793 matches
-
se înțepeneau, duceau trenurile halandala pe linia secundară... O, dar pe cine nu înjurau ei!? Înjurau indescriptibil de amănunțit semaforul cu un braț verde și unul roșu, țeapene și ele... Înjurau fructifer un prun pipernicit de pe peron, pururi jefuit de poamele verzi, acre, nelăsate să crească, halite de pofticioși... Înjurau pe Lunaea (vacă mulsă de formidabila Profira), împingând-o în grajd, ea făcând fițe, nedorind să fie închisă, pusă la iesle... deși odată ajunsă acolo, începea să rumege lent, meditativ, fânul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
spre Carmina, n-am văzut-o niciodată mulțumită, nici măcar în timpul petrecerii ce a urmat căsătoriei, și atunci era crispată, la pândă, gata să dispară dacă-și imagina că este amenințată de vreun pericol. I se urăște omului și de o poamă dulce, darămite de aguridă! Acum vine să mi se plângă, vezi, Doamne, am avut dreptate! Ovidiu e așa și pe dincolo, eu ce să-i fac, ce să-i fac dacă n-a știut să și-l țină. Nu mănânci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
albastră, de culoarea unui cocteil. Marele Rigoberto tocmai Își termina numărul cu un pumn strâns dramatic la piept: N-au găsit nimic În casă, ah, Doamne, nimeni nu-i văzu cealaltă față. Cugetară deci: „De ce n-am lua ale muncii poame și n-am face din a Închide ochii o artă?“ Trecuse un sfert de oră după miezul nopții, iar aplauzele erau răzlețe și Împrăștiate În toată sala. Într-un colț am descoperit-o pe Molly. Îmbrăcată Într-o bluză subțire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ai lăcrimat, când eram mai tânăr și la trup curat și dormind eu am visat, tu visând ai lăcrimat, când eram mai tânăr și la trup curat! e pierdută noaptea-aceea de acum, carnea noastră doar mai știe-al ei parfum, poamele ce-n pomi azi stau, gustul cărnii tale-l au și cad toate (mâine) putrede pe drum, poamele ce-n pomi azi stau, gustul cărnii tale-l au și cad toate (mâine) putrede pe drum! fă-l să fie, Doamne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
lăcrimat, când eram mai tânăr și la trup curat! e pierdută noaptea-aceea de acum, carnea noastră doar mai știe-al ei parfum, poamele ce-n pomi azi stau, gustul cărnii tale-l au și cad toate (mâine) putrede pe drum, poamele ce-n pomi azi stau, gustul cărnii tale-l au și cad toate (mâine) putrede pe drum! fă-l să fie, Doamne Sfinte, numai om pe acel care ne-a ispitit subt pom, și când pomul flori va da, fă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
ascunsă, de la un preot. De aceea ai ieșit tu atât de cucernic. Furios, taică-tu nu mai vrea să știe de tine, așa am înțeles. Dacă vrei te adopt eu, puștiule. Mi-e milă să te văd atât de singur. Poamă-ta de maică-ta s-a dus, taică-tu s-a topit..." Am văzut negru în fața ochilor, am sărit asupra lui și l-am mușcat de beregată de a trebuit să fie internat la spital. După aceea am stat o
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Marcel Proust Cuvânt înainte Destinul lui Alexandru Poamă stă sub semnul unei fatalități tragice. S-a născut la 16 noiembrie 1948 în Călinești-Prahova, într-o familie modestă sub raportul condiției materiale. Precaritatea mijloacelor de existență a făcut ca traseul studiilor sale să fie sinuos, întârziindu-i afirmarea intelectuală
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
o listă mult mai lungă - Mihail Sebastian, Valentin Silvestru, Ion Iancu Lefter. Numărul victimelor bolizilor pe patru roți este nesfârșit și cuprinde nu puține celebrități străine și românești, inclusiv pe autoarea faimosului roman Pe aripile vântului. După terminarea liceului, tânărul Poamă a urmat o școală postliceală cu profil energetic și a lucrat o vreme ca electrician la Combinatul Petrochimic de la Brazi. O altă nepotrivire a destinului. Ulterior a intrat pe făgașul normalității, absolvind Facultatea de Litere (Engleză-franceză) a Universității “Al. I.
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Litere (Engleză-franceză) a Universității “Al. I. Cuza” din Iași, armonizându-și astfel personalitatea cu studiile. A dobândit cu greu statutul social intelectual spre care năzuise cu atâta ardoare și care îi acaparase la un moment dat toate energiile interioare. Alexandru Poamă a avut, între altele, o pasiune devoratoare: radioul. Cu toate că și-a cristalizat o carieră didactică la Vaslui și a obținut pe acest tărâm rezultate excelente, la care se cuvine adăugată prestația publicistică (fertile colaborări la ziare și reviste), vocația presei
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
la rând) a făcut parte din fibra lui intimă. Nimic nu l-a putut opri din a-și satisface o atare patimă neostoită. Era predestinat radioului tot așa cum alții sunt predestinați scufundărilor subacvatice ori zborurilor cosmice. Ceea ce impresiona la Alexandru Poamă era seriozitatea egală cu sine, niciodată contrariată ori bulversată de vanități, orgolii ori puseuri subiective aleatorii. Omul public avea conștiință profesională și morală - exact ceea ce ar trebui să aibă un profesionist al presei și - vai! - este exact ceea ce lipsește astăzi
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
copil, depus în 1989 (an fatidic!) la aceeași editură, n-a putut vedea lumina tiparului; manuscrisul s-a pierdut. Se confirmă încă o dată latinescul sorții schimbătoare, inclusiv în destinul cărților: Habent sua fata libelli! Foarte puțini oameni știau că Alexandru Poamă a izbutit să ducă la capăt un roman (), depus la Editura Eminescu în același an crucial 1989 și nepublicat până astăzi din motive ce se pot presupune, dar carecredem noi nu acoperă integral o explicație plauzibilă. N-a fost singura
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
depus la Editura Eminescu în același an crucial 1989 și nepublicat până astăzi din motive ce se pot presupune, dar carecredem noi nu acoperă integral o explicație plauzibilă. N-a fost singura desincronizare dureroasă din destinul pământesc al lui Alexandru Poamă. Romanul apare acum grație eforturilor sublime ale distinsei văduve, prof. Elena Poamă, directoarea Bibliotecii Județene “Nicolae Milescu Spătarul”. Cititorul cărții își va pune, la finele lecturii, o întrebare legitimă: Este un roman veritabil ori un amplu colaj de “felii de
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
astăzi din motive ce se pot presupune, dar carecredem noi nu acoperă integral o explicație plauzibilă. N-a fost singura desincronizare dureroasă din destinul pământesc al lui Alexandru Poamă. Romanul apare acum grație eforturilor sublime ale distinsei văduve, prof. Elena Poamă, directoarea Bibliotecii Județene “Nicolae Milescu Spătarul”. Cititorul cărții își va pune, la finele lecturii, o întrebare legitimă: Este un roman veritabil ori un amplu colaj de “felii de viață”? Răspunsul nu este ușor de dat întrucât structura cărții poate justifica
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
coperțile cărții, coagulate firav de o unică voce narativă. Peste toate adie o briză gazetărească, uneori emoționantă, credibilă, alteori falsă și convențională. Înclin să dau drepate celor care vor socoti cartea un roman, fie el și confesiv-liric-memoralistic. Dacă trăia, Alexandru Poamă putea să devină un mare prozator, fiindcă avea datele native ale creatorului, într-o latență fertilă. Simțim astăzi că maturizarea lui artistică era inevitabilă, odată cu îmbrățișarea curajoasă a noilor tehnici de organizare romanească. Filigran rămâne un necesar exercițiu de digitație
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
normele clasice au devenit regulă, condiție necesară afirmării scriitorilor, scop în sine și nu întâmplare, întâlnim la tot pasul situații absolut noi și interesante, literatura demonstrând astfel că are posibilități infinite de afirmare, dincolo de tiparele consacrate. Citind cartea lui Alexandru Poamă, ,,FILIGRAN” îți mai pui o întrebare: ce este romanul? Răspunsul trebuie să țină seama de afirmațiile de mai sus. Epicul și întinderea speciei ar trebui să fie criteriile fundamentale, dar tocmai aceste componente sunt discutabile. Și nu postmodernismul (o recrudescență
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
obsedanta întrebare, ne hazardăm să considerăm că specia aceasta este o scriere cu mari posibilități variabile necircumscrisă strict într-un tipar, ori, cum spune Nicolae Manolescu în ,,Arca lui Noe” ,,o ficțiune realistă”. Structural vorbind, romanul FILIGRAN al lui Alexandru Poamă este un exemplu concludent că genurile și speciile literare se întrepătrund spre folosul și nu dauna lor. Spațiul și timpul (cronotopul) sunt coordonate referențiale totuși într-o operă epică, nu putem face abstracție de ele, pentru că există acolo o lume
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
reportaje și nu în ultimul rând, trasate ruperile de ritm provocate de obsedantele tic-tacuri, un fel de receptacol de rezonanță sonoră, ca niște paranteze în care se închid episoadele. Dacă ar trebui să tragem o concluzie, romanul ,,FILIGRAN” de Alexandru Poamă este un mozaic unde paginile epice se întâlnesc deseori cu cele lirice și dramatice, într-un text de certă originalitate. Cititorul însă poate descoperi și alte calități. Ioan BABAN
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
S-a dus acolo singură, răspunse el în cele din urmă, încercând să evite transformarea conversației într-un dezastru. — O doamnă s-a dus singură-ntr-un asemenea local? țipă sergentul. Ce doamnă mai e și aia? E tot o poamă bună și ea? Pleacă de aici, Mancuso, și adu-mi un individ suspect. N-ai venit până acum cu nici unu’. Nu-mi vinde mie ponturi de-astea. Du-te la dulap și schimbă-te. Azi te deghizezi în soldat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ajută să fac treabă.“ Eu am zis: „Ăăău! Nu uita și spune și pretenilor la secsie, ca să nu-nceapă să m-agațe pen’ că-s’ vagabont.“ A zis: „Le spun. Toț’ de la secsie o s-apreceze ce-ai făcut, omule.“ Acu’ poamele alea de polițai m-aprecează! Tiii! Poate-m dă și vro reco’pensă. Jones îndreptă niște fum spre capul bronzat al domnului Watson. Javra aia de Lee avea niște poze d-alea la ea-n casetă. Cân’ le-a văzut, agentu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
stăruie în planurile lui alese." 9. Femei fără grijă, sculați-vă și ascultați glasul meu! Fiice nepăsătoare, luați aminte la cuvîntul meu! 10. Într-un an și cîteva zile, veți tremura, nepăsătoarelor; căci se va duce culesul viilor, și strîngerea poamelor nu va mai veni. 11. Îngroziți-vă, voi cele fără grijă! Tremurați, nepăsătoarelor! Dezbrăcați-vă, și încingeți-vă coapsele cu haine de jale! 12. Băteți-vă pieptul, aducîndu-vă aminte de frumusețea cîmpiilor și de rodnicia viilor. 13. Pe pămîntul poporului meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
și Juan Duarte, toți trei cu câte un asterisc în coadă, ceea ce însemna „membri cunoscuți ai unor bande de cartier”. Singurul care revenise cu un telefon fusese șeful secției Hollenbeck. El i-a comunicat că tipii ăia trei erau niște poame, foști membri ai unei bande mafiote zoot pe la începutul anilor ’40, înainte de a se spăla de păcate și de a „trece în politică”. East L.A. era următoarea lui țintă - după ce secretara va fi consemnat toate răspunsurile celor chestionați. Buzz se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pe urma acelui drac”. Pe drum, întâlnește pe rând trei copaci (salcia, rugul și măslinul), pe care îi întreabă în ce loc s-a ascuns diavolul. Primii doi copaci îl mint, și Sf. Sisinie îi blestemă : salcia să înflorească, dar poame să nu rodească, iar rugul să aibă vârfurile unde-și are rădăcinile. Măslinul, care creștea lângă mare (loc consacrat), îi spune adevărul („vădzuiu-l în Mare afunădându-se”) și sfântul îl blagoslovește : „Să fii la toate beséricile de lumină și oamenilor de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
unei zeițe păgâne, tinerele fete de nouă- doisprezece ani se dezbracă în pielea goală și își acoperă trupul cu vlăstare și frunze de boz (Sambucus ebulus). De asemenea, își pun pe cap cununi făcute din această plantă „toxică” („bozul e poama dracului”), folosită în medicina populară ca analgezic și antipiretic. Mai mult decât atât, macedoromânii fac costumul și cununa paparudei din frunze de boz și din flori de mac (13, pp. 220-230 ; 114, p. 342). în fine, tot Cantemir, vorbind despre
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
felul în care erau folosiți acești termeni (tiriac, tiriachiu, afion) în limba română pe la jumătatea secolului al XIX-lea, vezi la Anton Pann : „La dânsele mă uitam tiriachiu, în cap cu fumul”. Sau în discursul pârcălabului „Strugur mustosul” către „Crăiasa poamelor”, în capitolul „Despre beție” al lui Anton Pann : Eu acela care am puteri de mac Ș-amețesc simțirea ca un tiriac, Ei mă veninează cu spirtosul duh, Și pe loc m-apucă tusea cu năduh (Povestea vorbii, 1852) (174, p.
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ori! Iar când te izbești de asemenea cuvinte, cu ființa ta de tânăr poet al limbii române vii, în timp ce lucrezi ceva neînsemnt în gădina casei, nu poți face un pas mai departe. Și astfel afli că nu numai pomul face poamă, ci și omul avea oamă: omul meu era întotdeauna bărbatul, în graiul viu din Maramureș, oama era desigur femeia lui, fructa lui. Iar or și ori nu puteau fi decât ceva legat de firea cea mai adâncă a unei ființe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]