789 matches
-
un balon de săpun. Dincolo de emisferă este anul 2000. Trecutul rămâne undeva În urmă, cu orașele lui luminate, cu toată istoria. Dincolo, În față, nu sunt decât stele, Întuneric și locuri metalice unde știi că va trebui construit ceva. Totul plutind undeva peste lumi și ceruri. Tu ești teribil de fericit. Te vezi pe tine departe, În trecut, În sala Radiodifuziunii cântând În cor. Gândindu-te la anul 2000. Noaptea vine cu liniște. Peste oraș s-a lăsat o pulbere fină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și ștrudel. Sau plăcintă cu stafide. În afară de tot felul de dulcețuri, gemuri și un fel de pastă care se numea În rusește varienie. Pe când mergea, Își aminti mirosul și aspectul borșului rusesc de culoarea vinului, gros, cu ochiuri de grăsime plutind la suprafață ca niște bănuți de aur, pe care obișnuia să-i pescuiască Încet cu lingura când era mic. În fiecare vineri maică-sa Îl aștepta la poarta școlii la amiază, cu coada ei blondă Încadrându-i capul ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
permitea să părăsești solul și tot ce fusese cândva, ca să atingi acea depărtare unde se adeveriseră deja toate lucrurile despre care relata revista fratelui meu. Și țara asta aflată „dincolo de ocean“, pe care noi o percepeam ca pe o utopie plutind la orizont, avea, ca și România, o culoare, dar nu galbenul, nimic degradat, prăfos, nimic înclinat spre o patină sau spre un gen de cosmetizare, ci un albastru aproape transparent, foarte clar, din sticlă și oțel, străbătut de benzi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
apropiere de podul mobil care se Întindea peste intrarea Îngustă În pâlnia estuarului. Îi trezea amintiri plăcute legate de prietenul său când privea, așa cum Îi plăcuse lui Lowell să privească, podul ridicându-se pentru a lăsa navele mari să treacă plutind, cu mai puțin de un metru de fiecare parte, Între ele și mal. Locuind singur, reușea să scape de o parte dintre expedițiile mai obositoare ale familiei Du Maurier și, de asemenea, să Îl momească pe Kiki, Îndepărtându-l de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
să le atașeze greutăți, dar nu se gândise că ar putea fi nevoie; se Încântase de imaginea straielor Îngreunate de apă dispărând pline de grație În adâncul lagunei. Numai că ele, dimpotrivă, susținute de aerul prins În faldurile voluminoase, rămăseseră plutind la suprafață, Înconjurând gondola ca niște hoituri umflate, ca tot atâtea Fenimore Înecate. Era un spectacol În același timp macabru și caraghios, care Îl făcea să simtă acut umilința și nebunia faptului de a fi participat la el. Temându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
sub picioare. Nimic altceva decât un gol nelimitat, un vid prin care să cad. Gândul de a nu avea bani era înfricoșător. Mă simțeam de parc-aș fi fost un nimic. Că nu mai eram decât o femeie fără chip plutind printr-un univers ostil. Că eram lipsită de posibilitatea de a mă ancora de ceva. Deși detest să recunosc, mă simțeam un om redus fără soțul meu și fără salariul lui cel gras. M-am urât pentru că eram atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
spune că Vadim și Barbu erau atît de Înaripați Încît, pe 22 decembrie, au fost propulsați pe scări oarecum În jos de șuturile tipografilor de la Universul. Așa că Înariparea le-a produs o stare de zbor, cei doi putînd fi observați plutind o vreme la mică altitudine pe deasupra Palatului Telefoanelor. Aproape la fel de imponderabil a apărut și a rămas la televiziune Silviu Brucan. DÎnsul l-a liniștit pe Hamza, spunîndu-i că televiziunea e bună, dă sport. În aceste momente, marele profesor filozof avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
tramvaiul beat la Urgență, doar acolo mai funcționa laboratorul În asemenea zile, erau analize vitale pentru a exclude un cancer, În tramvai mirosea a țuică, cîrnați și-a transpirație de sărbătoare și mai era un singur călător, cu urechile căciulii plutind În aerul rece ce intra printr-un geam spart, cînta domol, era puțin plecat, și eu mă rugam la 2000 de volți, și toată grozăvia a durat pînă cînd au venit chemați de tata profesorii Căruntu și Duminică și au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Lefferts sînt tîrÎți la magazie, iar Lunceford merge de bună voie - probabil amărîtul credea că-i doar un jaf armat. La magazie li se iau poșetele și portofelele - am descoperit o bucățică din permisul de conducere al lui Gilbert Escobar plutind În sînge chiar lîngă ușă, alături de șase ghemotoace de vată pline cu ceară. Trăgătorii au avut suficientă minte ca să-și protejeze urechile. Ultima informație nu prea se potrivea: negrii lui erau prea repeziți pentru așa ceva. Nu mi se pare c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
sunt lucruri ce nu se explică și nici nu credea că ar spune vreodată cuiva ce este în el, nici măcar Ioanei Sandi, fiecare înțelege după putință. Însă înainte de orice era liniștea în care voia cu tot dinadinsul să se lase plutind și prin care răzbăteau doar ca un ecou îndepărtat respirația egală și adormitoare a valurilor în timp ce se plimba cu Ioana Sandi pe faleza stâncoasă și pustie, unde nu se aventurau decât puțini, tăcuți amândoi, el privind valurile și ținând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ceva la eticheta prinsă de guler, apoi bîjbîiind printr-un buzunar al paltonului; apoi simți că Îi ține degetele și i le strînge. Kay o luase de mînă. Strînsoarea Îi era lipicioasă; Viv o prinse mai tare ca să nu dispară plutind. Deschise ochii și o privi pe Kay. O privea așa cum nu mai privise pe nimeni Înainte, de parcă acest gest o reținea, nu-i dădea voie să se ducă. Mai e puțin, Vivien, repeta Kay. Fii curajoasă. Foarte bine. Aproape că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Puțin mai departe putu să o ia din nou la stînga și să intre pe Dean Street. Aici, văzu pentru prima oară vîrfurile flăcărilor săltînd spre cer. Pe parbrizul dubiței apărură fire de funingine: pînze negre și fragile de cenușă plutind În derivă. Apăsă Îndelung pe accelerație și o luă Înainte; merse Încă o sută de metri, și drumul se blocă din nou. Scoase capul pe fereastră. — Dă-mi voie să trec! strigă ea la polițiști de-aici. — În nici un caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Undeva de pe pantele dealurilor, mai jos de club, Începu să sune o alarmă de securitate, sfredelind noaptea ca o cicadă metalică. Sirena de răspuns a patrulei de pază voluntare porni să urle printre palmieri, ca un spirit vestitor de moarte plutind peste vilele cufundate În Întuneric. Crime neștiute scuturau somnul Estrellei de Mar. Mi-a zburat gîndul la favelele din Rio, violentele comunități Înghesuite În barăci pe dealurile din jurul orașului. Acestea le aminteau bogaților adormiți În apartamentele lor de lux de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
genul „Intră, apa e numai bună“. Aceeași treabă ca și incendierea șalupei de noaptea trecută. Cabrera Își lovi ușor tîmpla cu degetele, arătînd de parcă Își pierduse orice speranță În privința mea. — Domnule Prentice, incendiul ăla a fost deliberat. S-a găsit plutind pe apă o canistră de combustibil goală. Pe mîner erau resturi de piele umană. Probabil hoțul s-o fi pîrlit cînd focul a răbufnit pe deasupra valurilor. În cazul mașinii dumneavoastră, ancheta n-a scos nimic la iveală. — Nici nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
că e rece, încă mă mai doare capul de la lovitura aia tâmpită de aseară. Poate dacă stau așa, cu fruntea lipită de geam, îmi trece nu numai durerea de cap, dar și coșul ăla nenorocit de pe frunte! Zăresc un fulg plutind în aer, străluminând rotund și liber, și îmi concentrez privirea asupra lui, așteptând și altul, și altul. Dar nu mai văd nici unul. A fost doar acela. Sau poate nu era fulg? Ciudat, nu? Nu ne putem imagina lucrurile decât la
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
concentrez privirea asupra lui, așteptând și altul, și altul. Dar nu mai văd nici unul. A fost doar acela. Sau poate nu era fulg? Ciudat, nu? Nu ne putem imagina lucrurile decât la plural, nu ne putem închipui un singur fulg plutind în aer. Până și eu, care consider că fiecare lucru este unic și trebuie să și îndeplinească menirea până la capăt, până și eu tind să așez lucru rile la grămadă și să le desconsider unicitatea! De ce m-aș mira atunci
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
invizibilă și nemișcată, care mă primea ocrotitor într-un miez de vară senin, iar senzația era atât de copleșitoare, încât, trezin du-mă și dându-mi seama că visez, m-am forțat să adorm din nou, și m-am regăsit plutind fericită, ușoară ca un fulg de zăpadă. Mă opresc dintr-odată, golită iar de inspirație. Nu mai știu ce să scriu. Mă uit din nou pe geam. Banca în care stau e lângă geam. Văd stropii de ploaie cum curg
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
privirea, înfășurată în aerul melancolic al unei după-amiezi de sfârșit de iarnă. îi simt materialitatea sub forma unor trepte nevăzute care urcă, neabătut, spre cer. Zăresc în fața mea un nor mare și alb care trece pe deasupra blocului și se îndepărtează plutind tăcut, cu spatele la mine. Are spinarea unui inorog. Mi-aș dori să intru în starea de plutire și să plutesc, să înot prin aer, în fru moasa mea rochie colorată, așa cum am înotat prin aer cu tine, Edo, atunci când mi-ai
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ca într-o mare nemișcată, care o primea ocro titor într-un miez de vară senin, iar senzația era atât de copleșitoare, încât, trezindu-se și dându-și seama că visează, se forță să adoarmă din nou și se regăsi plutind, cu o bucurie fără margini. 9. Clara porni avântată spre mare, dar se opri brusc la mal. Nu cuteza. Nu cuteza să intre. Tălpile goale i se înfipseseră în nisipul umed și acolo rămăseseră, afundându-se cu din ce în ce mai multă strășnicie
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
pustii erau acoperite de cioburi, de bucăți de plastic arse, de pete de vomă. De unde și nevroza mea. Exagerez. Adică mă truchez, ca de obicei. Fiindcă aveam toate motivele s-o iau razna. Le țineam Însă Închise Într-un balon plutind pe-un flux de senzații simple, epidermice. Bun, mi-era greață, dar la ce m-aș fi putut aștepta? Sila mea nu era, la drept vorbind, decât rezultatul unei intoxicări, al unui exces chimic. Un dezechilibru pe care mă gândeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
sa ca decorator de porțelanuri. Alteori - "Valul" - stoarce pigmentul alb direct din tub pe pânză, redând cu forță o imagine aproape abstractă. Chiar dacă tablourile sale nu au coerența celor compuse de Monet, Renoir este la fel de capabil să picteze lumina, umezeala plutind în aer, diferențele dintre frunze văzute de aproape și cele aflate în zare. Renoir figurează - "Femeie la marginea mării" - și în expoziția "Impresioniștii și marea" de la Phillips Collection din Washington. Manifestarea se înscrie în seria celor care, recent, au pus
Arta secolului al XIX-lea văzută din alte unghiuri by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/8686_a_10011]
-
lui, se părea că acum se putea ridica. Dar n-o făcu. Amintirea celor auzite, îl împiedică să facă vreo mișcare bruscă. Amintirea despre împrejurările în legătură cu Gilbert Gosseyn - credea el - sugera un tablou cu corpul unui bărbat care fusese descoperit plutind într-o capsulă. Asta părea să însemne că el se afla acum într-o navă spațială. Cei de pe navă pescuiseră capsula, și-o luaseră la bord. Implicațiile erau clare: "...Trebuie să fiu un alt corp al lui Gilbert Gosseyn, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
părea instalată acolo atât de natural încât îi trebuiră multe momente până să o poată identifica: "...E ca și cum m-aș fi întors acasă." Îi mai trebuiră câteva momente ca să argumenteze cu sine că, de fapt, un corp care fusese găsit plutind în spațiu într-o capsulă, nu putea decât printr-o logică extrem de lărgită, să stabilească un statut legal de apartenență la o anumită planetă. Probabil că argumentația ar fi continuat dacă în momentul acela Enin, aflat lângă el, nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
Poate de vină a fost frecarea zilnică a pantalonilor aspri, groși, puțin cam strâmți; poate figurile pufoase, antipatice ale fetelor (nici șoimii patriei nu s-ar fi îndrăgostit de zâmbetele știrbe, cu urme și miros de dentist); poate aburii petrosinului plutind la fiecare început de trimestru prin clase. Era o lume curată, zglobie, îngrozitoare. Fetele purtau cordeluță, bluză cu mânecă lungă și sarafan albastru; iarna, îmbrăcau pantaloni de lână pe dedesubt. Cămășile noastre se zăreau de departe, în carouri bleu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mai des prezente în antologii este "The Fish" (North and South), un text revelator în privința artei sale poetice. După cum s-a zis mai sus, poezia pare ancorată în lumea reală (deși aici Bishop apare ca pescar într-o barcă neancorată, plutind, e adevărat, aproape de țărm). Personajul, ce pare a fi Elizabeth Bishop, căreia îi plăcea să pescuiască, prinde un pește masiv, solemn, morocănos, care nu face niciun efort să stârnească simpatie sau compasiune, nici nu se oferă, precum un peștișor de
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]