971 matches
-
exprimarea în situații variate de comunicare; dezvoltarea unei gândiri structurate și a competenței de a aplica în practică rezolvarea de probleme; familiarizarea cu o abordare pluridisciplinară a domeniilor cunoașterii; construirea unui set de valori consonante cu o societate democratică și pluralistă; încurajarea talentului, experienței și a expresiei în diferite forme de artă; formarea responsabilității pentru propria dezvoltare și sănătate; formarea unei atitudini responsabile fața de mediu. În acest context ideatic au fost elaborate noile planuri și programe de învățământ, manualele și
Mişcare pentru sănătate by AURICA BOLOHAN () [Corola-publishinghouse/Science/1695_a_2937]
-
de a crește egalitatea de șanse între grupuri depinde de alegerea grupurilor subvenționate de către executiv. O variantă a alternativei anterioare, mai intervenționistă dacă se poate, constă în stabilirea unui sistem de reprezentare corporatistă, care se dotează cu privilegii față de sistemul pluralist pe care îl reprezintă lobby-urile. În sistemele corporatiste, interesele tind să se împartă în grupuri, fiecare dintre acestea având o cotă de reprezentare în cadrul unei adunări civice, căreia i se atribuie dreptul de a fi consultată în procedura de
by Diego Varela [Corola-publishinghouse/Science/952_a_2460]
-
psihoterapia bazată pe dovezi nu trebuie să adere rigid la pozitivismul bazat pe cercetări, ci poate îmbrățișa o schimbare filozofică, politică și socială către un punct de vedere extins care constituie dovada științifică (Chwalisz, 2003Ă. Oricum, dezvoltarea și implementarea metodologiilor pluraliste pentru evaluarea hipnoterapiei sunt extrem de scumpe și consumatoare de timp și sprijinul din partea insituțiilor este improbabil. Dilema majoră este aceea a realizării studiilor calitative la scară mică care nu satisface cerințele criteriilor actuale bazate pe dovezi, comparativ cu acelea care
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
în sensul că interacțiunile în care se angrenau nu mai erau filtrate de autoritățile (diplomația) statului de origine. Această perspectivă a stat ulterior la baza modelului „politicii globale”, influent în mediile liberal-instituționaliste contemporane. S-a făcut simțită tendința de inspirație pluralistă de a înțelege relațiile internaționale cu ajutorul metaforei non-ierarhice a rețelei, iar interacțiunile actorilor nu mai sunt constrânse de granițele naționale, ca în modelul realist. Astfel, se poate evidenția un domeniu al politicii globale în care interacționează guvernele, organizațiile internaționale (guvernamentale
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
idealurilor politice în prezentul istoric (apud Thies, 2002, p. 165). După cum vom vedea însă, acuzațiile de naivitate nu sunt complet justificate, ceea ce îndreptățește identificarea unei etichete mai puțin încărcate de conotații peiorative. Dintre alternative, merită atenție termenii „liberali internaționaliști” și „pluraliști”, însoțit fiecare de calificativul „interbelic”, pentru a-i separa de teoreticienii liberali ai secolului al XIX-lea și, respectiv, de cei asociați tradiției politico-juridice americane, accentuând varietatea actorilor politici, domnia legii și legătura dintre anarhie și suveranitate. Idealismul utopic - principalele
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
pentru teoriile funcționaliste. Literatura consacrată integrării europene a adus în centrul atenției un program de cercetare numit „neofuncționalism”, printre ai cărui exponenți s-au numărat teoreticieni precum Stanley Hoffmann, Karl Deutsch și Ernst Haas. Neofuncționaliștii au influențat semnificativ teoretizările liberale (pluraliste) în relațiile internaționale, prin tendința lor de a „dezagrega” statul, punând în evidență importanța birocrațiilor, elitelor sau opiniei publice în analiza fenomenului politic internațional. Din nou, integrarea regională europeană a constituit un domeniu predilect de cercetare: neofuncționaliștii au pus accentul
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
o alta, extrem de importantă: interdependența ca senzitivitate. În această accepțiune, interdependența presupunea existența unor efecte reciproce între țări sau între actori din țări diferite, o situație generatoare nu doar de costuri, ci și de beneficii. Valorizarea interdependenței în teoria liberală (pluralistă) a anilor ’70 trebuie înțeleasă pe fondul tendinței de a dezagrega raporturile internaționale pe arii tematice și, în acest context, de a contesta primatul specific realist al securității naționale. În domenii precum comerțul, finanțele sau mediul înconjurător, interdependența între societăți
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
admit că studiul lor venea pe fondul preocupărilor liberale asupra interdependenței, încercând să evite argumentele de factură teleologică. Însă excluderea acestui tip de argumentație, prezentă în alte variante de reflecție liberală, nu însemna absența oricăror preocupări normative din partea teoreticienilor liberali (pluraliști) ai interdependenței și, ulterior, a neoliberalilor. Cooperarea internațională este un obiectiv ce trebuie promovat, inclusiv prin recomandările de politică publică transmise de cercetători decidenților politici. Cooperarea internațională după hegemonie Tema cooperării internaționale este fundamentală pentru teoriile neoliberale. Cooperarea este definită
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
ideea folosirii violenței între ei. Deutsch identifică două tipuri de astfel de comunități: pe de o parte sunt cele amalgamate, care dezvoltă și o formă de guvernare comună (cauză a apariției statelor federale), iar pe de altă parte sunt cele pluraliste - ale căror unități componente își păstrează independența totală una față de alta. În cele ce urmează, discuția se va concentra asupra comunităților de securitate pluraliste, în care state suverane nu concep posibilitatea izbucnirii unui războiul între ele. Deutsch și colaboratorii săi
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
formă de guvernare comună (cauză a apariției statelor federale), iar pe de altă parte sunt cele pluraliste - ale căror unități componente își păstrează independența totală una față de alta. În cele ce urmează, discuția se va concentra asupra comunităților de securitate pluraliste, în care state suverane nu concep posibilitatea izbucnirii unui războiul între ele. Deutsch și colaboratorii săi afirmă că o asemenea formă de agregare poate fi atinsă prin integrare, adică prin atingerea unui „sens al comunității”, prin edificarea unor instituții și
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
a lui Deutsch să fie practic abandonată în literatura academică de profil timp de aproape 40 de ani. Conceptul a fost relansat în anii 1990, mai ales prin opera lui Emanuel Adler și Michael Barnett, pentru care, în forma sa pluralistă, comunitatea de securitate desemnează o regiune transnațională compusă din state suverane, ale căror popoare mențin așteptări întemeiate asupra schimbărilor pașnice (Adler și Barnett, 1998, p. 30). Pornind de la opera lui Deutsch, ei identifică două forme ale acesteia. În funcție de natura legăturilor
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
de către state. Abia după ce interacțiunea societăților devine cu adevărat semnificativă se poate vorbi despre imposibilitatea militarizării conflictelor. Prin creșterea intensității legăturilor se poate ajunge la asumarea în comun a provocărilor și amenințărilor, securitatea devenind împărtășită de către toți membrii unei comunități pluraliste. În esență, se poate spune că există trei elemente fundamentale care trebuie luate în considerare în discutarea instituției comunității de securitate. Mai întâi, faptul că, spre deosebire de alte forme de gestionare a securității internaționale, aceasta se bazează pe încrederea și identitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
ordine bipolară poate servi perioada „războiului rece” (1945-1990), în care Statele Unite și Uniunea Sovietică - ultima compensând inferioritatea economică prin paritate nucleară - în ciuda rivalităților, au asigurat stabilitatea sistemului. În timp ce Statele Unite și aliații săi europeni au creat o adevărată comunitate de securitate pluralistă (NATO-UE), Uniunea Sovietică a investit enorm în asamblarea unui bloc politco-militar și economic rigid (Pactul de la Varșovia, CAER). Cele două superputeri au evitat o confruntare directă, dar au purtat războaie prin procură în Africa, America Latină, Asia. De asemenea, prin întâlnirile
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
Guide, Dorsey Press, Homewood. Schmidt, Brian C. (1998), „Lessons from the Past: Reassessing the Interwar Disciplinary History of International Relations”, International Studies Quarterly, 42. Schmidt, Brian C. (2002), „Anarchy, World Politics and the Birth of a Discipline: American International Relations, Pluralist Theory and the Myth of Interwar Idealism”, International Relations, 16, (1). Schroder, Paul W. (1992), „Did the Vienna Settlement Rest on a Balance of Power?”, The American Historical Review, 97 (3), iunie. Schweller, Randall (1994), „Bandwagoning for Profit: Bringing the
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
Woodrow Wilson în fața Senatului („Cele 14 puncte”), până relativ recent, literatura convențională a Relațiilor internaționale ignoră contribuția intelectualilor americani, continuând să se limiteze (pe linia deschisă de Carr) la contribuția reprezentanților britanici. În acest fel se pierde din vedere contribuția „pluraliștilor” americani și, mai ales, argumentele acestora împotriva separării între principiile de organizare ale sferei interne și cele ale sferei externe, precum și fascinanta legătură între suveranitate și anarhie. Această pierdere a ușurat misiunea asumată de Carr în a denunța „naivitatea idealismului
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
erau toate statele europene independente, mai puțin Albania, plus Uniunea Sovietică, Statele Unite și Canada. Ca observație, acești doi autori folosesc opera lui Deutsch pentru a discuta liberalismul sociologic, de tipul celui promovat de John Burton în anii 1970. Termenii „comunități pluraliste de securitate slab conectate” și „strâns conectate” sunt traducerile destul de aproximative ale formulelor loosely și, respectiv, tightly coupled pluralistic security communities. NATO a solicitat un studiu privind lărgirea, aprobat în 1995, în care sunt expuse condițiile pe care viitorii membri
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
evita ridicolul unei promisiuni neonorate, ar fi mai prudent că filosofia să renunțe la presupoziția acestui teren neutru. Altfel spus, neutralitatea este imposibilă din punct de vedere teoretic. Mai mult, arată gânditorul american, în momentul în care trăim în societăți pluraliste, multitudinea poziționărilor, a variantelor de traseu, face imposibilă și identificarea la nivel practic a unui punct de vedere neutru. În concluzie, ideea de fundament infailibil, care să garanteze răspândirea triumfala a culturii liberale, este nesus-tenabilă. Iar, în măsura în care gânditorii promit un
[Corola-publishinghouse/Science/84980_a_85765]
-
muribunda, dezvăluind lumii occidentale că de fapt cei care au preluat puterea în urmă evenimentelor din decembrie 1989 se pregătiseră pentru politica gorbaciovistă de glasnosti și perestroica, păstrând rolul conducător al Partidului Comunist, dar nu și pentru o autentică democrație pluralistă" și că, de fapt, s-a ratat un moment istoric important pentru reunificarea Basarabiei cu România în contextul căderii și destrămării Uniunii Sovietice, din cauza obedientei lui Ion Iliescu față de Uniunea Sovietică și față de Gorbaciov. Politică Republicii Moldova față de Uniunea Europeană dar și
[Corola-publishinghouse/Science/84980_a_85765]
-
disciplinele având legătură cu viitoarea meserie. Profesorul poate și trebuie să utilizeze toate aceste motive ce apar cu pondere variabilă de la un elev la altul, dar trebuie să cultive prin toate mijloacele motivația intrinsecă. Sistemul motivațional școlar apare ca fiind pluralist; dacă acceptăm premisa că activitatea de învă țare este plurimotivată, atunci orice analiză a acestui fenomen trebuie să evidențieze complexitatea fațetelor mecanismului motivațional al învățării. O taxonomie multicriterială a motivației școlare o propune I. Neacșu (1978ă astfel: A. După locul
MOTIVAŢIA ȘCOLARĂ ȘI ATITUDINEA ELEVULUI SUCCES SAU INSUCCES by ANDREEA MILENA LUPAŞCU () [Corola-publishinghouse/Science/1757_a_3172]
-
explicării apariției și dezvoltării biodiversității în genere, ci doar asupra caracteristicilor adaptative ale ființelor vii, promovate prin acțiunea selecției naturale. Gould crede că, spre deosebire de aceștia, Darwin nu ar fi considerat selecția drept singurul factor al modificării formelor vii. Ca gânditor pluralist, el ar fi respins o explicație strict selecționistă a istoriei vieții. Cu trecerea timpului, poziția lui Gould a evoluat de la formularea unor amendamente la teoria lui Darwin, în polemică cu darwiniștii ortodocși, la elaborarea teoriei evoluției speciilor în direcții noi
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
Din perspectiva fondatorilor teoriei sintetice a evoluției, am putea socoti toate acestea drept ezitări și inconsecvențe ale lui Darwin - sublinierea rolului utilizării sau neutilizării anumitor organe, a influenței directe a mediului -, dar pentru Gould sunt tot atâtea expresii ale poziției pluraliste adoptate de către Darwin. Gould caracteriza poziția lui Darwin, în contrast cu cea a promotorilor programului adaptaționist, pe care îi numea „darwiniști fundamentaliști“, „ultradarwiniști“ sau „hiperdarwiniști“, în felul următor: „El știa că fenomenele complexe și cuprinzătoare ale evoluției nu pot fi explicate pe
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
adaptaționist ne-a dat o biologie evoluționistă a părților și genelor, dar nu a organismului. El asumă că toate tranzițiile pot surveni pas cu pas și minimalizează însemnătatea blocurilor dezvoltării și a constrângerilor omniprezente ale istoriei și arhitecturii. O perspectivă pluralistă poate reinstala organismele în teoria evoluției, cu întreaga lor complexitate recalcitrantă, dar inteligibilă.“ Reiese astfel în mod clar că rațiunea acestei distanțări critice de explicații prin selecție naturală, oferite în cadrul programului adaptaționist, o constituie speranța câștigării unei orientări mai fertile
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
remarcă Sober, cercetătorii preferă modelele simple. Ei încearcă să determine ce pot explica ele și, la nevoie, le amendează. Se constată astfel că în anumite cazuri modelele adaptaționiste funcționează foarte bine, iar în altele că vor trebui adoptate modele mai pluraliste. A gândi cu referire la condiții cvasi ideale ar constitui, prin urmare, o strategie euristică fertilă. Ca orientare metodologică, adaptaționismul va trebui să fie distins de adaptaționist ca un ansamblu de enunțuri despre natură, crede Sober. Criticii adaptaționismului nu vor
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
53 • Originile deficitului democratic / 54 Viziunea "realistă": Europa statelor / 54 Viziunea pozitivistă: Europa ca agenție regulatoare de riscuri / 56 Viziunea federalistă: Statul european / 60 Viziunea republicană: Europa ca federație de state /62 • Un model republican pentru Europa / 66 • Depășirea modelului pluralist / 69 • Restaurarea conflictului politic / 74 Referințe bibliografice / 79 CETĂȚENIA EUROPEANĂ, ÎNTRE PIAȚĂ ECONOMICĂ ȘI FEDERAȚIE POLITICĂ Încă de la începutul construcției comunitare, Europa își pune întrebări despre finalitatea sa. Este ea o simplă piață comună, care face să dispară frontierele dintre
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
cetățeanul european să se obișnuiască cu o scenă politică din ce în ce mai fluidă, în care numărul actorilor se multiplică; o scenă politică care depășește regulile clasice ale dramaturgiei unitate de timp, loc și de actori. Marele risc este că acest spațiu civic pluralist păstrează, pentru o mare perioadă de timp, o structură orleanistă. Cei care astăzi participă activ la viața politică europeană sînt elitele vieții sociale, intreprinzătorii și grupurile de interese, liderii politici și înalții funcționari, cadrele asociațiilor civice 25. În orice democrație
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]