1,105 matches
-
în ochi, pe buze, ori morminte". Sintagma "lumina altora", în opoziție cu "lumina mea" simbolizează cunoașterea rațională. În această artă poetică, eul liric este bine reflectat, ocupând rol de subiect: "eu nu strivesc", "eu iubesc", dar și prin formulări adjectivale posesive: "calea mea", "lumina mea", "ochii mei". Poezia curge liber, fără constrângeri prozodice, în versuri libere, influențate de poezia expresionistă germană. Aceasta nu descifrează tainele, "minunile" lumii, ci le potențează. "Lumina altora", rațiunea, luciditatea rece distrug "vraja", "corola de minuni a
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
trăia o dramă conjugală. Matilda s-a căsătorit cu Victor Petrini căruia i-a oferit multe momente de tandrețe și de amărăciune, cu izbucniri lamentabile, discuții fără sens care o fac mai enigmatică, nervozitate, agresivitate feminină. Matilda are un caracter posesiv, nu-i place să fie contrazisă. După ce se desparte de Victor Petrini, se căsătorește cu un activist, suferă (din mândrie) când fostul ei soț se îndrăgostește de Suzy Culala și își vede proprietatea afectivă amenințată. Este la fel de misterioasă ca Otilia
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
purtătoare de nuanțe naratoriale pozitive sau negative nu mai au acest rol, ci și pe acela de parte constitutivă a pasajelor în care sînt incluse. Să analizăm, de exemplu, pasajul din Jane Eyre citat anterior, la persoana întîi (observați pronumele posesiv de persoana întîi singular - a mea din al patrulea rînd), într-o modalitate pozitivă. E în van să afirmăm că oamenii trebuie să fie mulțumiți cînd au parte de liniște: au nevoie de acțiune și, dacă nu au parte de
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
că nu vom mai avea bani, ci El își făcea griji despre bani). 4.9.5. Procese relaționale: procese de existență Procesele relaționale sînt acelea de caracterizare sau identificare și presupun verbe intensive sau verbe ce exprimă relații circumstanțiale sau posesive, verbul obișnuit fiind a fi: 1. intensiv: "x este y” 2. circumstanțial: "x este la/despre/ca y” 3. posesiv: "x are y” George era victorios. George era cîștigătorul. A avut loc la ora 3. El are o slujbă grozavă
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
existență Procesele relaționale sînt acelea de caracterizare sau identificare și presupun verbe intensive sau verbe ce exprimă relații circumstanțiale sau posesive, verbul obișnuit fiind a fi: 1. intensiv: "x este y” 2. circumstanțial: "x este la/despre/ca y” 3. posesiv: "x are y” George era victorios. George era cîștigătorul. A avut loc la ora 3. El are o slujbă grozavă. Revenind, ceea ce se poate cîștiga din analiza atentă de tranzitivitate a scenelor și personajelor este un tablou preliminar cu cine
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
pervers. Puținele referințe subiective, pasionale, patetice chiar (subiectul are 21 de ani) pe adresa Mirandei nu trebuie să ne înșele; ele n-au de-a face cu normale efuziuni afective sau erotice, ci sunt variante din idiomul colecționarului, atașant-științific, morbid, posesiv și expert când vine vorba de raritatea și nuanțele frumuseții unor specii de fluturi țintuiți în insectar. Suntem în Anglia anilor '50. Orfan de tată (alcoolic) și părăsit de mamă (adulteră), Fred este crescut de la doi ani cu severitate aseptică
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
individ masiv și hirsut, cu un pandantiv de aur în formă de lamă de ras și pe umăr cu un aparat de fotografiat, detalii, așa cum vom vedea, deloc neglijabile. Se lasă ademeniți și aproape târâți de mână cu o cordialitate posesivă de numitul Robert, printre alei, piațete și pasaje, halucinantul traseu nocturn sfârșind într-un bar, după toate aparențele pentru gay, călăuza părând a fi de-al casei. Robert cel ridat nu ezită să-și relateze povestea, de fapt obsesia legată
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
sub lupă, Luc (o dată cu naratorul) îi găsește toate defectele din lume (cu excepția semnului vaccinării) în plan mental, lexical, dar și în plan anatomofiziologic, vizualizându-i nuditatea și felul de a face dragoste, persif1area devenind caricatură, aproape ostilitate. Frustrata, vulgara și posesiva, Chrystèle este pentru Luc copia degradată a femeii mult așteptate, dar pe care n-o întâlnise. Confruntată cu un puseu asasin al amantului, ea pune capăt penibilei relații cu un Luc care își autodenunță criza și intențiile asasine, izbucnind în
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
de faza coborâtoare a vieții lui Francisco, deja părăsit de Isabel (slăbiciune fizică, labilitate, panica solitudinii). Cu toate acestea, Domnu va fi pentru ea omul providențial, sub puterea căruia s-a simțit utilă și eficientă, în calitate de slugă credincioasă, complice și posesivă a stăpânului. Unealtă tăcută și săritoare în acoperirea fărădelegilor aceluia, inclusiv sexuale (vezi episodul cu tânăra bucătăreasă Idalete ce va naște pe ascuns, asistată de un veterinar, copilul lui Domnu). O altă figură feminină atrasă în cunoașterea infernului este frumoasa
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
simple exerciții de stil, fișele lui Esterházy, o galerie de portrete-robot, recompun personalitatea femeii din tușe fizice și biologice, din nuanțe psihice și culturale. Ea, iubita cu inițiativă à l'américaine este omniprezentă și ațâțătoare (în acest climat de pansenzualism) posesivă, reflexivă, dar și ultimativă. Pe urmele ei, decontractat, naratorul-protagonist monitorizează nemilos semnele bolii, ale vârstei, ale fatalității. Ochiul știintific al monografului contabilizează simptomatologia cumpenei, a crizei și a saturației sexuale, puseurile de abandon și tentativele de reînsuflețire, recucerire a partenerei
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
sunt biografiile romanțate (ale unor personalități reale sau inventate), profețiile science-fiction (Michel Faber), erotismul, de regulă complicat prin derapaje psihice ținând de psihanaliză și psihiatrie. În spiritul acestor ultime tendințe învederate de preferințele multor cititori este evadarea dintr-un prezent posesiv și invaziv în lejeritatea acronică a unei narațiuni tip basm, fabulație, între mitologie, istorie și legendă. În continuitatea autorilor deja consacrați se anunță ca niște certitudini indeniabile ale narațiunii, autori europeni precum Mircea Cărtărescu, Margaret Mazzantini, Erri de Luca, Apostolos
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
în cazul lui fiecare: Fiecare nu se gîndește decît la sine. (autonom) Ei se întoarseră. Fiecare avea cîte un sac. (reprezentant) Pronumele reprezentant cel mai utilizat și cel mai suplu este el, subiect, și varianta sa morfologică lui, precum și determinanții posesivi la persoana a treia (sa, săi, sale, lor), care includ o anaforă pronominală. Exploatarea pronominalizării Enunțiatorul poate profita de proprietățile pronumelor pentru a crea într-un text efecte de sens interesante. Astfel: ÎNOT Jos pălăria, Carvin BUFFALO (Steve Ryan). Ei
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
economiei capitaliste, aceste paradigme epistemologice nu servesc întotdeauna cauza „societății deschise”. Geneza sincronă a sistemului economic capitalist și a științelor sociale moderne nu este o simplă coincidență. Așa cum a arătat J.-F. Lyotard, acest fapt dezvăluie secreta corespondență între logica posesivă a cunoașterii instrumentale (F. Bacon: tantus scimus quantum possum) și patina tehnocratică a capitalismului 1. Tehnoștiința reduce valoarea de adevăr la un act de proclamație a puterii. Profitul cunoaște doar limbajul elementar al dominației. „Capitalismul este la fel ca știința
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
parte, dependența de insulină impune acordarea unor îngrijiri fizice de calitate, care în timp pot induce în multe cazuri și o dependență psihologică față de mamă. Uneori, boala copilului este utilizată ca o armă de conflict cu soțul, mama, devenind foarte posesivă, marginalizând soțul, care rămâne la periferie și care trăiește o experiență de excludere afectivă. La vârsta școlară, boala interferează cu socializarea care se realizează prin joc și activitatea școlară. Atitudinile hiperprotectoare ale contextului familial se vor repercuta nefavorabil în construirea
Tratat de diabet Paulescu by Mariana Costea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92211_a_92706]
-
a acestui principiu, izvorâtă din experiența populară și transmisă de la o generație de părinți la alta, se referă la măsura în dragostea față de copil și este formulată astfel: pe copil să-l săruți numai când doarme. Da, o dragoste manifestă, posesivă, egoistă, sufocantă, poate avea urmări negative asupra educației copilului. O altă cerință a susnumitului principiu este păstrarea măsurii în satisfacerea dorințelor exagerate și a capriciilor copilului. Totul este ca părinții să reziste solicitărilor și să nu se abată de la normalitate
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
prin pronume personal: „fata care ne-am întâlnit cu ea"); e) familiare (demonstrativele "ăsta", "ăla"t etc.); f) elemente livrești sau oficiale în comunicarea familiara (construcții ca "bucuros de a fi mers", etc.); g) elemente poetice în stilul științific (dativul posesiv pe lângă un substantiv: „în opera-i"). Abaterile de natură sintactică se pot explica fie prin greșeli de gândire (de logică), de pilda dezacordul dintre subiect și predicat, fie prin intervenția unor factori afectivi, în aceasta categorie intrând toate construcțiile care
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
înrudire de principiu dintre limbile romanice și cele germanice are, desigur, și importante consecințe asupra aspectului lor actual, încît unele fenomene de apropiere a lor sînt vizibile chiar pentru un nespecialist (precum faptul că negația începe cu n-, că pronumele posesiv de persoana întîi singular începe cu metc.). În mod evident, asemănările își au originea în limba-bază a unei familii de limbi și se reduc atunci cînd înrudirea este mai îndepărtată. De aceea, limbile romanice sînt mai apropiate între ele și
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
ajuns la o întrebuințare foarte frecventă. La fel ca italiana și ca spaniola, franceza a păstrat o relicvă a pronumelui neutru: le < lat. illum. La fel ca în spaniolă și ca în engleză, în franceză există forme deosebite ale pronumelui posesiv de cele ale adjectivului posesiv. Din substantivul latin homo a rezultat pronumele nehotărît on, potrivit unui model germanic, căci în germană există, pe de o parte, substantivul der Mann "om" și, pe de altă parte, pronumele nehotărît man. Verbele franceze
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
frecventă. La fel ca italiana și ca spaniola, franceza a păstrat o relicvă a pronumelui neutru: le < lat. illum. La fel ca în spaniolă și ca în engleză, în franceză există forme deosebite ale pronumelui posesiv de cele ale adjectivului posesiv. Din substantivul latin homo a rezultat pronumele nehotărît on, potrivit unui model germanic, căci în germană există, pe de o parte, substantivul der Mann "om" și, pe de altă parte, pronumele nehotărît man. Verbele franceze se clasifică în trei conjugări
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
el), pg. o livro do professor (de + o)43. De la demonstrativul latinesc ille, illa cu aprotetic din lat. ad provine articolul posesiv-genitival din română (al, a, ai, ale), cu care se formează cazul gentiv și care intră în componența pronumelor posesive și a numeralelor ordinale. În celelalte limbi romanice, structurile în care apare obligatoriu acest articol în română (pronumele și numeralul) se traduc prin folosirea articolului hotărît: rom. al doilea = it. il secondo, fr. le segond, sp. el segundo, pg. o
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
persoana a doua singular poate primi în context o asemenea valoare. Dacă inițial nu exista un astfel de pronume, în limba latină, s-a dezvoltat treptat tendința de a folosi pronumele de plural nos cu valoarea lui ego și a posesivului noster în locul lui meus, precum și verbul la plural, în cazul unei singure persoane, pentru a sublinia demnitatea celui care vorbea. De aici, întrebuințarea specială a lui nos și noster s-a transmis și limbilor romanice în actele administrative și în
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
cea care evită pronumele personal de singular, care a rămas a fi folosit în comunicarea între parteneri egali și, de aceea, franceza, vechea italiană, vechea spaniolă și vechea portugheză au recurs la descendenții latinescului vos pentru adresarea reverențială. Folosirea pronumelui posesiv în aceleași circumstanțe a făcut posibilă apariția unor formule cu valoarea lui adjectivală, ca în formulele italiene vostra Eccelenza, Vostra Signoria etc., în care se uza de denumirea rangului sau demnității interlocutorului. În spaniolă, în portugheză și în română, din
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
acest caz. Germana dă o astfel de întrebuințare formei de persoana a treia feminin singular, cum s-a întîmplat într-o fază mai veche a limbii italiene, însă această formă este omonimă cu cea de plural pentru toate genurile. Pronumele posesiv romanic relevă o conservare accentuată a elementelor originare latinești și a relațiilor cu pronu-mele personal, cu ale cărui forme în genitiv (care exprimau un posesiv subiectiv) se apropia din punct de vedere semantic. De altfel, în spaniolă, română și italiană
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
limbii italiene, însă această formă este omonimă cu cea de plural pentru toate genurile. Pronumele posesiv romanic relevă o conservare accentuată a elementelor originare latinești și a relațiilor cu pronu-mele personal, cu ale cărui forme în genitiv (care exprimau un posesiv subiectiv) se apropia din punct de vedere semantic. De altfel, în spaniolă, română și italiană, pronumele posesive de persoana a treia se înlocuiesc prin genitivul pronumelui personal dacă este necesară indicarea genului posesorului (rom. cărțile sale / cărțile lui, cărțile ei
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
relevă o conservare accentuată a elementelor originare latinești și a relațiilor cu pronu-mele personal, cu ale cărui forme în genitiv (care exprimau un posesiv subiectiv) se apropia din punct de vedere semantic. De altfel, în spaniolă, română și italiană, pronumele posesive de persoana a treia se înlocuiesc prin genitivul pronumelui personal dacă este necesară indicarea genului posesorului (rom. cărțile sale / cărțile lui, cărțile ei). Datorită dublei lor funcții, de pronume propriu-zis și de adjectiv pronominal, posesivele și-au creat în unele
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]