5,162 matches
-
săi ca un fel de struțocămilă: și modernist, și tradiționalist, și avangardist, și apropiat de concretețea materiei și abstractizant etc. Bogdan Lefter consideră, pe bună dreptate, că toate aceste incertitudini provin tocmai din precaritatea conceptelor cu care operăm. O viziune postmodernă asupra modernității ar rezolva cu totul altfel lucrurile (ea nu este realizată în această carte, analiza rămînînd la nivel teoretic). Dacă opera lui Arghezi este privită ca un loc al tuturor contradicțiilor, cu Bacovia lucrurile se întîmplă exact invers. Textele
O combinație rară by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15919_a_17244]
-
un curent de aceeași anvergură, cu același grad de generalitate precum romantismul sau clasicismul. Din această cauză apare, la Lovinescu, în capitolul �Alți poeți simboliști". Or, Bacovia este departe de �structura liricii moderne" și este mult mai aproape de limbajul poetic postmodern. Criticul semnalează deja unele eforturi de recuperare din anii '70 și '80, ele fiind semnificative pentru schimbarea de �structură" suferită de literatura română în acea perioadă. Poezia șaizecistă i-a avut drept modele mai ales pe Blaga și pe Barbu
O combinație rară by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15919_a_17244]
-
din perioada interbelică. O dată cu postmodernizarea literaturii a apărut o altă înțelegere, mult mai adecvată, a fenomenului Bacovia. Trebuie încă o dată subliniat că I.B. Lefter evită postmodernizarea forțată a acestor autori atipici. Ei pot fi �recuperați" cu folos în manieră critică postmodernă, dar asta nu înseamnă automat că ei ar fi niște postmoderni care și-au greșit timpul istoric. Capitolele dedicate avangardei și criterioniștilor sînt, de fapt, niște interpretări negative, niște puneri la punct ale miturilor care s-au creat în jurul acestor
O combinație rară by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15919_a_17244]
-
mult mai adecvată, a fenomenului Bacovia. Trebuie încă o dată subliniat că I.B. Lefter evită postmodernizarea forțată a acestor autori atipici. Ei pot fi �recuperați" cu folos în manieră critică postmodernă, dar asta nu înseamnă automat că ei ar fi niște postmoderni care și-au greșit timpul istoric. Capitolele dedicate avangardei și criterioniștilor sînt, de fapt, niște interpretări negative, niște puneri la punct ale miturilor care s-au creat în jurul acestor mișcări. Avangarda românească a fost, e adevărat, una dintre cele mai
O combinație rară by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15919_a_17244]
-
acesta este un reflex retoric. încă din articolele de tinerețe, criticul avea gustul �fișelor", al �schițelor", al �dosarelor", al sintezelor rezumate, premergătoare unui proiect mai amplu. Numai că de data aceasta avem în față concretizarea unui proiect amplu: o viziune postmodernă extrem de coerentă asupra literaturii interbelice. Și trecem la a doua opțiune. Autorul are în vedere o resuscitare postmodernă a istoriei literare. Cartea se termină cu o promisiune: După cum rămîne de demonstrat într-o istorie postmodernă a literaturii române". Nu avem
O combinație rară by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15919_a_17244]
-
al sintezelor rezumate, premergătoare unui proiect mai amplu. Numai că de data aceasta avem în față concretizarea unui proiect amplu: o viziune postmodernă extrem de coerentă asupra literaturii interbelice. Și trecem la a doua opțiune. Autorul are în vedere o resuscitare postmodernă a istoriei literare. Cartea se termină cu o promisiune: După cum rămîne de demonstrat într-o istorie postmodernă a literaturii române". Nu avem de-a face cu o contradicție, ci, se pare, cu un contrapunct. I.B. Lefter dorește o așezare a
O combinație rară by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15919_a_17244]
-
unui proiect amplu: o viziune postmodernă extrem de coerentă asupra literaturii interbelice. Și trecem la a doua opțiune. Autorul are în vedere o resuscitare postmodernă a istoriei literare. Cartea se termină cu o promisiune: După cum rămîne de demonstrat într-o istorie postmodernă a literaturii române". Nu avem de-a face cu o contradicție, ci, se pare, cu un contrapunct. I.B. Lefter dorește o așezare a comentariului postmodern într-o istorie. După mine deja această Recapitulare a modernității este o istorie extrem de valabilă
O combinație rară by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15919_a_17244]
-
istoriei literare. Cartea se termină cu o promisiune: După cum rămîne de demonstrat într-o istorie postmodernă a literaturii române". Nu avem de-a face cu o contradicție, ci, se pare, cu un contrapunct. I.B. Lefter dorește o așezare a comentariului postmodern într-o istorie. După mine deja această Recapitulare a modernității este o istorie extrem de valabilă, un punct final, nu un început. Singurul lucru care i-ar lipsi ar fi prăfuita exhaustivitate. Aspiră I.B. Lefter la așa ceva? I.B. Lefter, Recapitularea modernității
O combinație rară by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15919_a_17244]
-
I.B. Lefter nu este văzută ca o succesiune de perioade - avem de-a face, mai curînd, cu o coexistență a lor, cu o evoluție paralelă. Istoria lui I.B. Lefter este lacunară, prin definiție. Nu aflăm aici toți autorii moderni sau postmoderni. Criticul oferă un model de comentariu, mai mult decît o simplă listă. Nu exhaustivitatea îl preocupă, ci cartografierea unui gen literar care, în secolul XX, a trecut prin două mari tranziții, cea interbelică și cea postbelică - ambele ocupă vreo patruzeci
O combinație rară by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15919_a_17244]
-
anii '80-'90) nu am ales întîmplător aceste două cărți. Prima este o încercare de lămurire a unor concepte, o istorie a deformărilor și clarificărilor unui concept. A doua este o punere în practică, o variantă a unei virtuale istorii postmoderne. Ambele schimbă complet imaginea din ochii multora care au văzut (și văd încă) în acest critic doar un militant, un fel de �manager" al generației sale, arătînd în acest fel cît de puțin l-au citit. Doritorii vor găsi în
O combinație rară by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15919_a_17244]
-
treilea discurs. Carte incitantă și contestabilă, care merita, pe lîngă laude, obiecții serioase. Cronicarului îi sună încă în urechi afirmații precum acelea că noi ne-am grăbit a vorbi despre canon fără să fi avut unul sau că am devenit postmoderni fără a fi încheiat modernismul. Asemenea aserțiuni nu pot fi luate nici măcar sub beneficiu de inventar! Cum, adică, n-am avut canon? Cum, adică, modernismul nostru nu a fost finalizat? * Un dramatic editorial publică dl Radu Ciobanu în frumoasa revistă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15927_a_17252]
-
vorba de Tzara mea de Tamara Carauș, "ceva între jurnal literar și eseu sociologic", după cum o califică dl Ciobanu. Ortografia neașteptată a titlului conține o referire implicită la dadaistul Tristan Tzara. O carte, despre postmodernismul basarabean. Nasc și dincolo de Prut postmoderni. Scenarii și opinii despre criza din PNȚCD Demisia de la președinția PNȚCD a profesorului Andrei Marga și întîmplările de tot felul produse în partid după această demisie au ținut capul de afiș în presa cotidiană la începutul săptămînii trecute. Singurul ziar
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16024_a_17349]
-
cel mai simplu ar fi să se spună că e o încîntare să-l citești; e un lucru esențial într-o epocă a cititorilor comozi pe care doar propria plăcere îi poate ține în fața textului. Autorul nu apelează la artificii postmoderne, însă cartea își decantează multiple niveluri de lectură - e, în același timp, un roman al trecerii de la copilărie la maturitate, evocarea unei lumi aproape dispărute, o radiografie a greșelilor unei generații - cea a sașilor ardeleni care ajunseseră la maturitate în
Orientalism by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15622_a_16947]
-
socratice de auto-examinare și cunoaștere-de-sine, intelectualul literar pune ideea de amplificare a eului printr-o luare la cunoștință a cît mai multor moduri de a fi uman". în concordanță cu acest deziderat (parte dintr-o tradiție deja a definirilor societății postmoderne), mitul european, cu toate trăsăturile discursului identitar care au făcut obiectul unor numeroase contestări și repoziționări delicate (vezi și dezbaterea în jurul canonului, europocentrist, prezentă aici prin eseul lui Mircea Martin), este privit din afară. Europa este, la origine, o colonie
Identificări by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15639_a_16964]
-
cu "arhitecturi precise", și "minuție stilistică"); spre arabescurile unui Gib Mihăescu; ordonarea simbolică a narațiunii din Delirul lui Marin Preda; reinterpretarea ultimului roman al lui Ivasiuc, Apa, din perspectiva unei omogenități complete a romanelor lui ș.a.m.d. Proza nouă, postmodernă, este anticipată, și în așezarea cronologică a autorilor, de analizele consacrate tîrgoviștenilor și de prezentări generale (mai ales privind felul în care se articulează romanul autorilor optzeciști). Astfel privită, evoluția romanului integrează natural fragmentarismul sau tehnica filmului de la sfîrșitul secolului
Identificări by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15639_a_16964]
-
cea mai evidentăși mai fermecătoare a scrisului lui, corespunde în analiza Ruxandrei Ivăncescu trimiterilor la metaficțiunea istoriografică definită de Linda Hutcheon, ingenuozității, fundalului comparatist oferit de romanele lui Borges și atentei analize a fundamentelor lumilor fictive și a motivelor sale (postmoderne și nu numai). Acestea gliseazăunele peste altele în nuanțări, fapte și diluări: "pentru Ștefan Agopian cauza primă și ultimă a lucrurilor este cartea, însă, după cum spunem, o carte pe care alunecă suprafața deformatore a multor cărți - oglindă". Ruxandra Ivăncescu - Ștefan
Identificări by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15639_a_16964]
-
Impresia de limbă imaginară o pot produce și înstrăinările pur grafice, precum cele (extreme) din volumul lui Caius Dobrescu, Deadevă. Amestecul mai multor limbi, care are o istorie chiar mai bogată, începînd de pe la Occisio Gregorii... Și ajungînd pînă la experimentele postmoderne recente, merită o discuție specială.
Limbi imaginare, limbi amestecate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15660_a_16985]
-
Iulia Alexa Al doilea roman al lui Salman Rushdie, apărut pe piața românească, e o ficțiune complexă, cu o atmosferă exotică de lume postcolonială și postmodernă, în care umorul de toate nuanțele, absurd, rafinat și sec ori șarjând grotesc contururile realului, parodia și jocul narativ, fac din această carte o provocare intelectuală, mai greu de citit, e drept, cu mai multe niveluri de semnificare, dar care
Despre rușine și alți demoni by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15656_a_16981]
-
sui-generis, comică și ciudată. Am putea considera această carte și un roman al femeilor, rușinea, această teribilă stânjeneală de ceea ce reprezintă fiecare din ele vine și din maternitate, și din eros, din adulterul soților, oricum, această abordare se încadrează spiritului postmodern de "gender issues", țesut în bulversanta textură parodică. Ca roman politic, Rușinea seamănă cu Toamna patriarhului, e tot o parabolă a dictaturii, în spațiul Pakistanului-palimsest, în care istoria reală se diluează în mit și narațiune fantastică. Islamabad, orașul din "coasta
Despre rușine și alți demoni by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15656_a_16981]
-
rușinii și inocenței, a cruzimii inimaginabile și frumuseții, un soi de încarnare a forțelor abisale din om și din istorie. Compozițional, romanul e la fel de interesant. Există un narator ce deconstruiește ficțiunea și realitatea în cel mai "clasic" stil ludic și postmodern, ridicând arbitralitatea construcției romanești la rang de principiu primar de creație. Intervine în epic amestecând momentele ori criticându-și propriul edificiu ficțional, își provoacă cititorul la coparticipare, face considerații eseistice asupra istoriei în același spirit filosofic relativizant și vesel apocaliptic
Despre rușine și alți demoni by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15656_a_16981]
-
roman în care condiția evreului, îndelung tratată și înainte, apare aici într-o formulă narativă aproape naturalistă. Este un caz de anacronism asemănător lui Bellow, cu care împarte ascendența rusească, temele evreității și formula scriitoricească tradițională într-o epocă literară postmodernă. Cartea este intrinsec valoroasă pentru complexitatea caracterelor, pentru descrierea stepelor rusești, pentru spectacolul inumanității și al justiției arbitrare lumești, sau pentru universul carceral, un soi de lait motiv al scriitorilor ruși de la Dostoievski la Soljenițân. Iakov Bok e un evreu
Despre rușine și alți demoni by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15656_a_16981]
-
vorbă, ambițios, dar, din păcate, punerea lui în practică se dovedește pe cît de anevoioasă, pe atît de riscantă. Principalul pericol care amenință narațiunea este prolixitatea. Adunînd laolaltă monologuri, pagini de jurnal, secvențe dramatizate, versuri, definiții tip dicționar (în spiritul postmodernei hibridizări a genurilor), prozatoarea are ambiția să cuprindă cît mai multe felii de realitate disparate despre care să spună tot, sau oricum aproape tot, să recompună, din aceste fragmente imaginea totalității, a lumii de aici și-a celeilalte, servindu-se
Femeile mănîncă bărbați? by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15672_a_16997]
-
cyber)spațiu și timp, într-un univers guvernat de un dumnezeu informatician. Dacă ansamblul are de suferit uneori din cauza aspirației spre exhaustivitate, în schimb, la nivel de detaliu, proza Alinei Nelega atinge virtuozități demne de condeiul (tastatura?) oricărui mare scriitor postmodern: Masca bunicii o știi, o mai am și-acum, fragilă, delicată, nu e un obiect. E la granița dintre obiect și ființă, își aparține sieși mai mult decît celor care au purtat-o. Din lemn și sticlă, din piele vopsită
Femeile mănîncă bărbați? by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15672_a_16997]
-
adîncuri, autenticității sale mirifice. Feeria Magnificului e purificatoare. Înnoirea limbajului poetic, proces practic cîștigat, exclude aici o încrîncenare de fond (nu și pe cea formală), favorizînd natura mroală stenică, luminoasă a autorului. Într-un duh pe care l-am numi postmodern dacă am acorda credit deplin acestui concept debil, din care pricină preferăm a spune postavangardist, Nicolae Țone cultivă un joc al jocului, dominat de-o blajină luciditate și pătruns de-o umanitate afectivă și senzuală, euforizantă, pe care n-o
Un postavangardist (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15692_a_17017]
-
în realitate. Tot în revista tîrgovișteană, dl M.H. Simionescu relatează o întîlnire reală dintre Marin Preda și Radu Petrescu, pretext de a compara esteticele lor literare, atît de diferite. Încă o dată, ficțiunea și realitatea se regăsesc într-o oarecare confuzie postmodernă. În fine, într-o variantă amuzantă, bizara estetică a lumii noastre (ori, de ce nu, bizarul realism al ficționalului contemporan) ne este revelată de dl George Geacăr într-o interesantă cronică a primei cărți publicate de dl D. Ungureanu, concetățeanul său
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15719_a_17044]