93,928 matches
-
de a face aici cu ceva care depinde de istorie, de cultură, de evoluția societății și de dezvoltarea economiei, de ambianța politică în care se află o națiune la un moment dat. Acesta este punctul unu. Punctul doi: “Caracterul” unui popor - ca și caracterul unui singur ins - se compune din toate viziunile pe care observatorii lui le au, fiecare din punctul lui subiectiv de vedere, care poate fi foarte diferit față de alte puncte de vedere. Adevăratul “caracter” este insesizabil, la fel
KLAUS HEITMANN: “Am început să învăț limba română din curiozitate...” by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/13219_a_14544]
-
zilei se stropșesc la tine e menit, firește, să te facă una cu pământul. „Adică cum, tu, un neica-nimeni, te-ai trezit să ne contrezi? Tu nu vezi c-o ducem din succes în succes? Nu vezi cât ne iubește poporul? Nu simți ce entuziasm e în țară? N-ai citit sondajul Gallup? Ce urmărești, nenorocitule? Ce nu-ți convine? Vrei să destabilizezi țara? Cine te plătește ca să denigrezi realitățile guvernării noastre?” Chestia cu Gallup-ul e tare de tot. Dac-am
„Care e problema?” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13253_a_14578]
-
în mișcări distructive. De modelul distrugerii am avut îndestulător parte: capul de temă l-au reprezentat „codașii clasei”, care s-au văzut întâimergători prin, mai ales, distrugerea stratului subțire al intelectualității românești de după venirea comuniștilor. Dar bolnav trebuie să fie poporul, când mai marii lui îi sunt inferiori. Când neexersații în de-ale gândirii își împlinesc vanitatea în vârful piramidei, între președintele colectivei agricole și președintele Academiei riscă să se constituie omofonia multelor potriveli, care frizează, în final, unisonul. Dar, nicicând
Tema distrugerii (cu variațiuni) by Saviana Diamandi () [Corola-journal/Journalistic/13231_a_14556]
-
deschide calea spre înduhovnicire, ci doar spre o răzvrătire, manifestată printr-un paroxism al distrugerii. Cine a luat-o pe calea distrugerii tradiției - biserică, sat, valori culturale, oameni - , indiferent dacă a crezut sau nu în aceste torturi ale spiritului unui popor, dar a fost în vigoarea vârstei lucrător activ, nu se mai poate situa decât în postura celui căruia i se mai dă o șansă, în virtutea altor calități, poate acelora de om de cultură, șansa schimbării, șansa de a experimenta un
Tema distrugerii (cu variațiuni) by Saviana Diamandi () [Corola-journal/Journalistic/13231_a_14556]
-
activ, nu se mai poate situa decât în postura celui căruia i se mai dă o șansă, în virtutea altor calități, poate acelora de om de cultură, șansa schimbării, șansa de a experimenta un lung travaliu spre metanoia. Distrugerea moralei unui popor - am cunoscut-o și pe ea - s-a împlinit și din niște mici contrapuncturi, furtișaguri în de-ale moralei, când participanții din rândurile ultime furau de la lenjerie, mobilă și până la casa celor închiși sau deportați în Bărăgan, iar pasivii constatau
Tema distrugerii (cu variațiuni) by Saviana Diamandi () [Corola-journal/Journalistic/13231_a_14556]
-
morala cea dreaptă. Din imaginea distrugerii nu pot lipsi chipurile de „Iuda”, acele personaje care nu au puterea anticipației actelor lor catastrofale sau poate nu vor să le conștientizeze ca să-și poată îndeplini în liniște dorințele imediate. Dacă suntem un popor, căruia i-a fost dată o dată din plin tema distrugerii, nu ne rămâne altceva de făcut decât să intrăm pe un alt registru, de unde să schimbăm procedeul componistic. Ni se oferă formele tripartite, bitematice ale Europei Centrale și de Vest
Tema distrugerii (cu variațiuni) by Saviana Diamandi () [Corola-journal/Journalistic/13231_a_14556]
-
satelor, Dan Berindei a fost cel potrivit, care să știe căror jefuitori să dea din ce a rămas din Institutul ciopârțit. Nu însă înainte de a găsi și unul sau doi mediocri, maeștri în ale compilației - o altă temă culturală a poporului contorsionat -, potriviți pentru rolul, nicicând greu de interpretat pentru ei, de Iuda, un ison nelipsit, o pedală armonică, pe care tema, mascată în variațiunea ei, se poate lăfăi cu frivolitate nestingherită. Într-o țară săracă în toate cele trei dimensiuni
Tema distrugerii (cu variațiuni) by Saviana Diamandi () [Corola-journal/Journalistic/13231_a_14556]
-
de atmosferă specific-națională. Interpreți valoroși - aproape indiferent de vârstă - au evoluat într-o superbă etalare a portului popular, a datinilor și a graiurilor purtând cu ele mesajul unor obieceiuri izvorâte dintr-o folcloristică cum nu cred să existe la multe popoare... Urmăream cum spectatorii participau afectiv și efectiv la ceea ce se petrecea pe scenă: cântau odată cu interpreții, aplaudau minute în șir, li se citea pe fețe bucuria sinceră, lumina care putea să vină numai din preaplinul sufletului, din trăirea firească și
„Deschide ușa, creștine!” (cu atenție!) by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13250_a_14575]
-
o parte e greu disociabilă „angajarea” națională de cea oficial-antonesciană, pe de altă parte e mustrată critica estetică, în frunte cu autoritatea lui E. Lovinescu, patriotică, zicem noi, prin însăși esența sa, capabilă doar ea a valida creațiile exponențiale pentru poporul ce le-a produs. Iar sub comunism „jignirile morale” s-au prelungit și adîncit preponderent din motive de ordin extraliterar... Curios, Lucian Valea nutrește idealul retrospectiv al unei literaturi patriotarde, neosămănătoriste, care s-ar fi cuvenit a fi girată de
Despre „generația amînată” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13237_a_14562]
-
la Bolgrad, refuzată de Gorbaciov și Iliescu - produc spaima încremenirii timpului, preludând neantul! În preajma unor alegeri în care opoziția democratică va pierde la scor, Monica Lovinescu are viziunea unei populații care nu găsește în sine puterea de a fi un popor. Nu este singura dezamăgire, o dată ce consemnează: „Așadar, din decembrie încoace n-am trăit o revoluție, ci doar o iluzie lirică.” Nu lipsesc însemnările atroce: „Marți, când mă gândeam să mă odihnesc, își face apariția Ursachi, traumatizat de o scenă trăită
Privind înapoi cu folos by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13254_a_14579]
-
votau și se respectau legi de interzicere a darurilor făcute avocaților pentru pledoarii sau de retragere a calului public (astăzi zeci de cai putere, de lux), pentru senatorii care absentau la Senat. Funcționa, cum nu mai funcționează astăzi la un popor latin ca al nostru, respectul pentru lege, oricât de inconvenabilă era ea. Dura lex, sed lex! devenise concepție. Legea nu putea fi ignorată decât dacă era abrogată. Să citim ce trebuie în discursul istoricului latin, modelator al comportamentului social european
Retorica, legea și luxul by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/13261_a_14586]
-
este legată de capitala noastră al cărei farmec și detalii semnificative a știut să le perceapă cu multă comprehensiune. Impresiile sale directe privesc atât viața de toate zilele a locuitorilor cât și monumentele simbolice, dintre care Casa Scânteii și Casa Poporului sunt descrise cu interes din cauza felului foarte sugestiv în care întruchipează puterea totalitară. Din păcate, monumentele din alte epoci lipsesc în carte, probabil de teama unei posibile, nemeritate, acuzații de “ghid turistic”. Sunt prezente numai Templul Coral și Catedrala metropolitană
Privirea celuilalt by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/13271_a_14596]
-
ei, trebuie să-și păstreze mereu prospețimea. Din cauza asta, democrația și capitalismul se îndreaptă spre pieire. S-au învechit. De aceea a devenit idolatria atât de ispititoare. În fiecare an poate fi cumpărat un nou Dumnezeu. Noi, evreii, am împovărat popoarele cu un Dumnezeu etern și de aceea suntem urâți. Gibbon s-a străduit mult să descopere cauzele căderii imperiului roman. S-a prăbușit pur și simplu pentru că a îmbătrânit. Aud că și cerul e pasionat de ceea ce-i nou. Când
Isaac Bashevis-Singer: Șoșa by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/13270_a_14595]
-
partid. Dacă liderii Clubului Român de Presă ar avea, cum se spune, sevă în pixuri, asta ar urma să facă: să se comporte ca și când peste România n-ar fi dat pegra pesedistă, ca și cum acești profitori nerușinați ai nefericirii unui întreg popor nici n-ar exista. Ar fi un bun prilej pentru a vedea cine face presă adevărată și cine s-a dedulcit la mercenariatul profitabil al linsului de dosuri murdare. Și atunci, Agathon și comunicatele lui de doi bani și-ar
Gulerele roșii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13293_a_14618]
-
am să încerc să-mi explic, de pildă, căderea în genunchi a unui Stelian Tănase în fața lui Vadim doar prin diferența de ambitus și putere a coardelor vocale. Nimic din toate acestea n-are să mă facă mai fericit. Începusem, asemeni poporului meu, să mă consolez cu eternitatea lor ca și cu iminența bolilor vârstei a treia: reumatismul, calviția, țesuturile adipoase, scleroza, ochii lăcrimoși, damblageala, surzenia și diminuarea dorinței sexuale. Dar aș putea fi, poate, măcar mulțumit — împreună cu poporul meu —, dac-am
Gulerele roșii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13293_a_14618]
-
fericit. Începusem, asemeni poporului meu, să mă consolez cu eternitatea lor ca și cu iminența bolilor vârstei a treia: reumatismul, calviția, țesuturile adipoase, scleroza, ochii lăcrimoși, damblageala, surzenia și diminuarea dorinței sexuale. Dar aș putea fi, poate, măcar mulțumit — împreună cu poporul meu —, dac-am scăpa și de prezența lor, și de lista de beteșuguri enumerată mai sus.
Gulerele roșii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13293_a_14618]
-
Gabriel Popescu și Ștefan Ion Ghilimescu. Autorii și-au ales un subiect cu semnificație deosebită, ilustra familie de intelectuali a Ciorăneștilor, propunându-și ca, prin studierea ei, să aducă o contribuție „la înțelegerea rolului elitelor în edificarea vocației europene a poporului român”, cu alte cuvinte, să pledeze pentru meritocrație, acea structură socio-culturală, din păcate, subapreciată la noi, aproape considerată ostilă, încă de pe vremea comunismului. Și într-adevăr „Dinastia Ciorăneștilor” este una de elită, caz mai rar, ce stârnește interesul cercetătorului, curios
Amintiri fără memorie by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13304_a_14629]
-
facă o ierarhie între cele două măceluri sau să privilegieze discutarea exclusivă a unuia dintre ele”, ar proba „o gîndire totalitară”. Nu ies din colimatorul critic conaționalii lui Gelu Ionescu. Cei din diaspora au obiceiul „extrem de răspîndit” de-a bîrfi poporul în sînul căruia și-au găsit adăpost: „dacă se află în Franța, bine mersi, spun toată ziua că francezii sînt niște împuțiți, tîmpiți, șovini, puturoși; dacă trăiesc în Germania, spun despre nemți că au capete pătrate, că n-au umor
Mai mult decît un exercițiu al memoriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13301_a_14626]
-
au capete pătrate, că n-au umor, că sînt șovini și - inevitabil - tîmpiți; dacă trăiesc în Elveția, spun despre elvețieni că sînt... tîmpiți, țărănoi, plicticoși și șovini. Etc. etc...(...) calificativele «tîmpiți» și «șovini» revin invariabil - șovini probabil pentru că toate aceste popoare au primit milioane și milioane de refugiați, printre care și pe românașii noștri în cauză - și «tîmpiți» pentru că românul are despre el total falsa idee că e foarte «dăștept». O altă tară națională o reprezintă amuzamentul gratuit, „trăncăneala” bine dispusă
Mai mult decît un exercițiu al memoriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13301_a_14626]
-
analizează aici diferențele dintre textul cărții populare germane din 1602 și textul unei cronici engleze ceva mai timpurii, din care fuseseră preluate mai multe amănunte, pentru a fi însă trecute cu vederea o serie de alte detalii. Acuzațiile grave aduse poporului evreu de cronica engleză sînt eliminate de autorul anonim al cărții germane. Nu e neapărat vorba, crede Avram Rotenberg, de o atitudine favorabilă evreilor, ci mai degrabă de reflexul uneia dintre obsesiile cu viață lungă ale bisericii catolice și ale
Despre moarte, cu erudiție by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13319_a_14644]
-
cu pricina. Oare dacă dezastru e, despre ce conștiință culturală a guvernanților mai putem vorbi? Mai la vale, dl Puric e de părere că umorul emisiunilor t.v. de divertisment e lamentabil. Și spune: „...după gradul de umor al unui popor se măsoară civilizația lui.” Splendid! Ca apoi să ne servească un clișeu naționalist de toată frumusețea cu un Caragiale care nu ne reprezintă, fiindcă nu ne iubește, spre deosebire de Eminescu, în stare a gîndi esența noastră ca popor, fiindcă ne iubește
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13333_a_14658]
-
umor al unui popor se măsoară civilizația lui.” Splendid! Ca apoi să ne servească un clișeu naționalist de toată frumusețea cu un Caragiale care nu ne reprezintă, fiindcă nu ne iubește, spre deosebire de Eminescu, în stare a gîndi esența noastră ca popor, fiindcă ne iubește. Bineînțeles că dna (sau dra) Alina Boboc consemnează imperturbabilă aceste fraze descusute și trece la întrebări... incomode (parcă așa e titlul rubricii) precum: „Vi s-a întîmplat vreodată să vă plictisiți de un spectacol, de un rol
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13333_a_14658]
-
fără să ai o amantă care să-ți înveselească supușii prin extravaganțele comise și prin fermecătoarea ei capacitate de a nu fi cîtuși de puțin demnă de încredere, faci o mare greșeală. - Dar amantele regilor au creat aproape invariabil probleme poporului. - Bineînțeles, băiete. Bineînțeles, nici nu s-ar putea altfel. Oare astronomia te-a făcut să nu mai ai simțul măsurii și să uiți lecțiile istoriei? - O să-mi fac rost de-un ministru, spuse Pépin îndîrjit. Asta o să fac! O să găsesc
John Steinbeck: Scurta domnie a lui Pépin al IV-lea by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/13311_a_14636]
-
aflați în imposibilitatea de a-și reînnoi mandatul, să poată nestingheriți candida pentru noi și noi runde. Poate Ion Iliescu apleacă și el urechea la acest zvon și preia ideea: în fond, de ce să nu încerce marea cu degetul, dacă poporul continuă să-l dorească în fruntea bucatelor și-a flotilei aeriene? Că suntem republică ori gubernie, tot aia, câtă vreme trăim la nivelul metroului sovietic, și nu al avioanelor franțuzești. Și ce bine ar suna: „Guvernatorul Ion Iliescu preia în
Concorde la Cotrocensk by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13334_a_14659]
-
în punitiv. Ca atare e rezon: / tot ce e liliac prea mare, pân-la cifra de-un milion, / de-i mai zice și vampir, trebuiî dat c-un elixir. / Cum zicea și Tipătescu, amic cu Brânzovenescu: / «Eu - vampir? Eu sug sângele poporului?» / N-o să ne lăsăm zevzeci, vom da iama-n lilieci!” șCe obsesii!ț Acest Intermezzo este și preferatul meu, dar, vorba lui Cosașu: „M-aș mira dacă cineva s-ar mira de ce relatez toate acestea...”
Eu, cititorul lui Cosașu by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13328_a_14653]