966 matches
-
misterul lui. Întunericul este stimulator: „jalnicul glas” al zidurilor se aude mai clar, tot astfel tînguirea lucrurilor omenești. O Întunecare progresivă, corespunzînd accelerării reflecției, poate fi percepută În versurile din Rumurile TÎrgoviștei. Cu cît obiectele Își pierd contururile reale și plonjează Într-un mister grav, cu atît meditația merge mai adînc și jalea devine mai puternică: „Acest trist glas, ruinuri, pe mine m-au pătruns.” În Înserare, limbile ceasornicului se mișcă mai Încet. Privirea trebuie să aibă vreme să se plimbe
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
am simțit cum începe să-mi fie greață de această percepție aproape impudică a timpului. Îl pipăiam, îl vedeam ridicîndu-se în fața mea, combinație imposibilă între peisajul acela super-familiar (care era și nu mai era al meu) și interioritatea mea care plonja vertiginos cu 18 ani în urmă. M-a cuprins o durere sfâșietoare, mi s-a făcut insuportabil de dor de mine cel de la 40 de ani, un dor năprasnic ca de cineva care nu mai este în chip definitiv, ca
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
la pândă un mahalagiu, poți oricând să vii câteva zile în România, să-ți faci cura de mahala și să te simți bine. De aici și o anumită încîntare pe care o resimt cei care vin din afara lumii noastre și plonjează pentru scurtă vreme în ea. Pentru că "în lumea lor" istoria se face cu oameni care leșină cotidian de plictiseală, în timp ce în jurul nostru se petrece veșnic "ceva", pentru că sîntem o lume de petrecăreți și petrecător ai timpului, ei au senzația, venind
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
boccaccesc li se adresează cu o formulă de superlativ absolut, „preavrednicelor doamne”142, reliefând prețuirea vădit manifestată față de personajele feminine. Roland Barthes este de părere că „numele propriu se lasă explorat, descifrat: el este deopotrivă mediu în care trebuie să plonjezi, scufundându te mereu în toate reveriile sale, și obiect prețios, comprimat, parfumat, ce trebuie desfăcut ca o floare; e un semn voluminos, mereu plin de o densitate stufoasă de sensuri, pe care nici o utilizare nu îl poate reduce sau aplatiza
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
boccaccesc li se adresează cu o formulă de superlativ absolut, „preavrednicelor doamne”142, reliefând prețuirea vădit manifestată față de personajele feminine. Roland Barthes este de părere că „numele propriu se lasă explorat, descifrat: el este deopotrivă mediu în care trebuie să plonjezi, scufundându te mereu în toate reveriile sale, și obiect prețios, comprimat, parfumat, ce trebuie desfăcut ca o floare; e un semn voluminos, mereu plin de o densitate stufoasă de sensuri, pe care nici o utilizare nu îl poate reduce sau aplatiza
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
ore deznodământul. Dar la Camil Petrescu nu mai e de glumă! Ladima se împușcă. La fel și Gelu Ruscanu, ca și tatăl său, mai demult. De Fred Vasilescu nu putem băga mâna în foc că n-a făcut gestul funest plonjând cu aeroplanul. Un soi de demers sinucigaș este cel al lui Danton, care nu poate dezerta luând patria pe tălpile pantofilor, după celebra formulă. Astfel că rămâne să fie judecat și ghilotinat. De la Camil, singurul care scapă după o tentativă
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
foarte specatculoase, iar cartea de citire limita totul la perioada dintre 23 august 1944 și 25 octombrie același an când, conform unei povestiri cretine din manualul de clasa a VII-a, Ultima brazdă a patriei e „eliberată” și un sergent plonjează să îmbrățișeze piatra de hotar. Lipsa nu numai de adevăr în sensul strict, dar chiar de veridicitate a personajelor și acțiunilor răpesc orice valoare acestei literaturi de război. Autorii se simt cu musca pe căciulă în privința verității și pe deasupra scriu
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
de ani. Există o evoluție a vocii și a tonului În jurnalul lui Drieu, care marchează o deplasare dinspre zona realului spre cea a irealității. Prizonier al unei aglomerări de evenimente care Îl agresează fără nici un răgaz, el Încearcă să plonjeze Într-o lume a fantasmelor. Nu mai are decât o dorință: „să ard totul În jurul meu și să măresc spațiile mistice”. Lecturile Îi sunt, aproape exclusiv, din marii mistici germani, iar fantasmele se hrănesc din recitirea cețoaselor saga nordice. Își
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
vitalist antropomorf al mărcii (asimilată de unii cercetători totemului). "Marca va placa o lume animistă în lumea noastră, iar farfuriile zburătoare care ar privi societatea noastră industrială ar vedea în primul rînd tigrul Esso și cavalerul Ajax, embleme ce ne plonjează într-o lume magic infantilă" (E. Morin, prefața la Cathelat și Cadet, 1976: 12). În epoca simulacrului și simultaneizării apare însă și o revenire postmodernă la funcțional, denotativ, fiabil în achiziționarea și utilizarea obiectelor (cf. G. Lipovetsky) și dublată de
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
unde martorul este pierdut pentru el însuși. Tocmai de aceea istoria nu admite ca pierdere decât esențialul experienței concentraționare pierderea de sine, care nu ține de competența ei. Astfel, în inima evenimentului însuși, din cauză că o parte din ceea ce se întâmplă plonjează în istorie, pierderea devine infinită, iar infinitul pierderii este cel care ia forma unui "indicibil"68. (trad. a) A crea un loc literar care ar putea primi absența înseamnă a sfida istoria, scriitura sa care nu admite decât imanența faptului
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
bizare ca următoarele: "Halerib, khaa / Halerib, Khiiii. / Hoora, loro, oro / nu-nțeleg, aero, loro, oro". În momente de relaxare, Nichita se preta la astfel de "experimente", recurgând la prefabricate, copilărindu-se ori pășind (parodic) rapid, pe făgașele altora. Căutătorul neîmpăcat, plonjând de pe un versant pe altul, contrar, punând între paranteze nonșalanța și boema, era o personalitate puternică, ridicându-se prezumțios Împotriva mării, declarându-se Împotriva cuvintelor dar neascunzându-și Foamea de cuvinte. Îl vedem angajat în lupte varii: Lupta inimii cu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
e în largul ei. II În devenirea textului apar rupturi, falii; fluxul sinuos, imprevizibil, învederează forța enormă a subconștientului activ. Centru de antinomii (cu alte efecte decât la Nichita Stănescu), oniricul Dimov se complace într-un necontenit joc al măștilor, plonjând deliberat în bufonerie și burlesc, abandonându-se firesc minutului revelator, încercând astfel să-și voaleze solitudinea. Așadar, asediind necunoscutul, el e colocvial și distant, liniar și copleșit de bucle, transparent și ocult, balcanic (matein și barbian) și deschis modernității; autohtonismul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
game spre a putea rămâne în formă, la fel ca un sportiv obligat la sute de ore de antrenament pentru a putea spera la un randament adecvat în competiție, la fel și scriitorul depune ore multe de exerciții înainte de a plonja în marele roman. La fel și scriitorul ar trebui să depună ore multe de exerciții înainte de a plonja în marele roman... La fel și scriitorul ar trebui să facă vocalize. În ceea ce mă privește, după cei douăzeci și șapte ani
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
antrenament pentru a putea spera la un randament adecvat în competiție, la fel și scriitorul depune ore multe de exerciții înainte de a plonja în marele roman. La fel și scriitorul ar trebui să depună ore multe de exerciții înainte de a plonja în marele roman... La fel și scriitorul ar trebui să facă vocalize. În ceea ce mă privește, după cei douăzeci și șapte ani, două luni și patru zile cât am trăit sub zodia CELOR O SUTĂ, simt nevoia unui asemenea antrenament
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
game spre a putea rămâne în formă, la fel ca un sportiv obligat la sute de ore de antrenament pentru a putea spera la un randament adecvat în competiție, la fel și scriitorul depune ore multe de exerciții înainte de a plonja în marele roman. La fel și scriitorul ar trebui să depună ore multe de exerciții înainte de a plonja în marele roman... La fel și scriitorul ar trebui să facă vocalize. În ceea ce mă privește, după cei douăzeci și șapte ani
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
antrenament pentru a putea spera la un randament adecvat în competiție, la fel și scriitorul depune ore multe de exerciții înainte de a plonja în marele roman. La fel și scriitorul ar trebui să depună ore multe de exerciții înainte de a plonja în marele roman... La fel și scriitorul ar trebui să facă vocalize. În ceea ce mă privește, după cei douăzeci și șapte ani, două luni și patru zile cât am trăit sub zodia CELOR O SUTĂ, simt nevoia unui asemenea antrenament
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
pot vedea obiecte stranii de mărimea unei planete, structuri stelare gigantice, ca niște punți intergalactice, care măsoară sute de ani lumină în lungime, ca între galaxiile VV-33 și VV-34, în linii perfect drepte sau cu o geometrie neeuclidiană perfectă. Unele plonjează pur și simplu în masa soarelui, probabil pentru a se hrăni cu energie. Alți autori, cum e Nassim Haramein, explică toate acestea prin singularitățile spațio-temporale care se creează în interiorul stelelor și care folosesc soarele ca pe o poartă stelară. Vechii
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
scânteiat Frăția. Masoneria a fost laboratorul secret unde acești tineri au conceput, în confor mitate cu modelul democrației occidentale, proiectul național. A fost vizat un scop îndrăzneț constând în modernizarea societății și înfăptuirea statului național unitar. Obscu rantismul în care plonjase națiunea română și pe care autocrațiile din împrejurimi îl împrăștiau, prin regimurile lor anacronice, reprezenta principalul inamic. Așadar, răspân direa luminii implica nu doar o luptă internă împotriva diferitelor mentalități, ci și o înfruntare externă cu absolu tismul care oprima
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
datorie. Într-un ritual al morții, era o cinste să fie ales dintre cei mai viteji războinici pentru a deveni solia tribului în fața lui Zalmoxis. Să-l înduplece să-și manifeste atotputernicia față de poporul lui. Azvârlit de pe o culme, trupul plonja în aer, îndreptându-se spre ascuțișul sulițelor. Un neam întreg privea plin de admirație și speranță spre pieptul străpuns de tăișul vârfurilor. Moartea mesagerului însemna că Zalmoxis primise rugămințile dacilor. Și nimic nu putea fi mai onorabil decât acest sacrificiu
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
și al cărui caracter pașnic a fost modelat decisiv în neolitic. De regulă, se spune că aceste populații au păstrat o apetență pentru conservarea stării actuale, un refuz constant al noutății, acceptată doar prin imitație, și nu prin creativitate. Au plonjat în meditații în locul acțiunii menite a rezolva situații de blocaj în fața cărora istoria le-a pus deseori. Dileme existențiale le-au frământat ființa, sădind întruna sămânța incertitudinii în gândurile lor. Au ajuns să fie prea șovăielnice, încurcându-se în multitudinea
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
decât de a sparge limitele Eului, eliberându-se de orice centru coordonator și de orice subiectivitate într-un paroxism de senzații și de pulsiuni ale dorinței. Marele deziderat al lui Dionysos este să evadeze din sine, să-și repudieze Egoul, plonjând în infern și în haos, scufundându-se în oceanul nesfârșit al senzațiilor. A se elibera din închisoarea Eului, a se sustrage durerilor individuației, a face să explodeze principium individuationis: aceasta este aspirația profundă a omului dionisiac de ieri și de
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
regim nocturn” al imaginarului (Durand, 1998Ă. În continuarea depășirii dihotomiei artificial-natural/biologic se remarcă renunțarea la o altă opoziție filosofică tradițională, și anume la aceea dintre obiect și subiect, în cadrul filosofiei virtualului tehnologic. La fel cum omul este socotit a plonja în universul obiectual cibernetic, lăsându-se interpenetrat de tipare material-tehnologice și de funcții și acțiuni computaționale, se presupune că elementul mașinal se subiectivează sau se încrucișează cu modele ale subiectivității. Spațiul tehnologic virtual este configurat de negocierile și de interacțiunile
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
decât un singur obiect: autorul însuși. O lume de explorat și de întemeiat. O identitate în criză. Or, când totul este mărturisire și căutare de sine, ce poate face exegeza? Să-și asume acest risc, al umbrei tautologice, și să plonjeze în text, citind, recitind, transcriind, identificând din frânturi, ca într-un joc de puzzle, desenul interior care transgresează momentul, pur, al consemnării. Căci textul este ființă. Iar Cioran se hrănește tocmai din chinuitoarea Ă și alienanta Ă obsesie a ființei
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Recunosc aici filozofia neamului nostru. N-am inventat nimic. N-am făcut decât să prelungesc dezamăgirea strămoșilor mei” (II, 214-215). Tot de la ai săi va fi moștenit Cioran sentimentul neantului. Nu-i vorbă, încearcă să i se sustragă, dar finalmente plonjează cu o anume voluptate în el, voluptatea negării de sine prin care încearcă să se salveze. Cum am văzut, își renegă strămoșii; nu are importanță că face același lucru cu propriul trecut. Iată: „Cât de adevărat este că nu poți
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
am fost coleg..., unii mai trăiesc... alții... Dumnezeu să-i ierte... (sonerie ușă) A venit! Nu-i dau drumu'! Nu-i dau drumu'! Și să-l ia naiba! În fiecare luni seara, ora nouăsprezece, de fix, vine, cică, să mă plonjeze în trecut... Da eu nu mai vreau să plonjez în trecut (de fapt, se pregătește de primire aranjează fursecurile pe farfurie, pune pahare, o sticlă cu suc)... ca și cum trecutul ăsta ar fi un bazin... Și dacă în bazin nu există
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]