1,462 matches
-
vă stă la dispoziție” - și, pocnind din degete ca un prestidigitator, chelnerul făcu să apară În fața lor o birjă. Patru cai focoși, bătând din copite, se opriră chiar În fața mesei lor. Noimann le Întinse câte o halbă. Birjarul Îi deschise portiera, Îndemnându-l să urce pe scaunul din spate. „Mai Întâi accesoriile și apoi hoitul”, spuse stomatologul, Înmânându-i pălăria de pai și o pereche de mănuși din piele de căprioară pe care le avea asupra sa. Noimann Îi Întinse birjarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
un schimb suspect: bani gheață contra ceva palmat - o afacere grăbită în parcare. Danny numără până la șase, apoi se îndreptă într-acolo, deschizând ușa foarte încet. Cel care luase banii o porni spre trotuar. Celălalt rămase în parcare și deschise portiera unei mașini cu o antenă foarte lungă. Danny îi dădu treizeci de secunde să se înfrupte, să aprindă sau să prizeze, apoi își scoase pistolul de calibrul 45 și se apropie tiptil. Mașina era un Mercury de culoarea lavandei. Fumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de secunde să se înfrupte, să aprindă sau să prizeze, apoi își scoase pistolul de calibrul 45 și se apropie tiptil. Mașina era un Mercury de culoarea lavandei. Fumul de marijuana ieșea în vălătuci pe geamurile laterale. Danny prinse clanța portierei șoferului și o deschise larg. Negrul țipă, iarba îi căzu din mână și omul se feri din fața armei. Danny spuse: — Comitatul. Mâinile pe bord. Încet - sau te împușc. Tânărul se supuse, mișcându-se cu încetinitorul. Danny îi plantă țeava pistolului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pe ochii lui Buddy Jastrow, Danny reconstrui crima în mintea sa. Asasinul îl întâlnește pe Goines undeva în zona cluburilor de jazz și îl convinge să se drogheze, în ciuda recentei cure de dezintoxicare a lui Marty. Buickul e gata pregătit, portiera a rămas deschisă, firele de contact sunt gata să fie conectate pentru o pornire rapidă. Merg amândoi undeva într-un loc liniștit, la o distanță egală de ghetou și de Sunset Strip. Asasinul îi injectează lui Goines suficient de multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
mai abruptă. Nici o altă mașină pe șosea. Luminile de la bungalow-uri îl ajutau să se orienteze. La Paloma Drive deveni o culme, iar apoi în față îi apăru un platou - și exact acolo, chiar în drum, era și mașina maro, cu portiera șoferului deschisă. Danny opri în spatele ei, aprinse faza lungă și puse mâna pe pistol. Ieși din mașină și se apropie, cu brațul înarmat întins în față. Privi scaunul șoferului și nu văzu decât tapiseria frumoasă de diftină. Făcu un pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Strategia așteaptă. Ieșiră afară. Danny se gândi că s-ar putea să fie urmăriți, așa că o conduse pe Claire la mașina lui. Ea întrebă: — Și unde ai vrea să elaborăm strategia? - aluzia ei, ce parodia drăgălășenia lui Loftis. Danny deschise portiera din dreapta și îi veni o idee: să se ducă în ghetoul negrilor, însoțit de coloratura protectoare a companiei unei femei. Trecuseră aproape două săptămâni de când trecuse pe acolo în interes de serviciu, așa că, probabil, nu va fi recunoscut în ipostaza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Glumești? — Nu glumesc. Buzz puse receptorul jos. Stomp îi făcu semn cu ochiul și se întoarse iar spre Mickey. PAGINĂ NOUĂ CAPITOLUL TREIZECI ȘI CINCI Lumina puternică a farurilor mătură strada, luci pe parbrizul lui, apoi se stinse. Mal auzi o portieră trântită și stinse și el farurile. Buzz veni spre el și întrebă: Dar tu ți-ai făcut treaba? — Da. așa cum spuneai, circumstanțial. Dar s-a făcut. — Cum ai reușit s-o aranjezi, căpitane? Mal nu-i pomeni de târgul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
în care fragmentele de perucă de la doctorul Layman ar reprezenta indiciul final? Buzz îi arăta fotografia: — Ăsta e Coleman, doamnă? Delores zâmbi. — Seamănă binișor. Ce bărbat frumos! Păcat că nu-mi amintesc când m-am împerecheat cu el. Se auzi portiera trântită a unei mașini. Mal ieși și alergă spre treptele verandei. Buzz îl trase la o parte și îi arătă fotografia. — Loftis în 1922. Alias Randolph Lawrence, actor amator. E tatăl lui Coleman, nu fratele lui. Mal bătu cu degetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
trebuiau să fie înăuntru, unde avea loc acțiunea. Buzz îi făcu semn cu mâna omului din colț - complicele lui plătit în avans, pe care îl recrutase într-un bar. Tipul intră în parcare, aruncă priviri furișe în jur și încercă portierele Cadillacurilor și Lincolnurilor înșirate pe lângă gard. Buzz nu se grăbi. Aștepta ca individul pus de pază să remarce și să reacționeze. Paznicului îi trebui aproape o jumătate de minut până să se agite, să devină atent și să se îndrepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Hispano Suiza trece de ele spre o intrare laterală, ascunsă sub un perete cu aspect lugubru de acadea dungată, pe care se vede statuia unei femei cu pieptul gol, ce ține în mână un trident. Șoferul coboară și le deschide portiera. Pagină separată În „Cea de a opta lampă“, în a sa Introducere critică în arhitectura Indiei, G.H. Dalrymple scrie că „alăturarea nesănătoasă a motivelor orientale și europene în arhitectura Noului palat de la Fatehpur, îl face pe nefericitul vizitator să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
să înflorească pe marginea șoselei, sunt prăfuite în roșu, sub forma hărții imperiului, de mașina care trece. La porți apar câțiva purtători răzleți de steaguri, supravegheați de soldați în uniforme kaki. Urmează salutul șoferului, ca un mecanism de ceasornic, deschiderea portierei (niște picioare încălțate în pantofi negri, comuni ating pietrișul) și nababul a coborât. Urmează treptele. La baza lor îl așteaptă doi ADC în uniformă, care-și sincronizează la milisecundă pocnetul din tălpi (cum reușesc oare?). Îl escortează pe nabab pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pe țipat, i se ia arma cu forța. Iată-l și pe Khwaja-sara, conduce discret un servitor cu o tavă de băuturi pe care trebuie să o ofere numai anumitor persoane, nu și altora. Iată și șoferii, ținându-le pasagerilor portierele deschise și alergând apoi în jurul mașinilor să dea drumul la motoare și să pornească în scrâșnet de roți. Pran se trezește înghesuit lângă fotograf, în ultima mașină din convoi. Pe drumul care-i zgâlțâie oasele spre pădurile Fatehpurului, el moțăie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
coc. În cele din urmă, căpitanul lasă vorba și sare din camion. Se adresează scurt mulțimii, cerându-i să se disperseze repede, să se întoarcă în liniște la casele lor, să lase ofițerii regelui-împărat să-și facă treaba. Apoi, trântește portiera camionului și-i ordonă ultimului dintre oamenii săi să urce. Când motorul prinde viață, Bobby aleargă în urma camionului, dar indiferent de câte ori o strigă sau îi face semne, n-o poate face pe Ambaji să se uite la el. În cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și conduceau niște camioane prăpădite, care ar fi trebuit date demult la topit și dintre care unele morocănoase, rusești, apucaseră chiar să servească În război. Una dintre acele eroice hodoroage fusese numită cu admirație, respect și căldură „Tataie”; avea pe portiera din dreapta cinci găuri de gloanțe nemțești pe care nimeni nu Îndrăznise să le astupe, căci arătau vitejia și tăria vajnicei fierătanii. Într-o seară, spre toamnă, soldatul de la volan nu izbutise să stăpânească bestia de fier care o luase singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
camion alintat de răcani Tataie fuseseră așternute, În chip de Învelitori, bucăți din pânza căilor ferate. În zbuciumul părăsirii mașinăriei care o luase, de nimeni strunită, la vale pe coasta dinspre Dunăre a satului, soldatul-șofer Cătănuță agățase, azvârlindu-se prin portiera hodorogită Împinsă cu umărul, și Învelitoarea de pe banchetele sparte. Pe ea, apoi, fără să știe, se așezase, proptind cu brațul sănătos pe cel frânt, În curtea plină de bălării a unui profesor bețiv, ca să privească, mai mult fascinat decât Înspăimântat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
capului și nici măcar o pălărie cu boruri largi. Eram destul de binedispusă. Asta până când am observat că în spate nu mai era decât o singură persoană. M-am rugat să fie Anna. Anna cu multe droguri. Dar, de cum s-a deschis portiera, chiar de la fereastra mea am putut s-aud voci certându-se. Profund dezamăgită, am realizat că cea de-a treia persoană era Helen. —De ce trebuie să conduci așa de încet? striga Helen în timp ce se dădea jos din mașină. Era îmbrăcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
la Nobu? Reziști să petreci două seri, într-o singură săptămână, cu mine? — Cred că mă descurc. Am izbucnit în râs. Două seri, o viață întreagă, orice vrei tu. — Bine, a concluzionat el, sărutându-mă din nou. Apoi a deschis portiera mașinii lui elegante de oraș și mi-a indicat, galant, să mă îndes înăuntru. — Freddy, te rog s-o duci acasă pe domnișoara Truman, apoi vino să mă iei de la birou pe la două și jumătate, l-a instruit el pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Randall mă ajuta să mă instalez în scaunul adânc al Porsche-ului, le-am făcut cu mâna părinților lui, străduindu-mă să-mi reprim furia. Nu-mi vine să cred c-ai făcut chestia asta! am fumegat imediat ce Randall a închis portiera. — Ce-am făcut? — Ai încercat să-i lași baltă pe Bea și Harry! M-ai pus în postura să-i spun mamei tale că nu putem să luăm cina cu ei! Randall și-a ținut neabătut ochii la drumul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
așteaptă să te cunoască. Mama n-a mai vorbit de altceva. Am simțit că furia mi se stingea. Ce făceam eu? Ce dacă Lucille mă iritase? Chiar trebuia să mă reped așa, asupra lui Randall, din secunda în care închisese portiera? Ce dacă o făcuse lată cu treaba cu cina? Nu era decât un bun fiu, căruia îi venea greu să-și dezamăgească părinții. De ce stricam eu primul week-end întreg pe care-l petreceam împreună, după luni de zile? — Îmi pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
trezea dimineața ridicol de devreme - și eu mă simțeam ciudat de emoționată din cauza părerii pe care putea să și-o facă. Când ne-am oprit la un semafor pe roșu, în mod reflex, Randall a apăsat butonul de blocare a portierelor - sigilându-ne astfel în interior. După un minut, Cox și-a parcat Porsche-ul în fața hogeagului meu dărăpănat. Un grup de adolescenți a început imediat să dea târcoale mașinii, de parc-ar fi căzut din afara spațiului terestru. — Nu pot să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
iubește. Randall Cox mă iubește și vrea să locuim împreună. — OK, sări afară înainte să-mă zgârie cineva mașina cu cheia, mi-a zis, într-un final. Randall, mai în glumă, mai în serios. L-am sărutat și am deschis portiera. — Te iubesc, am spus aplecându-mă, încă o dată, înăuntru. — și eu te iubesc. Intră înăuntru! mi-a zis el, arătându-mi un bețiv care stătea în josul străzii. — Cum o să fiu în stare să las în urmă toată splendoarea asta? am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
-mă, încă o dată, înăuntru. — și eu te iubesc. Intră înăuntru! mi-a zis el, arătându-mi un bețiv care stătea în josul străzii. — Cum o să fiu în stare să las în urmă toată splendoarea asta? am râs eu și am închis portiera, după care m-am îndreptat către scări, cu geanta mea de week-end în mână. Ne mutăm împreună. Uau! Pas major. Capul mi se învârtea puțin. parte din mine o să ducă dorul locșorului ăstuia, am recunoscut eu, înfundându-mă în vechea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
provizoriu, ceea ce însemna că mașina era nou-nouță. Eva o remarcă imediat și pe față îi apăru un zâmbet corespunzător. — E ciudat să dau așa peste tine într-un loc ca ăsta, spuse ea radioasă când Sally opri mașina și descuie portiera. — Vrei să te duc undeva? Eu merg în oraș să-mi caut niște haine mai lejere pentru diseară. Gaskell are în vizită un profesor universitar suedez care vine de la Heidelberg și avem de gând să-l ducem la Ma Tante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Sprânceana îl durea îngrozitor. în drum spre parcare, îi depăși pe alți câțiva membri ai corpului profesoral, dar nici unul nu se opri să-l întrebe ce pățise. Henry Wilt trecu neobservat prin întreg colegiul și se urcă în mașină. închise portiera și rămase așezat câteva minute, urmărind mașinăriile care înfigeau pilonii pentru noua clădire. în sus și-n jos, în sus și-n jos. Cuie într-un sicriu. Și într-o zi, una inevitabilă, va ajunge și el în propriul sicriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
nicăieri. Lăsând ușa de la intrare deschisă, Wilt urcă la etaj, luă păpușa și o duse pe bancheta din spate a mașinii. Trebui să o împingă și să o înghesuie puțin ca să-i facă loc înăuntru, dar în cele din urmă portiera se închise. Wilt se urcă la volan, dădu în spate până ce ieși pe Parkview Avenue și o porni înspre sensul giratoriu. în momentul în care ajunse la parcarea din spatele Colegiului Tehnic, era exact zece și jumătate. Opri, rămase în mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]