1,760 matches
-
vi akana că și acum nimic cu înmuierea stiloului meu. Sar vi akana khanchi le kovliarimasa mire kalamesko. Pentru muzica fratelui ei Anda' o gilimos lakă phralesko când el a bătut tamburina, kana vo mardea e davuli, Si si-a pocnit picioarele, ceea ce i-a făcut Thai dea dab peske punrăn, buki șo kărdea-le pe muncitorii trecând rânjească le bukiarnen nakhindos te asan pras În timp ce fluierul lui a trecut la un Chireste șo lesko shol naklea ka'k dans deșuchiat dans
ROMII ÎN LIRICA LUMII de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2142 din 11 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344145_a_345474]
-
eroul de la Stalingrad” și „eroul din Munții Tatra”. După ce și-a derulat „povestea”, ciobanul scoate un discret oftat, iar militarii din asistență, fără a avea vreun dubiu asupra verosimilității celor dezvăluite lor, ca la o comandă, iau poziția de drepți, pocnesc călcâiele unul de altul și salută, rostind la unison: „Să trăiți, domnule General!” * În Războiul în care România nu putea sub nicio formă să rămână neutră, după ce i se mutilase grav glia străbuna, Nicolae Dăscălescu, unul dintre bravii săi generali
CUM UN TOIAG DE CIOBAN UZURPĂ LOCUL BASTONULUI DE MAREŞAL de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2337 din 25 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/343134_a_344463]
-
dar pescărușii hohotesc în zbor pretutindeni, și-mi smulg dintre degete și ultima clipă rămasă în insectarul viziunii mele aprinse. Corabia suie tremurând pe fiece creastă, și se leagănă tăcută pe razele care o bântuie din val. Doar pânza ei pocnește zbătându-se între viață și moarte hotărâtă a dezintegra distanța. În aer clocotesc misterioase miresme alterate ale trecutului, prezentului și viitorului, de-alungul banalității tunelului existențialității noastre apocaliptice. Doar între Bosfor și Dardanele am întârziat, numai cât am prezentat salutul turcilor
SICTIR de STELIAN PLATON în ediţia nr. 622 din 13 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343636_a_344965]
-
bine, îl asigur eu competent. Am o mătușă căreia i-a slăbit vederea până într-atât că nu mai poate să-și facă ordine în hârtiile personale. Și pe un vecin de-al meu, unul de la etajul patru, l-a pocnit cineva cu o sticlă în cap...Ce știi dumneata? Sunt cazuri și cazuri..., n-ai voie să te plângi... în plus... - În plus am împrumutat niște bani unui cumnat și acum nu mi-i mai înapoiază. Nu vrea. Susține că
SCHIŢE UMORISTICE (45) – APĂ DE PLOAIE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377373_a_378702]
-
Acasa > Poezie > Imagini > ALTĂ GRIJĂ AM ACUM Autor: Dora Pascu Publicat în: Ediția nr. 1945 din 28 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului De când s-a făcut mai cald și a dat un pic de soare, de când mugurii au pocnit și toți pomii sunt în floare, tot atunci pornesc și alte vietăți să miște-n front, să se miște că li-e vremea, nu ca să-mi aducă afront. Să se miște cât le-or ține piciorușe și aripioare, să le
ALTĂ GRIJĂ AM ACUM de DORA PASCU în ediţia nr. 1945 din 28 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378396_a_379725]
-
piatră și frig. Apoi, am vrut să te îmbrățișez cu brațe-ramuri o înmugurire caldă în vatra toamnei târzii, însă, tu erai deja plecat spre iarna dorințelor tale purtat de vulturul desfrunzit și de cel din urmă fior. Clipa bolnavă a pocnit din biciul durerii și brațele au devenit aripi încărunțite ale unei păsări închise în în colivia iluziei așezată la răscrucea vânturilor ce bat a pustiu. Dar te-ai întors!- Cântat-au cocoșii înlăcrimați de fumul frunzelor moarte și bântuit de
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
fantasmele cu umeri de statuiedospită din piatră șifrig.Apoi, am vrut să te îmbrățișez cu brațe-ramurio înmugurire caldă în vatra toamnei târzii,însă, tu erai deja plecat spre iarnadorințelor talepurtat de vulturul desfrunzitși de cel din urmăfior. Clipa bolnavă a pocnit din biciul durerii șibrațele au devenit aripi încărunțiteale unei păsări închise înîn colivia iluzieiașezată la răscrucea vânturilor ce bat apustiu.Dar te-ai întors!- Cântat-au cocoșii înlăcrimați de fumul frunzelor moarteși bântuit de gândul fără ecouai zidit ferestra coliviei
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
poezie, Și vânturi line, calde ploi, Și lacrimi multe, multe... Și totuși există iubire! Veniți! Privighetoarea cântă și liliacul e-nflorit. ............................... Cine sunt și de ce cânt? Sunt un frate tânăr, care crede în dreptate, Și în ochi am o scânteie... Pocnind din bici, pe lângă boi, Pe verdea margine de șanț, Pășeam atent să nu mă sfarm. Eu cred că veșnicia s-a născut la sat. -Țăran român, Măria Ta, Să nu lași câmpul tău să moară! -Ogorul meu și mândra mea
PARTEA I de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378948_a_380277]
-
și, ce-o să mi se dea acolo...Văzând că-mi cresc acțiunile, am tăiat aerul cu mâna: dacă am spus că nu merg, nu merg! Ce nu-nțelegeți, mă? Fermitatea mea a pus capac răbdării lui tata, care m-a pocnit fulgerător peste botul ăla hotărât, de mi-a dat sângele pe nas. Mama iar a țipat și m-a luat în brațe: nuu! lasă-l! Tata m-a lăsat, că așa sunt bărbații iubitori: își ascultă nevestele. Dar mi-a
MĂ IARTĂ, MAMĂ!.. de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379871_a_381200]
-
ziua de Crăciun în cete cu colinda, apoi cu hăitul la Anul Nou. Mergeam prin nămeți, fericiți... Culiță Agachi și Vitalie Gavrilă duceau prăjina cu colaci, Tudor Agă suna din clopoțel, Tolică Munteanu și Slavic Arseni cu buhaiul..., Victor Mocreac pocnea din harapnic, iar eu mergeam liber, eu îi dirijam, că numai eu cunoșteam hăitura cea mare cu Badea Vasile pe care mă învățase tata. El cunoștea multe hăituri... Am prins acele timpuri, când mergeau cu hăitul (uratul) în cete mari
REGINA ANOTIMPURILOR de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380439_a_381768]
-
tocmai ... Vinul, țuica nu-ți lipsește Și ce pofte lacom ai... Mici, cotlete, pulpe, pește... Sfârâie... ce halimai! La produs, muncitorește, Doar pe vremuri te-nhămai... Prânzul gras te osânzește, Bei și râgâi și-ncă mai Bagi în tine de pocnește Betelia, plapuma-i Tot mai strâmtă, burta crește, Gușa, curul, nu numai... Dar azi bagi sărbătorește Hălci din porcul ditamai... Tu mai crești, el nu mai crește De când guițând râmai... Porcul râmă, râma-n clește... Și-nainte consumai... Are azi
PORCUL RÂMĂ DE-NTÂI MAI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1584 din 03 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379616_a_380945]
-
ramuri, înflorește ramul meu respirând prin al tău, privirile ning în flori albe de cireș, apoi totul se transformă în simfonie, cu arcușul tău,tu, vioara mea, pe fruntea-mi altoiești cânturi cu roiuri de fluturi, curg muguri ce respiră pocnind în note, în notele partiturii sună înverzite de frunzele gurii, sentimente alunecă în vântul timpului oxidându-ne ca hrană limpede a apelor din priviri, în deșertul secundelor noastre înfometate foamea timpului e prea adâncă și rupe lacrimile fericirii. Ne tulburăm
SUFLETE ÎMPLETITE de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380950_a_382279]
-
iscoadele dezmățate ale iernii, coborâte de pe crestele munților, unde sălășluiau de veacuri, să dezvăluie impudice secretele adâncurilor, păzite cu strășnicie de neînduplecatul Neptun. Din depărtări, sosesc călare pe crestele înspumate, ostașii nevăzuți ai apelor, înarmați cu harapnice de foc, ce pocnesc crunt telegarii înaripați ai regatului alb, făcându-i să urle înnebuniți. Peste lume se năpustește viscolul slobozit de perfida regină a ghețurilor, care a plecat cu oaste năprasnică, să cotropească ținuturile ce i-au fost interzise de către Demiurg. Munții privesc
REVANȘĂ PIERDUTĂ de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374330_a_375659]
-
era ceva sfânt. -Cum putem afla unde este Gilă? Tu ai vrea să ști, unde este prietenul tău? -Sigur că da, acum chiar am început să mă îndoiesc, că amicul meu este în siguranță. Nu am înțeles de ce m-a pocnit Mareșalu’, e adevărat, că el așa de ”bună ziua” îmi mai scăpa câte un șut, dar se vedea că nu era cu răutate, ci doar din obișnuință, dar acum când am întrebat de Gilă m-a lovit cu dușmănie și m-
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ III de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374332_a_375661]
-
Meșteșugit în plugușor! Să auzim ce s-a-ntâmplat Mai important la noi în sat Și-o să vă dăm câte-un colac, Și bani, și mere după plac! Haideți, sunați din clopoței, Voi toți, copii, sunteți ai mei! Urați-mă, pocnind din bici, Hai, plini de viață, mari și mici, Ca niște-artiști adevărați, Începeți să ne bucurați Cu cel mai strașnic plugușor!” Le-a spus al lor învățător , Emoționat, profund vibrând, În pragul casei, lăcrimând ... Referință Bibliografică: HAIDEȚI; COPII! / Gheorghe Vicol
HAIDEȚI; COPII! de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1461 din 31 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374396_a_375725]
-
al facerii, Sus în văzduh plutește licoarea unei raze Lumina se rotunjește-n boabe și-n flori Răspândind mireasma acestui anotimp sălbatic, Sălcii și plopi îmi ies în cale și ascult Chemări târzii de graur pitite-n amintiri, Se-aud pocnind semințe ce-ncearcă să ne-ațâțe Văpaia vieții noi încremenită-n țâțe, Mi-e sufletul mirare și mister Și-i simt cărarea, drumul, ce urcă până-n cer, E-un foșnet ca de valuri prin pomii înfrunzind, Aprins de albul florilor
GERMINĂRI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373412_a_374741]
-
de poveste, Zânele sosind și ele Argintiu,cu irizații iată acum o feerie, jnepeni ,-cor în adorații- parcă spun :- Bijuterie ! Dar tăcerea e firească . Să credem că cineva ar putea să se gândească, oare s-o-ntâmpla ceva?! Muntele a pocnit din deget, s-au poate a strănutat și Avalanșa,fără preget înspre vale a plecat Bubuit,urlet de groază... Mătură totul în cale cărând pomi și stânci spre bază cu puteri prea colosale Iar mormanul de zăpadă potolit,te copleșește
AVALANȘA de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375037_a_376366]
-
futures offerings. *** MIJLOCUL IERNII Suntem închiși într-un congelator gigantic. Frunzele sunt cristalizate cu gheață. Salciile îmbobocite se retrag și se ghemuiesc în moliciunea lor. Crengile brazilor sunt pulverizate cu alb cum e un pom de Crăciun. Gerul ascuțit trosnind pocnind ne-a prins în mâinile sale. (1978) MIDWINTER We are enclosed în a giant deepfreeze. The leaves are crystalized with ice. Pussy willows, busting into bud, retreat and curl into their softness. The boughs of conifers are sprayed with white
POETICAL BRIDGES (POEME BILINGVE) de DOROTHY WHAREHOKA în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373981_a_375310]
-
Am scris poemele tristeții,/ dar lumina ce-mi trimiți în silabe/ mă-nfășoară, în Paradis mă duce./ O ! Ce pașnică Lumină!/ O clipă de înveșnicire mi-ai dat și slova curge / pe ale mele degete./ Aud respirația ierbii, văd mugurii pocnind,/ aud muzica divină,/ mireasma florilor mă-mbracă,/ metafora mi-e soră,/ beau din tainicul izvor./ Poetul a plecat! Poetul a revenit!” (Lumina pașnică). Paula Romanescu (România, acad., scriitor, poet, traducător, eseist, critic de artă), cu Meritul Cultural în Grad de
EDITURA ANAMAROL 2017 de GALINA MARTEA în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373975_a_375304]
-
plină de sânge, se mișcă nesigur, ținându-și mâinile la piept, și s-ar fi prăbușit dacă nu l-aș fi prins în brațe. - Doamne, exclam, ce-ai pățit? - M-au atacat pe la spate, articulează cu greu. Unul m-a pocnit în cap, altul în stomac și în față, apoi m-au luat la picioare din toate părțile! - Trebuie să fi văzut ceva? - Vag. Indivizii purtau niște blugi albastru-spălăciți și cisme maro, dintre acelea cum poartă cawboy-ii, cu pinten la spate
DRUMUL APELOR, 17 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375494_a_376823]
-
ce-am născut, urlă că băiatu’ nu seamănă cu el. De atunci se-mbată foarte des și, când vine acasă, din curvă nu mă scoate. Că, cine e tatăl? Când i-am spus prima dată: tu, mă, tu! m-a pocnit. Începe să plângă încet: - Uite-așa mă chinuiește! Îmi cere mâncare și când mănâncă, mă întreabă: cu cine zici că l-ai făcut? Eu tac. Și dacă-i răspund și dacă tac, el tot mă pocnește. Crede că mă țin
CAP. 8 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375498_a_376827]
-
mă, tu! m-a pocnit. Începe să plângă încet: - Uite-așa mă chinuiește! Îmi cere mâncare și când mănâncă, mă întreabă: cu cine zici că l-ai făcut? Eu tac. Și dacă-i răspund și dacă tac, el tot mă pocnește. Crede că mă țin cu nașu’, că mi-a luat apărarea și l-a certat. După ce s-a certat cu el, mai rău m-a bătut. Nu mai pot să-l suport, tanti! Gata, m-am săturat! - De ce nu-l
CAP. 8 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375498_a_376827]
-
a certat. După ce s-a certat cu el, mai rău m-a bătut. Nu mai pot să-l suport, tanti! Gata, m-am săturat! - De ce nu-l bați tu pe el? sări Irina. Cu sucitorul, mă! Atunci când e beat, îl pocnești pe la spate și-l bați, până s-o ruga de tine să nu mai dai. - Nu pot, doamna Irina! E puternic și dacă o să dau în el, o să mă omoare în bătaie. Vă rog, tanti, sunt sigură că acum mă
CAP. 8 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375498_a_376827]
-
lovituri. - Doamna Irina, sunt medic, am avut multe cazuri. Lovitura la cerebel omoară pe oricine, treaz sau beat. - Oi fi mata medic, dar eu îl cunosc pe Ghiță. Are capul tare. Și cum sunt pornită pe bărbați, abia aștept să pocnesc unul. Tanti, unde ai un făcăleț, sucitor, ceva tare? - Ești nebună? Vrei să mă bagi în bucluc? Dacă se-ntâmplă la mine-n casă, voi fugiți și eu... - Unde ai o frânghie,tanti, sări și Violeta. Cum sunt și eu
CAP. 8 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375498_a_376827]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > OGLINDA Autor: Lilioara Macovei Publicat în: Ediția nr. 1432 din 02 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului copil timid amuțit de nedumeriri sprijină fereastra verde de frunză așteptând revărsat de zori te privești în oglinda pocnită de timp și îngerul de-acolo te vrea prins în zâmbet dar chipul bătrân și plin de griji își strânge în pumni lacrimile aproape uscate de dor i-a disparut iubirea și oglinda a distorsionat copilul îndurerându-l pe bătrân
OGLINDA de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371935_a_373264]