2,792 matches
-
râul ce desparte două orașe identice, la fel de murdare în concepția unora, orașul tău mie îmi pare azi frumos, o oază de fericire, calmă, un loc sigur, de care nu poți să te îndoiești că te iubește, locul unde cândva a poposit cu oile un cioban și s-a uitat la râul care curge spre străjerul fluviu... M-am reîndrăgostit de orașul tău, te strig mereu, dar ecoul stigătului meu E mult de-atunci, au trecut zile, doar noi doi știm câte
EU NU POT TRĂI FĂRĂ TINE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384424_a_385753]
-
râul ce desparte două orașe identice, la fel de murdare în concepția unora, orașul tău mie îmi pare azi frumos, o oază de fericire, calmă, un loc sigur, de care nu poți să te îndoiești că te iubește, locul unde cândva a poposit cu oile un cioban și s-a uitat la râul care curge spre străjerul fluviu... M-am reîndrăgostit de orașul tău, te strig mereu, dar ecoul stigătului meu sunt doar eu... Orașul tău Mirosul orașului tău mă cheamă mereu și
EU NU POT TRĂI FĂRĂ TINE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384424_a_385753]
-
mariajului !" Doreau un ginere ales, dintre cei mai luminați, Din arbore genealogic, de Regi, sau de Împărați ! Într-o zi, având fereastra, deschisă spre Răsărit Un porumbel, o rămurică de măslin i-dăruit ! După doar câteva clipe, un vultur a poposit Și-n fugă, o coroniță pe masă i-a conferit ! Apoi un corb, un șarpe mic, pe masă i l-a așezat Ce rotindu-se în aer, spre pădure a zburat ! Uimită foarte, Penelopa, l-a rugat din tot adâncul
SF.MC.IRINA. de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1585 din 04 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/384524_a_385853]
-
o lună, iar la plecare făcură o escală la Viena. Fermecați de viața modernă, de concertele și balurile la care participară în capitala Austriei, mai petrecură o lună de zile în acea metropolă. Ajungând în țară, în cele din urmă poposiră câteva săptămâni la părinții băiatului în Brașov. Într-o bună dimineață, plecară spre Constanța la părinții Margaretei. Deși pe litoral sezonul estival era pe sfârșite, avură parte de zile însorite și înotară în valurile străvezii ale Mării Negre. Într-o seară
XV. SUB SEMNUL BLESTEMULUI (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382324_a_383653]
-
min' să plece Și să simt cum toate curg! Stăvilar aș punen-n ceruri Și le-aș strânge la un loc, Într-o clipă dintre vremuri, Să-mi găsesc al meu soroc! Tu lumină ce din veacuri, Către noi mereu pornești, Poposește-n aste trupuri Și să nu le părăsești. Dâre albe lasă-n ceruri În a lor lungă mișcare, Anii noștri parcă-s fluturi, Din a lor eternă stare. Te găsesc în colț de lume În vremelnic-așteptare Steaua mea fără de nume
STELE CĂZĂTOARE de DANIEL DAC în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383835_a_385164]
-
a vrut, Dar i-a dus ca o dovadă Inimă de porc în spadă. Un godac a împușcat Un mistreț bun de vânat. Iară fata prin pădure Trecu văi și creste sure Și spre seară se opri Lângă-o casă poposi. A bătut sfios la ușă N-a răspuns nicio mătușă A intrat atunci în casă Și s-a așezat la masă Erau șapte scăunele Și pe masă păhărele Farfurii și de mâncare Câte șapte fiecare. Fata a gustat puțin Din
POVESTEA FETEI NAIVE(FRAGMENT) de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383916_a_385245]
-
ninsoare o sa cearnă, Inevitabil clepsidra scurge timpul, Si ne-ndreptăm spre-a vieții iarnă. Parcă mai ieri frumos înmuguream Și înfloream în primăvara vieții, Ca într-un joc,zglobii noi alergăm Nerăbdători spre anii tinereții. În vara dintr-odată am poposit, Visând frumos, comori imaginare Și-n mrejele iubirii am călătorit, Străfulgerați de clipe trecătoare. Cand pașii-n toamnă vieții ne-au purtat Și am sorbit adânc din cupă fericirii, Noi roade am cules precum am semănat Și-am căutat, nostalgici
ANOTIMPURI de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383976_a_385305]
-
poalele munților. Soarele era sus și strălucea cu putere. Fascinat de măreția muntelui pătrunse între niște cheiuri strâmte, printre ierburi și arini, pe lângă șuvoiul de apă ce se rostogolea învolburat și zgomotos, dar limpede ca lacrima și rece ca gheața. Poposi doar să-și potolească setea și să admire crestele de piatră. Cu calul de căpăstru se strecură pe lângă firul apei. De secole această zonă nu mai fusese umblată și era firesc ca sălbăticia naturii să se fi reinstalat. În cele
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
tocile zburau în aer precum niște rachete, care-și căutau calea spre înălțimea misteriosului Univers, în scopul descoperirii unor alte taine ale viitorului. - Oare unde vor ajunge, vor reuși să înfrunte vicisitudinile rezervate fiecăruia? Pe cine mai interesa unde vor poposi tocile lor? Începeau o nouă viață, viața de student, viața viitorului pe care fiecare și-l dorea să-i fie clădit cât mai solid. Cele două eleve, Ramona și Angela s-au apropiat de profesorul lor, care le-a insuflat
EPILOG de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384035_a_385364]
-
sortiți de Creator ca să ne contopim cu țărna din care ne-a zămislit. Pășesc pe covorul roșu, trec pragul palatului - Teatrul „TONY BULANDRA” cu ale sale arcade în dantelării de crizanteme nemuritoare ce-mi aruncau zâmbete din gingașele petale, și poposesc în sala mare de spectacole, (împodobită cu gust și înaltă măestrie) opera distinsului director și regizor, d-ul Mihai Constantin Ranini. Sunt extaziat!... sunt pur și simplu cucerit de aceste decoruri magnifice... Scena, o minunată grădină luxuriantă în care steblele
CRIZANTEMA DE AUR 2014 – TÂRGOVIŞTE – MI-E ATÂT DE DOR DE TINE, TOAMNA! de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384108_a_385437]
-
știau vreun an în care asta să le fi lipsit, ferit-a! Și-n preajma zilei, dacă ei visau că tăvălugul a uitat să-i calce, își făceau cruci repezite de teamă că, dimpotrivă, sfârșitul Ăl Mare-i încolțește... De când poposise la rudari, tânărul îi uimise cu ușurința în a ciopli cot la cot cu ei lemnul. Scobea albii, linguri, fuse ori lega la târnuri. Lucra cu spor, nedorind nimic decât să mănânce alături de ei. Acum, de când ziua se micșorase lăsând
CAI ALBI – LOCUL II LA CONCURSUL „ALB HOINAR”, EDIŢIA A II-A, IANUARIE-FEBRUARIE 2016 – ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383349_a_384678]
-
sau vechi netrăiri, Devin doar tristeți ucigătoare, Dor mereu, deși sunt trecătoare Și se sting pe rând, în al lor scurt drum Spre nicăieri, transformându-se-n scrum! Picături de ploaie se preling greu La fereastra trupului cald al meu, Poposind imagini rupte-n frânturi Printre iluzii ori sumbre gânduri, Sufletul mi-e-ncătușat în șoapte, Captiv lumii viselor necoapte... ~ Cristina P. Korys ~ ( sursa foto: net) Referință Bibliografică: Suflet încătușat în șoapte / Cristina P. Korys : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2236, Anul
SUFLET ÎNCĂTUŞAT ÎN ŞOAPTE de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383392_a_384721]
-
Sau mintea devenise surdă La cânt de inimi tremurânde Dansează-n flăcări lumânarea,...arde! Umbrele-i reci creează pasaje secrete Păzite cu timpul de vise, Micuța lumânare deschide întunericul, Fiică a jertfei, primește-ți... momentul! Celest e gândul ce-i poposește Și-i cere a simți...privește, Totul e jocul de lumini Și umbre...pașii ..ești....nu ești! Talentul îi rămăsese în umbră Și viața i se topise-n suferință, Greu făcu pasul de-ași vedea-n lumină Frica, devine puterea
PAŞI DE LUMINI ŞI UMBRE de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383384_a_384713]
-
ale sufletelor, să le urmeze în tăceri și extaz neînțelese... Când ființa se va așeza pe marginile sinelui, la înălțimea sublimă a celui mai de sus zbor atins al aripilor imaginației, în secunde trecând prin timpul dat a fi lumesc, poposind îndelung pe culmi ale odihnei, ce alină neostenită truda drumeției neîntrerupte de propria-i însetare, adesea biruitoare înainte de ceasul de sfârșit! Când liniștea ce se va lăsa peste zbuciumul greu, ce cuprinde în flăcările-i zbaterile neputincioase ale trupului, va
ACEA ZI, CÂND... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383410_a_384739]
-
2212 din 20 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Amintiri demult apuse Amintiri de altădată Gândul le invie iar, Noi cu inima curată Și sufletul pus pe jar, Amintiri din tinerețe Dau năvală,răscolesc Soarele le dă binețe Și in suflet poposesc, Amintiri ce altădată Nu erau in gândul meu, Amintiri ce mă răsfață Și mă urmăresc mereu.. Poposesc la malul marii Amintiri demult apuse Și se pierd in largul zării Printre vorbele nespuse. Valer Popean,Târnăveni Referință Bibliografică: Amintiri demult apuse
AMINTIRI DEMULT APUSE de VALER POPEAN în ediţia nr. 2212 din 20 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383428_a_384757]
-
iar, Noi cu inima curată Și sufletul pus pe jar, Amintiri din tinerețe Dau năvală,răscolesc Soarele le dă binețe Și in suflet poposesc, Amintiri ce altădată Nu erau in gândul meu, Amintiri ce mă răsfață Și mă urmăresc mereu.. Poposesc la malul marii Amintiri demult apuse Și se pierd in largul zării Printre vorbele nespuse. Valer Popean,Târnăveni Referință Bibliografică: Amintiri demult apuse / Valer Popean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2212, Anul VII, 20 ianuarie 2017. Drepturi de Autor
AMINTIRI DEMULT APUSE de VALER POPEAN în ediţia nr. 2212 din 20 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383428_a_384757]
-
pe unde și-au purtat pașii Cuza, Eminescu, Creangă, Sadoveanu, Caragiale. Era cunoscută ca stradă de promenade și mai era denumită și Strada Muzicii. Artera are farmecul ei și m-am lăsat purtat de încărcătura istorică, mai ales atunci când am poposit în fața Muzeului Unirii, clădire unde a locuit o perioadă și domnitorul, Alexandru Ioan Cuza. Așa am ajuns în central orașului, în fața hotelului „Unirea”, hotel de care mă legau singurele amintiri din prima mea vizită la Iași, când am admirat orașul
SUB TEIUL LUI EMINESCU, A RĂSĂRIT IUBIREA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383438_a_384767]
-
celuilalt și ca un laitmotiv repetau cuvinte de iubire, sărutându-se. Florile parfumate, picurau asupra lor boabe de nectar, ca pe un mir al împărtășaniei sfinte în tainele spiritual - creștine. Era mirul iubirii ce se năștea în inima celor ce poposeau pe banca fermecată. Era pecetea ce marca legătura ancestrală a iubirii moștenită din vremurile când pe aceste meleaguri marele Ștefan apăra cu sabia,dreptulde moștenire a neamului românesc și dreptul la iubirea pământului străbun. Spiritul marelui voievod și al lui
SUB TEIUL LUI EMINESCU, A RĂSĂRIT IUBIREA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383438_a_384767]
-
iubirii moștenită din vremurile când pe aceste meleaguri marele Ștefan apăra cu sabia,dreptulde moștenire a neamului românesc și dreptul la iubirea pământului străbun. Spiritul marelui voievod și al lui Eminescu, va veghea de-a lungul anilor asupra celor ce poposesc în Dealul Copoului, sub teiul secular, marcându-i definitiv cu acele sentimente înălțătoare, cântate atât de măiestru de către poetul fără de seamăn, sentimentul de iubire. Atâta timp cât teiul va pulsa de viață, sub coroana sa măreață,mereu se va naște o nouă
SUB TEIUL LUI EMINESCU, A RĂSĂRIT IUBIREA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383438_a_384767]
-
-n timp a fi citite, Vor fi încă multe lupte grele, Iar printre lacrimi, de învins rele... De-ți va fi inima prea zdrobită, Iar ființa-ți, prin trădări, lovită, Viața de neliniști bântuită, Iar puterea de-a trăi negăsită, Poposește și gândește-un moment, Nimic pe pământ nu e permanent! Orice fapt își va primi răsplata, Totul își va găsi-n drum lent plata, Iertarea e supremă peste toate, Dar s-o ofere, nu orice om poate, Pe mulți îi
CÂND NEGURI SE AȘTERN PESTE CLIPE de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383527_a_384856]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > GÂNDURI ÎN LUNA MAI... Autor: Cristina P. Korys Publicat în: Ediția nr. 2325 din 13 mai 2017 Toate Articolele Autorului Lângă fântâna sufletului, Gândurile-mi poposesc în tihnă, Pe drumuri ale cugetului, Istovite, își găsesc odihnă... În amurg, spre zări roșii, calde, Printre ramuri și adieri tandre, Încep lumini, lin, să le scalde, Curgând din celeste policandre! Miresme le cuprind în palme, Izvorând din flori alese
GÂNDURI ÎN LUNA MAI... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2325 din 13 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383530_a_384859]
-
Acasa > Poezie > Amprente > POEȚILOR... ( DE ZIUA LOR) Autor: Cristina P. Korys Publicat în: Ediția nr. 2273 din 22 martie 2017 Toate Articolele Autorului De s-ar opri o clipă în loc infinitul, Și-ar poposi odată cu el răsăritul, Prin versurile sufletelor poeților, Ar trăi nemurirea scrisă a sfinților!... În curgerea cristalină a lacrimilor Ar îngheța toată atingerea patimilor... Din dureri stinse ar renaște lumea, nouă, Împletind seninul cu picături de rouă... Speranțe ar înmuguri pure
POEŢILOR... ( DE ZIUA LOR) de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2273 din 22 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383528_a_384857]
-
mamei, dar nu are nici ce risca, gândea Ștefan. Este viața ei și poate să facă tot ce-și dorește cu ea. Este ca un pescăruș în zbor, liber să-și aleagă direcția unde să se îndrepte și unde să poposească. Nu trebuie să pună în cumpănă ce are de câștigat sau de pierdut într-o aventură cu un bărbat ca mine pe care se pare că-l dorește în această seară”. “Gloria este căsătorită, are de apărat prestigiul unei căsnicii
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1186 din 31 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383446_a_384775]
-
la malul mării. Flăcăul, un visător incurabil, dansa lângă Dalia cu gândul că atunci când a intrat în local, briza mării aducea cu ea o răcoare reconfortantă dinspre larg. Și-ar fi dorit ca această briză a nopții de august să poposească dacă se putea pe ringul de dans. Nu numai să-i răcorească gândurile înfierbântate de vinul din paharul lăsat gol pe masă, cât mai ales să-i mângâie sufletul singuratic, aducându-i pe aripile nevăzute ale cerului înstelat, surâsul lunii
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1186 din 31 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383446_a_384775]
-
trotuare care-și întorc mereu capetele rotunde și-și fac cruce îmi ascund ochii în buzunarul hainei de fîș că să nu mai văd oameni îmi plac mai mult păsările cerului rândunelele îmbrăcate în fracurile lor negre chiar și atunci când poposesc pe marginea gâtului meu ca pe o stinghie și-mi beau sângele cum să alungi o pasăre însetată mă întreb într-o zi am să mă așez pe marginea drumului cu inima dezvelită și-am să chem toate păsările apoi
RITUAL de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382832_a_384161]