1,145 matches
-
legături pendante în structura ce se formează. O dată cu creșterea conversiei descrește eficiența reticulării, dată de reacția care are loc la ambele legături duble. Chiar la conversie mică, are loc scăderea mobilității structurilor formate. În termenii evoluției structurii tridimensionale, în (co)polimerizarea reticulantă, reactivitatea legăturilor duble pendante este puternic afectată de corelările spațiale ducând la o creștere a probabilității de formare a ciclurilor de diferite mărimi și la o descreștere a reactivității legăturilor duble datorată efectelor sterice ale structurilor formate. O concentrație
(Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1450]
-
conversiei nu crește heterogenitatea sistemelor. Spațiile dintre particule sunt gradat umplute cu polimer nou format din monomer, prin participarea grupărilor vinilice periferice, în toate particulele existente și fluctuația densității începe să se uniformizeze (heterogenitatea se estompează). Rolul diluanților Deoarece în polimerizarea reticulantă monomerii acționează ca diluanți, factorii ce influențează separarea de faze și implicit structura polimeră formată depind foarte mult de cantitatea și calitatea diluanților. Există mai multe tipuri de medii inerte ( și/sau amestecurile lor) și anume: solvenți care solvă
(Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1450]
-
depind foarte mult de cantitatea și calitatea diluanților. Există mai multe tipuri de medii inerte ( și/sau amestecurile lor) și anume: solvenți care solvă catenele polimere, nesolvenți, polimeri liniari /40-41 /și amestecuri ale acestora. Introducerea unui diluant în sistemul de polimerizare duce la formarea de structuri permanent heterogene (care conțin pori după uscare). În scopul obținerii materialelor rigide care au porozitate, lichidul dispersat al amestecului de polimerizat trebuie să conțină nu numai monomeri ci și o cantitate de mediu diluant. Acest
(Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1450]
-
pori după uscare). În scopul obținerii materialelor rigide care au porozitate, lichidul dispersat al amestecului de polimerizat trebuie să conțină nu numai monomeri ci și o cantitate de mediu diluant. Acest mediu diluant, denumit “porogen” nu trebuie să reacționeze în timpul polimerizării ci trebuie să rămână în interiorul noilor perle formate, unde el este înconjurat de materialul polimerizat. După terminarea procesului de formare a rețelelor, porogenul este îndepărtat, locurile ocupate de acesta devenind “porii” structurilor respective. În multe cazuri, porogenul este un simplu
(Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1450]
-
formare a rețelelor, porogenul este îndepărtat, locurile ocupate de acesta devenind “porii” structurilor respective. În multe cazuri, porogenul este un simplu solvent organic sau un polimer solubil în amestecul de monomeri. Majoritatea metodelor de preparare a rețelelor macroporoase utilizează (co)polimerizarea reticulantă radicalică a catenelor, în scopul obținerii de materiale pentru sorbție sau separări cromatografice, pentru cataliză sau ca precursori pentru schimbătorii de ioni /42-52/. Termenul de macroporozitate este legat de obicei de porozitatea uscată care se caracterizează printr-o mică
(Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1450]
-
precursori pentru schimbătorii de ioni /42-52/. Termenul de macroporozitate este legat de obicei de porozitatea uscată care se caracterizează printr-o mică densitate a rețelei, datorată golurilor din matricea polimeră. Formarea perlelor cu structuri poroase Pentru înțelegerea formării porilor, în timpul polimerizării în suspensie, să ne imaginăm că fiecare picătură este un microreactor sferic, formă care este asigurată polimerului final, de agitare și de tensiunea interfacială. Ca rezultat al reticulării și a schimbărilor de solubilitate asociate creșterii lungimii lanțului, moleculele de polimer
(Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1450]
-
tensiunea interfacială. Ca rezultat al reticulării și a schimbărilor de solubilitate asociate creșterii lungimii lanțului, moleculele de polimer formate în interiorul acestui “microreactor” precipită în mediul (amestec porogen + monomeri) care le înconjoară. Această separare de faze are loc chiar la începutul polimerizării, ducând la formarea de entități microscopice globulare care încep să crească și care nu sînt coalescente din cauza reticulării. Eventual, ele vin în contact una cu alta și se asociază formând ciorchini alcătuiți din globule interconectate și spații goale (pori). În
(Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1450]
-
goale (pori). În esență, fiecare microreactor (picătură) se transformă într-o perlă macroporoasă în care procentul de volum liber se corelează bine cu procentul de porogen utilizat /53/. Formarea structurii macroporoase este determinată exclusiv de comportarea catenelor reticulate prin (co)polimerizare iar procesele care au loc pot fi descrise astfel: nucleii formați inițial se leagă împreună prin catenele care conțin foarte puține molecule de reticulant. Acest domeniu de joasă reticulare este foarte umflat în amestecul diluent monomer. La uscare această structură
(Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1450]
-
joasă reticulare este foarte umflat în amestecul diluent monomer. La uscare această structură nu colapsează total și formarea porilor corespunde spațiilor dintre particule. Schimbarea calității termodinamice a diluentului reflectă un grad diferit de asociere a nucleilor /54/. Caracterul neomogen al polimerizării reticulante nu este o condiție suficientă pentru formarea celor două faze ale structurii (faza a doua este sau diluantul sau golurile de după uscare). De aceea este important mecanismul de separare a fazelor /55-58/, care apare aproape de limita stabilității termodinamice când
(Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1450]
-
de ciclizare, schimbând densitatea de reticulare; rețeaua are o distribuție întâmplătoare a reticulărilor. S-a constatat că deosebirile dintre caracteristicile probelor se datoresc solubilităților diferite ale polimerilor ce se formează în mediile inerte utilizate. În prezența amestecurilor de medii inerte polimerizarea reticulantă are un mecanism complex datorat separării de faze și a aglomerărilor microsferelor. Formarea particulelor submicroscopice depinde de calitatea termodinamică a amestecului de reacție (δ), determinând o ordonare diferită a edificiului structural. Cantitatea și calitatea mediului inert influențează caracteristicile produșilor
(Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1450]
-
gradului de reticulare al rețelei, dar modifică mecanismul formării structurii poroase. Condițiile de solvatare ce apar în sistem pe parcursul reticulării depind de interacțiile solvent polimer. Evoluția formării structurilor reticulate prin mecanism radicalic este prezentată schematic în figura 6a. Particularitățile (co)polimerizării reticulante datorate existenței monomerilor nesaturați care participă la reacția de propagare, ciclizare și reticulare, determină formarea microgelurilor. Microgelurile ce se formează se leagă între ele prin participarea grupelor vinilice periferice, mărind macroradicalul existent în faza lichidă. Utilizarea concentrațiilor ridicate de
(Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1450]
-
crescător poate ataca o grupare vinilică periferică de pe aceeași particulă. Utilizarea mediilor inerte în scopul obținerii structurilor permanent poroase produce câteva efecte asupra mecanismelor de formare a reticulaților: viteza de reacție scade, numărul ciclizărilor crește, conformația catenelor se schimbă, în timpul polimerizării polimerul se umflă mai mult sau mai puțin în diluant și se modifică semnificativ echilibrele din sistem. Caracterul neomogen al (co)polimerizării reticulante nu este o condiție suficientă pentru apariția porozității permanente. Utilizarea mediilor porogene provoacă o diluție înaintată a
(Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1450]
-
asupra mecanismelor de formare a reticulaților: viteza de reacție scade, numărul ciclizărilor crește, conformația catenelor se schimbă, în timpul polimerizării polimerul se umflă mai mult sau mai puțin în diluant și se modifică semnificativ echilibrele din sistem. Caracterul neomogen al (co)polimerizării reticulante nu este o condiție suficientă pentru apariția porozității permanente. Utilizarea mediilor porogene provoacă o diluție înaintată a sistemului, determinând schimbări în echilibrul de umflare pe parcursul reacției de reticulare. Când lichidul din sistem este în echilibrul cu rețeaua umflată, apare
(Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1450]
-
este în echilibrul cu rețeaua umflată, apare fenomenul de separare de faze. Schema model pentru formarea structurilor tridimensionale macroporoase prezentată în figura 6 prezintă care etapele au loc în Figura 6. Schema model pentru formarea structurilor tridimensionale macroporoase procesul de polimerizare în suspensie: fiecare particulă, (“microreactor”), este compusă din soluția monomerilor, inițiator și diluant (I). Ea este suspendată în faza apoasă ce conține stabilizatorul de suspensie. Reacția de polimerizare duce la formarea moleculelor de copolimer bogate în componenta bisnesaturată, copolimer care
(Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1450]
-
în Figura 6. Schema model pentru formarea structurilor tridimensionale macroporoase procesul de polimerizare în suspensie: fiecare particulă, (“microreactor”), este compusă din soluția monomerilor, inițiator și diluant (I). Ea este suspendată în faza apoasă ce conține stabilizatorul de suspensie. Reacția de polimerizare duce la formarea moleculelor de copolimer bogate în componenta bisnesaturată, copolimer care încă mai conține un număr mare de legături duble nereacționate. Reacțiile de propagare, ciclizare și reticulare (figura 6 a), duc la formarea: -nucleilor primari slab reticulați intermolecular (din cauza
(Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1450]
-
loc macrogelifierea, și formarea aglomeratelor de microsfere (IV) Primul stadiu în formarea structurilor poroase este producerea și aglomerarea microsferelor înalt reticulate. Al doilea stadiu este legarea și fixarea microsferelor și aglomeratelor lor. Acest lucru se realizează odată cu avansarea reacției de polimerizare reticulantă, când are loc formarea de noi nuclei, care pe seama consumării monomerilor leagă structurile existente în sistem (V). Mediul inert se află în spațiile dintre microsfere și aglomeratele lor. Locurile ocupate de mediul inert care după îndepărtare devin porii rețelei
(Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1450]
-
îndepărtare devin porii rețelei, determină proprietățile structurii macroporoase ( forma, distribuția și mărimea porilor). Importanța calității termodinamice și cantității mediului inert în formarea morfologiei porilor se datorește momentului în care are loc separarea de faze . In funcție de stadiul reacției de (co)polimerizare , separarea de faze poate avea loc în trei momente ale reacției: 1) Înaintea punctului de gel, când se obțin structuri macrogranulare, inferioare calitativ deoarece: a)faza de polimer este minoritară sau b)conține picături mari când faza diluantului este minoritară
(Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1450]
-
suprafețelor specifice. 3) Momentul cel mai potrivit pentru începerea separării de faze este punctul de gel, când structura dispersă este fixată prin formarea noilor reticulări. În rezumat, se poate spune că mecanismul formării structurilor poroase datorat: naturii neomogene a (co)polimerizării reticulante precum și procesului de separare a fazelor (determinat de termodinamica sistemului) se desfă șoară conform schemei model din figura 6 /61/. Avantajele metodei Deoarece de cele mai multe ori, perlele utilizate în scopuri preparatorii sau separatorii, au structură (înalt)reticulată, ele se
(Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1450]
-
sînt locurile (spațiile) umplute cu solvent. Această umflare limitată are loc la polimerii slab reticulați sau la gelurile macroporoase, produse ușor de deformat la presiune, ceea ce , în general împiedică utilizarea lor sub formă de perle, de exemplu pentru cromatografia lichidă. Polimerizarea în suspensie este tehnica cea mai utilizată pentru prepararea perlelor macroporoase. În acest fel se înlătură dezavantajele enumerate mai sus, aria de aplicare a perlelor macroporoase fiind considerabil mărită. Structura lor internă constă în numeroase cavități interconectate (pori) de diferite
(Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1450]
-
acestor perle are loc în prezența unui porogen, care este o substanță inertă față de monomeri și care rămâne înglobat de polimer în interiorul perlelor. În final, porogenul este îndepărtat în scopul de a creea porii granulei /62, 63/. Experimentări numeroase privind polimerizarea în suspensie /64-68/, au scos în evidență avantajele de ordin tehnicoeconomic pe care le menționăm mai jos: preț de cost scăzut în comparație cu marea varietate de proprietăți ale particulelor; excelent transfer de căldură și de vehiculare a materialelor care există pe parcursul
(Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1450]
-
vehiculare a materialelor care există pe parcursul transformării monomerilor în polimeri ; posibilitate ușoară de control a mărimii perlelor; ușurința cu care pot fi utilizate și separate perlele rezultate în urma proceselor de sinteză; un număr scăzut de componente utilizate în sistemul de polimerizare (comparativ cu tehnica emulsiei). purificarea produsului final se realizează prin procedee simple (spălare, antrenare cu vapori, ținînd cont de factorii de difuzie, solubilitate și transport specifice fiecărui produs); stocarea poate fi realizată în silozuri sau tancuri de depozitare și va
(Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1450]
-
interes în special în ingineria biomedicală și farmaceutică. Aceste perle sunt utilizate ca sorbenți în tipuri variate de cromatografie, în hemoperfuzie, pentru eliberarea controlată a produselor farmaceutice, pentru imobilizarea enzimelor, pentru encapsularea celulelor mamare, sau ca reactivi imunogeni. Amestecul de polimerizare trebuie adaptat în funcție de proprietățile cerute ale perlelor, în special pentru realizarea sfericității, mărimii și porozității. De exemplu, pentru separarea moleculelor mici sau a oligomerilor, se utilizează perle cu pori mici și cu o distribuție foarte îngustă a porilor: pentru separarea
(Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1450]
-
de generatori de cristal care actionează asupra bacteriilor pe care le fărâmițează prin ruperea membranei și liza celulară sau prin fenomenul de cavitație (în mediu lichid apar bule gazoase punându-se în libertate H2O, apa oxigenată, cu inițierea fenomenului de polimerizare și hidroliză). Dezinfectia prin mijloace chimice: Reprezintă metoda principală de prevenire a infecțiilor nosocomiale, IN (conform Ord. MSP 916/2006, IN este infecția dobândită în unități sanitare de stat sau private, care este recunoscută clinic și/sau microbiologic și pentru
Nursing general : note de curs by Solange Tamara Roşu, Mihaela Carmen Fermeşanu () [Corola-publishinghouse/Science/91817_a_93197]
-
ales în Franța. Sursa ei naturală sunt bovinele, ovinele, caprinele și altele. Se estimează că în 10% din cazuri poate afecta cordul. Coxiella burnetii nu crește pe un anume mediu de cultură. Diagnosticul se stabilește prin serologie sau reacția de polimerizare în lanț (Polymerase Chain Reaction). Terapia antibiotică recomandată este reprezentată de Doxiciclina în combinație cu Rifampicina. ENTEROCOCCI Enterococcus fecalis este cel mai frecvent patogen din acest grup, locul de origine este reprezentat de tractul gastrointestinal. Rezistența acestor organisme la antibiotice
Tratat de chirurgie vol. VII by BRÎNDUŞA ŢILEA, HORAŢIU SUCIU, IOAN ŢILEA () [Corola-publishinghouse/Science/92079_a_92574]
-
patogeni nu cresc și sunt dificil de cultivat pe mediile de cultură. Tabelul 17.7 oferă o listă cu patogeni dificil de identificat și tehnicile pentru detectarea acestora. Agenții patogeni ar trebui să fie identificați sau cultivați prin reacția de polimerizare în lanț (PCR) din proba recoltată, de exemplu, valve sau emboli, în special dacă hemoculturile rămân negative, pentru a indica terapia antibiotică adecvată, în special după intervenții chirurgicale. Această tehnică poate, de asemenea, identifica patogenii specifici greu de detectat și
Tratat de chirurgie vol. VII by BRÎNDUŞA ŢILEA, HORAŢIU SUCIU, IOAN ŢILEA () [Corola-publishinghouse/Science/92079_a_92574]