1,427 matches
-
populismului, este departe de a fi o sarcină ușoară. Pentru a înfrunta această problemă, acum mai bine de 40 de ani, un grup de savanți renumiți au participat la o conferință, organizată la Londra, sub titlul: "Către o definiție a populismului". Așa cum o arată raportul redactat despre această conferință (Berlin, Hofstader, MacRae et al,. 1968), cât și celebrul volum care reunește comunicările de la această întâlnire (Ionescu & Gellner,1969), participanții au utilizat termenul populism pentru o așa mare varietate de fenomene, încât
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
la Londra, sub titlul: "Către o definiție a populismului". Așa cum o arată raportul redactat despre această conferință (Berlin, Hofstader, MacRae et al,. 1968), cât și celebrul volum care reunește comunicările de la această întâlnire (Ionescu & Gellner,1969), participanții au utilizat termenul populism pentru o așa mare varietate de fenomene, încât se pare că organizatorii nu s-au străduit prea mult să stabilească un minim consens privind definiția. Acum, la mai bine de 40 de ani de la acest eveniment, numărul cercetărilor care se
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
așa mare varietate de fenomene, încât se pare că organizatorii nu s-au străduit prea mult să stabilească un minim consens privind definiția. Acum, la mai bine de 40 de ani de la acest eveniment, numărul cercetărilor care se ocupă de populism a crescut exponențial și probabil suntem încă și mai departe de un consens privind definiția populismului. Așadar, în ciuda acestor dificultăți, se poate identifica un nucleu care să fie prezent în toate manifestările populismului? Cu toate că anumiți autori (Canovan, 1982; Hermet, 2003
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
să stabilească un minim consens privind definiția. Acum, la mai bine de 40 de ani de la acest eveniment, numărul cercetărilor care se ocupă de populism a crescut exponențial și probabil suntem încă și mai departe de un consens privind definiția populismului. Așadar, în ciuda acestor dificultăți, se poate identifica un nucleu care să fie prezent în toate manifestările populismului? Cu toate că anumiți autori (Canovan, 1982; Hermet, 2003) au dat un răspuns negativ la această întrebare, mulți alții s-au străduit să formuleze un
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
eveniment, numărul cercetărilor care se ocupă de populism a crescut exponențial și probabil suntem încă și mai departe de un consens privind definiția populismului. Așadar, în ciuda acestor dificultăți, se poate identifica un nucleu care să fie prezent în toate manifestările populismului? Cu toate că anumiți autori (Canovan, 1982; Hermet, 2003) au dat un răspuns negativ la această întrebare, mulți alții s-au străduit să formuleze un demers conceptual, având drept scop principal identificarea elementelor prezente în toate manifestările populismului. Având în vedere că
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
prezent în toate manifestările populismului? Cu toate că anumiți autori (Canovan, 1982; Hermet, 2003) au dat un răspuns negativ la această întrebare, mulți alții s-au străduit să formuleze un demers conceptual, având drept scop principal identificarea elementelor prezente în toate manifestările populismului. Având în vedere că o analiză amănunțită a tuturor acestor demersuri depășește scopurile noastre, ne vom mărgini să examinăm critic trei noțiuni ale populismului, care sunt foarte influente nu numai în interiorul și în afara spațiului academic, dar și în acele analize
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
străduit să formuleze un demers conceptual, având drept scop principal identificarea elementelor prezente în toate manifestările populismului. Având în vedere că o analiză amănunțită a tuturor acestor demersuri depășește scopurile noastre, ne vom mărgini să examinăm critic trei noțiuni ale populismului, care sunt foarte influente nu numai în interiorul și în afara spațiului academic, dar și în acele analize care se ocupă de spațiul european sau al continentului american 1. Prima direcție înțelege populismul drept un tip particular de mișcare politică. Lucrarea fundamentală
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
ne vom mărgini să examinăm critic trei noțiuni ale populismului, care sunt foarte influente nu numai în interiorul și în afara spațiului academic, dar și în acele analize care se ocupă de spațiul european sau al continentului american 1. Prima direcție înțelege populismul drept un tip particular de mișcare politică. Lucrarea fundamentală pentru această direcție este, probabil, cartea lui Seymour Martin Lipset - Political Man (1960) - care a propus o definiție a populismului devenită foarte populară în studiile referitoare la politica din America Latină. Potrivit lui
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
de spațiul european sau al continentului american 1. Prima direcție înțelege populismul drept un tip particular de mișcare politică. Lucrarea fundamentală pentru această direcție este, probabil, cartea lui Seymour Martin Lipset - Political Man (1960) - care a propus o definiție a populismului devenită foarte populară în studiile referitoare la politica din America Latină. Potrivit lui Lipset, apariția lui Peron în Argentina și a lui Vargas în Brazilia ar trebui analizată drept un fenomen similar cu apariția fascismului în Europa, din moment ce ambele fenomene sunt martore
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
în Argentina și a lui Vargas în Brazilia ar trebui analizată drept un fenomen similar cu apariția fascismului în Europa, din moment ce ambele fenomene sunt martore ale emergenței mișcărilor extremiste de masă. Acest autor argumentează că există totuși o diferență între populismul Americii Latine și fascismul european: în timp ce primul se sprijinea pe clasele de jos, cel din urmă era atașat clasei de mijloc. Urmând această perspectivă, Gino Germani (1978) a definit populismul drept o mișcare multi-clasă, organizată în jurul unui lider carismatic. Privit
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
masă. Acest autor argumentează că există totuși o diferență între populismul Americii Latine și fascismul european: în timp ce primul se sprijinea pe clasele de jos, cel din urmă era atașat clasei de mijloc. Urmând această perspectivă, Gino Germani (1978) a definit populismul drept o mișcare multi-clasă, organizată în jurul unui lider carismatic. Privit din această perspectivă, trăsătura principală a populismului nu ține numai de prezența unui lider puternic, ci mai cu seamă de agregarea unei mișcări care apelează la grupuri sociale foarte eterogene
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
primul se sprijinea pe clasele de jos, cel din urmă era atașat clasei de mijloc. Urmând această perspectivă, Gino Germani (1978) a definit populismul drept o mișcare multi-clasă, organizată în jurul unui lider carismatic. Privit din această perspectivă, trăsătura principală a populismului nu ține numai de prezența unui lider puternic, ci mai cu seamă de agregarea unei mișcări care apelează la grupuri sociale foarte eterogene (Collier & Collier, 1991; Conniff 1999; Drake, 1978; Oxhorn, 1998). Desigur, ideea potrivit căreia populismul tinde să creeze
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
trăsătura principală a populismului nu ține numai de prezența unui lider puternic, ci mai cu seamă de agregarea unei mișcări care apelează la grupuri sociale foarte eterogene (Collier & Collier, 1991; Conniff 1999; Drake, 1978; Oxhorn, 1998). Desigur, ideea potrivit căreia populismul tinde să creeze coaliții multi-clasă nu este nejustificată. Recurgând la noțiunea de "popor", liderii și partidele populiste pretind că reprezintă o varietate de grupuri diferite care împărtășesc o idee comună, aceea că suveranitatea populară a fost coruptă de către elite. Totuși
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
noțiunea de "popor", liderii și partidele populiste pretind că reprezintă o varietate de grupuri diferite care împărtășesc o idee comună, aceea că suveranitatea populară a fost coruptă de către elite. Totuși, formarea unor alianțe multi-clasă nu reprezintă un atribut definitoriu al populismului, ci mai degrabă un element central al politicii de masă. Așa cum a arătat Alan Knight (1998: 238-240), partide politice de succes precum formațiunile creștin-democrate sau cele social-democrate din Europa sunt caracterizate în mod exact de capacitatea lor de a mobiliza
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
creștin-democrate sau cele social-democrate din Europa sunt caracterizate în mod exact de capacitatea lor de a mobiliza și de a reprezenta o multitudine de grupuri sociale, și cu toate acestea nu ne gândim la aceste cazuri ca la exemple de populism. Nu este o coincidență faptul că Otto Kirchheimeir (1965; cf. Krouwel, 2003) a formulat noțiunea de Volkspartein (partide catch-all) pentru a descrie acele partide apte să dezvolte un program care să se adreseze unor alegătorii cu un profil socio-economic și
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
1965; cf. Krouwel, 2003) a formulat noțiunea de Volkspartein (partide catch-all) pentru a descrie acele partide apte să dezvolte un program care să se adreseze unor alegătorii cu un profil socio-economic și socio-cultural divers. Cea de-a doua direcție, definește populismul drept un stil politic caracterizat de promovarea unui anumit tip de legătură între liderul politic și electorat, o legătură structurată în jurul unui apel indeterminat și oportunist la popor, cu scopul de a câștiga sau de a exercita puterea politică. De
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
promovarea unui anumit tip de legătură între liderul politic și electorat, o legătură structurată în jurul unui apel indeterminat și oportunist la popor, cu scopul de a câștiga sau de a exercita puterea politică. De exemplu, Peter Mair (2002: 84) definește populismul drept "un mijloc de a lega un electorat nediferențiat și depolitizat de un sistem de guvernare neutru și non-partizan". Potrivit acestei abordări, populismul desemnează o dimensiune a acțiunii politice sau a discursului politic și, pe cale de consecință, este compatibil cu
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
scopul de a câștiga sau de a exercita puterea politică. De exemplu, Peter Mair (2002: 84) definește populismul drept "un mijloc de a lega un electorat nediferențiat și depolitizat de un sistem de guvernare neutru și non-partizan". Potrivit acestei abordări, populismul desemnează o dimensiune a acțiunii politice sau a discursului politic și, pe cale de consecință, este compatibil cu toate formele de lideri, mișcări sau partide (Taguieff, 1995). Guverne social-democrate, ca cel condus de Tony Blair în Marea Britanie (Mair, 2006) și de
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
-se împotriva propriilor lor partide, cu scopul de a pune în mișcare reforme care, în mod prezumtiv, ar fi relevante pentru "popor". Principala problemă cu această abordare constă în tendința ei de a amalgama fenomene precum demagogia și oportunismul cu populismul, astfel încât acesta din urmă ajungând să fie definit astfel încât să-i cuprindă pe mai toți actorii politici, mai cu seamă când aceștia se află în campanii electorale (Mudde, 2004: 543). Astfel, propunând un concept de populism atât de larg, această
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
demagogia și oportunismul cu populismul, astfel încât acesta din urmă ajungând să fie definit astfel încât să-i cuprindă pe mai toți actorii politici, mai cu seamă când aceștia se află în campanii electorale (Mudde, 2004: 543). Astfel, propunând un concept de populism atât de larg, această abordare formulează mai degrabă o lozincă și mai puțin un concept analitic apt să diferențieze fenomenele și să slujească apoi unei cercetări comparate. Cu alte cuvinte, nici recursul la specialiștii în marketing politic, nici articularea unei
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
lozincă și mai puțin un concept analitic apt să diferențieze fenomenele și să slujească apoi unei cercetări comparate. Cu alte cuvinte, nici recursul la specialiștii în marketing politic, nici articularea unei poziții pragmatice și ocolirea conflictelor partizane nu sunt specifice populismului. Cea de a treia și ultima abordare este una discursivă, al cărui exponent principal este Ernesto Laclau (1977, 2005a, 2005b). Pornind de la o critică a determinismului economic prezent în mai toate interpretările marxiste, Laclau dezvoltă o teorie a populismului, acesta
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
specifice populismului. Cea de a treia și ultima abordare este una discursivă, al cărui exponent principal este Ernesto Laclau (1977, 2005a, 2005b). Pornind de la o critică a determinismului economic prezent în mai toate interpretările marxiste, Laclau dezvoltă o teorie a populismului, acesta fiind înțeles drept o logică politică specifică și nu ca o alianță între clase. Pe scurt, Laclau afirmă că această logică politică este caracterizată de confruntarea cu sistemul hegemonic, prin intermediul unei construcții discursive capabile să dividă spațiul social în
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
politicii radicale: în primul rând legarea unor solicitări diverse, apoi formarea unei identități colective prin identificarea unui dușman comun (establishmentul), în sfârșit, investiția afectivă într-un element (liderul) care reprezintă "poporul" (Kleis Nielsen, 2006: 89). Cu toate că teoria lui Laclau despre populism este interesantă, aceasta întâmpină probleme serioase atunci când vine vorba să analizeze populismul în termeni ceva mai concreți. Așa cum a arătat Yannis Stavrakakis (2004), odată ce, mai cu seamă în ultimele sale scrieri, Laclau echivalează populismul cu politica, conceptul de populism este
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
identități colective prin identificarea unui dușman comun (establishmentul), în sfârșit, investiția afectivă într-un element (liderul) care reprezintă "poporul" (Kleis Nielsen, 2006: 89). Cu toate că teoria lui Laclau despre populism este interesantă, aceasta întâmpină probleme serioase atunci când vine vorba să analizeze populismul în termeni ceva mai concreți. Așa cum a arătat Yannis Stavrakakis (2004), odată ce, mai cu seamă în ultimele sale scrieri, Laclau echivalează populismul cu politica, conceptul de populism este definit de o așa manieră încât nu poate sprijini o analiză empirică
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
89). Cu toate că teoria lui Laclau despre populism este interesantă, aceasta întâmpină probleme serioase atunci când vine vorba să analizeze populismul în termeni ceva mai concreți. Așa cum a arătat Yannis Stavrakakis (2004), odată ce, mai cu seamă în ultimele sale scrieri, Laclau echivalează populismul cu politica, conceptul de populism este definit de o așa manieră încât nu poate sprijini o analiză empirică. În fapt, dacă populismul este văzut ca un sinonim al politicului, atunci rămân deschise doar două căi de analiză, ambele înoielnice: fie
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]