2,793 matches
-
Acum câteva luni am fost invitat la o cină alături de câțiva diplomați din ambasada Japoniei la București. Obișnuit cu familiaritatea smecheros-butucanoasa a multor demnitari români, m-am simțit elefant stingher în fața politeții de porțelan cu care am fost întâmpinat de japonezi. Până să apară amfitrionul, am discutat nimicuri cu diplomații mai tineri, care foloseau o română corectă gramatical dar cu sonorități de desen animat. Însă când a deschis gură seniorul, si gazdă
De ce s-a enervat Internetul românesc [Corola-blog/BlogPost/92933_a_94225]
-
ambasadori. Obiectivele pe care statele membre le au la ONU pot fi indeplinite doar prin cooperare, negociere și compromis constructiv, de aceea ambasadorii la New York trebuie să lucreze împreună și, chiar și atunci când pozițiile și interesele țărilor lor sunt divergente, politețea și respectul reciproc rămân ingrediente obligatorii. Importanța acestei abordări se verifică cel mai bine în cazul candidaturilor naționale la diferite poziții în structurile ONU, când alegerea se face prin vot. Intr-un astfel de proces, cel mai mic stat insular
Interviu cu Reprezentantul Permanent al României la ONU, E S Ambasador Dr Ion Jinga [Corola-blog/BlogPost/92985_a_94277]
-
fi spus, nu oricum, nu în orice limbaj și nu în orice moment. Aici, referirile trimit mai ales la ceea ce se referă la respectarea demnității celuilalt, chiar dacă nu ești de acord cu susținerile lui. Respectarea demnității celuilalt începe cu INSTITUȚIA POLITEȚII. Ea nu are nici o legătură cu cenzura. Dacă judecăm în logică aristotelică, politețea poate fi definită drept calea de mijloc între un deficit (mitocănia) și un exces (lingușeala). Ar fi forțat însă, să punem semnul de egalitate între POLITEȚE și
Franța, un prieten neglijat – C.F. POPESCU [Corola-blog/BlogPost/93048_a_94340]
-
Aici, referirile trimit mai ales la ceea ce se referă la respectarea demnității celuilalt, chiar dacă nu ești de acord cu susținerile lui. Respectarea demnității celuilalt începe cu INSTITUȚIA POLITEȚII. Ea nu are nici o legătură cu cenzura. Dacă judecăm în logică aristotelică, politețea poate fi definită drept calea de mijloc între un deficit (mitocănia) și un exces (lingușeala). Ar fi forțat însă, să punem semnul de egalitate între POLITEȚE și RESPECT. Politețea este doar un pact de neagresiune, care face posibilă conviețuirea calmă
Franța, un prieten neglijat – C.F. POPESCU [Corola-blog/BlogPost/93048_a_94340]
-
INSTITUȚIA POLITEȚII. Ea nu are nici o legătură cu cenzura. Dacă judecăm în logică aristotelică, politețea poate fi definită drept calea de mijloc între un deficit (mitocănia) și un exces (lingușeala). Ar fi forțat însă, să punem semnul de egalitate între POLITEȚE și RESPECT. Politețea este doar un pact de neagresiune, care face posibilă conviețuirea calmă în societate. Pentru a se edifica, respectul presupune întâi de toate, capacitatea de a admira. Culmea culmilor, domnilor actori politici! Orice ar fi stipulat CCR (în
Franța, un prieten neglijat – C.F. POPESCU [Corola-blog/BlogPost/93048_a_94340]
-
nu are nici o legătură cu cenzura. Dacă judecăm în logică aristotelică, politețea poate fi definită drept calea de mijloc între un deficit (mitocănia) și un exces (lingușeala). Ar fi forțat însă, să punem semnul de egalitate între POLITEȚE și RESPECT. Politețea este doar un pact de neagresiune, care face posibilă conviețuirea calmă în societate. Pentru a se edifica, respectul presupune întâi de toate, capacitatea de a admira. Culmea culmilor, domnilor actori politici! Orice ar fi stipulat CCR (în deficit de cunoaștere
Franța, un prieten neglijat – C.F. POPESCU [Corola-blog/BlogPost/93048_a_94340]
-
cu o metaforă plină de tâlcuri, ,,omul feeric’’. Ovidiu Ghidirmic glosează, finalmente: Acest concept nou îl introduce Petre Pandrea în filosofia morală. Ceea ce caracterizează ,,omul feeric’’ este bunătatea, magnanimitatea, farmecul (ce provine dintr-un excedent de vitalitate), munca, jertfa și politețea’’. ,,Omul feeric’’ este chiar Ovidiu Ghidirmic, din această carte și din toate celelalte 16, omul puternic: idealul moral la care Petre Pandrea ne invită să medităm. Disecând opera celor mai importanți creatori și, totodată, auto-modelându-se în perpetua confruntare cu tainele
Lansări editoriale la Târgul de Carte GAUDEAMUS – Craiova, OVIDIU GHIDIRMIC – La sfântul botez al Academiei Române * [Corola-blog/BlogPost/93432_a_94724]
-
din mila lor. - Stai acolo, mi‑a spus cu glas ridicat și m‑a împins ușor pe locul din spate al mașinii. Nu m‑a poftit să iau loc în față și nu mi‑a adresat nici măcar un salut de politețe. Drumul mi s‑a părut nesfârșit și mă simțeam stingheră și neliniștită. Ajunsă la comună, atent supravegheată de secretar, am dat jos, așa cum îi văzusem pe cei de la Șesu, tabloul cu Ceaușescu, care stătea la loc de cinste în biroul
BIETUL OM SUB VREMI CAP III PRIMARITA- O ALTFEL DE CARTE DESPRE CADEREA COMUNISMULUI de DORINA STOICA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383249_a_384578]
-
să azvârli o simplă privire ca să observi că schima purtată de el era cu mult mai rafinată decât a confraților săi. Teologul, chiar dacă Îi intuise neîncrederea, nu arătă nici un fel de adversitate, ci, dimpotrivă, Îi răspunse la salut cu o politețe accentuată. — Iar acesta este Iacopo Torriti, roman. Ultimul care ni s-a adăugat, geometru și arhitect. — Și matematician, se grăbi să adauge omul, ușor Înțepat. Dante Își aminti că auzise de el: era unul dintre asistenții marelui Arnolfo di Cambio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În mod deosebit. De această stâncă se zdrobește corăbioara Înțelegerii noastre, murmură Augustino. Înainte să vorbească, Dante așteptă, adâncit În gândurile sale. Planul trasat de interlocutorii săi era exact. Mai scrută o dată chipurile care Îl fixau. Dindărătul acelui zid de politețe, cineva Îi azvârlea o mănușă de provocare. Dar el era gata să o ridice. — Asasinul crede că va scăpa ascunzându-se În spatele acestei enigme bolnave. Dar Florența mi-a pus În mână spada justiției, iar eu nu o voi depune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
muze și de obișnuința cu glasul anticilor, percepea În mod limpede acea disonanță, ca zgomotul unei cascade din depărtare. — Oraș de tâlhari, repetă el plecând de la fereastră. În sfârșit, un slujbaș, Îmbrăcat În uniforma țipătoare a Artei, Îl chemă fără politețe și Îl conduse la etajul superior, deasupra galeriei ce acoperea spațiul vechii Piețe. Rectorul ședea Înapoia unui pupitru Înalt de scris, Înconjurată de alte pupitre mai mici, ocupate de o duzină de contabili care rânduiau În câteva mari volume actele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
unul din ceaune cu o măsură din sticlă. Dante Îl văzu schimbând câteva vorbe cu Însoțitorul său, iar apoi Îi ieși În Întâmpinare și avu impresia că solicitudinea acestuia urmărea mai cu seamă să Îl distragă de la acțiunea sa. Oricum, politețea lui Îi plăcu, după modul cum fusese tratat mai Înainte. Doi ochi cum nu se poate mai negri Îi străluceau cu vioiciune pe chipul zbârcit, cu toate că vârsta Îi cocârjase trupul. — Ce pot face pentru domnia ta, messer Durante? — Am nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ajunse din urmă, apucându-l de braț. — Acum, sensul văzutei forme Îmi este limpede. Cu siguranță, așa e. Quod erat demonstrandum. Continuă să strângă brațul omului, pe al cărui chip trecu o umbră de dezgust, În timp ce Încerca, fie și cu politețe, să se elibereze. Dar priorul Îl strânse și mai tare. — Este sufletul senzitiv, unde se Întipărește urma iubirii. De aceea rămâne chiar dacă femeia care a inițiat-o dispare. Așa cum și În somn rămâne amintirea respirației. De aceea putem iubi ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În viața mea mă aflasem și În situații mai convenabile. - Domnul profesor Adam este rugat să nu părăsească Încăperea până nu va fi recontactat de un membru al Centrului. Mulțumesc. Pentru puțin, am replicat În gând, iritat de excesul de politețe a crainicului, care se potrivea ca nuca-n perete cu Împrejurarea. Puțin-puțin, dar o idee mai mult decât nimic: mă aflam, așadar, Într-un loc căruia i se spunea Centrul. Bun. Și mai departe? Ce relevanță avea faptul că buncărului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mine cînd la el În clipa asta sînt cu totul de partea doamnei Oprișan cîtă distanță și cît refuz În căderea acestui oblon Între tine și celălalt și ea acolo neînțelegîndu-și greșeala și așteptînd Încă aplauzele măcar un zîmbet de politețe o apreciere cît de mică pentru vorba ei de duh ...doar e bărbat, ce pizda mă-sii! o fi gîndit ea acum În sinea ei) — E minunată, doamnă Oprișan, să trăiești! Și-ți mulțumim. Mă bucur că vă place. Eh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
fel de slujbași detracați ai puterii care aplaudă cu orice ocazie corupția și exterminarea și nu mai pot fi crezute nici atunci cînd rostesc adevărul Domnul D. Îl ascultă vag plictisit, din cînd În cînd soarbe din cafea, apoi din politețe intervine cu o Întrebare: — Ei, bine, dar nu Înțeleg unde vrei să ajungi? Algazi e vădit iritat de detașarea superioară a interlocutorului său. Bate ritmic cu arătătorul În masă și se silește să vorbească Încet, nereușind decît să-și accentueze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pe care preferam să nu le gîndesc? Eu nu aș fi Îndrăznit niciodată să mă exprim atît de ironic cu privire la sentimente care mie mi-ar fi total străine. — E chestie de vocație, dragul meu, hai să ne menținem În limitele politeții. Firește că acest sentiment s-a dovedit salutar de-a lungul istoriei exact prin perfidia cu care a creat supunerea „dacă te Însori cu una din alt sat sau din altă comunitate, te dezmoștenesc!“. În același timp se mobilizează toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
marmură, numele unui artist florentin din secolul trecut. Oare mă veți iubi voi umbre ale viitorului, ale căror ochi, ale căror mîini sînt pentru mine mai abstracte decît ecoul unei explozii solare? Voi nevăzîndu-mă niciodată, neștiindu-mi discreția pasului și politețea cu care Îmi primesc, zilnicele tratații de banalitate, voi cei ce nu-mi cunoașteți orgoliul de a saluta și de a mulțumi frumos, fronda Înfrîntului sub steagul ciuruit al unei nobleți donquijotești? Oare mă veți identifica atunci, cînd voi fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cu care ar putea începe. —OK, abia m-am angajat aici, acum câteva zile, am răspuns zâmbindu-i înapoi. Când se deschide atunci, asta, expoziția? Avea un accent londonez nordic și trata cuvintele ca și cum ar fi fost o galerie de politețuri deliberate și exagerate, ca și cum le-ar fi considerat prețioase. Poftim o invitație, i-am spus întinzându-i una. Abia dacă s-a uitat la ea, dar a îndoit-o și a băgat-o în buzunarul de la spate. Eram convinsă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
mai veche, acoperită de iederă. Dacă scrisorile lui Lee s-ar afla aici, ar fi bine păzite. Stephen Baldring mă aștepta. Ne știam din vedere, de când fusesem odată acolo să o vizitez pe Lee, și m-a întâmpinat cu o politețe de modă veche, îndrumându-mă spre clădirea unde Lee își avea studioul. La origine fusese un garaj dublu, dar cu mult timp înainte să se construiască ferestre imense în acoperiș și pe restul pereților. Casa lui Stephen se întindea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Acum te rog să-ți cauți un loc unde să te așezi. Cenaclul începe. - Bineînțeles, am spus eu, încercând să-mi găsesc din priviri un colț de unde să pot observa cât mai bine toată această adunare. Eram profund mișcat de politețea domnului acela ciudat și blestemam în sinea mea ușurința cu care putusem concepe sumedenia de gânduri răuvoitoare pe care le nutrisem la vederea sa. Încercând pe cât posibil să nu iau în seamă faptul că absolut toată lumea se uita numai și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
să te invit eu? Nu vreau să fiu nepoliticos. No, hai! Așază-te unde vrei, îi arătă el unul dintre sca unele înșirate de o parte și de alta a mesei de ședințe lipită de birou, las-o încolo de politețe! Mulțumesc, spuse Cristian așezându-se. Pop ieși de după birou și se așeză și el la masă, față în față cu invitatul său. Își sprijini mâinile lui mari de tăblia mesei și îl privi pe Cristi în ochi. Ia spune, bei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
puse deoparte. Se întoarse spre cei doi și inspiră adânc: No, bine ați veni! spuse el dintr-o dată. Oarecum luat prin surprindere, Cristian o privi stingherit pe Ileana. Într-adevăr, intraseră în casă fără să-l salute pe proprietar. Lasă politețurile, Moș Calistrat, spuse ea, făcându-i inspectorului semn să stea liniștit, am venit așa cum am hotărât ieri. După cum vezi, e întreg, întreguț. Acum ești mulțumit? Mai ai ceva de zis? Iarăși conversația dintre cei doi nu avea nici o noimă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe loc, din moment ce nu primea parola. Nu o făcuse numai pentru că știa cât de neglijenți sunt clienții lui musulmani și, cât de puțină importanță dau ei regulilor. Probabil că nu se putea abține să facă mai întâi o conversație de politețe. Din moment ce vă aflați aici, constat că nu ați vrut să țineți cont de avertismentele noastre, continuă bărbatul de la telefon. Cine ești? Nu contează. Fiți atent la drum! Niciodată nu poți ști ce pericole pot pândi pe traseu. Sunteți destul de aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ar fi fost după el, s-ar fi dus întins la culcare, nu înainte de a sfârși discuția cu soția sa. Însă nu-l putea refuza pe Simion Pop, în definitiv, era în casa lui și trebuia să-l asculte. O politețe elementară îl obliga să o facă. Absolut deloc, rosti el, chiar mă bucur că ai venit. Lucrurile s-au mai schimbat pe aici de când ați plecat, spuse stingherit bărbatul mai în vârstă, dar ușurat că ginerele său nu-l refuză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]