedat, dar sigur în rândul militarilor s-a instalat plictisul. S-au recrutat noi combatanți, au fost chemați rezerviști din casele de bătrâni, aziluri de nebuni și din canalizările orașului. Au fost angajați ieniceri din rândul dracilor, care, plătiți în valută, își vânzoleau ecusoanele capsate pe coadă, mândri de noua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Dar, firește, dacă tu crezi că evaluarea ta e mai importantă decât cel care a Înființat compania... — N-am vrut să zic că... eu doar... — Du-te și fă-ți ordine pe birou, spune Paul pe un ton de maxim plictis. Și, dacă verși cumva porcăria aia de Panther Prime pe Harper, zbori de-aici. Tocmai pornesc abătută spre birou, când Cyril intră În Încăpere, cu o privire hăituită. — Atenție ! spune, bătând din palme. Atenție, toată lumea ! E o vizită amicală, nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
NIMENI, nu îi va putea despărți <maya>: dar sunt atitia care se despart <victor37>: sunt. Asta dovedește că nu erau jumătățile potrivite <maya>: e posibil să ne înșelăm? <victor37>: de cele mai multe ori. Alegem din alte motive <victor37>: de fun, din plictis, interes <victor37>: de multe ori fără a-l cunoaște suficient de bine <maya>: dar uneori e dragoste la prima vedere <victor37>: uneori. Atunci jumătățile se recunosc <maya>: și totuși, unele divorțează <victor37>: și totuși, uneori, din greșeală, din orgoliu, din
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
victor40>: de ce te-ai dus la Timi? <sanda>: am vrut să îl cunosc <victor40>: de ce nu a venit el? <sanda>: era ocupat. Nu știu... <victor40>: maya, cînd iubeam, distanța pînă la Buc era o bagatela <victor40>: 3 ore nu erau plictis, aveam timp să mă gîndesc la ea <sanda>: să înțeleg că nu mă iubește? <victor40>: înțelege ce vrei. Și de ce la hotel? <victor40>: Nu avea loc acasă? Te-a dus măcar pe la el acasă? <sanda>: nu <victor40>: poate are nevasta
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
lat. Schiller, asemenea cu ei, crede că timpul e pornit, ca o săgeată-n infinit, să zboare și când tu nu vrei. În Eminescu, ce frumos aleargă vremea printre astre cu toate dorurile noastre, dintre dezastrele de jos. Fug de plictis și nu înșir ce mai spun alți poeți de seamă, dinspre acest timp care ne cheamă cu al veșniciei elixir. Astăzi e luni, marți, miercuri, joi... nu mai privim în calendar, automat noi rupem foi și ne trezim că e
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
-n doi și cu gândul la copii prin care scăpăm cu toții de secerătoarea morții și rămânem veșnic vii. Fără ei și sărbători viața n-ar mai avea scări; pe adânci și-ntinse mări am fi niște muritori. Eu îmi risipesc plictisul și îi dau vieții un rost cu acest copil, cu scrisul, visul marelui meu rost. 2013 Flori și prunci Râzi, copile, de ce nu-i cum ar trebui să fie, în adâncul sufletului râde și o ciocârlie. Ca și ea tu
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
chemările inima când fierbe iau în brațe zările. Pe-acolo, pe sus văd mai nuanțat câte s-ar fi spus astăzi prin dictat... Largul infinit m-ajută oleacă; Doamne, în sfârșit! Dictatoarea pleacă... Am scăpat de-o-ntreagă vreme de plictis; fetele mă roagă să vadă ce-am scris. Râdem împreună de-acest timp anost cursuri, fără rost... Va ploua, căci tună... 1966 În bibliotecă La cișemele pline, cofele se-ncarcă; m-aș și nu m-aș, parcă, duce de la tine
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
din valuri să ajung la mal și am ajuns, dar istovit. Pe-această ruptă de vremi treaptă cu vipere mușcând din vise mai cred că, totuși, și-n abis e o Penelopă ce asteaptă. 12. Degeaba Te așteptam pân’ la plictis, Ileană Cosânzeană blondă, pe tine-a vieții mele sondă de energie și de vis; și prins-așa în a ta vrajă făceam la dragoste de strajă. Te așteptam să-ți încap golul cu plinul meu nerăbdător când universu-și umple holul
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
și acum începe tranziția! Un fel de club cu 22 de milioane de membri, în care fiecare se crede mai bun decât ceilalți. Semnez ca membru fondator... 1990 Frankfurt. Negociem proiectele unei asociații umanitare româno-germane deja înființate. Pedanterie germană versus plictis românesc. Să nu mai vorbim de faptul că discutăm într-o recepție de hotel, cu o cafea rece în față! Și e deja ora 5 după-amiaza și mâine plecăm... Bagajele, știți?... Nu! Și nici nu-i interesează. Mai bine. Altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
în cor un bună ziua abia receptat de cea al cărei birou era situat la șapte metri de la ușă. Aceasta le întrebă direct: - Care e problema voastră, ce doriți? Fetele își descriseră situația în detaliu, dar se citea pe chipul directoarei plictisul. Se vedea limpede, din crisparea feței ei, că o iritau toate aceste amănunte nesemnificative. - Abia ați făcut ochi și ați și venit cu pretenții!? Veți lucra unde ați fost repartizate! Hai, la treabă! La o așa primire și la un
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
mijloc. Orice impresi[e]* din afară cade însă într-una din terezii a = a [plus] x. Numaidecât x caută scapare din ecuație, fie în țipăt, fie în vorbă, fie în gândire reflexivă. X devine agentul unei mașini intercalate. [ECHILIBRU ȘI PLICTIS] 2275B Er hat sich abgehaspelt - s-a dăpănat și se redeapănă. Aci e misterul pentru [care] un autor - foarte interesant la început - devine neinteresant mai târziu. Ajungem a cunoaște unul câte unul toți termenii, ei se asimilează cu spiritul nostru
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
mic al lui Seagrave sau, poate, chiar și pe el. Apoi, atrăgându-i altceva atenția, îi trata de sus meseria și totodată calificările medicale. Chiar și după relația lor, umorul său continuă să oscileze de la afecțiune la lungi perioade de plictis. În vreme ce ea se apropia de noi ieșind de la birourile de imigrare, Vaughan nu se clintea de la volanul mașinii, cu ochii ațintiți într-o evaluare la rece a locurilor rănilor după care tânjea. Vaughan propti aparatul de filmat pe marginea volanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]