976 matches
-
1927 genotipul ĂĂ se asociază cu creșterea riscului CHC, cel mai mare risc fiind conferit de homozigotismul haplotipului C-A [105]. Într-o metaanaliză se constată că pacienții care prezintă alela C ÎL-10-592*C au o creștere a riscului, în timp ce polimorfismul ÎL-10-1082G/A nu se asociază cu riscul [106]. Polimorfismul ÎL-12 și haplotipul ÎL-12A nu se asociază cu prezența infecției VHB și riscul de dezvoltare a CHC [107]. Polimorfismul interleukinei 16 rs11556218, alela G se asociază cu o susceptibilitate crescută pentru
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92130_a_92625]
-
cel mai mare risc fiind conferit de homozigotismul haplotipului C-A [105]. Într-o metaanaliză se constată că pacienții care prezintă alela C ÎL-10-592*C au o creștere a riscului, în timp ce polimorfismul ÎL-10-1082G/A nu se asociază cu riscul [106]. Polimorfismul ÎL-12 și haplotipul ÎL-12A nu se asociază cu prezența infecției VHB și riscul de dezvoltare a CHC [107]. Polimorfismul interleukinei 16 rs11556218, alela G se asociază cu o susceptibilitate crescută pentru CHC, la subiecții cu infecție VHB [108]. Studiul polimorfismelor
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92130_a_92625]
-
care prezintă alela C ÎL-10-592*C au o creștere a riscului, în timp ce polimorfismul ÎL-10-1082G/A nu se asociază cu riscul [106]. Polimorfismul ÎL-12 și haplotipul ÎL-12A nu se asociază cu prezența infecției VHB și riscul de dezvoltare a CHC [107]. Polimorfismul interleukinei 16 rs11556218, alela G se asociază cu o susceptibilitate crescută pentru CHC, la subiecții cu infecție VHB [108]. Studiul polimorfismelor regiunii promotoare ale genei ÎL-18 evidențiază că alelele -148C,+8925G și +13925C, ca și haplotipul 3 (TCGC) se asociază
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92130_a_92625]
-
Polimorfismul ÎL-12 și haplotipul ÎL-12A nu se asociază cu prezența infecției VHB și riscul de dezvoltare a CHC [107]. Polimorfismul interleukinei 16 rs11556218, alela G se asociază cu o susceptibilitate crescută pentru CHC, la subiecții cu infecție VHB [108]. Studiul polimorfismelor regiunii promotoare ale genei ÎL-18 evidențiază că alelele -148C,+8925G și +13925C, ca și haplotipul 3 (TCGC) se asociază cu creșterea riscului CHC la populația cu infecție VHB [109]. În cadrul polimorfismului receptorului ÎL-23 (ÎL-23R) sunt prezente două variante: ÎL-23R rs
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92130_a_92625]
-
pentru CHC, la subiecții cu infecție VHB [108]. Studiul polimorfismelor regiunii promotoare ale genei ÎL-18 evidențiază că alelele -148C,+8925G și +13925C, ca și haplotipul 3 (TCGC) se asociază cu creșterea riscului CHC la populația cu infecție VHB [109]. În cadrul polimorfismului receptorului ÎL-23 (ÎL-23R) sunt prezente două variante: ÎL-23R rs 6682925 (CC vs TȚ/TC) și ÎL-23R rs 1884444 (GG vs TȚ/TG) care cresc riscul de CHC în modelul genetic recesiv [110]. Factorul de necroza tumorala alfa (TNFα) Este o
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92130_a_92625]
-
alfa (TNFα) Este o citotoxina produsă de numeroase tipuri celulare: macrofage, neutrofile, fibroblaști, keratinocite, celule NK, celule Ț și B și diferite tipuri de celule tumorale, având o acțiune pleiotropă, proinflamatoare și influențând creșterea, diferențierea și supraviețuirea celulară [111, 112]. Polimorfismele mononucleotidice TNFα se situează în regiunea promotoare a genei, fiind descrise mai multe variante genetice. Subiecții cu polimorfismul TNFα -308G/A, genotipurile ĂĂ/AG au o creștere a susceptibilității pentru CHC la subiecții asiatici, dar nu și la caucazieni, același
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92130_a_92625]
-
și B și diferite tipuri de celule tumorale, având o acțiune pleiotropă, proinflamatoare și influențând creșterea, diferențierea și supraviețuirea celulară [111, 112]. Polimorfismele mononucleotidice TNFα se situează în regiunea promotoare a genei, fiind descrise mai multe variante genetice. Subiecții cu polimorfismul TNFα -308G/A, genotipurile ĂĂ/AG au o creștere a susceptibilității pentru CHC la subiecții asiatici, dar nu și la caucazieni, același efect fiind evidențiat și pentru polimorfismele TNFα -238G/A și TNFα -863 C/A dar nu și pentru
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92130_a_92625]
-
regiunea promotoare a genei, fiind descrise mai multe variante genetice. Subiecții cu polimorfismul TNFα -308G/A, genotipurile ĂĂ/AG au o creștere a susceptibilității pentru CHC la subiecții asiatici, dar nu și la caucazieni, același efect fiind evidențiat și pentru polimorfismele TNFα -238G/A și TNFα -863 C/A dar nu și pentru polimorfismul TNFα -857C/Ț și TNFα -1031T/ C [113]. S-a sugerat că polimorfismul TNFα -308GG se asociază cu o reducere a riscului [114, 115]. Adipocitokinele Adiponectina Are
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92130_a_92625]
-
TNFα -308G/A, genotipurile ĂĂ/AG au o creștere a susceptibilității pentru CHC la subiecții asiatici, dar nu și la caucazieni, același efect fiind evidențiat și pentru polimorfismele TNFα -238G/A și TNFα -863 C/A dar nu și pentru polimorfismul TNFα -857C/Ț și TNFα -1031T/ C [113]. S-a sugerat că polimorfismul TNFα -308GG se asociază cu o reducere a riscului [114, 115]. Adipocitokinele Adiponectina Are un efect de protecție antitumorală, iar scăderea nivelului sau ar contribui la creșterea
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92130_a_92625]
-
la subiecții asiatici, dar nu și la caucazieni, același efect fiind evidențiat și pentru polimorfismele TNFα -238G/A și TNFα -863 C/A dar nu și pentru polimorfismul TNFα -857C/Ț și TNFα -1031T/ C [113]. S-a sugerat că polimorfismul TNFα -308GG se asociază cu o reducere a riscului [114, 115]. Adipocitokinele Adiponectina Are un efect de protecție antitumorală, iar scăderea nivelului sau ar contribui la creșterea riscului de CHC la obezi și diabetici [116]. Studiul a cinci SNP ale
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92130_a_92625]
-
reducere a riscului [114, 115]. Adipocitokinele Adiponectina Are un efect de protecție antitumorală, iar scăderea nivelului sau ar contribui la creșterea riscului de CHC la obezi și diabetici [116]. Studiul a cinci SNP ale genei adiponectinei a evidențiat faptul că polimorfismul rs 150129 (+276 G→Ț) se corelează cu riscul de CHC. În model aditiv genotipurile GT și GG cresc riscul de CHC (OR 2,82, respectiv 4,52), față de genotipul TȚ, iar în model dominant, riscul pentru GT + GG vs
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92130_a_92625]
-
79 [117]. Leptina Receptorii leptinei sunt exprimați în diferite țesuturi, iar în CHC au expresie înaltă, corelânduse cu densitatea microvascularizației în țesutul tumoral și având semnificație prognostica. Studiul a trei SNP la nivelul genei receptorului leptinei (LEPR) a evidențiat că polimorfismele Lys 109Arg și Gln 223 Arg se asociază cu o susceptibilitatea crescută la dezvoltarea CHC la pacienții cu infecție cronică virală B. Haplotipurile 109Lys-656Lys-223Arg și 109Arg-656Asn-223Arg au risc crescut pentru CHC, în timp ce haplotipurile 109Lys-656Lys223Gln și 109Lys-656Asn-223Gln au efect protector [118
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92130_a_92625]
-
Lys 109Arg și Gln 223 Arg se asociază cu o susceptibilitatea crescută la dezvoltarea CHC la pacienții cu infecție cronică virală B. Haplotipurile 109Lys-656Lys-223Arg și 109Arg-656Asn-223Arg au risc crescut pentru CHC, în timp ce haplotipurile 109Lys-656Lys223Gln și 109Lys-656Asn-223Gln au efect protector [118]. POLIMORFISMUL METALOPROTEINAZELOR MATRICEALE (MMP) Sub termenul de MMP se desemnează un grup de enzime proteolitice, care au rol în remodelarea matricei extracelulare (MEC) și prin această în proliferarea, diferențierea, migrarea și invazia celulară în cancer [119]. Cercetări de imunohistochimie au evidențiat
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92130_a_92625]
-
un risc mai scăzut față de CHC, față de genotipurile sălbatice. Purtătorii genotipului MMP14 + 7096TC/CC au mai frecvent prezenta anti-VHC și substrat cirotic. Pe baza celor șase SNP s-au construit haplotipuri și diplotipuri care au susceptibilitate diferită față de CHC [122]. Polimorfismele MMP2 C-1306T și MMP9 C-1562T au fost investigate nu numai în relație cu riscul de CHC, dar și de recurenta după transplantul hepatic. Pentru varianta heterozigota a SNP MMP-2 C-1306T s-a evidențiat o reducere a riscului de recurenta cu
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92130_a_92625]
-
riscul de CHC, dar și de recurenta după transplantul hepatic. Pentru varianta heterozigota a SNP MMP-2 C-1306T s-a evidențiat o reducere a riscului de recurenta cu 58% și un timp liber până la recurenta mai lung față de homozigoții CC, în timp ce polimorfismul MMP-9 nu are valoare predictiva [123]. POLIMORFISMUL CICLOOXIGENAZEI 2 (COX-2) Ciclooxigenazele au un rol esențial în sinteză prostaglandinelor, o atenție deosebită acordânduse COX-2, forma inductibilă a ciclooxigenazelor, care prin produșii pe care ii generează intervine în multiple procese biologice, inclusiv
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92130_a_92625]
-
după transplantul hepatic. Pentru varianta heterozigota a SNP MMP-2 C-1306T s-a evidențiat o reducere a riscului de recurenta cu 58% și un timp liber până la recurenta mai lung față de homozigoții CC, în timp ce polimorfismul MMP-9 nu are valoare predictiva [123]. POLIMORFISMUL CICLOOXIGENAZEI 2 (COX-2) Ciclooxigenazele au un rol esențial în sinteză prostaglandinelor, o atenție deosebită acordânduse COX-2, forma inductibilă a ciclooxigenazelor, care prin produșii pe care ii generează intervine în multiple procese biologice, inclusiv în cele implicate în carcinogeneza: supresia răspunsului
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92130_a_92625]
-
celulară, angiogeneza, metastazare [124]. Genă COX-2 este situată pe cromozomul 1q25.-25.3 și prezintă mai multe SNP, care influențează funcția sau expresia genei și în acest fel pot avea rol în predispoziția pentru diferite afecțiuni, inclusiv CHC. Prin studiul polimorfismelor funcționale -1195A>G, -765G>C și +8473T>C ale genei COX-2 s-a evidențiat că prezența genotipului COX-2 -765CC, care determină o reducere cu 30% a activității promotorului COX-2 este mai scăzută la pacienții cu CHC față de lotul de control
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92130_a_92625]
-
SNP, care sunt localizate la nivelul regiunii promotoare, exonilor, joncționilor exon-intron și regiunii 3’-UTR. S-a evidențiat o asociere semnificativă cu CHC pentru 6 SNP-uri situate în regiunea promotoare a genei, la nivelul intronului 1 și 2. Analizând polimorfismele regiunii promotoare, în pozițiile -330; -401 și -692 s-a constatat că genotipul CG în poziția 692 se asociază cu o creștere a nivelului seric al AFP și cu un risc crescut de dezvoltare a CHC [126]. CELULELE CIRCULANTE CELULELE
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92130_a_92625]
-
Mutația oncogenelor și genelor supresoare. S-a evidențiat că ADN-ul circulant liber poartă modificări genomice ale ADN-ului tumoral. Sutn prezente mutații ale genei supresoare tumorale TP53 în ariile geografice cu CHC în legătură cu expunerea la aflatoxină [155] și diferite polimorfisme mononucleotidice, care au valoare predictiva pentru recurenta tumorala după transplantul hepatic. Modificarea microsateliților (MI). Prezenta microsateliților se datoreaza defectului genelor de reparare ale ADN și îmbracă două forme: pierderea heterozigozității (LOH) și instabilitatea microsateliților (MI). În CHC s-a evidențiat
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92130_a_92625]
-
anaplazice și glioblastoame. Creșterea progresivă a astrocitoamelor fibrilare poate fi observată și fără creșterea nivelului de anaplazie [2]. Astrocitom de grad mic. Împărțirea glioamelor difuze în funcție de gradul de malignitate este importantă în selectarea tratamentului și în prognostic. Criteriile includ prezența polimorfismului nuclear și celular, proliferarea endoteliului vascular, a mitozelor și a focarelor de necroză. În ciuda structurii histologice benigne, toate astrocitoamele infiltrative au un prognostic prost. Focare de degenerare chistică pot fi întâlnite în tumoră, în timp ce focarele de necroză nu sunt întâlnite
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Horia Pleș, Marcel A. Anghelescu () [Corola-publishinghouse/Science/92120_a_92615]
-
tulburărilor primare ale metabolismului lipidelor în organism. Se știe că acest metabolism este influențat de activitatea PPAR?. Un coactivator al acestor factori de transcriere a enzimelor implicate în metabolismul lipidic este proteina denumită PGC-1 (Peroxisome-proliferator-activated receptor ? coactivator 1). Un polimorfism al acestei proteine a fost identificat la pacienții cu T2DM (6). Persoanele supraponderale cu istoric familial de T2DM au o expresie scăzută a PGC-1, chiar atunci când toleranța la glucoză este încă normală (18). Taylor (36) comentează că, întrucât PGC-1 este
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92249_a_92744]
-
evoluate, lipsei unui tratament eficient, recurențelor precoce și incapacității biomarkerilor uzuali de a diagnostica leziunile precursoare ale CP și stadiile precoce ale acestei localizări [4]. Sunt în uz numeroși markeri genetici și serologici cu aplicabilitate în cancerul pancreatic (tabelul 120). POLIMORFISMELE GENETICE - MARKERI DE SUSCEPTIBILITATE Identificarea polimorfismelor mononucleotidice (single nucleotide poligmorphism - SNP) este o arie de cercetare în continuă expansiune, cu scopul de a stabili susceptibilitatea pentru un anumit tip de localizare a cancerului, evoluția sa sau răspunsul la tratament [5
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminiţa Leluţiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92187_a_92682]
-
precoce și incapacității biomarkerilor uzuali de a diagnostica leziunile precursoare ale CP și stadiile precoce ale acestei localizări [4]. Sunt în uz numeroși markeri genetici și serologici cu aplicabilitate în cancerul pancreatic (tabelul 120). POLIMORFISMELE GENETICE - MARKERI DE SUSCEPTIBILITATE Identificarea polimorfismelor mononucleotidice (single nucleotide poligmorphism - SNP) este o arie de cercetare în continuă expansiune, cu scopul de a stabili susceptibilitatea pentru un anumit tip de localizare a cancerului, evoluția sa sau răspunsul la tratament [5]. În mod cert, CP este rezultatul
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminiţa Leluţiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92187_a_92682]
-
stabili susceptibilitatea pentru un anumit tip de localizare a cancerului, evoluția sa sau răspunsul la tratament [5]. În mod cert, CP este rezultatul interacțiunii complexe dintre factorii genetici, epigenetici și factorii de mediu, un loc important revenind fumatului [6, 7]. POLIMORFISMUL ENZIMELOR DE FAZĂ I ȘI II Enzimele de fază I și II modulează acțiunea xenobioticelor printr-un proces de biotransformare, cele de fază I având rol în bioactivare, iar cele de fază II în detoxifierea/și eliminarea produșilor nocivi [8
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminiţa Leluţiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92187_a_92682]
-
xenobioticelor, rezultând producerea de substanțe cu rol carcinogen. Gena citrocromului CYP1A1 este localizată pe cromozomul 15q22-24 și codifică arilhidrocarbon hidroxilaza, care are rol în activarea unor carcinogeni derivați din tutun: hidrocarburi aromatice policiclice, nitrozamine, amine aromatice. S-au identificat patru polimorfisme CYP1A1:CYP1A1 m1, care constă în substituția T→C la nivelul regiunii 3’ necodante a genei CYP1A1;CYP1A1 m2, care rezultă din sustituția A→G la nivelul nucleotidului 4889, în exonul 7, cu polimorfismul Ile 462 Val;CYP1A1 m3, care
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminiţa Leluţiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92187_a_92682]