740 matches
-
făcut rău. Ce pot să fac?.. Trebuie să-mi ispășesc păcatele... Dar, cum?!.. ...Primește, Fata, lacrima amarelor mele căințe și iartă-mă!.. încerca el să se apropie de Taina pocăinței... Dar, el nu știa ce însemna cu adevărat, a te pocăi. întotdeauna, exprimarea regretului de a fi fost pe un drum greșit, să-i zicem proces de remușcări, este ceea ce se numește pocăință. Pocăința nu este un lucru simplu care se rezumă la a-ți cere iertare, sau a te umili
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
însemnată în Calendarul Creștin ortodox cu cruce roșie. E ziua morților. Iorgu a fost la biserică, a aprins lumânări și s-a închinat. S-a rugat pentru iertare... a greșit mult față de Vasilica... și-a ușurat sufletul. Trebuia să se pocăiască pentru toate relele pe care le-a făcut, și nu numai prin rugăciune și umilire era necesară și o schimbare înlăuntrul lui. După amiază s-a dus la Laboratorul de analize medicale, pentru a fi programat pentru urocultură și antibiogramă
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
pildă, al Gazetei de Vest, pe care ați compromis-o enorm). N-ar fi mare lucru să retractați toate minciunile, calomniile, obrăzniciile și insultele pe care leați debitat sau le-ați scris În numeroase dăți, să regretați și să vă pocăiți. Vă va fi totuși greu să recurgeți la un atare act logic și creștin pentru că funcția extrem de importantă pe care ați deținut-o În 1990, deci În regim tot comunist aceea de inspector școlar general al județului Iași v-a
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
A.S., i-am scris, de mult, domnului Onișoru că această instituție, În Întregul ei, este eiusdem furfuris ca S.R.I., și ca Securitatea bolșevică, adică o instituție satanică. Dar, pentru că Dumnezeu nu vrea moartea păcătosului, ci așteaptă ca acesta să se pocăiască, vă Îndemn și eu, domnule Bâlbâit-cu-Gura-Strâmbă, să nu mai mințiți nicicând, ci să vă pocăiți, urmând Învățătura creștină și ținând cont că „Errare humanum est...”. Altminteri, adică de veți persevera mințind (urmând a doua parte a dictonului citat, anume „perseverare
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
eiusdem furfuris ca S.R.I., și ca Securitatea bolșevică, adică o instituție satanică. Dar, pentru că Dumnezeu nu vrea moartea păcătosului, ci așteaptă ca acesta să se pocăiască, vă Îndemn și eu, domnule Bâlbâit-cu-Gura-Strâmbă, să nu mai mințiți nicicând, ci să vă pocăiți, urmând Învățătura creștină și ținând cont că „Errare humanum est...”. Altminteri, adică de veți persevera mințind (urmând a doua parte a dictonului citat, anume „perseverare diabolicum”), va fi vai de dumneavoastră la Judecata Divină, singura dreaptă. A bon entendeur salut
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
rămân. Țiganii nu pleacă nici să-i împuști. Nu merg la școală și alocații tot le dau, că altfel îi iau la întrebări tot pe bieții profesori. S-au trecut țiganii la penticostali pentru ajutoare. Mai fură dacă s-au pocăit? Cât de mult! Și din curți, și din case, și din câmp. Îi atacă pe brașovenii care au case pe-aici. Unui vecin i-au furat câinele: i-au dat răchie pe pâine. A doua noapte, i-au luat și
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
distingea, fiindcă descoperise, sub epitrafil, că popă Țuică purta în picioare niște șoșoni umpluți cu hârtie și cu sfoară, fără ghete. "Dumnezeule, Mântuitorul nostru, cânta bătrânul, subțire, carele prin prorocul tău Nathan ai dăruit lui David, cel ce s-a pocăit, iertare pentru păcatele lui, și ai primit rugăciunea lui Manasi pentru pocăințele lui, însuți și pre robul tău..." - Cum te cheamă, găinușo? întrebă popa Țuică, plecîndu-șiochii pe sub epitrafil. - Aurelia! -,,...și pe roaba ta Aurelia, care se căiește de păcatele ce
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
trebuia să propăvăduiască în Ninive învățătura creștină. Pescarul refuză porunca divină, refugiindu-se pe o ambarcațiune, dar atrage după sine nenorociri, de aceea corăbierii îl aruncă pe Iona peste bord. Acesta este înghițit de un chit, în viscerele căruia meditează, pocăindu-se. Astfel, după trei zile și trei nopți, personajul este eliberat din burta balenei și revine la țărm, devenind apostol al creștinismului. întrebat dacă modelul biblic al pescarului Iona se constituie ca bază de inspirație pentru semnificațiile textuale în propria
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Dorina Apetrei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1380]
-
Cu atât mai bine, vor trebui deci să fie considerați recidiviști și sperjuri, cu alte cuvinte relapsi - teribilă acuzație În acele timpuri -, pentru că neagă cu Îndărătnicie ceea ce admiseseră la Început. Încă mai poate fi iertat cel ce mărturisește și se pocăiește, dar nu și cel ce nu se pocăiește pentru că-și retrage mărturia și zice, călcându-și jurământul, că nu are deloc de ce să se pocăiască. Cincizeci și patru dintre cei ce retractează sunt condamnați la moarte ca sperjuri. E lesne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
fie considerați recidiviști și sperjuri, cu alte cuvinte relapsi - teribilă acuzație În acele timpuri -, pentru că neagă cu Îndărătnicie ceea ce admiseseră la Început. Încă mai poate fi iertat cel ce mărturisește și se pocăiește, dar nu și cel ce nu se pocăiește pentru că-și retrage mărturia și zice, călcându-și jurământul, că nu are deloc de ce să se pocăiască. Cincizeci și patru dintre cei ce retractează sunt condamnați la moarte ca sperjuri. E lesne de Înțeles reacția psihologică a celorlalți arestați. Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Îndărătnicie ceea ce admiseseră la Început. Încă mai poate fi iertat cel ce mărturisește și se pocăiește, dar nu și cel ce nu se pocăiește pentru că-și retrage mărturia și zice, călcându-și jurământul, că nu are deloc de ce să se pocăiască. Cincizeci și patru dintre cei ce retractează sunt condamnați la moarte ca sperjuri. E lesne de Înțeles reacția psihologică a celorlalți arestați. Cine mărturisește rămâne viu În temniță, iar cine trăiește mai are o șansă. Cine nu mărturisește sau, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
adevărului într-un mod cel puțin tendențios: eu sunt deținătorul adevărului, de acum viața voastră intelectuală, coafezelor, se va schimba. Ei, acum să-i dăm gionsonului ce-i al gionsonului... dacă ești în clasa a opta și mama ta e pocăită, iar tati e alcoolic, poți citi povestea vieții lui T.S. Eliot, apoi nu te vei căsători niciodată, pentru că femeia este deținătoarea Răului, apoi vei trece la Hemi. Pentru a te lecui de băut și revoluționarisme de doi bani... Dar stați
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
interiorul să iasă la suprafață ca să putem comunica. Teodora deschide o biblie veche cu foi îngălbenite, adusă de pe polița din iatac. Uite, cred că trebuie început cu psalmul 49 al oamenilor care sunt departe de Dumnezeu și vor să se pocăiască, să se întoarcă la El. Citește fără să te grăbești încercând să pătrunzi înțelesul adânc al cuvintelor. Dora citește cu glas tare : Dumnezeul Dumnezeilor, Domnul au grăit și au chemat pământul, De la răsăritul soarelui și până la apusuri. Din Sion este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
că tipii ăia se distrau de minune. Nouă, ca nație, ne place alcolul, de ce să nu acceptăm asta? Asta e o societate căreia Îi place să bea vârtos unsprezece luni pe an și apoi să intre În panică, să se pocăiască și să postească de Ramadan doar ca să se reapuce de băut de Îndată ce se termină luna sfântă. Dacă nu a existat niciodată o sharia În țara asta, dacă fundamentaliștii n-au reușit să se impună cum au făcut În alte părți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
dată când Îl mai pierduse era cu ani În urmă, În timpul perioadei de penitență. Însă chiar și atunci, Allah s-o ierte, se gândise la Blestemul Iederii Dragostei Nebune, Întrebându-se ce se mai petrecea În telenovelă În timp ce ea se pocăia. Însă cum putuse s-o rateze acum, când nu avea nici un motiv? Mintea ei era chiar atât de preocupată? N-ar trebui să-și dea seama și ea dacă era atât de confuză? Dintr-odată mătușa Banu a observat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Paler, care cu toții l-ar fi apreciat pe dictator. Antisemitismul lui a fost o neînțelegere, o transplantare a unor pamflete din plan literar în plan politic; „când s-a îngroșat gluma, am făcut și eu pasul la ofsaid“, s-a pocăit Vadim, și-a scos Psalmii lui David de la piept. Apoi a adăugat stins: „Dumnezeu mi-a dat șansa să mă împac cu poporul biblic.“ Nu i-a trimis tocmai un înger, ci un consilier de imagine evreu, sub bagheta căruia
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
ales de sentimentele pe care le observam la alții. Imaginîndu-mi că trânteam ușile cuștilor, nu făceam decât să mă zăvoresc în ele. Până ce am rămas singur. Acum n-am nici timp, nici nu vreau să joc rolul eroului care se pocăiește. Dacă sânt sincer, e tot dintr-un motiv profund egoist. Îmi caut în vinovăție unica libertate care mi-a mai rămas. Cu Dumnezeu, în felul meu, m-am împăcat. Nu intentezi proces mării că e nesfârșită, nu intentezi proces vântului
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
lui. Deși n-am parcurs decât 55 de pagini, deja am Început să mă Îngrijorez și mai tare, pentru că sunt extrem de În urmă cu toate și foarte departe de ceea ce vrea Dumnezeu de la mine. Nu-mi rămâne decât să mă pocăiesc și să fiu treaz cu mintea, pentru a putea Înțelege Cuvântul Domnului, Întrucât Cine Însă nu pricepe cele scrise și nu aude cele citite este asemenea burlanului care primește În sine apă și nu simte că apa curge printr-Însul
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
credincioșii (ca și cei mai mulți preoți, de altfel) care însă nu pricep ce este aceia "stil nou" sunt taxați de "conspiratori împotriva siguranței statului nostru românesc", de "vrăjmași" ai ortodoxiei și bisericii noastre, "vânduți" străinilor etc. etc. Iar de nu se pocăiesc și nici se-nduplecă a pricepe "stilul nou", atunci credincioșii (?) preoți, dați "pe înnoire", dărâmă bisericile adevăraților ortodocși în care au slujit tot ei până mai anii trecuți; sfarmă crucea răbdătorului Christos, în care ei nu mai cred de mult
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
pe Maria ungând cu nard picioarele Domnului. Spre deosebire de Marcu și Matei, la Ioan I Se ung picioarele, nu capul; spre deosebire de Luca, lipsesc lacrimile de căință. Prin urmare, Luca sugerează o posibilă, chiar dacă nu explicită coincidență între femeia păcătoasă, care se pocăiește spălând picioarele lui Isus, și Maria Magdalena, în vreme ce Ioan o identifică pe femeie cu Maria din Betania. Amalgamarea celor trei personaje, propusă de câțiva Părinți și preluată apoi de tradiție până aproape de zilele noastre, nu este justificată, dar, așa cum am
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
legate unul de altul. Matei însă nu se oprește aici. Tocmai am vorbit despre pecete și destin. Destinul presupune un final, un punct terminus care-i conferă sens, care-l aureolează întru câtva. La Matei, pentru prima dată, Iuda apare pocăindu-se, apoi curmându-și singur viața. Fragmentul este puternic și sugestiv. Propun următoarea traducere, cât mai aproape de original: Atunci, văzând Iuda, cel care L-a predat, că a fost condamnat (katekrithe), fiind cuprins de îngrijorare/părându-i rău (metameletheis), le-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
în Faptele apostolilor (Luca). Am văzut că Matei introduce, singurul dintre evangheliști, tema îngrijorării personajului, urmată de sinucidere. Fragmentul, tradus ceva mai sus, necesită câteva comentarii aplicate. Matei folosește verbul metamelein, al cărui sens nu este acela de „a se pocăi”, ci de „a fi îngrijorat”. El evită conștient folosirea termenului consacrat pentru pocăință, metanoein. Iuda se îngrijorează aflând că Isus a fost condamnat. Prin urmare, gestul său se cuvine reinterpretat. El L-a predat pe Isus autorităților nu ca să fie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
alte dimensiuni. Mai mult, aruncarea banilor în templu, urmată de retragerea (anahoresis) de la locul mârșăviei pune o stavilă între el și complicii săi. Iuda realizează că a fost tras pe sfoară, că arhiereii n-au respectat înțelegerea. El nu se pocăiește, așa cum afirmă unii exegeți și cum interpretează câteva tradiții vechi, ci e „cuprins de îngrijorare”. Metanoia, „pocăința”, „convertirea” presupune ideea întoarcerii la Dumnezeu, părăsit prin apostaziere. Metameleia înseamnă cu totul altceva, înseamnă disperare în fața unui act socotit ireparabil. Efectul „convertirii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cele ce i se întâmplaseră lui, s-a vădit că Iuda a luat-o de soție pe mama sa și și-a omorât tatăl. După scena recunoașterii dintre mamă și fiu, Iuda merge să-L caute pe Isus, ca să se pocăiască. Restul povestirii curge după informațiile din evanghelii, cu precizarea totuși că omul nostru, ajuns vistiernic al grupului, fura zece procente din fiecare pomană. Versiunea din Legenda aurea amestecă mai multe tradiții medievale și este una dintre cele mai elaborate 53
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Sfântului Duh, neinvocat explicit de apostol: „Păcătuiește împotriva Duhului Sfânt cel care, disperând sau bătându-și joc sau disprețuind cuvântul (praedicationem) harului (gratia), prin care se dezleagă păcatele, și al păcii, prin care ne împăcăm cu Dumnezeu, refuză să se pocăiască de păcatele sale și decide să persiste (perdurandum esse) în dulceața (suavitas) aceea necredincioasă și mortală și rămâne până la capăt”. Apoi, rafinatul episcop se înhamă la o analiză foarte strânsă a versetelor evanghelice, procedând prin eliminare. Nouăzeci la sută din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]