8,496 matches
-
Cehov!” (fratele lui, Alexei, a propos de aventura lui din Ceylon; p.129); Mă plictisesc ca un nisetru!” (p.216); La Ialta dorm pînă și bacilii!” (p.221); ” M-am Îngrășat ca un impresar!”(...); „Mi-e ciudă pe șobolanul de sub podeaua scenei pe care joci!” (p.239). Am terminat cartea lui George Banu Livada de vișini, teatrul nostru. CÎtă densitate de idei & imagini În aceste 140 de pagini! Nu cred că, de acum Încolo, cineva va putea monta Livada de vișini
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
spre bucătărie. Când am ajuns la vreun metru de ușa dormitorului am constatat că era închisă. Ah, ce obicei tâmpit aveam! Cine naiba mă pusese să o închid? M-am apropiat și am răsuflat ușurat. Spațiul dintre marginea ușii și podea era suficient de mare ca să trec fără probleme. Trăiască nea Săndel, meșterul care rindeluise muchia de jos, după ce-mi pusese parchetul! Ochiul critic al lui Adrian observase că luase cam mult din ușă și la iarnă o să cam tragă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
pentru o siestă lejeră. Cum mă plimbam eu ca vodă prin lobodă, clic-clac, aud zgomotul yalei. M-am blocat un pic, recunosc. Mi-am revenit destul de rapid și am luat-o la goană spre marginea mesei, aruncându-mă imediat pe podea și după aceea făcând o cursă nebună până sub frigider. În timpul ăsta, ce să vezi? Madam Cateluța intră cu un malac corpolent și brunet. Ce naiba căuta acum aici cu ăsta? Abia în secunda următoare m-am dumirit că nu era
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
terminat, spre rușinea mea, liceul seral, domnul meu. Dar teatru ai mai jucat, nu? În multe piese am jucat. Am fost și sufler. Am răspuns și răspund și de recuzită. Eu confecționez printre altele, și afișele. Vezi deschizătura aceea din podeaua scenei? Peacolo își scotea suflerul pe vremuri, capul și sufla la spectacole. Azi nici deschizătura aceea nu și mai are rostul. Nu-i mai nici teatrul ce-a fost. S-a pervertit. Și dacă nu va mai fi teatrul ceea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
eu urmărit sau nu? - rostesc întrebarea aiurea și într-o clipită simt părere de rău, cum era de așteptat. Sincer, nu... De ce să fii urmărit? De cine să fii urmărit? - pare că se fâstâcește destul de fals Valy. Coboară privirile în podele și dă imediat senzația că vrea să corecteze ceva: Dar nu se pune astfel întrebarea. Precis? Juri? Jur. Bate palma. Nu mă dau înapoi, mai ales când la curtea Principelui avem undă verde oricând. Ce Principe? Numai un Principe al
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ușă, iar eu îi urmăream cu gura căscată, privirea și gestul cu mâna, ca și cum acel departe ar fi chiar acolo. Repede săream de pe genunchiul lui nenea Epa și mergeam spre ușă, adică spre acel departe, unde mă aștepta pridvorul cu podelele mirosind a leșie, extrem de curate tot timpul și colorate în galben. Acolo, în lipsa preșurilor, pantofiorii mei tropăiau, făceau mult zgomot, ceea ce mă distra la nebunie și mă făcea să accelerez tropăitul devenit vacarm, minute în șir spre disperarea mătușii, până
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
să vadă ce se poate întâmpla dacă-i merge gura fără rost, că doar n-avea nici urmă de valută în casă. Păi n-a dato-n bară în proxima noapte, dar nici n-a scăpat neîntors pe dos, cu podele cu tot... Dacă în ceea ce privește răbdarea de a nara ceea ce ți s-a întâmplat, n-ar trebui să țină de eventuale descinderi la domiciliu, ale cuiva, și de răvășirea inclusiv a podelei, ca să ți se găsească ceea ce nu ai sau ceea ce
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
dar nici n-a scăpat neîntors pe dos, cu podele cu tot... Dacă în ceea ce privește răbdarea de a nara ceea ce ți s-a întâmplat, n-ar trebui să țină de eventuale descinderi la domiciliu, ale cuiva, și de răvășirea inclusiv a podelei, ca să ți se găsească ceea ce nu ai sau ceea ce nici prin gând nu-ți trece să-ți cumperi sau să scrii. Ceea ce scrii depinde de fapt, numai de tine. Asta-i libertatea, domnule exadministrator, care te-ai speriat nevoie mare
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Dumitru, pentru că mie mi s-o părut că cântă fără motiv. De ce ar cânta cocoșul, când afară ninge de atâta vreme, fără semne de oprire... Așa că m-am liniștit, dar în acest timp am auzit o bătaie de copită în podeaua grajdului... Surul cerea de mâncare sau apă. Eu cred că Surul cela era câinele. Numai că potaia nu stă în grajd, ci în cușcă. Da’ mai știi? - l-a luat la vale moș Dumitru. Apoi află tu, Dumitre, că Surul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
lui Hliboceanu au căpătat un strop de lumină în plus și că în colțul gurii i-a apărut un zâmbet fugar... „Asta-i o părere doar. Vom vedea noi mâine dimineață...” Cu aceste gânduri, s-a aciuat în culcușul de pe podea. A ațipit pe dată... Pe la al doilea cântat al cocoșilor, a auzit ca prin vis mișcare în patul lui Hliboceanu. A sărit ca ars, să vadă ce-i. Rănitul tocmai încerca să se întoarcă pe o parte, dar nu-l
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
s-a răzgândit. S-a întors cu fața spre Hliboceanu fără să-l privască și a îngăimat cu glas pierdut: Poftă bună!... Mulțămesc, Măriuță! Mulțămesc pentru bunătăți, iar tu nu mai fi supărată. Drept răspuns, Măriuța a plecat privirea în podea și - cu mers împleticit - s-a întors, a deschis ușa și a ieșit fără să se uite înapoi... Liniștea s-a așternut ca un lințoliu, spartă arar de câte un zgomot produs în crâșmă sau în curte... Lui Hliboceanu îi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
de sub cearșaf, apoi, luându-și bicornul și periuța de dinți, ieși pe coridor. Afară, Îngrijitoarea Îl pocni absentă cu mopul peste botul lucios al cizmelor. Împăratul o ghilotină din ochi, imaginându-și cum capul strâns În bonetă se rostogolește pe podeaua udă, dar se lipi de zid când femeia Înălță către el o privire aspră. Drept, cu măreția autoimpusă a omului scund, care nu-și permite să irosească nici un milimetru din statură, Napoleon Bonaparte Își strecură mâna dreaptă Între reverele tunicii
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
adversarului, Înfigându-și degetele În plantațiile de pe obraji. De durere, Elvis hăuli o notă prelungă și falsă, azvârlindu-l pe Bonaparte direct Într-un coș cu rufe murdare. Bătaia generală Începu. Fără să mai piardă timpul, Proust Îl puse la podea pe James Brown, Încercând să-l țină acolo, Însă acesta se ridica iar și iar, ca un hopa-mitică. Platon Îl ținea În cravașă pe Abraham Lincoln, iar Aristotel căuta să-i dea la gioale, când Babe Ruth interveni decisiv cu
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
mare de imitatori pe care-i lăsase În urmă, geamurile zbârnâiră ușor. Când deschise gura - găsise o pedeapsă cumplită, dar dreaptă: să-l silească pe Elvis să asculte ultimul album al lui Ștefan Bănică Jr. -, câteva bubuituri Înfundate făcură ca podeaua să se clatine, și atunci, aproape simultan, ochii tuturor se Îndreptară spre marea pendulă. Limba sprințară a secundarului tocmai trecuse peste cea scurtă și leneșă a orarului, care stătea trântită la orizontală. Nici nu-și luase bine limba subțire rămas-bun
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
țâțâni, iar valul de chinezi, condus de Mao și de Confucius, se revărsă turbat spre băi. Ajuns În cameră, cu inima zbătându-i-se ca peștele-n minciog, Napoleon trânti ușa și se propti cu spinarea În ea. Un timp, podeaua și zidurile mai vibrară, ca și cum clădirea, după trezirea ocupanților, Încă ar fi sforăit Încetișor, apoi tremurul se potoli. Împăratul Își recăpătase Însă Întreaga energie. În ciuda morții pe care-o traversa, se simțea mai viu ca niciodată. Ca la Arcole, când
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Împotriva noastră. — Spre etaj! N-avem Încotro! am strigat, avântându-mă spre scara rulantă, dar aceasta, simțindu-mi intențiile, a Început să coboare cu o viteză turbată. Situația devenise gravă. Gioconda se păruia cu un mop electric, tăvălindu-se pe podea cu degetele Încleștate În câlții șiroind de apă. Silvio și Isabella se retrăgeau din fața unui roboțel de jucărie care, rotind o drujbă deasupra capului, Își conjugase atacurile cu cele ale unei mașini de tuns iarba. Un aspirator masiv Își repezise
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
până când vânzătorul de electronice, cu o mișcare de expert În jiu-jitsu, a frânt membrul de plastic și l-a aruncat cât colo. Apoi, cu puterea disperării, Guido a săltat În brațe voluminosul sclav al curățeniei și l-a prăvălit la podea. — Veniți! Repede! a gâfâit omulețul, Încovoiat de efortul depus, deschizându-ne ușa care dădea spre casa scărilor. Am sucit gâtul mopului electric, iar cu coada lui am pocnit robotul, astfel Încât drujba a sărit cât colo, dându-ne timp suficient pentru
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
subțiri ca insulta și strălucitoare ca disprețul, recunoscută imediat ca aparținând celei mai periculoase contrabandiste de pakistanezi și brânză de vaci din Alpi, a avut efectul unei mănuși plesnite peste obrazul fin al legii. De Îndată ce și-au ridicat fundurile de pe podele, toți ștabii galonați prezenți acolo și-au strâns efectivele și, În fruntea lor, s-au năpustit În amonte, astfel Încât atunci când Fauvé a ieșit din tunel să savureze aerul rece al dimineții, s-a trezit față În față cu o armată
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
fiecare zi n-ar fi fost altceva decât o nouă venire pe lume. Gardienii și camerele de luat vederi lipseau cu desăvârșire. Nicăieri, În afara plăcuțelor cu Microsoft, nu era nici măcar un afiș cu „Nu atingeți! Pericol de electrocutare!“ sau „Atenție! Podea umedă“; evident că de plăcuțele cu „Exit“ nici nu putea fi vorba. Totuși, prizonieratul nu era apăsător. Deja nici nu mai simțeam tristețea faptului că, douăzeci și trei de ore din douăzeci și patru, ușa era Închisă, ci ne bucuram că, timp
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
au auzit zgomotul și Își Îndreaptă simultan lanternele spre noi. Încremenesc cu privirea spre scenă, atentă să nu mă dau de gol. Începe soloul de clarinet, iar pe urmă cel de oboi. Ceva clipocește dedesubt și mă descalț discret, pipăind podeaua cu vârfurile degetelor. E udă. Lanternele supraveghetorilor Încep din nou să se-agite și cei doi se Îndepărtează, astfel că sala rămâne cufundată În lumina difuză, gălbuie, a lămpilor de veghe. Privesc În jos. Pe podea, firele de apă subțiri
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
mă descalț discret, pipăind podeaua cu vârfurile degetelor. E udă. Lanternele supraveghetorilor Încep din nou să se-agite și cei doi se Îndepărtează, astfel că sala rămâne cufundată În lumina difuză, gălbuie, a lămpilor de veghe. Privesc În jos. Pe podea, firele de apă subțiri și tremurătoare se unesc Într-un pârâiaș. Mă uit la Édouard. Aidoma celorlalți, plânge. În sală, câțiva oameni au sărit În picioare și, asemenea mie, trag de câte cineva, Încercând să-l ridice, implorându-l, strigând
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
locului În care să moară. Când izbucnește valul viorilor, al cornurilor și al contrabasurilor, receptorul devine din ce În ce mai greu. Nu-l mai pot ține și-l las Încet În furcă. Parc-au trecut ore sau ani, dar au fost numai clipe. Podeaua e udă, apa care s-a scurs a format deja o băltoacă. Telefonul Începe să sune din nou, iar spinarea neagră-i tremură, ca și cum ar urla În somn, străpuns de-un coșmar. Din spatele celeilalte uși a camerei se aud pași
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
repede Încât să scape de urmărirea sticlei de Absolut care se pogora din Înalt, purtată de o mână care, ca să vezi!, era a mea. Muntele de carne a rămas o secundă În poziția briceag, apoi s-a scurs lent pe podea, Într-o baltă de alcool și de cioburi, stârnind un ușor cutremur În cartier. M-am Întors Încet către celălalt trimis al precambrianului, care, de spaimă, uitase să și pută. I-am făcut cu ochiul: — Vezi ce-nseamnă să nu
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
un prespapier, așteptând. Antiaeriana a interceptat-o În mijlocul flick-flackului care urma să se Încheie deasupra mea, ruinându-i astfel șansele la medalie. Orice juriu ar fi depunctat drastic aterizarea, căci respectiva a căzut pe-o parte, bufnind la contactul cu podeaua ca un sac plin cu soldăței de plumb. Concursul fiind gata, am revenit ferm la conducerea operațiunilor. — Fetelor, gata cu zbânțuiala! Strângeți jucăriile, luați-vă surioara la subsuoară și fuga la mămica! le-am spus celor două blonde Încă funcționale
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
prin dreptunghiurile decupate În pereți. Scârțâitul de lagăr neuns al arcușului se strecura printre trupurile scufundate În balansul molcom al alunecării, atârnate de bare ca niște calupuri de brânză puse la scurs. Sub ele, zeci de picioare se odihneau pe podea, așteptând ca posesorii să fabrice din ele diverse tipuri de mers. Vioristul s-a apropiat, proptindu-se În fața mea. — Iggy, am auzit o voce șoptită, printre smiorcăielile viorii. Am ridicat ochii, căscându-i imediat cât două ceșcuțe de cafea. Era
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]