2,403 matches
-
mai interesați și mai șireți trecuseră peste dânsul, cu tot trecutul lui plin de lepădare de sine pentru înălțarea culturală a neamului. Dacă cei ce-l văzuseră la lucru îl putuseră călca în picioare, ce mai avea de așteptat de la posteritate? Totul plângea în el: glasul, ochii, barba rară și putredă, cravata ca o funie răsucită, de care părea spânzurat, hainele stoarse ca o rufă, servieta unsuroasă de sub braț, adevărat pui sub protecția cloștei. Sergiu încercă să-l liniștească: nimeni nu
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
ai veacului. N-a fost să fie așa. Nici cât a trăit, nici după moarte. Un destin nedrept pare să-l fi urmărit până în ultimul an al vieții (1960): Mircea Florian nu a apucat să-și vadă tipărită "Recesivitatea". Iar posteritatea va contribui și ea la amânarea împlinirii - prin operă - a unei existențe filosofice de excepție: Mircea Florian nu are nici până acum, începută măcar, editarea operelor complete, deși s-au scurs peste 40 de ani de la trecerea sa în lumea
Mircea Florian - nedreptatea unui destin by Oana-Georgiana Enăchescu () [Corola-journal/Imaginative/15376_a_16701]
-
asiatică nu era lipsită de forță. Sculptorii însă, sub influența legendei lui, i-au speculat pleșuvia, țuguiată și lucie, ochii oblici, pomeții agresivi și bărbia lui prognată, acoperită de fire de păr rare. Astfel s-a popularizat o imagine pentru posteritate, a unui răzvrătit mongol, înalt și pietros, dominând, cu mai mult de un cap, popoarele pestrițe și nenumărate pe cari le conduce, prin furtuni de flăcări și peste râuri de sânge, spre victoria socială [...]. Retras într-o cameră mobilată de
Interviu inedit cu Vlaicu Bârna despre Ion VINEA - poet, prozator și ziarist de mare clasă by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14826_a_16151]
-
descrie aventura existenței între acești doi poli problematici, nu era singura mare temă literară posibilă în anii '50, dar Supraviețuirile se arată acum a fi singura literatură politică autentică a acelor ani și, prin urmare, singura care va face față posterității. Nimic nefiresc și nelalocul lui în aceasta carte complexă dar de o limpezime fără seamăn, dată fiind perioada tulbure în care a fost trăită. Fără adevăruri parțiale care mai mult ascund printr-un pervers efect de perspectivă, în afara tezismului, deși
Cum am devenit nuvelist by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11089_a_12414]
-
ochi cititorului neprevenit și îl induc în eroare. Aș putea da numeroase exemple (unele destul de crase!) dar mă voi mărgini la unul singur, foarte relevant: în volumul al doilea al amplei mele monografii despre Andreescu, apărut în 1982 și consacrat posterității sale critice, am denunțat, în cuprinsul notei 56 de la pag. 260-261, gravele inadvertențe comise de traducătorul din limba germană în limba franceză, M. Tazerout, a celebrei scrieri Der Untergang des Abendlandes (Declinul Occidentului) de Oswald Spengler. Inadvertențele au fost preluate
Însemnări pe marginea volumului lui Mihai Pelin "Deceniul prăbușirilor (1940-1950)" (II) by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11100_a_12425]
-
bănuielii dacă nu este impusă atenției prin dezvăluirea echivocului. La atâtea amănunte fie-mi deci îngăduit să mai adaug unul, cu deosebire semnificativ: Frunzetti a fost foarte încântat de capitolul pe care i l-am dedicat în masivul volum privind posteritatea critică a lui Andreescu. Mi-a mărturisit satisfacția sa prin repetate comunicări la telefon și mi-a încredințat și dovezi scrise. Ultima sa plachetă de versuri, Țărmurile clipei, poartă următoarea dedicație: Confratelui Radu Bogdan, celui care s-a aplecat cu
Însemnări pe marginea volumului lui Mihai Pelin "Deceniul prăbușirilor (1940-1950)" (II) by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11100_a_12425]
-
intime. Un mare scriitor e inepuizabil. În sertarele unui clasic se găsește întotdeauna ceva nou, revelator. O asemenea curiozitate ne satisface volumul recent Pagini de jurnal și documente inedite, apărut la Editura Junimea de la Iași, în această toamnă - aniversară pentru posteritatea lui Mihail Sadoveanu. Dactilografierea manuscriselor, aflate în fondul B.C.U. București, o făcuse Constantin Mitru (decedat între timp), cumnatul și secretarul particular al scriitorului. Îngrijirea textelor a fost preluată de Maia Mitru și de Olga Rusu, iar prezentarea lor este
Sertarele unui clasic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11118_a_12443]
-
în care te așezi spre a-l observa și că, în fond, nu există un punct de vedere privilegiat dinspre care să obții o descriere infailibilă a universului, că știința înseamnă să poți să prevezi lucruri pe care numai experiența posterității le va putea confirma, că orice ipoteză este o simplă convenție pe care o îmbrățișezi fără să știi dacă mai tîrziu nu o vei respinge în întregime - cînd vezi așadar toate aceste mostre de sclipire umană, nu poți să nu
Un secol de relativitate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11147_a_12472]
-
iulie 1794. Dacă stabilirea corectă a terminologiei prin operarea unor distincții de tipul celor exemplificate în paragrafele anterioare (război civil - genocid, șuani - vandeeni), nu înainte de a fi identificate criteriile de diferențiere (criteriul legal, criteriul militar, etc) reprezintă o îndatorire a posterității pentru a restitui natură specifică a evenimentelor consumate cu mult timp în urmă, contemporanii deși fără excepție "au perceput caracterul specific și inedit al crimelor", simțind "nevoia de a le denunță în scris" (Babeuf, avocatul Tronson-Ducoudray), problema majoră a fost
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
abundență de considerații istorice și normative autorul ar fi trebuit pesemne să insiste mai mult asupra acestui specific deoarece el este argumentul cel mai solid pentru afirmația potrivit căreia genocidul pentru contemporani (victime și supraviețuitori) se continuă în memoricid pentru posteritate (urmașii supraviețuitorilor și, probabil, ai victimelor)5. Mai mult, daca genocidul cuprinde "spaimă și teroare", memoricidul pe care acesta îl antrenează cuprinde "manipulare și uitare" (p. 232), cu alte cuvinte se produce o transformare a violenței fizice (genocidul) în violență
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
grele în legătură cu scrisoarea doamnei Slavici. Osîndește oroarea burgheză a gospodinei care nu poate răbda în casa ei demența unui mare poet și cere să fie ,scăpată de el". Deci dus la azil, căci altundeva unde?! G. Călinescu are, în ochii posterității lesne judecătoare, dreptate! Ce bestie, această doamnă ,burgheză" care cere să-i fie luat de pe cap poetul național cu mintea răvășită! În realitate, judecătorii postumi ar trebui, pentru lămurire, să facă o experiență. Să găzduiască în casa lor, fie și
Biata doamnă Slavici by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/11200_a_12525]
-
rabzi un scriitor dus cu pluta, sau doar luat în freză, vreme de cîteva zile! Coșmar! Biata doamnă Slavici nu gîndea în termeni de istorie și critică literară! Ea avea pe cap un nebun și atît. Valoarea lui absolută aparținea posterității și lui G. Călinescu, nenăscut pe atunci, dar doamna Slavici, disperată, avea o problemă de care trebuia ,să se scape" urgent. Nu știu cum se manifesta poetul național cînd era ,foarte rău", dar am experiența contemporanilor mei. Ei, cu siguranța impunității, înjură
Biata doamnă Slavici by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/11200_a_12525]
-
s-ar putea trece cu un surîs dacă, din imensa turmă a țăcăniților cu pretenții literare și venin pe limbă, s-ar ivi măcar un Eminescu. Un autor pentru care doamnele Slavici ale secolului noastru să merite a înfrunta ironiile posterității. Din păcate nu prea sînt semne. Prea sănătoși ca să ajungă pe Strada Plantelor, nu mai zic de decența de a părăsi lumea la 39 de ani, amicii noștri își vor sorbi berea în așteptarea indemnizației de merit, în libertate și
Biata doamnă Slavici by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/11200_a_12525]
-
ca informație despre perioada legionară este binevenit și în bună parte inedit. Dar sub raportul analizei valorice episodul e derizoriu, el nu lasă în urma lui nici un câștig pe care istoria artei propriu-zis legionare să-l fi putut înregistra și transmite posterității. Discrepanța dintre realitate și evocarea ei literară nu se impune cititorului, tocmai datorită fenomenului invocat în paragraful precedent. Cazul Ion Frunzetti" ne este oferit spre lectură foarte la începutul cărții, chiar înainte de capitolul intitulat , Legiunea și artele"; ceea ce mi se
Deceniul prăbușirilor (1940-1950) by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11189_a_12514]
-
poet mare din epoca modernă, sortit prin simplitatea aparentă a liricii lui să pătrundă tot mai adânc în sufletul mulțimii, poet național totdeodată și pur ca și Eminescu". În acest fel, cele două extreme erau conciliate în simultaneitatea lor, dar posteritatea a pus din ce în ce mai mult accentul pe dimensiunea anistorică a suferinței materializate atât de concret în Rugăciune, Plugarii, Noi și Oltul - poemele care deschideau volumul de debut, din 1905, al lui Octavian Goga, văzut în continuitate directă cu Doina eminesciană. Nimeni
Octavian Goga - 125 - Mesianism național by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10663_a_11988]
-
nici neglijabile. În ce puncte mai solicită astăzi interesul estetic (nu doar istoric) o poezie păstrată de postumitatea scriitorului (săvârșit în 1938) într-un relativ con de umbră? Care sunt zonele ei de permanență? - iată întrebări legitime și obișnuite în posteritatea critică a unei opere viabile. Un răspuns scurt poate fi dat după un oarecare răgaz de meditație critică, luând în seamă și numeroasele studii și monografii care i s-au consacrat, dar ținând cont mai cu seamă de sugestiile călinesciene
Octavian Goga - 125 - Mesianism național by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10663_a_11988]
-
Scrisă cu majuscule! În cele 70 de pagini ale revistei format A4 sunt rînduri omagiale, poeme, diplome, "contribuții" encomiastice strînse de N.D.P., pentru eterna glorie a lui N.D.P. și articole diletant-naționaliste. Din articolul Nicolae Danciu Petniceanu și înscrisurile oficiale, întru posteritate (s.n.), aflăm că mult-omagiatul s-a născut într-o familie de muncitori în 1936, a urmat, în anii '50 Școala medie siderurgică din Reșița, apoi, în 57-58 Școala de Ofițeri a Ministerului de Interne și după absolvirea Școlii de Ofițeri
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10693_a_12018]
-
Eugen Barbu, știut și răsștiut, adică ranchiunos, poltron, ahtiat după bârfe, grobian și antisemit. Oarecum insolită totuși, deși nu chiar neașteptată, este turnura de notă informativă pe care o ia la Eugen Barbu jurnalul intim, dedicat parcă, mai degrabă decât posterității, unui lector avizat din proximitate. Iată: "La Paris, Tacu și Jean Pârvulescu îmi spuneau că Marin Sorescu denigrează țara acolo, pe urmă se întoarce în țară și trage limbi nu știu cui. Mi se pare că Fănel l-a zărit intrând în
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10711_a_12036]
-
geniile. Documentarea făcută de poet este de tot respectul, mai cu seamă că se încorporează printr-un limbaj distributiv vizând poeți, pictori, muzicieni, compozitori, sculptori. Adică, arte vizuale și arte scripturale! Altfel spus, Virgil Dumitrescu studiază portrete, tabieturi, ecouri în posteritate și că într-un puzzle de expoziție propune variante de limbaj adecvate sași poată înrăma fiecare dintre noile gânduri durabile, în consens sau în replică. Până aici, poemele (și nu poeziile!) de o stringenta modernitate, prin cadența și limbaj studiat
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
apariții ipotetice. Dicționarul cronologic al romanului românesc de la origini până la 1989, apărut la Editura Academiei în 2004, serios documentat, nu înregistrează în nici un fel romanul Cocktail, probabil pentru că nu este de găsit în bibliotecile publice. Victor Valeriu Martinescu rămâne pentru posteritate ca un avangardist misterios, un stângist capabil de disidență reală, soldată cu ani grei de detenție. Automistificarea operei e o farsă nevinovată. Oricum, a disprețuit critica și istoria literară, ca toți avangardiștii. Încercarea de a-i reconstitui astăzi bibliografia presupune
Un avangardist misterios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10740_a_12065]
-
de detenție. Automistificarea operei e o farsă nevinovată. Oricum, a disprețuit critica și istoria literară, ca toți avangardiștii. Încercarea de a-i reconstitui astăzi bibliografia presupune să ne asumăm riscul de a deveni victimele ironiei lui. Din această capcană întinsă posterității nu poți ieși decât umilit, în postura de cercetător care își respectă meseria, pentru a reconstitui sinuozitățile unui destin dramatic. VVM, deși un scriitor minor în fond, hazardat într-un limbaj sfidător, obositor prin provocările neîncetate și negativismul violent, merită
Un avangardist misterios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10740_a_12065]
-
își respectă meseria, pentru a reconstitui sinuozitățile unui destin dramatic. VVM, deși un scriitor minor în fond, hazardat într-un limbaj sfidător, obositor prin provocările neîncetate și negativismul violent, merită sacrificiul de orgoliu al oricărui istoric literar. Deși ironizată necruțător, posteritatea îi poate fi, totuși, recunoscătoare.
Un avangardist misterios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10740_a_12065]
-
Beram în colecția de ,Opere fundamentale", coordonată de Eugen Simion. Am regăsit proza lui la fel de interesantă și de plăcută la lectură, mai ales în cele trei romane de dragoste consacrate de aprecierea critică de-a lungul a șapte decenii de posteritate a scriitorului: O moarte care nu dovedește nimic (1931), Ioana (1934) și Jocurile Daniei (publicat postum, în 1971). Elena Beram este o pasionată notorie de opera lui Anton Holban. A realizat în urmă cu trei decenii și jumătate prima ediție
Ceasornicarul sufletului feminin by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10905_a_12230]
-
de artă nu au reacții pe măsura consistenței și importanței unei opere duse pînă la capăt, în pofida dispariției premature a pictorului, și a unui mesaj artistic riguros definit. Pe 1 martie, el ar fi împlinit 62 de ani, dar circumstanțele posterității fac încă necesară o întrebare elementară. Cine este, de fapt, Ion Dumitriu? Răspunsul ar putea începe așa: departe de a fi un pictor al obiectelor, al substanțelor și al materialității în accepțiunea ei generală, Dumitriu este permanent un hermeneut în
Ion Dumitriu, între pămînt și cer by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10912_a_12237]
-
oratorie a ediției își destăinuie suferințele și necazurile (i-au murit mama și soțul) - accentuând pentru noi, ca simpli cititori, impresia că ediția Kogălniceanu a străbătut nu doar o epocă, ci mai multe. Destul de longevivul Kogălniceanu (1817-1891) are nevoie în posteritate atât de editori longevivi, cât și de cititori longevivi, care să poată înregistra, recepta și interpreta tot ce a trăit și a gândit unul din întemeietorii României moderne, protagonist al parlamentarismului nostru incipient. Scriitor, publicist, istoric și politician de anvergură
Șantierul unei ediții by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10947_a_12272]