1,463 matches
-
religie. Cătălin își amintea cum îngenunchease între catedră și fereastră, pe dușumeaua de scândură, la picioarele preotului sosit la școală, în ziua de spovedanie. Și atunci fusese o zi însorită. Din clasa întâi nu-i rămăsese în amintire nicio zi ploioasă. Toate zilele fuseseră însorite și începeau cu Imnul Regal. Sub patrafirul pus peste creștet era aproape întuneric și stăruia mirosul dulceag de biserică. Cătălin auzise vocea preotului: Mărturisește păcatele, băiete. Ai fost cuminte? Da? Cu vocea sugrumată îi răspunsese: Am
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Ai văzut dumneata englez fără.umbrelă?!... Mie nu-mi-au ajuns banii decât pentru o teslă. Aș fi luat un ciocan sau o seceră, că era mai ieftin, dar se putea interpeta politic. Așa că asta este tesla mea de vreme ploioasă! Mda?... Uite tocmai de asta o vreau pe fiică-mea marțială, că e plin târgul de absolvenți de arte marțiale și, vorba aia, cui pe cui se scoate. Scoți 50.000? Sigur că nu i-am dat...Și de ce să
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
amorțește, Pân la primăvară - vară, Când totul va-nverzi iară! Iarna aspră Iarna noastră e cam aspră, Nu putem ieși din casă; Afară e ger cumplit, Totul este amorțit. Ferariu Elena - Violeta Școala Gimnazială Dumbrăvița Stihuri pentru toamnă Friguroasă și ploioasă, Venind, fluturând și alungând Păsărele frumușele și insecte mititele, De la noi... * Mincinoasă, dar voioasă, Lingușind, mințind și înșelând, Vine să ne-anunțe că sosește-n țară! Of, iară?... Cu frunzele arămii Și cu copacii zurlii, Vine pe la noi în țară
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
magnific de la Boulogne sur Mer. Străduțele insomniilor cioraniene din Sibiu și Rășinari. Cerul de la Sf. Gheorghe-Deltă, literalmente acoperit de aripile pelicanilor și berzelor. Răceala em fatică, geometric-agasantă, a Vienei față de liniștea feciorelnică a Hurezilor și clopotele copleșitoare ale Putnei. Urâciunea ploioasă din Bruxelles, magia carnavalescă a Veneției, orgo liul pieptos dar steril al Budapestei, calvadosul rece sirotat în Piața din Lille și buna răceală a pereților catedralei din Cisnădioara. Negritudinea angoasantă, pe cât de amenin țătoare, pe atât de excitantă, din marchă
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
rog dar, nu mă uita, căci - afară de doctorul - nu mai cunosc pe nimeni în toată Odesa și poți înțelege ce greu e să rămâi fără nici o lețcaie într-un oraș cu totul străin. Îndealtmintrelea vremea pe-aici e nouroasă și ploioasă; de la Liman au emigrat toată lumea și eu am fost, pot zice, cel din urmă care-a părăsit stabilimentul. Eu și cu madame Dange, o poloneză blondă de toată frumusețea. Vremea s-a răcit, abia 10 - 12 Reaumur, și băi nu
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
considerații indirecte. Erau intimii numeroși ai Drăgăneștilor și tot concertul Bach în ființă, printr-o atenție exagerată către Elena, înlesnită de timpul frumos. Era o zi când vreai să faci o plimbare, fie și la o înmormîn-tare. Pe un timp ploios poate că lucrurile s-ar fi petrecut altfel. Erau venite și multe cliente ale Linei, informate în ultimele zile de pierderea unei rude de-aproape, mai erau colegii de la Filantropia, studenți prea zeloși sau numai curioși ai lui Rim, și
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
viață întreagă în această caleașca fără roți. Tu n-ai putea. Simt asta". "Simți prost", i-am zis, supărat că mă credea lipsit de imaginație. Dar a avut dreptate, adăugă doctorul Luca, urmărind un gând nemărturisit. 13. Într-o dimineață ploioasă, (mă aflam în vacanță), "omul cu goarna" ne-a adus la cunoștință intrarea României în război. În zilele următoare, au început să plece pe front flăcăii și bărbații tineri din sat. Întors, toamna, în București, n-am observat schimbări importante
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
treacă prin minte ceva neplăcut, încui ușa. Îndreptîndu-mă spre poartă, ascult cum sună pașii pe dalele de ciment. Ce-ar fi -îmi spun- ca vara aceasta să fi fost doar un vis, din care mă voi trezi într-o toamnă ploioasă, mirat că am studiat o vară întreagă niște oțetari anoști? E unul din micile jocuri cu care caut să nu mă las prins în apele putrede ale fricii. E de ajuns că fac parte din specia celor care se consumă
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
o casă funcțională; În afară de asta, voia să fie lăsat să facă ce voia el, la urma urmei el era artistul. Juan Lucas voia, de exemplu, un acoperiș de țiglă În partea asta, dar arhitectul spunea: țiglele sînt bune În țările ploioase, dar la Lima n-aveau nevoie de așa ceva, era absurd. CÎt despre Susan, Își aranja seducătoarea buclă de păr care-i căzuse pe frunte și spunea că-și dorește un conac de tip rancho mexican cu un patio acoperit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lîngă ușă, să nu cumva să se prelungească prea mult și să nu mai putem ieși afară ca să ne odihnim puțin. Juan Lucas nu arăta mai bine ca o scîndură havaiană de surfing uitată Într-un patio Într-o zi ploioasă: vitraliile vechii biserici, lumina slabă care pătrundea prin ele, Întunericul atît de potrivit pentru reculegerea dintr-un templu, toate acestea Îl Împiedicau să pună În valoare nuanța fină care deosebea costumul lui de orice alt costum Închis; pielea lui bronzată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
că n-ar mai fi de dorit ca prezența soldatului american în Balcani să fie întrutotul așa. America se retrage în dosul lui National Missile Defense (apărarea antirachetă) și stă așa, aidoma felului în care stătu cetatea Temișvarei în toamna ploioasă a anului 1551, în fața ordiei musulmane. Mai apoi, în primăvara anului 1552, adică în luna regeb a anului 959 al Hegirei, s-au adunat o ceată de kapu-kulu (oaste de gardă denumită Oastea Porții) sub conducerea, vestitoare de bucurie, a
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
să se piardă, firesc și fără urmă de tristețe. Curând poate (nu mai știu), cercul de trăsnete m-a părăsit. Bubuiturile au răsunat tot mai departe, dincolo de colină. Apoi, s-au stins și a urmat o liniște cumplită. * În nopțile ploioase, fără lună, din toamna fiecărui an, în satul indian Jatinga (Assam) se adună stoluri imense de păsări de diferite specii. Ele zboară spre orice sursă de lumină, oricât de puternică, zdrobindu-se de pământ sau plutind în cerc, cu mare
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
înseamnă asta? Ne pregătește ceva, nu? Exact la fel m-am gândit și eu. Părerea mea este că nu ne rămâne altceva decât să așteptăm. N-ai idee cât de mult îmi place să stau în pat pe o zi ploioasă. Știu și ce am să citesc. Paul de Kock! Un domn atât de distins și de spiritual! Nici n-ai zice că a trăit 78 de ani... Cred că ai observat și tu! Oamenii cu adevărat amuzanți mor tineri. Foarte
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
speranța că-i va pofti în casă și în patul ei, până ce s-a răspândit zvonul că o urmărea blestemul bărbatului mort și că-și petrecea timpul bătând mătănii ca să fie iertată. Ceea ce, în parte, era chiar adevărat. În nopțile ploioase, când vântul făcea să scârțâie gutuiul sălbatec de la poartă și aducea dinspre pădurea de sălcii mugetele cerbilor, se înfricoșa. Dumnezeu răscolea prin amintirile pe care ea vroia să le uite, învinovățind-o că nu-și luase de mână bărbatul, ca să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
FRUNZĂ LA CÂINI. ERA UNUL DIN MOTIVELE PENTRU CARE ACCEPTASE ACEASTĂ SUPRAVEGHERE, CU CONDIȚIA SĂ N-O EXERCITE DECÂT LA SFÂRȘITUL SĂPTĂMÂNII. CERUL ERA PE JUMĂTATE ACOPERIT ȘI GONZALES, CU NASUL ÎN VÂNT, OBSERVA CU REGRET CĂ ACEST TIMP, NICI PLOIOS, NICI CALD, ERA CEL MAI POTRIVIT PENTRU O PARTIDĂ BUNĂ. VORBEA ȘI EL CUM SE PRICEPEA DE MIROSUL DE CATAPLASME DIN VESTIARE, DE TRIBUNELE ÎNȚESATE PÂNĂ LA REFUZ, DE MAIOURILE ÎN CULORI VII PE TERENUL ROȘCAT, DE LĂMÂILE DINTRE REPRIZE SAU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
se mai oprea, de parcă ar fi vrut să recupereze pentru toate celelalte. La fel se Întâmpla și acum. În timp ce alerga, Zeliha Înjura administrația municipală trecută și prezentă, fiindcă, de când era doar o copilă și până acum, nu prinsese nici o zi ploioasă În care pietrele alea de pavaj să fi fost fixate ca lumea. Totuși Înainte de a termina de Înjurat, se opri brusc, ridicând capul de parcă ar fi auzit pe cineva strigând-o pe nume, Însă, În loc să se uite În jur după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
plin de deochiuri. Fiecare gaură din fiecare nor era un ochi divin care nu clipea, dar care vărsa căte o lacrimă pentru fiecare păcat făptuit pe pământ. Însă ziua În care mătușa Zeliha a fost violată nu era o zi ploioasă. De fapt, nu era nici măcar un singur nor pe cerul de un albastru strălucitor. Și-a amintit cerul din acea zi nefastă ani și ani de-a rândul, nu pentru că Întorsese ochii către cer ca să-l roage sau să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
sau vru să creadă că se gândise, dar, de fapt, nu-i stătea în obicei să verifice vremea, acest bărbat a trăit mai mult decât suficient ca să știe că vremea este mereu ori însorită cum făgăduiește să fie astăzi, ori ploioasă, cum s-a întâmplat să fie ieri, adevărul e că deschidem fereastra și ne ridicăm privirea spre spațiile superioare numai ca să ne convingem că afară e vremea pe care ne-o dorim. Fără alte preambule, proprii sau străine, trebuie spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ăla. Deci fie binecuvântat de mii de ori urciorul spart, binecuvântată ideea de a-i dărui femeii în doliu un urcior nou, și, să adăugăm anticipând ce se va petrece mai târziu, binecuvântată fie întâlnirea din după-amiaza aceea umedă și ploioasă, mustind de apă, chin pentru suflet și trup, când știm bine că, exceptând durerile unei pierderi recente, vremea proastă nu-i atrage pe cei în suferință să meargă în cimitir să-și plângă morții. Fără îndoială, câinele Găsit are noroc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
speranța că-i va pofti în casă și în patul ei, până ce s-a răspândit zvonul că o urmărea blestemul bărbatului mort și că-și petrecea timpul bătând mătănii ca să fie iertată. Ceea ce, în parte, era chiar adevărat. În nopțile ploioase, când vântul făcea să scârțâie gutuiul sălbatec de la poartă și aducea dinspre pădurea de sălcii mugetele cerbilor, se înfricoșa. Dumnezeu răscolea prin amintirile pe care ea vroia să le uite, învinovățind-o că nu-și luase de mână bărbatul, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mai Îmi torni un rînd. PARTEA ÎNTÎI VECHIUL CARTIER Wakefield trăiește singur În cartierul cel vechi al unui oraș-port plin de răsfățuri, cunoscut pentru viguroasa sa viață de noapte. De fapt, chiar e noapte, cam orele zece ale unei nopți ploioase și Wakefield tocmai ce a Încheiat pactul cu Diavolul. Plin de vigoare după așa Întîlnire, Își ia umbrela și, după cum Îi e obiceiul, se Îndreaptă către barul din colțul străzii, un fel de a doua sa casă. Se ciocnește de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Reușise deja, fără să-și dea seama, să aducă un neașteptat element dramatic în această dezbatere altfel plicticoasă. — Gata! puse ea punct cu o ultimă bătaie asurzitoare. Când termină, biroul i se păru la fel de liniștit ca Woodbury-ul într-o zi ploioasă de miercuri. — Să vedem, insistă Stevie, dând-o la o parte de la mașina de scris. — Doamne, Fran, nu putem să folosim chestia asta. „Ar trebui să lăsăm niște nebuni în bolizi periculoși să amenințe viețile copiilor noștri sau să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
vorba de vreo crimă sau să bată prea tare la ochi. Nu numai prostituția era însă înfloritoare în această zonă a orașului, ci și hoțiile, jafurile și infracțiunile de tot felul. Cartierul Sanya este foarte periculos în special în zilele ploioase, pentru că muncitorii nu ies la lucru și devin foarte nervoși. Noaptea în care Endō și Gaston s-au oprit acolo era tocmai o astfel de noapte. „Vreau să omor un bărbat.“ Cu câtă dezinvoltură pronunțase Endō aceste cuvinte înfiorătoare. Gaston
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
purtat aspru cu el în cele două zile pe care le-au petrecut în Sanya, Gaston nu a fost capabil să descopere nici un sâmbure de ură în sufletul lui, pentru acest bărbat. Cu același sentiment cu care, pe o zi ploioasă, privești un deal îndepărtat, el singur scăldat în soare, cu același sentiment, deci, contempla și Gaston intențiile lui Endō. — Vrei niște gumă, străine? întrebă șoferul întinzându-i un pachet de gumă de mestecat. Vezi să nu faci vreo năzbâtie. — Endō-san
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
jerpeliți. Când a ajuns la Notariat, a intrat și a stat puțin de vorbă cu un bărbat. A ieșit după cinci minute și a luat-o în direcția Miya-machi. De acolo nu mai era mult până la malul râului. Cu excepția zilelor ploioase, nu există strop de apă în albia râului de la Umamigasaki, ci doar pietre și bolovani. E un loc ideal pentru îndrăgostiți, seara. Când au ajuns la malul râului, Endō a iuțit pasul ca să-l ajungă din urmă. I-a șoptit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]