978 matches
-
de publicistică. Cristian Tudor Popescu nu e cel mai flagrant caz, mai ales că ar fi rămas la fel de vedetă și fără această cărțulie. Cum nu-l pot bănui pe autor că adunînd un număr de editoriale interesante a intenționat să plonjeze direct în familia eseiștilor de elită și unde Cristian Tudor Popescu nu cred că s-ar simți bine, de altfel, cea mai adecvată lectură a acestei cărți mi se pare că ar trebui să rămînă undeva la un nivel mai
Scriitorul deghizat în jurnalist by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16095_a_17420]
-
căderii, intervine visul. Visul, adică o negare a realului socotit convențional adevăr. "Visătorul, afirma Nietzsche, e cel ce neagă adevărul față de el însuși, spre deosebire de mincinos care îl neagă față de ceilalți". Autorul nostru e dintre cei ce-l neagă față de sine, plonjînd în vis. Bunăoară, spre a combate, la un moment dat, senzația de claustrare pe care o încearcă într-o garsonieră din centrul Capitalei, unde "traficul infernal" face aproape imposibilă deplasarea: "Atunci mă despărțeam de corpul precar-obosit-greoi-îmbătrînit, îl lăsam în meschina
Dincolo de aparențe by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7105_a_8430]
-
și ceea ce am putea mărturisi noi, cei din țările ce-au cunoscut subjugarea totalitară, în legătură cu teribila experiență istorică prin care am trecut? Nu o dată intelighenții apuseni se arată înclinați către o detașare de concretul istoric, de virtuțile și servituțile acestuia. Plonjează într-o cutezătoare gratuitate a meditației, reflex al siguranței mediului în cauză, bizuit pe o solidă, aproape fără discontinuități temelie a instituțiilor democratice. Scrupulul etic, fiind de la sine înțeles, e astfel trecut cu vederea ori relativizat cu nonșalanță. Problematizarea acestuia
Opinii franceze by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7406_a_8731]
-
perplexități imagistice. Toată gama ludicului absurdist. Iar dacă nu-ți pregătești nedumerirea la tensiune maximă, riști să ieși spășit din caruselul lingvistic organizat de acest desăvârșit artificier. Cărțile lui nu sunt, se-nțelege, populare. Nici printre criticii literari. Urmuzian și plonjând în desfătări specifice unui Boris Vian, Florin Toma reușește să contrarieze în orice formulă. De pildă, primul său roman, Moștenirea familiei Bildungsroman (2005), recrea o atmosferă metatextuală prin fabricarea unui fals roman de familie. Memoria exploata frontierele suprarealiste, prin ingenioase
Povestiri despre boală și cuvânt by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2965_a_4290]
-
Interesul acestora poate fi unul polemic față de senzaționalul cu orice preț, păgân și imund, ce vinde o seamă de ziare de azi, dar și unul de estetică: supralicitarea realului, autenticitatea procedurilor unui jurnalism profesionist concurează cu succes ficțiunea literară. Cine plonjează fără prejudecăți în aceste dosare de existență are nu numai revelația unei colecții de suflete tari, ci și a fidelității lui Mihai Stoian față de o anume și nedesmințită marcă stilistică: cea a scriitorului/ investigator ce intervine în destinul personajelor, discret
Dosare de existență by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16407_a_17732]
-
de departe, dezbaterea legată de așa-zisul conflict dintre ficțiune și memorialistică. S-a recurs la sofisme și la explicații de tot fanteziste în încercarea de a se demonstra de ce, imediat după 1989, românul a întors spatele ficțiunii pentru a plonja voluptuos în apele limpezi ale confesiunii directe și de ce acum, rușinat parcă de gestul său, s-ar întoarce pocăit, spre tradiționalele zone fictive de evadare din imediata noastră realitate. Culmea este că partizanii ficțiunii în acest război cu săbii de
Stuff and Whatever by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12554_a_13879]
-
Rodica Zafiu Datorită hărniciei admirabile cu care biblioteca digitală Dacoromanica pune zilnic la dispoziția publicului, prin scanare, cărți și reviste vechi, putem ieși cu ușurință din actualitatea lingvistică imediată pentru a plonja în cea de acum o sută de ani. Zeci de numere din revista umoristică Furnica se pot consulta acum pe site-ul bibliotecii; printre ele, aparițiile din septembrie 1911 (vol. 7, nr. 52 și vol. 8, nr. 1,2,3
„Furnica“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5259_a_6584]
-
termen doar în parte acceptat de criticii de film, minimalismul, de la economia de mijloace proprie regizorilor care au fondat Dogma 95 la tematica aleasă, cu un impact social imediat nefiltrate eticist sau estetizant. Atât regizorul român, cât și cei francezi plonjează în cotidian pentru a alege nu un caz excepțional, ci unul banal care ar putea deschide rubrica de fapt divers. Povestea este foarte simplă împinsă spre banal, Bruno (Jérémie Renier) și Sonia (Déborah François) sunt doi tineri lipsiți de posibilități
Tați, mame și fii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7001_a_8326]
-
să-l accepte pe «dincolo» luând de «aici» un mugur de metaforă - lumina devenită întunericul ei. Este învățătura orfică eminesciană a morții, prezentă deja în misticismul solar grec dar și în solilocviul ciobanului mioritic - fără ca o asemenea observație să ne plonjeze automat în tropismele gândirii mitice, care mai mult limitează libertatea emoției. Limbajul este un proces monologic și autocreator nutrit din misterul emoției. Dar rămâne o trezire adresată «nimănui», căci în primul rând propriului nostru interior, în care trebuie să încapă
În adâncul emoției by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/5755_a_7080]
-
a deșteptării primăverii. Trezirea la viață astăzi nu mai rezonează cu acordurile armonice vivaldiene, ci cu ritmurile curajoase ale celor patru cavaleri de legendă, înnobilați de o regină dornică să țină pasul cu vremea. În proximitatea mării în care se plonjează mereu frisonant, escaladînd permanent denivelările spectaculoase ale unui mal abrupt, se profilează și un pat-catafalc, lăcaș al confesiunilor tuturor sezoanelor. Inducînd aceste conotații varii, Rodica Arghir circumscrie și prin mijloace plastice conflictul etern dintre abisul fecundității feminine și stînca virilității
Călătorie în propria copilărie by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16561_a_17886]
-
a acelor transformări nebunești și amețitoare care, după cum spune Kapuściński, împiedică receptarea lumii în întregime și oferirea unei sinteze, permițând accesul, asemenea unui reporter în haosul bătăliei, numai la fragmente. El însuși, de altfel, creează o literatură plină de vitalitate plonjând în realitate, înfățișând-o cu o precizie riguroasă, surprinzând, ca un câine de vânătoare, detaliile sale în același timp relevante și efemere, și compunând totul într-un tablou deopotrivă fidel și reinventat, portret al lumii și al călătoriei prin lume
Utopie și deziluzie by Claudio Magris () [Corola-journal/Journalistic/5848_a_7173]
-
Isaiah Berlin, în eseul intitulat Două concepții despre libertate, și anume "libertatea negativă", cea de-a se exprima, de pildă, fără cenzură, și "libertatea pozitivă", adică putința de-a participa la deciziile obștești, de-a exercita autoritatea în genere. Deși plonjînd în dialectică, eseistul nostru se exprimă fără pedanterie, cu un surîs chinezesc: "Subtilii dialecticieni îmi vor aminti, fără îndoială, faimoasa "necesitate înțeleasă" și "caracterul formal" al alegerilor de tip burghez, în care eu pun ștampila doar pe unul dintre mai
Un spirit liber by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14695_a_16020]
-
Tiptil Tiptil, se trece trupul meu, bag seamă și moartea nu mi se mai pare un nor din alte sfere. Dimpotrivă tot mai ades mă simt părtaș la jocul fatidic, abonat la trambulina de unde într-o zi, la ceas menit plonja-voi, fără păs, în veșnicie cu brațele deschise - un schior năprasnic, decolat spre firmament. Mă văd înscris în coada de pe urmă - lung șir al speciei, ascuns privirii unde tot insul are programare la moarte și nimeni nimănui nu ține rândul
Veaceslav SAMOȘKIN by Ion Covaci () [Corola-journal/Imaginative/8297_a_9622]
-
berna adâncă a ochilor spre venele vărsate în braț pare acum o joacă de copil abia când îți leg bareta sandalei pot uita precaritatea calciului (ronțăitul oaselor de pui!) ori buna funcționare a gleznei uit deșertul înghețat în care ne plonjăm, noapte de noapte, noi și istoriile noastre mărețe, uit măseaua cariată din fundul gurii de erou, plămânii fragili de geamăn (la fel cum brațele...), uit lacrimile iernii pierdute pe barbă Apăsat de ani, te culeg ca pe o floare, în
Poezii by Bogdan Alexandru Stănescu () [Corola-journal/Imaginative/3711_a_5036]
-
că șeful SRI vorbește prostii. Atentatele nu sunt, din nefericire, o raritate în lumea de azi, așa încât acest scenariu nu poate fi ignorat cu nici un chip. Și totuși, dl Timofte a făcut o greșeală: furat de teoria conspirației în care plonjase atât de impetuos, a dat mai multe amănunte decât ar fi fost necesare. El a pretins că "atentatorii" la viața lui Băsescu ar fi aduși din afara țării. Asta înseamnă că știe cu precizie cine și cum acționează. Pentru că nu orice
Pompierul însetat de medalii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12039_a_13364]
-
-și asume destinul, el își alege o meserie care mediază între oameni, lumi și limbaje: cea de traducător. Ce nu reușește viața, reușește întâmplarea mascată în experiență culturală: participând la Budapesta la un simpozion al traducătorilor lui Thomas Mann, Gabriel plonjează într-un univers misterios, ascuns între coridoarele întunecate ale unei lumi stranii. La Budapesta, în mijlocul nevrozelor bântuite de fantome, și apoi la Sopron, la granița austriacă, își va descoperi rădăcinile. Cartea e alcătuită sub forma unui dialog multistratificat al limbajelor
Pariem că normalitatea există? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7421_a_8746]
-
Pentru ultimul zbor Aș vrea să mă unesc cu tine-n zbor! Să zbor până aproape de Soare, Să plonjez de pe un nor, În marea plină de lacrimi amare. Să mă înghită apa mării... M-a părăsit spiritul epicurian. Să cad în brațele uitării, Cu valuri violente drept gorgan. Pentru mine să poarte marea doliu, Valuri rupându-se că un
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93414]
-
PE COASTELE CLIPELOR Fårâme de cer dispersate în bålțile tulburate de libelule plonjând cåtre nori Râme, alungite în cioburi de sticlå coloratå tåioaså secționându-și târârea Parâme legându-și de gât malurile îndemnând valurile în coca barcazului încårcat de orizonturi nedefinite Vântul pårea så gråbeascå sângeriul sfârșit al orelor vii trågând de umbrele
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1637]
-
fost acel domn (admirabil ponderat) Mircea Udrescu, autorul cărții Metronom, o emisiune de Cornel Chiriac ? Sau cineva din partea Editurii Universitare? N-am apucat să mă gândesc prea mult, fiindcă, abia in trat în carte, m-a cuprins excitația și am plonjat nevrotic în timp. Cum spune Ioana Măgură Bernard despre emisiunea „Metronom“ a lui Cornel Chiriac: „Nu cred că între 1969 și 1975 a existat vreun tânăr amator de muzică pop, în România, care să nu se fi numărat printre ascultătorii
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
scenaristului-artist, aflat într-un perpetuu delir depresiv, pe cît de hazos, în ordinea vieții, pe atît de profund adevărat, filosofic vorbind. Căci ce poate fi mai adevărat decît faptul că "sîntem prizonieri ai trupurilor noastre într-un moment de istorie", plonjați într-o dezorientare cosmică ( " Cum am ajuns pe planeta asta?"), dizolvați de senzația dezamăgitoare că "nu ni se întîmplă nimic" ? În timp ce scenaristul netalentat scrie un scenariu cu psihopați-arme-sex-crime-urmăriri etc., scenaristul-artist, pornind de la o carte scrisă de o ziaristă new-yorkeză despre
Gemeni hollywoodieni by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14019_a_15344]
-
la îndemînă întotdeauna această disponibilitate înseamnă a te recompune mereu. A îndepărta ceea ce te alcătuiește în mod obișnuit, a elimina specificul unicității ființei tale pentru ca să-i faci loc lui "altcineva". Pentru ca să te poți scufunda în el acest altcineva, pentru a plonja, ca în transă, în ceea ce-l construiește, pentru a-l pipăi, simți și întoarce pe toate fețele. Ca pe ceva tentant și bizar, în același timp. Este actul fundamental al posesiunii în care sinele este suspendat sau chiar anulat. Intensitatea
În căutarea actorului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9317_a_10642]
-
interogativ, care-i condiționează însăși starea ființării ("Am vrut să fiu,/ Am crezut că sînt./ Pînă a apărut întrebarea" - întrebarea), autoarea se simte copleșită de-o transcendență ce șterge granițele dintre timpuri, fără a oferi un sens devălmășiei temporale, așadar plonjînd în absurd: Nu e trecut, nu-i viitor,/ Un azi etern, năucitor,/ Cu soarele deasupra nemișcat/ Nemaiînstare/ Să măsoare/ Fărăderostul nemuririi" (Scaieți și zei). Dar acest simțămînt, să-i zicem eretic, al absurdului nu duce la o anulare a principiului
Ethosul Anei Blandiana by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12087_a_13412]
-
a proverbelor transcrise, poetul nu putea recurge decît la plurimetrie. Versul-proverb comandă ritmul interior al strofei; elementele lingvistice care fac tranziția între proverbe ajung în variație liberă, fără nici un principiu prozodic ordonator. Finalul episodului în cauză (Despre cusururi sau urîciuni) plonjează hotărît în pluriritmie asumată: "Și/ Ce e frumos poartă și ponos./ Fiecare trage spuză pe turta lui./ Lesne a judeca pe altul./ Că/ Nu te pricepi să împarți un pai la doi boi./ Și că/ Cu ce dascăl lăcuiește/ Așa
Dincolo de pașoptism by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8607_a_9932]
-
și o îmbrățișează pe la spate. Gretchen întoarce capul și chipul i se luminează. În acel moment, cei doi se prăbușesc în apele lacului ca într-un abis incomensurabil care-i înghite. Acesta este filmul lui Sokurov: o formă de a plonja în abis acolo unde nu există nici îndurare, nici materie, nici margini, nici izbăvire, ci doar un dureros extaz. P.S. Răspund la rândul meu la anchetă: 1. România literară este revista unde am debutat în calitate de cronicar de film, prin urmare
Faust: lumini și umbre (I) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2924_a_4249]
-
cea adevărată, care ajunge la os, este chinuitoare, încărcată de neliniști, de nesomn, de grotesc, de tendința de a te arunca cu capul înainte, fără calcule și strategii, în orice poveste, de a sfîrși cu lumea, cu tine, de a plonja în cea mai cotropitoare tristețe. Disperarea alimentează necugetările, pripeala, se dilată și pune stăpînire pe tot ce faci, pe minte, pe suflet, pe corp, pe acțiunile din realitate și, sigur, pe proiecțiile din coșmaruri. Ea ajunge să țină loc de
Ce frumos e în Japonia! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9477_a_10802]