682 matches
-
religioasă. Aspectele importante și distinctive se referă, pe de o parte, la menținerea unității, ordinii și ierarhiei din cadrul instituției militare, și, pe de altă parte, la dotarea cu aparate represive eficiente. În special primul obiectiv nu este atins cu ușurință, politizarea armatei facilitând diviziunile interne (fracționarea). Este vorba de regimurile în care consolidarea este mai dificilă, instabilitatea fiind, de obicei, mai mare. 6. Durabilitatea și criza autoritară Consolidarea autoritară poate fi considerată încheiată atunci când construcția instituțiilor fiind completă, coaliția dominantă este
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
divizați în interior, sau cu o structură dezorganizată. Cazurile cele mai dificile sunt cele în care armata rămâne "nedeteriorată" în timpul schimbării, chiar și în privința status-ului și prestigiului social. Posibila neutralitate, pasivă inițial, se poate evalua, fie și parțial, spre politizare. Chiar dacă militarii sprijină regimul democratic, aceștia sunt potențial "periculoși": ei pot întotdeauna să încerce a menține un control parțial asupra puterii politice, mai ales după repetarea constantă a crizei [a se vedea Stepan, 1988]. Un alt aspect central al procesului
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
că, într-o țară, a existat o liberal-democrație de masă, caracterizată prin libertăți civile, sufragiu universal masculin, partide de masa - mai mult sau mai puțin organizate, sindicate, și asociații. Cu alte cuvinte, având durată și intensitate diferite, existată experiențe de politizare a participării colective, de participare la alegerile electorale și politice (la nivel local și național), de apărare a intereselor prin intermediul organizațiilor, de inițiere a unor procese de identificare a partidelor, de multe ori mai puternice decât înseși conotațiile ideologice. Această
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
numitei "memorii istorice" sau prin mecanisme de socializare politică care acționează, alături de conducerea partidului, în organizarea partidelor, în zonele de rezistență electorală sau în activitatea altor organizații colective care caracterizează democrațiile de masă. O evaluare exactă a unei astfel de politizări nu poate fi separată de două variabile: durata și tipul de experiență autoritară. Timpul scurs de la experiența democratică anterioară și tipul de autoritarism instaurat în acest interval fac mai mult sau mai puțin puternică influența moștenirii acelei experiențe de politică
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
orice țară. Ea este mai aproape de o metodă istoric-sociologică, care încearcă să înțeleagă modul de manifestare al țărilor periferice și semiperiferice în economia globală, așa încît să elucideze articulația specifică intern-extern între sistemul intern și economia politică mondială (Palma 1980). Politizarea dependenței: relațiile de putere și capitalismul internațional André Gunter Frank a devenit o oaie neagră (și o sperietoare) pentru diverși autori marxiști 1. Criticile lor au pornit de la definiția neosmithiană pe care o dă Frank capitalismului (Brenner 1977), din care
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
nu doar dinamica economică (a capitalismului), ci și relația acesteia cu o structură politică internațională mai autonomă. Ca un corolar, tradiția dependenței a contribuit la redefinirea conceptului de putere, atît de important și pentru realiști. Un prim pas al acestei politizări a perspectivelor asupra dependenței constă în distincția dintre structurile puterii din sistemul internațional și dinamica economică a capitalismului. Atunci cînd compara epoca mercantilistă cu cea prezentă, Laclau a spus că dezvoltarea structurilor eco-nomice dominante poate genera subdezvoltarea prin fixarea prețurilor
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
persoana lui Radu Călin Cristea, secretar general de redacție fiind George Țâra. Seria apărută în timpul dictaturii comuniste se împarte în mai multe perioade, corespunzând profilului impus publicației de-a lungul vremii. În genere se observă însă o accentuare progresivă a politizării actului de cultură, prin aservirea sa intereselor de partid. Cea mai fertilă perioadă de apariție, prin care revista își câștigă locul binemeritat în evoluția presei literare românești postbelice, rămâne aceea cuprinsă între anii 1966 și 1968, când la conducere se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285318_a_286647]
-
un ritm editorial mai susținut, și a celorlalte cinci cărți despre totalitarismul literar românesc radiografiat de mine până În 1960. Nu cred că În vreo literatură estică ce a traversat experiența nefirească a realismului socialist și a etapei anterioare acesteia de politizare și massificare a literaturii, să se fi Început atât de devreme: nu atât procesul comunismului literar, cât dezvăluirea documentată a ravagiilor acestuia, așa cum o fac cele opt cărți ale mele publicate din 1992 Încoace, adică cele două sus-pomenite și ciclul
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
cotidiană, la ce scară a imaginarului a fost construită imaginea artistică, În câte retorte și creuzete artistice a fost distilată fapta, experiența, impresia ori expresia din sfera realului, pentru a deveni act, fapt și atmosferă literară. Pentru a evita excesiva politizare a demersului sau nota oarecum didacticistă care ar imprima-o enumerarea momentelor politice ale anului În care a fost antrenat fenomenul cultural, propun o rezolvare filologică În definirea climatului și atmosferei cotidiene la nivelul anului 1949. Din presa vremii voi
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
analiză vor crește indiscutabil și atunci, citind comentariile diferiților cronicari, de oriunde ar fi ei, nu vom mai scrie Între ghilimele «cronică», iar recenziile vor devenii ceea ce li se cere acum să fie, manifestând complet actul critic”. * Să Încheiem aspectul politizării actului analitic, definind „spiritul de partid În critică”84, nu numai din interiorul ei, ci, și așa cum se cerea, oficial, să se Întâmple: „În domeniul artei și literaturii, critica are un rol important. Ea trebuie să fie cea dintâi care
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
identifica În sens peiorativ RS minor cu P - care În general a fost o paradigmă estetică primitivă (și mai primitivă decât RS!). Cele două curente literare s-au dezvoltat și sunt mai clar delimitate În URSS. Literaturile estice au Început politizarea discursului literar În jurul anului 1948, odată cu instalarea RS ca unică „metodă de creație”. Trebuie să folosim conceptele și realitățile pe care le desemnează, cu denumirile lor exacte, așa cum erau folosite În epocă. P, bunăoară, a rupt total cu tradiția literară
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
conservatorism, lipsă de organizare microcomunitară și, nu în ultimul rând, de lipsa tradiției și a continuității urbane. Această sumbră realitate, firească, de altfel, dacă este să lu)m în calcul absența îndelungată a exercițiului libertății la români, a îngăduit excesiva politizare, cu efectele sale metastatice propagate la nivelul întregii societăți - autoritarism central și local, corupție, nepotism, slugărnicie, carierism, individualism ș.a. Lectura comparativă a datelor statistice ne-a oferit, prin urmare, premisele portretistice ale băcăuanului etnic român - un citadin hibrid, amestec între
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
Tucker: 1969, 10-11). Dimpotrivă, pentru Lenin, state înapoiate ca Rusia aveau nevoie de revoluție politică sub patronajul unei elite revoluționare (partidul comunist), eveniment care ar fi antrenat ulterior dinamica socială corespunzătoare. Marx nu ar fi fost niciodată de acord cu politizarea și confiscarea revoluției proletare de către o elita autoproclamată de revoluționari profesioniști. Așa cum subliniază și exelenta lucrare a Vendulkăi Kubálková și A. Cruickshank, Marxism-Leninism and the theory of international relations, Lenin a alterat gândirea marxistă originală, în care factorul empiric ocupa
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
ale societății românești, Securitatea a încercat să-și asigure în această perioadă o cât mai largă autonomie în raport cu Partidul. Această tendință, combătută puternic de cadrele de partid, care își vedeau amenințate propriile poziții privilegiate, a sfârșit printr-un compromis politic: politizarea excesivă a poliției politice, în schimbul menținerii omnipotenței față de restul societății. Oricum, războiul surd dintre cele două forțe a înregistrat noi episoade în decada următoare, un triumf evident fiind obținut de Partid, „încarnat” în persoana lui Nicolae Ceaușescu, abia în 1968
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
transformism, termen introdus de A. Depretis, pe care Giovanni Giolitti l? a dus ulterior la apogeu. S?ar putea spune c? la at�ț se rezum? politică. La Washington era numit �moralitate de circumstan?? �. �n Rom�nia �ns? , ponderea acestui fel de politizare reducea via? a politic? ? i constitu? ional? la o agită? ie steril?. Franz Borkenau precizeaz? c?, fie c? este vorba de America Latin? , de Rusia, Spania, Polonia (sau, de altfel, de Rom�nia), condi? ia preliminar? (?i nu singură) a unei democra
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
moderne din literatur? ? i art? , Iorga ? i?a manifestat �ntotdeauna antipatia fă?? de aspectele ur�te ale civiliza? iei moderne. El prezicea evolu? ia ur�ț? a sporturilor departe de idealul clasic al dictonului mens sana în corpore sano. A prezis ? i politizarea, comercializarea, brutalizarea ? i dezumanizarea din lumea sportului. Drept urmare, voia s? elimine disciplinele sportive din universit?? i ? i din �nv??? m�ntul liceal. �n timpul Jocurilor Olimpice de la Berlin din 1936, a sesizat c? lipsea ceva: armonia ? i senin? tatea, care
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
rang de secretar de stat1. La nivel județean, au fost create Birouri Județene pentru Romi, ce trebuiau să coordoneze toate activitățile adresate romilor. Birourile fac parte din aparatul de lucru al instituției Prefectului. De la Început, s-au creat premisele unei politizări excesive a structurilor locale și centrale responsabile cu implementarea politicilor pentru romi. Partidul aflat la guvernare În perioada 2001-2004 a preferat să aibă o colaborare „preferențială” cu Partida Romilor (Comisia Europeană, 2002b, pp. 35-36; 2003, p. 30; 2004, p. 30
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
OSI, 2004, pp. 29-34). Perioada „slabei implementări” (din 2001 până În prezent) se poate periodiza astfel: a) Între 2001 și 2005 (iunie), când autoritățile guvernamentale au preferat să aibă un singur partener de implementare a strategiei, care a dus la o politizare excesivă a structurilor centrale și locale pentru romi și la crearea unei falii puternice Între reprezentanții organizațiilor rome din societatea civilă și reprezentanții Partidei Romilor (OSI, 2002; 2004; Comisia Europeană, 2002b; 2003; 2004; Focus Consultancy, 2005). Prin favorizarea Partidei ca
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
două organizații, deși sunt parte a societății civile rome, nu reușesc să găsească un teren comun de cooperare și coordonare a eforturilor În fața principalului „adversar”, Partida Romilor, decât foarte târziu 1. Cele două organizații erau unite doar pentru a contesta politizarea excesivă a structurilor administrative datorită Partidei Romilor, Însă aveau (și continuă să aibă) agende și limbaje diferite. Partida Romilor a continuat să fie partenerul „privilegiat” al Guvernului până În 2005, cu consecințe nefaste asupra romilor de la nivel local. Datorită polarizării puternice
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
internaționale (Uniunea Europeană - prin intermediul Delegației Comisiei și al Directoratelor Generale din cadrul Comisiei Europene, UNDP, Banca Mondială, OSCE, OSI New York -, care a sprijinit puternic dezvoltarea societății civile În Europa de Est, fundațiile americane și olandeze) au susținut eforturile societății civile rome pentru a combate politizarea excesivă a structurilor administrative de implementare a politicilor pentru romi, În timp ce Guvernul a continuat să nu facă nimic pentru romi prin susținerea partenerului său „privilegiat”, Partida Romilor. Pe baza datelor de mai sus, se poate observa că Partida Romilor era
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
principalelor resurse, pierzându-se astfel legătura cu comunitățile locale (grassroots); d) odată cu adoptarea strategiei, s-au creat și structurile administrative de implementare a politicilor pentru romi nu numai la nivel național, dar și la nivel local și județean. Există riscul politizării excesive a acestor structuri, În funcție de grupul de interese al romilor care vine la putere; e) odată cu adoptarea strategiei, Mișcarea Romilor a intrat Într-o oarecare fază de „maturitate”, adică s-au creat acele mecanisme și structuri care să dea posibilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
nu este exclusă hibridizarea acestui model, prin forme ale inițiativei exterioare (de exemplu, cooptarea grupurilor non-guvernamentale de lobby/advocacy) sau ale mobilizării (de exemplu, plasarea problemei pe agenda publicului, guvernarea având nevoie de sprijinul acestuia pentru implementarea politicii). Nivelul de politizare a problemei (influența liderilor politici sau a curentelor politice) este, de asemenea, diferit: problema poate fi respinsă/ Împiedicată să intre pe agenda formală, fie prin ne(re)cunoașterea acesteia și respingerea ideii că problema există, fie prin strategii de atac
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
să asigure în același timp, atât echi-primordialitatea democrației, cât și a constituționalismului. O asemenea schimbare ar trebui să țină seama de faptul că, în viața diverselor țări, acționează diferite rațiuni etice care pot fi contestate sau pot forma obiectul unei politizări. În aceste condiții, "echidistanța" între democrație și constituționalism ar fi singura soluție pentru a se putea asigura prevalența regimurilor constituționale democratice și combaterea unor structuri totalitare sau de subordonare între actorii vieții internaționale 2. O asemenea concepție este, desigur, tentantă
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
profesionalizarea disciplinei În regiune rămâne o ,,luptă” deschisă. Antropologia socioculturală nu este inclusă În nomenclatorul specializărilor academice acreditate (și finanțate) guvernamental (vezi M. Elchinova, pentru Bulgaria, P. Skalník, pentru Cehia, A. Bitušíková, pentru Slovacia). Contextul naționalist (mereu prezent) duce la ,,politizarea” (ne)recunoașterii oficiale a antropologiei, ca În Slovenia, unde unii ,,etnologi” cred că ,,nimeni nu-i poate cunoaște mai bine pe sloveni decât ei Înșiși” (cf. R. Muršič). Această stare de lucruri menține, Între altele, o dependență a disciplinei de
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
fi putut să le unească 10. Însă, nu se poate afirma nici că Republicanii ar fi contribuit la lărgirea spațiului politic al tranziției postcomuniste. Aproape toate aspectele, de la economie la stat și la societate, trecuseră deja printr-un proces de politizare și deveniseră subiecte de dezbatere și decizie politică, cu privire la modalitațile în care acestea ar putea să fie transformate în sisteme autonome, nonpolitice. Fenomenul Republican a dat glas unor teme și grupuri care nu își găsiseră o voce în mainstreamul discursului
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]