689 matches
-
Construirea noului lăcaș de cult, cu hramul Sfinților Apostoli Petru și Pavel, a fost finalizată în anul 1808, biserica fiind sfințită la 15 august 1808 (de ziua hramului). Pe spatele pomelnicului de lemn al bisericii se află pictată următoarea inscripție: "„Pomelnicul preotului Ioan și al tatălui său preotul Petru care au fost întâi ctitor și singur stoler la facerea bisericii din Boroaia, durată din nou la anul 1808 august în 15, care atunci s-au și sfințit”". Din această inscripție, istoricul
Biserica de lemn din Boroaia () [Corola-website/Science/317123_a_318452]
-
icoana Sf. Nicolae de pe catapeteasmă precizează că "„s-au zugrăvit sfântul altar în anul 1875 de robii lui Dumnezeu ieromonahii Iulian, Kelsie și Ioan, trei frați pentru iertarea păcatelor sale, dimpreună cu Ioan Irimescu, fiind ucenic pentru a lui mântuire”". Pomelnicul bisericii din anul 1876 (la un an după zugrăvirea altarului) precizează că întreaga biserică a fost pictată de un anume Iulian în 1876 ("„Acest Iulian au zugrăvit biserica aceasta toată spre a sa veșnică pomenire”"). Între anii 1935-1938 s-a
Biserica de lemn din Rădășeni () [Corola-website/Science/317140_a_318469]
-
specialiștii din cadrul Laboratorului zonal de restaurare cu fonduri obținute de la Ministerul Culturii și Cultelor prin programul „Patrimoniul în pericol”. Icoanele catapestesmei sunt de factură populară și se remarcă prin simplitatea execuției și naivitatea compoziției. Biserica are în patrimoniul său un pomelnic pe lemn, în formă de icoană, în care sunt menționați ctitorii lăcașului de cult. Acesta a fost descifrat de folcloristul Simeon Florea Marian: ""Pomelnicul ctitorilor care s-au ostenit și au făcut biserica ce din giosu la Vama, unde se
Biserica de lemn Înălțarea Domnului din Vama () [Corola-website/Science/317172_a_318501]
-
populară și se remarcă prin simplitatea execuției și naivitatea compoziției. Biserica are în patrimoniul său un pomelnic pe lemn, în formă de icoană, în care sunt menționați ctitorii lăcașului de cult. Acesta a fost descifrat de folcloristul Simeon Florea Marian: ""Pomelnicul ctitorilor care s-au ostenit și au făcut biserica ce din giosu la Vama, unde se prăznuiește hramul Înălțarea lui Hristos, s-au scris aice ca să pomenească în veci 1787 ...". Parohia Vama de Jos a donat și turnul clopotniță din
Biserica de lemn Înălțarea Domnului din Vama () [Corola-website/Science/317172_a_318501]
-
pentru prima dată în 1834. Schitul a fost de la început cu obște de călugări și depindea aministrativ de Mănăstirea Vorona. Slujbele religioase erau celebrate fie de ieromonahi de la Mănăstirea Vorona, fie de preoți de mir din satul Oneaga. Într-un pomelnic din anul 1870, întocmit de presbitera Spiridona Gh. Cernescu de la biserica satului Oneaga, sunt menționați preoți de mir și ieromonahi care au slujit la schit. Printre monahii de la sunt cunoscute numele nacealnicilor Mihail, Isaia, Ghervasie, Ilarion, Inochentie, Ioil, Galaction și
Schitul Oneaga () [Corola-website/Science/317504_a_318833]
-
Sfinția Sa Kir Inochentie, episcopul Hușilor, cum că are sfințita Episcopie un metoc, anume Brădiceștii, în Ținutul Fălciului, făcut de un răposat Varlaam episcopul. Acea moșie, unde a fost metoc, au cumpărat-o cu bani, în mijlocul unui codru”". De asemenea, în pomelnicul Episcopului Iacob Stamate al Hușilor din 1782, PS Varlaam este trecut drept ctitor al Schitului Brădicești. Documentele menționează că în anul 1739 schitul a fost atacat de către tătari, care au furat toate odoarele din metal prețios și toate documentele Episcopiei
Biserica de lemn din Brădicești () [Corola-website/Science/317501_a_318830]
-
cu toată cheltuială și osteneală, și toată din lemn, a dumnealor postelnicul Ioan Brădiceanu și cu a lu(i) Co(n)standin Tivig; au ajutorat logofătul Frumușanu (și) Logofătul Șerban Brăiceanu și a (dumnea)lor care se vor așeza în pomelnicele (și) Co(n)sta(n)din Apostoiu; au lucrat cu mâinile den început prin săvârșitu și cu tot satul+Deaconul Zamfir, zograf, 1823”. Pisania bisericii nu menționează numele preotului care ar fi fost slujitor la anul 1823 și dacă Boașca
Biserica de lemn din Frâncești-Boașca () [Corola-website/Science/317606_a_318935]
-
patru moși/moșii din partea locului: Popești, Florești, Mălăești și Tauru. La ei se referă pisania de peste intrare: "„Anul 1882 octomvrie 8 sau prenoit aceasta biserică a:4 oară de titori ân biserică ânsemnați”". Lista ctitorilor este reluată și completată în pomelnicul din altar, lungă „cât un pomelnic”, la capătul căruia apare însemnat: "„1883 septemvrie 8, sau [t]rnosit biserica preotu Rafail zugravu”". Biserica de lemn a fost înlocuită în 1909 de o biserică nouă de zid, ridicată în Crețești. Biserica de
Biserica de lemn din Floreșteni () [Corola-website/Science/317661_a_318990]
-
Florești, Mălăești și Tauru. La ei se referă pisania de peste intrare: "„Anul 1882 octomvrie 8 sau prenoit aceasta biserică a:4 oară de titori ân biserică ânsemnați”". Lista ctitorilor este reluată și completată în pomelnicul din altar, lungă „cât un pomelnic”, la capătul căruia apare însemnat: "„1883 septemvrie 8, sau [t]rnosit biserica preotu Rafail zugravu”". Biserica de lemn a fost înlocuită în 1909 de o biserică nouă de zid, ridicată în Crețești. Biserica de lemn a primit un acoperiș nou
Biserica de lemn din Floreșteni () [Corola-website/Science/317661_a_318990]
-
1961, sa resfințit acest sf. locaș, fondat la 7255, mitropolit al Olteniei fiind i.p.s. Firmilian, prenoindu-se a 5-a oară, de satele Crețești și Florești, și cu ajutorul altor buni, creștinii din satele vecine”". De același eveniment este legat tabloul pomelnic al ctitorilor așezat în proscomidier și datat 1958. În acesta este confirmată o refacere a acoperișului. O ultimă intervenție surprinsă de însemnări se referă la acoperișul de tablă, reparat în anul 1986. Biserica a fost ridicată între satele Floreșteni și
Biserica de lemn din Floreșteni () [Corola-website/Science/317661_a_318990]
-
suburbană a orașului Târgu Cărbunești din județul Gorj. Aceasta este una dintre bisericile de lemn din Oltenia bine conservate, atât în interior cât și în exterior. Se distinge prin nișele în consolă de la altar, prin picturi interioare, prin pisanie și pomelnic cu numele ctitorilor, inscripții, și prin sculpturi decorative exterioare. Poartă hramul „Sf. Împărați” și datează din anul 1812, sau chiar mai devreme. Biserica are valoare de patrimoniu cultural și istoric fiind înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice, LMI 2004
Biserica de lemn din Curteana () [Corola-website/Science/317727_a_319056]
-
sau făcut această biserică iar la anu 1868 sau ânpodobit cu dzugrăveală de titori ânsă[m]nați la proscomendie prin stăruința dl. Costandin ...tru cop... cruce[r]... pro[ta] Costandin ...”". Numele ctitorilor picturii interioare de la 1868 se regăsesc detaliat în pomelnicul de la proscomidie, în altar. Aici se disting ctitorii mari, cei mici, ctitorii străini, precum și pomelnicul zugravului Rafail și al preotului Constantin. Anul 1863 se găsește zgâriat ușor pe ușa bisericii, împreună cu o reprezentare a Mariei cu pruncul. O scurtă însemnare
Biserica de lemn din Curteana () [Corola-website/Science/317727_a_319056]
-
m]nați la proscomendie prin stăruința dl. Costandin ...tru cop... cruce[r]... pro[ta] Costandin ...”". Numele ctitorilor picturii interioare de la 1868 se regăsesc detaliat în pomelnicul de la proscomidie, în altar. Aici se disting ctitorii mari, cei mici, ctitorii străini, precum și pomelnicul zugravului Rafail și al preotului Constantin. Anul 1863 se găsește zgâriat ușor pe ușa bisericii, împreună cu o reprezentare a Mariei cu pruncul. O scurtă însemnare pe peretele de sud reține o reparație mai semnificativă, probabil la acoperiș: "„1878 7387 de când
Biserica de lemn din Curteana () [Corola-website/Science/317727_a_319056]
-
moldovenești. Biserica a fost închinată de Gheorghe Duca vodă la Arghirocastro (lângă Adrianopol, Bulgaria), în schimbul Mănăstirii Hlincea, pe care a scos-o de sub această ascultare, făcând-o să atârne de noua sa ctitorie, Mănăstirea Cetățuia. În interiorul bisericii, se găsește un pomelnic care începe cu Eustratie Dabija Vodă și Ecaterina Doamna. Pe vremuri orașul Iași a avut ca cimitir central curtea Bisericii Sfântul Ioan Gura de Aur. Astfel în interiorul și în curtea bisericii se mai păstrează unele din necropolele și monumentele existente
Biserica Zlataust () [Corola-website/Science/318060_a_319389]
-
chitorii bisericii Vese Luca, Vese... Vese Toader, Iovan Petru”. Pe același perete, în alt loc, scrie: ”Biserica s-a reparat în 1887”. Pe suprafața peretelui nordic al altarului, lângă imaginea lui „Isus in potir”, se mai văd doar frânturi din pomelnicul ce se putea citi aici odinioară. La muzeul Țării Crișurilor din Oradea se păstrează o piesă de etnologie juridică, deosebită prin forma și destinația ei. Este vorba de un scaun, zis „de tortură”, adus cu ani în urmă de la biserica
Biserica de lemn din Surduc, Bihor () [Corola-website/Science/319187_a_320516]
-
biserica de lemn din Drăganu-Olteni dăinuie ca o impresionantă mărturie în timp despre arta remarcabilă a "crucerului Marin" și a ucenicilor săi: "„Ioan crucer sin Radu crucer și Matei crucer”", ale căror nume sunt încrustate pe trupul locașului de cult. Pomelnicul pictat în proscomidiar cuprindea altădată, alături de numele credincioșilor din obștea satului, pe slujitorii dintru început al bisericii: Păun erei, Dumitru erei, Vladu, Pavel și Tudor, care au contribuit la desăvârșirea importantului act ctitoricesc, după moartea dascălului Ilie. Testamentul în limba
Biserica de lemn din Drăganu-Olteni () [Corola-website/Science/319340_a_320669]
-
această sfântă biserică, să aibă a se judeca cu Maica Precista. Antonie, arhimandrit Bistriții”". La sfârșitul secolului 18 s-a construit actuala biserică din cătunul Grușetu de către arhimandritul Constandie Peloponisiotul (1796-1804), un alt egumen bistrițean. De la această refacere se păstrează pomelnicul, al cărui text a fost transcris și transmis posterității de către cercetătorul Aurel Sacerdoțeanu: "„Pomelnicul sfintei și dumnezeiești biserici din satul Costești, unde se numește cătunul Grușetu..., unde se prăznuiește sfântul hram Adormirea Sfintei Slăvitei Născătoare de Dumnezeu și pururi Fecioara
Biserica de lemn din Costești Grușetu () [Corola-website/Science/316503_a_317832]
-
La sfârșitul secolului 18 s-a construit actuala biserică din cătunul Grușetu de către arhimandritul Constandie Peloponisiotul (1796-1804), un alt egumen bistrițean. De la această refacere se păstrează pomelnicul, al cărui text a fost transcris și transmis posterității de către cercetătorul Aurel Sacerdoțeanu: "„Pomelnicul sfintei și dumnezeiești biserici din satul Costești, unde se numește cătunul Grușetu..., unde se prăznuiește sfântul hram Adormirea Sfintei Slăvitei Născătoare de Dumnezeu și pururi Fecioara Maria și Sfântul Marele Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință. Care, această sfântă biserică din
Biserica de lemn din Costești Grușetu () [Corola-website/Science/316503_a_317832]
-
Râmnicului, Kir Nectarie, și cu toată osteneala Sfinției Sale, cinstitul părinte arhimandrit egumenul Bistriței, Kir Constandie Peloponisiotul, întru cinstea și mărirea numelui marelui Dumnezeu și a Prea Curatei Sale Maici, ca să fie Sfinției Sale veșnică pomenire. Și s-a scris acest ctitoricesc Pomelnic. La leat 1804. Ilie D. Merlă, zugravul”". De remarcat că voievodul Alexandru Moruzi a domnit în Țara Românească între ianuarie 1793 - august 1796 și martie 1799 - octombrie 1801. Așadar anul 1804 datează pomelnicul și nu refacerea bisericii de lemn. Pe
Biserica de lemn din Costești Grușetu () [Corola-website/Science/316503_a_317832]
-
pomenire. Și s-a scris acest ctitoricesc Pomelnic. La leat 1804. Ilie D. Merlă, zugravul”". De remarcat că voievodul Alexandru Moruzi a domnit în Țara Românească între ianuarie 1793 - august 1796 și martie 1799 - octombrie 1801. Așadar anul 1804 datează pomelnicul și nu refacerea bisericii de lemn. Pe pereții bisericii au fost dealtfel dezvelite în timpul renovărilor din 2009 nu mai puțin de 8 inscripții de pomenire ale unor preoți, slujitori la această biserică. Cea mai veche dintre ele are următorul text
Biserica de lemn din Costești Grușetu () [Corola-website/Science/316503_a_317832]
-
slujitori la această biserică. Cea mai veche dintre ele are următorul text cioplit în peretele de nord al navei: "„Aicia să odignește robu lui D[u]mnezeu Gherasie eromonahu 7300”". Aceasta datează cert ridicarea lăcașului înainte de anul 1804, surprins în pomelnic. Crucea bisericii, păstrată fragmentar, este datată din 7329, era bizantină, adică anii 1819-20, și poartă următorul text, pe față: "„cu ajutorul Sfintei Troițe au ridicat această sfăntă cruce în hramu ...”" și pe lateral: "„7329 Nicolae Costa...”". În fața bisericii stă o clopotniță
Biserica de lemn din Costești Grușetu () [Corola-website/Science/316503_a_317832]
-
Sfinților Părinți” este următoarea: „Sf.Arhidiacon Lavrenție”, „Sf.Marele Vasilie”, „Grigore Bogoslov”,„Sf.Ioan Zlataust”, „Sf.Nicolae”, „Kiril Patriarhul”, „Nichifor Patriarhul”, „Sf.Mitrofan Patriarhul ”, „Sf.Metodie Patriarhul”, „Sf.Macarie” și „Sf.Spiridon”. Pe peretele nordic al absidei se află și pomelnicul celor care au contribuit probabil cu bani la zugrăvirea bisericii ori poate chiar și la construirea sau renovarea ei. Pe “fila” din stânga: ”...Toader,Vasile..., Ioan...,Vasile...,Mitru”.Pe “fila ” din dreapta:”...Ioane preot,Ioane Toma Gherghie,Dimitrie Vesnea,Ioane..., Eva...,Simion
Biserica de lemn din Botean () [Corola-website/Science/318596_a_319925]
-
de lemn pentru ascunzătoarea sa. Ea nu-și are părechea aiurea. Clădită întocmai după chipul bisericilor de piatră, are și cadrul fereștrilor și cuibul de împrejmuire făcute dintr-un lemn tare de stejar care ține de două sute cinzeci de ani. Pomelnicul începe și astăzi cu numele lui Vasile Voievod"". Lăcașul de cult a fost reparat de mai multe ori în decursul timpului. La reparația din 1934 au fost repictate probabil icoanele din catapeteasmă. Biserica dispune de valoroase cărți vechi datând din
Biserica de lemn din Șcheia () [Corola-website/Science/318771_a_320100]
-
întru (p)o(m)inire. Cu pre luminata și leagiuita sa soțiia d(o)mnița Elencu Sturza în vreme stăpănirii d(o)mnului Mihail Grigorii Sturza V.V. și a preosfințitului mitropol(i)t Veniiamin Costaichi spre vecinica pomenire 1841"". Potrivit pomelnicului, la acest lăcaș de cult au slujit următorii preoți: pr. Gavriil (1841), pr. Ioan (1841-1875), pr. Anton Corbu (1875-1894), pr. Mihai Bombea (1894-1906), pr. Gh. Gheorghiu (1906-1924), ieromonah Gavriil Apetrei (1925), protosinghel Glicherie Lupu (1926), arh. Dionisie Tanasov (1926-1927), pr.
Biserica Sfântul Nicolae din Poieni () [Corola-website/Science/318882_a_320211]
-
Iași, dar și-a petrecut copilăria la Șurănești (azi satul Emil Racoviță). În 1877, avocatul Gheorghe Racoviță, tatăl lui Emil Racoviță, a construit pe deal biserica din sat. În fața sa este amplasat un monument de marmură albă cu un lung pomelnic al familiei lui Gh. Racoviță, stăpânul moșiei, decedat în februarie 1913. În spatele bisericii se află un cavou cu uși grele din fier, peste care au crescut tufe groase de iarbă. Emil Racoviță a urmat studii la Iași, învățând la o
Casa memorială Emil Racoviță () [Corola-website/Science/316326_a_317655]