811 matches
-
Poate că nu, zice Suze grăbită. Scuze. Se lasă pe perna mea și începe să‑și roadă gânditoare o unghie. Apoi, brusc, ridică capul spre mine. Ia stai așa. Cine ți‑a zis de New York, dacă nu Luke? — Alicia, spun, posomorâtă. Ea știe totul. — Alicia? Suze se uită țintă la mine. Alicia Scorpia cu picioare lungi? Hai, Bex. Probabil e o invenție din capul ei. Pe bune, Bex, nu‑mi vine să cred c‑ai stat să o asculți! Pare atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
stați să văd... Fulham... domnul John Gavin. Mă uit la telefon cu dezamăgire. — Dar i‑am scris deja! Păi, atunci, asta e. Vă mai pot fi de folos cu altceva? Nu, zic. Nu, nu cred. Mulțumesc oricum. Las telefonul jos, posomorâtă. — Ce bancă idioată. Ce centrală idioată. — Deci îți dau banii sau nu? mă întreabă Suze. — Nu știu. Totul depinde de tipul ăla John Gavin. Ridic privirea și citesc îngrijorarea de pe fața lui Suze. Dar sunt sigură că o să fie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
și organizat și, în loc de asta, ce‑am făcut? M‑am năpustit spre un colț straniu din oraș, unde probabil că o să fiu jefuită în orice clipă. De fapt, cred că toată chestia a fost probabil o mare păcăleală. Mă gândesc posomorâtă, serios, zău acuma. Haine de designer cu reducere de 70 la sută? Trebuia să‑mi dau seama că e prea frumos ca să fie... Ia stai așa. Stai... doar o clipă. Oprește alt taxi, din care coboară o fată cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
nici un interviu azi. Sinceră să fiu, aș fi foarte fericită dacă aș putea să‑mi petrec toată ziua azi în pat, cu Luke. Doar că Luke s‑a trezit deja și stă pe un scaun de lângă fereastră și vorbește cam posomorât la telefon. — OK, Michael. O să vorbesc azi cu Gregg. Dumnezeu știe. Habar n‑am. Ascultă ce i se spune, apoi continuă: S‑ar putea. Dar nu pot să ratez afacerea asta pentru a doua oară. Urmează o pauză. Da, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
de familia lui Sacha. Nu e ca și cum ar fi pomenit chiar de ea. — Sacha e o fată atât de dotată, zice Elinor, închizându‑și pudriera cu zgomot. Ai văzut‑o vreodată făcând schi nautic? — Nu. — Sau jucând polo? Nu, zic posomorâtă. N‑am văzut‑o. Brusc, Elinor bate imperios în geamul din spatele șoferului. — Ai luat virajul prea repede! zice. N‑am de gând să‑ți mai repet, nu doresc să fiu zdruncinată când merg cu mașina. Așadar, Rebecca, spune, reluându‑și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
se întâmplă? Ce s‑a întâmplat cu atmosfera agitată de la Brandon C? Ce s‑a întâmplat cu firma lui Luke? Când trec pe lângă automatul de cafea, recunosc vag doi indivizi care stau și vorbesc rezemați de el. Unul pare cam posomorât, iar celălalt îl aprobă din cap, dar nu prea aud ce spun. În clipa în care mă apropii, se opresc brusc. Se uită la mine curioși, apoi unul la altul și se îndepărtează, continuând să vorbească, dar pe un ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
zice Suze, intrând în cameră cu un castron de Crunchy Nut Cornflakes. — Bine, zic, încercând un surâs. O să reușesc. Suze ia o gură de fulgi și se uită la mine meditativă. — Ce planuri ai pentru azi? Nu prea multe, zic posomorâtă. Doar... să încerc să‑mi găsesc un serviciu. Să‑mi pun în ordine haosul din viața mea. Așa ceva. — Aha. Suze își ia un aer încurajator. Și, ai găsit ceva până acum? Îmi flutur degetul spre un anunț încercuit. — M‑am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
oxigenul stătut dar sănătos conținut în buteliile respective. Cu mâna înmănușată. Dallas activă radioul din casca sa. ― Emit. Mă auziți? ― Recepționat, anunță Kane mărind regimul propriului emițător-receptor. Mă auziți? Dallas dădu afirmativ din cap și se-ntoarse spre o Lambert posomorâtă. ― Recepționat, zise ea îmbufnată, fără să-și ascundă indispoziția. Era în continuare nemulțumită pentru că fusese aleasă pentru această expediție. ― Hai, Lambert! zise Dallas, încercând s-o consoleze. Te afli aici pentru capacitatea dovedită, nu pentru entuziasm. ― Mulțumesc pentru compliment, replică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ce-am avut și ce-am pierdut. Dinții scrâșnesc în carnea pufoasă, vegetală, privirea e sus, în tavanul opac. Plouă și vineri, toarnă cu găleata. Recepționerul Vancea părăsește hotelul sub o uriașă umbrelă neagră. Orașul diminuat, jilav. Un vuiet ruginit, posomorât, carcasele lungi și reci ale tramvaielor. Lume, uriașul trup gros, înnodat al trupurilor înlănțuite într-unul singur. În fiecare stație se rup alte fragmente, se reface altfel aderența. Între cotul vecinului din stânga și broboada femeii din față se deschise o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
care, tristă, vremea‐mbătrânește Prin cimitirul cu alei pustii. Când vara veștedă s‐ apleacă‐n toamnă, Un aprig dor de adâncimi mă‐ndeamnă Să vin spre‐această temniță ciudată În care toți vom fi închiși odată. Trec iarăși printre cruci posomorâte, Printre cavouri bine zăvorite și lespezi care sunt atât de grele Pentru nimicul îngropat sub ele. Cu morții greu ne împrietenim! Îi ducem cu alai la țintirim, Cât mai departe din oraș afară, și îi ascundem bine în pământ și
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
mă apuc și eu de scris cărți? Crezi că-mi mai trebuie mare talent de scris și vrajă?! Ce talent, popo! Eu am dosare, care e mai talentate decât toate talentele scriitorilor care-i avem în clipa de față! Oftă, posomorât dint-o dată. Se vedea clar că îl durea până în străfund renunțarea la scris. - În fine, mai oftă Goncea. Altceva mai vroiam să te-ntreb părinte, ca s-o lămurim, până vine tinerelul ăsta de-al lui Nisip. Respectiv, povestea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
noastre, semnelor vremii profet. Iar Negruzzi șterge colbul de pe cronice bătrâne, Căci pe mucedele pagini stau domniile române, Scrise de mâna cea veche a-nvățaților mireni; Moaie pana în coloarea unor vremi de mult trecute, Zugrăvește din nou iarăși pânzele posomorâte, Ce-arătau faptele crunte unor domni tirani, vicleni. Ș-acel rege-al poeziei, vecinic tânăr și ferice, Ce din frunze îți doinește, ce cu fluerul îți zice, Ce cu basmul povestește - veselul Alecsandri, Ce-nșirînd mărgăritare pe a stelei blondă rază
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
te-ai dus, dulce minune, Ș-a murit iubirea noastră Floare-albastră! floare-albastră! Totuși este trist în lume! {EminescuOpI 56} ÎMPĂRAT ȘI PROLETAR Pe bănci de lemn, în scunda tavernă mohorâtă, Unde pătrunde ziua printre ferești murdare, Pe lângă mese lunge, stătea posomorâtă, Cu fețe-ntunecoase, o ceată pribegită, Copii săraci și sceptici ai plebei proletare. Ah! - zise unul - spuneți că-i omul o lumină Pe lumea asta plină de-amaruri și de chin? Nici o scînteie-ntrînsul nu-i candidă și plină, Murdară este
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
așa? Marcela, Maritsu, vă puteți descurca voi cu "cazarea" și cu împărțirea elevilor pe camere? Sigur, Davirum, răspunseră acestea într-un glas. Acestea fiind zise, să ne apucăm de treabă! Se ridicară toți în picioare, unii mai entuziasmați, alții mai posomorâți, și ieșiră toți din cancelarie. Sarah și Mara o luară la stânga, spre scările care duceau spre subsol, fiind însoțite de Perir. Aneriu o luă la dreapta, spre a se întâlni cu diverși colegi și să le spună ce să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
peisajul, puteai crede că acea gămălie spațială de chibrit a dat foc la tot cerul, întrucât culoarea sa se prelungea în cea a cerului de noapte cu o măiestrie greu de egalat. Pe măsură ce consuma bolta, aceasta devenea din ce în ce mai gri, mai posomorâtă și mai grea. Lumina arde magia nopților. În curând, tot ce rămâne din cerul magnific de iarnă, portocaliul maiestuos punctat de fulgii căzători de zăpadă, este un murdar și monoton cenușiu în care apare pe undeva un slab și banal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
aud pe Lissy cum se chinuie să găsească ceva pozitiv de spus. Ei, măcar știi sigur că n-ai trecut neobservată, spune Într-un final. Măcar n-or să te uite imediat ce ai ieșit pe ușă. Bănuiesc că nu, spun posomorâtă. Am și eu vreun mesaj ? — A ! Ăăă... nu. Adică a sunat tatăl tău, dar... Îhm... știi și tu... n-a fost... Șovăie, apoi se oprește. — Lissy. Ce-a vrut ? Urmează o tăcere. — Se pare că verișoara ta a câștigat nu știu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
să fii un pic mai Înțelegătoare. — Nu, Lissy, are dreptate, spun supărată. A avut dreptate tot timpul. Dacă mi-aș fi ținut pliscul, nu s-ar fi Întâmplat nimic din toate astea. Iau sticla de schnapps și-mi umplu paharul, posomorâtă. Așa e, relațiile sunt ca niște bătălii. Sunt o partidă de șah. Și eu ce m-am apucat să fac ? Mi-am aruncat toate piesele pe tablă din prima și am zis „Poftim ! Ia-le !“ Iau o gură de băutură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
rău ! zic, cuprinsă de remușcare. Îmi pare foarte rău. Doar că... nu voiam să te rănesc. — Știu că Încercai să te porți frumos cu mine. Dar acum mă simt ca o proastă. — Mă rog. Atunci Înseamnă că suntem două, spun posomorâtă. Se deschide ușa și intră Wendy de la contabilitate. Urmează un moment de tăcere, În care ea se holbează la noi, deschide gura, o Închide iar, apoi dispare Într-unul dintre separeuri. — Și zi, ești OK ? spune Katie coborând vocea. — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Un tip de afară zicea exact același lucru... — Nu, pe bune, chiar nu-mi mai aduc aminte nimic. Mă fixează cu o privire Înnebunită. Parcă am picioarele de vată, nu pot să respir... Își ia pămătuful de obraz, Îl privește posomorâtă, apoi Îl lasă iar jos. De ce-oi fi acceptat să fac așa ceva ? De ce ? — Ăă... pentru că e distractiv ? — Distractiv ? Ridică vocea contrariată. Tu crezi că e distractiv ? O, Doamne. Expresia i se schimbă brusc. Tace și se ascunde repede după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
să cerșești mai bine ai pune mâna pe mătură și lopată să curăți străzile. În felul ăsta câștigi un ban cinstit. Vrei să vină cei de la Bruxelles să ne măture țara? Uite ce-i În jurul nostru: gunoaie și cerșetori, fețe posomorâte, șantaj, delincvență, corupție, vânzoleală politică, ură, lipsă de civism, buimăceală, analfabetism, și ei se dau mari că Europa ne-a primit,,....Nu ești atât de bătrân, mai poți ține un măturoi În mână. V-ați Înmulțit ca șobolanii, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
fulgerului dintr-un vagon Într-altul al metroului, buni actori, și nesecat izvor de invenții lexicale, și muzicale, murdari sau mai puțini murdari, obraznici sau smeriți, târând adesea ca pe o greutate inutilă câte un copilaș de ,,âmprumut,, cu fețișoară posomorâtă, dreptul lor de-a stârni milă sau indignare. Astăzi Antoniu nu se mai repede spre chioșcul de ziare. Nici nu se străduiește să Înmoaie sufletele trecătorilor cu gesturi teatrale. Astăzi, pe Antoniu Îl strivesc valuri de amintiri, făcându-l inactiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
dar continuă să creadă în justiție.Circulă și o anecdotă pe această temă.Proaspăt avocat,un tânăr îl anunță pe tatăl său:"Știi,tată. Azi am câștigat procesul cu trecerea de servitute,pe care,tu, îl tergiversezi de zece ani !". Posomorât,tatăl îi răspunse: "Dragul meu. Cu onorariul de la acest proces te-am ținut la facultate !". „Mergem la procest!”,spun țăranii.Președintele unei judecătorii a întrebat o bătrână în ce punct ține pământul. ”La părul de la «Bucile Curului» !,domnule judecător”,a
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
abil practician, care izbutește să convingă pe aproape toți ofițerii, chiar și pe cei mai rebeli. După badijonarea cu tinctură de iod, o împunsătură ca de albină deasupra fesei - pentru a nu jena la călărie - și vezi oamenii, la început posomorâți, plecând veseli că și-au luat grija"543. Dar printre medici, vaccinarea antiholerică n-avea numai partizani. Unii "ucenici ai lui Hipocrate" erau, la vremea aceea, cel puțin sceptici în ce privește valoarea acestei tehnici profilactice. La întoarcerea în patrie, un fost
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
sunt mlaștinile, unde-s țânțarii, latifundiile și malaria? Uite curți cu două automobile, livezi de portocali și măslini În locul stufului de altădată, câmpurile Îngrijite... Se bucură de ele, pentru că aceasta este acum țara lui, dar Christa de ce e atât de posomorâtă? S-a rătăcit În amintirile ei, așa cum face când iese de pe autostradă și pierde, de fiecare dată, intrarea În oraș. Capitolul 5 Dosar „Savantul” Fila nr. 18 Sursa: „Emilian” Notă informativă Între 16-29.IV.1986 sursa a făcut o deplasare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
un sfert de oră, după care zâmbește cu amabilitatea ei obișnuită. Doar de aceea o și iubim cu toții pe Buni, jucăria noastră ridicolă și desuetă, ultima, singura doamnă a familiei! Bineînțeles că nu nutrim, dragi ascultători, aceleași sentimente și față de posomorâtul Daniel, care e singurul ce aude vocile imaginate de pe banchetă. * — Ce pălărie frumoasă ai, Buni! Bine că a observat În sfârșit și ea că Buni are pălării nostime totdeauna! — Pentru ce o admir eu cel mai mult pe Buni e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]