1,302 matches
-
în evidență cu ajutorul electroencefalografiei. În repaus, electroencefalograma (EEG) sportivilor are aspectul electroencefalogramei adultului normal, traseul având ritm alfa dominant sau subdominant cu frecvența de 9-12 c/s (Demeter, 1967), cu excepția unor ramuri sportive, unde sportivii pot prezenta aspecte de patologie posttraumatică datorate practicării sportului respectiv (este și situația unor sporturi de luptă). Specificul sporturilor de luptă impune implicarea intensă a sistemului nervos central, care trebuie să gestioneze cu promptitudine procesele de excitație și inhibiție. În timpul efortului intens, se constată apariția undelor
Elemente de ergofiziologie în artele marţiale by Adrian COJOCARIU () [Corola-publishinghouse/Science/100969_a_102261]
-
în mai multe etape: a. imediat după leziune apare hemoragia subarahnoidiană, hemoragii în substanța albă și cenușie, necroza fibrinoidă a capilarelor; b. în următoarele două ore se produce necroza vasculară cu hemoragie perivasculară, necroză celulară; c. în primele trei zile posttraumatic apar modificările inflamatorii cu infiltrate leucocitare etc.; d. în prima săptămână până la o lună scade inflamația, apare glioza și modificările chistice medulare. În acest context deschiderea barierei hematomedulare în faza acută lezională are două stadii: - ruperea imediată și masivă a
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ion Poeată () [Corola-publishinghouse/Science/92118_a_92613]
-
simplu de natură fiziologică, cum ar fi patologiile inflamatorii ale tendoanelor și articulațiilor, altele au o mai mare încărcătură psihică, cum ar fi cazul burnout-ului; conduc la saturarea aparatului psihic, la apariția unor grave perturbări mentale și chiar moarte; patologiile posttraumatice generate de orice tip de accident, indiferent de locul unde și de momentul când se produce ; faptul că nu întotdeauna organizațiile se îngrijesc de cei accidentați, ci mai curând încearcă să se debaraseze de ei, precum și faptul că nu sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
a celor de stomac (îndeosebi a ulcerului), a diabetului, a bolilor infecțioase (infecții respiratorii superioare, apariția herpesului și a altor infecții bacteriale). Stresul afectează și sănătatea psihică/mentală a angajatului, conducând la apariția psihogeniilor. „Șocul psihic”, „starea de criză”, „stresul posttraumatic” sunt tot atâtea expresii ale unor perturbări psihice (vezi Derevenco, Anghel, Băban, 1992, pp. 112-122, 148-160; Iamandescu, 2002, cap. „Efecte”). În studiul acestor efecte au fost aplicate două metodologii: 1) metodologia prospectivă (nivelul stresului trăit de indivizi la un moment
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
o serie de slăbiciuni și pericole în interpretarea datelor culese prin anchetele statistice, care por fi redutabile în domeniul juridic. Un alt argument împotriva acestor teorii (personaliatea ca factor al mobbing-ului) este adus de către psihologii clinicieni care arată că tulburarea posttraumatică de stres (PTST), care apare frecvent la victimele mobbing-ului, generează o serie de modificări majore ale personalității. Acest fapt indică mobbing-ul drept cauză a tulburărilor și modificărilor mentale majore. Cei care scapă din vedere acest lanț cauzal sau cei care
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
și planul social. Planul psihoindividual: așa cum arată o serie de cercetători (Hirigoyen, 1998; Miglionico, 2000), mobbing-ul afectează direct integritatea psihofizică a victimei. Printre efectele constatate enumerăm : anxietate, anxietate generalizată cu atac de panică, cu simptomatologie obsesiv-compulsivă, fobică, somatoformă etc.; sindrom posttraumatic de stres (PTSD); deteriorări intense, cumulative, cu ideație recurentă intruzivă; tulburări comportamentale: anorexie, bulimie, alcoolism, toxicomanie (mai frecvent cu medicamente), auto-/heteroagresivitate; pierderea motivației pentru activitate (în speță cea profesională); scăderea satisfacției, performanțelor, randamentului; pensionare medicală prematură; alterarea capacității de
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
grefele de piele, păr, dinți, cartilagiu, fascii, tendoane, grăsime, stomac, intestin, rinichi, pericard, valve cardiace, artere, vene, nervi, paratiroide, țesut adrenal, ovar, testicul, măduvă osoasă. 18.4.1. TRANSPLANTUL DE PIELE Cel mai frecvent se practică pentru reacoperirea zonelor distruse posttraumatic, postcombustional sau postoperator. Autotransplantele s-au efectuat cu piele cu pilozitate pentru a reconstrui genele sau pielea scalpului după avulsiile (smulgerile) traumatice sau cu piele fără pilozitate (glabră) pentru defectele herniare, faringe, esofag, vagin, tract urinar. Allotransplantele de piele sunt
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Eugen Târcoveanu, Dr. Cristian Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1226]
-
TRANSPLANTUL DE TESUT OSOS Este indicat pentru refacerea unor defecte sau cavități (postchiuretaj, chisturi osoase), pentru a facilita unirea capetelor osoase în cazul unor pseudoartroze, defecte de continuitate osoasă sau pentru a ajusta conturul sau unele defecte majore ale scheletului (posttraumatice, malformații congenitale sau dobândite). Obiectivele acestei operații sunt: oferă o sursă de osteoblaste; asigură refacerea arhitecturii scheletului; oferă o sursă de neo osteosinteză. Cel mai frecvent se utilizează autogrefele osoase cu sau fără fixare internă; în cazurile în care se
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Eugen Târcoveanu, Dr. Cristian Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1226]
-
congenitale sau dobândite). Obiectivele acestei operații sunt: oferă o sursă de osteoblaste; asigură refacerea arhitecturii scheletului; oferă o sursă de neo osteosinteză. Cel mai frecvent se utilizează autogrefele osoase cu sau fără fixare internă; în cazurile în care se practică posttraumatic sau pentru neoplazii se recomandă efectuarea microanastomozelor vasculare. Allogrefele sunt folosite pentru inducerea neoformării de țesut osos și ca suport pentru de os autolog 18.4.5.TRANSPLANTUL DE CARTILAGIU Transplantul de cartilagiu nevascularizat la adulți diferiți din punct de
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Eugen Târcoveanu, Dr. Cristian Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1226]
-
cartilagiu nevascularizat la adulți diferiți din punct de vedere genetic poate fi menținut deoarece suportul imun al reacției de respingere este absent chiar și fără tratamentul imunosupresor. Cel mai frecvent este recomandat pentru refacerea reliefului piramidei nazale deformată congenital sau posttraumatic, pentru corectarea defectelor feței sau craniului. Grefele osteocartilaginoase. Grefa de țesut epifizar de creștere este utilizată pentru a restabili creșterea longitudinală care a fost oprită de prezența unui limb hipoplastic congenital sau dobândit. Grefele osteocondrale sunt indicate în afecțiunile care
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Eugen Târcoveanu, Dr. Cristian Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1226]
-
situație apare la cei cu scor CHADS 2 ≥ 3, adică cu risc crescut tromboembolic, care în același timp au și beneficiul cel mai mare de prevenție a AVC (79). Particulare pentru vârstnici sunt căderile, care se pot solda cu hemoragii posttraumatice. Totuși o metaanaliză dedicată acestei probleme a arătat că, pentru a depăși beneficiul prevenției AVC, ar trebui ca un pacient să aibă cel puțin 300 de căderi/an (80). Pe de altă parte, warfarina favorizează osteoporoza și crește riscul de
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91946_a_92441]
-
afirmînd că viața plină de pericole și amenințări a omenirii ancestrale a dat naștere unui mecanism de reproducere a succeselor în evitarea pericolului. Revensuo aduce ca argumente conținutul normativ al viselor: visele copiilor, visele în care se repetă coșmarurile, visele posttraumatice și visele vânătorilor. Teza lui Revensuo, a simulării pericolului ca funcție de apărare a visului, are numeroși adepți. Creierul în stare de veghe este supus algoritmului logicii și rațiunii și este organul percepției realității înconjurătoare și personale, cu ajutorul simțurilor. Vedem auzim
[Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
este cea a fizionomiilor (prosopagnosia). Termenul provine de la cuvântul grecesc prosopon ("față") și agnosia ("necunoscut"). Fenomenul se numește, simplu, "orbirea la fețe", în timp ce toate celelalte aspecte ale vederii rămân intacte; ea poate fi moștenită sau dobândită (după accidente vasculare cerebrale, posttraumatice sau tumorale în girusul fusiform, zonă eminamente asociativă). Afectează 2,5% din populație. Girusul fusiform, conținătorul zonei neuronale asociative a recunoașterii fețelor Cum recunoașterea feței persoanelor aflate în mediul înconjurător este o acțiune primordială a creierului (Rolls & Ekman), prosopagnozicul, nefiind
[Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
41). Consolidarea prin înfundare se produce în 20-40 zile. Înfundarea poate depăși 3-4 cm și astfel poate apare o disfuncție ventilatorie restrictivă (spirometrie anormală la 57% dintre pacienți), cu durere persistentă la 49% dintre cazuri (Landerscaper, 1984) [9]. - Pectus excavatum posttraumatic este o entitate extrem de rară. Dacă necesită rezolvare chirurgicală (pe criterii funcționale sau estetice), se utilizează tehnicile recomandate pentru deformarea toracică malformativă: tehnica Ravitch, tehnica Nuss (Kim, 2007) [8]. - Sindromul de apertură toracică superioară posttraumatică este o entitate rară. Fracturile
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin, Ovidiu Burlacu () [Corola-publishinghouse/Science/92095_a_92590]
-
Landerscaper, 1984) [9]. - Pectus excavatum posttraumatic este o entitate extrem de rară. Dacă necesită rezolvare chirurgicală (pe criterii funcționale sau estetice), se utilizează tehnicile recomandate pentru deformarea toracică malformativă: tehnica Ravitch, tehnica Nuss (Kim, 2007) [8]. - Sindromul de apertură toracică superioară posttraumatică este o entitate rară. Fracturile primelor două arcuri costale cu constituirea de calus hipertrofic, leziuni ce semnifică un traumatism grav, sunt implicate în apariția sindromului (Mulder, 1973) [11]. Tehnicile chirurgicale utilizate sunt cele clasice, prin abord anterior, axilar, posterior sau
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin, Ovidiu Burlacu () [Corola-publishinghouse/Science/92095_a_92590]
-
o infecție complexă de perete toracic (de tipul osteomielitei extensive), datorată de regulă țesuturilor reziduale necrotice sau corpilor străini. Tratamentul trebuie direcționat spre incizie, cu drenajul colecțiilor purulente și debridarea parietală corectă, seriată în mai mulți timpi. În contrast cu radionecrozele, plaga posttraumatică este lăsată deschisă și pansată repetat, până este perfect curată. Abia apoi se va trece la reconstrucție. Se utilizează lambouri musculocutanate și/sau marele epiploon, nu plase sintetice. Materialele sintetice intră totuși in discuție in cazul defectelor parietale foarte mari
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin, Ovidiu Burlacu () [Corola-publishinghouse/Science/92095_a_92590]
-
sau marele epiploon, nu plase sintetice. Materialele sintetice intră totuși in discuție in cazul defectelor parietale foarte mari, în care nu se poate obține o bună stabilizare parietală doar cu lambourile musculocutanate. - Foarte rar, constatăm prezența unei hernii pulmonare parietale posttraumatice ce apare în general după traumatisme toracice inchise, cu leziuni musculare și fasciale, prin accidente de circulație. Localizarea cea mai frecventă este la nivelul fracturilor costale produse de centura de siguranță (May, 1995) [10]. Multe dintre ele nu sunt hernii
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin, Ovidiu Burlacu () [Corola-publishinghouse/Science/92095_a_92590]
-
fie închis prin tehnica Sauerbruch-Doberer (utilizarea periostului mobilizat de pe coastele adiacente). În prezent se recomandă utilizarea de materiale plastice (GoreTex sau lambouri muscu-locutanate (Filosso, 2001) [6]. SECHELELE PLEURALE Cele mai frecvente sechele întâlnite în practica clinică sunt hemotoraxul organizat, pahipleurita posttraumatică și empiemul posttraumatic. Dintre cele extrem de rare, menționăm splenoza pleurală. Hemotoraxul organizat și pahipleurita Coagularea sângelui acumulat în cavitatea pleurală se produce și când acesta nu vine în contact cu aerul. Factorii favorizanți sunt reprezentați în principal de rupturile pulmonare
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin, Ovidiu Burlacu () [Corola-publishinghouse/Science/92095_a_92590]
-
tehnica Sauerbruch-Doberer (utilizarea periostului mobilizat de pe coastele adiacente). În prezent se recomandă utilizarea de materiale plastice (GoreTex sau lambouri muscu-locutanate (Filosso, 2001) [6]. SECHELELE PLEURALE Cele mai frecvente sechele întâlnite în practica clinică sunt hemotoraxul organizat, pahipleurita posttraumatică și empiemul posttraumatic. Dintre cele extrem de rare, menționăm splenoza pleurală. Hemotoraxul organizat și pahipleurita Coagularea sângelui acumulat în cavitatea pleurală se produce și când acesta nu vine în contact cu aerul. Factorii favorizanți sunt reprezentați în principal de rupturile pulmonare extensive, rupturile vasculare
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin, Ovidiu Burlacu () [Corola-publishinghouse/Science/92095_a_92590]
-
s-a oprit și poate fi efectuată după 1-3 zile de la traumatism, pentru a evita riscul de resângerare (Graeber, 2005) [7]. După 3 săptămâni de evoluție, se impune extirparea cheagului și decorticarea ple-uropulmonară prin toracotomie clasică (fig. 3.43). Empiemul posttraumatic Acumularea puroiului în cavitatea pleurală se produce cel mai frecvent prin infectarea unui hemotorax sau hemopneumotorax posttraumatic, prin evoluția unor leziuni nerecunoscute esofagiene sau traheobronsice, sau reprezintă una dintre complicațiile drenajului pleural (fig. 3.44). Problema infectării hemotoraxului suscită numeroase
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin, Ovidiu Burlacu () [Corola-publishinghouse/Science/92095_a_92590]
-
resângerare (Graeber, 2005) [7]. După 3 săptămâni de evoluție, se impune extirparea cheagului și decorticarea ple-uropulmonară prin toracotomie clasică (fig. 3.43). Empiemul posttraumatic Acumularea puroiului în cavitatea pleurală se produce cel mai frecvent prin infectarea unui hemotorax sau hemopneumotorax posttraumatic, prin evoluția unor leziuni nerecunoscute esofagiene sau traheobronsice, sau reprezintă una dintre complicațiile drenajului pleural (fig. 3.44). Problema infectării hemotoraxului suscită numeroase discuții în literatură. Hemotoraxul coagulat în intregime se infectează mult mai rar decât cel în care se
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin, Ovidiu Burlacu () [Corola-publishinghouse/Science/92095_a_92590]
-
impune, căci poate face diagnosticul diferențial cu o contuzie pulmonară. Unele ajung la tratament chirurgical, fie datorită infectării și abcedării, fie confuziei de diagnostic cu o tumoră pulmonară. În aceste situații se efectuează rezecții pulmonare, fie reglate, fie atipice. Pneumatocelul posttraumatic Se dezvoltă în cavitatea unui hematom excavat. Poate apare și prin barotraumă. Se poate infecta, rezultând un abces pulmonar, sau se poate sparge în cavitatea pleurală, rezultând un pneumotorax. În ambele situații, intervenția chirurgicală se impune. Supurația parenhimatoasă Realizează aspectele
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin, Ovidiu Burlacu () [Corola-publishinghouse/Science/92095_a_92590]
-
Dacă corpul este radioopac, poate fi observat bine la examenul radiologic standard (fig. 3.45) sau examenul CT. Chirurgia toracoscopică este deosebit de utilă pentru înlăturarea corpilor străini din cavitatea pleurală, dar pentru cei intraparenchimatoși, toracotomia se impune. SECHELELE TRAHEOBRONȘICE Traheomalacia posttraumatică Se produce prin distrucția unor cartilaje traheale. Cicatrizarea unei necroze a peretelui traheal produse de sonda de intubație oro-traheală, menținută mult timp în poziție, este o cauză frecventă de apariție a traheomalaciei (Velly, 1991) [18]. Pereții traheali devin moi și
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin, Ovidiu Burlacu () [Corola-publishinghouse/Science/92095_a_92590]
-
cm, se suturează defectul esofagian și cel traheal, cu interpunere de mușchi. Dacă defectul este mai mare, este necesară rezecția de trahee cu anastomoză T-T. Stenozele traheale și bronhice Sunt sechele de o deosebită gravitate, dar sunt foarte rare posttraumatic, cele mai multe fiind iatrogene. Stenoza traheală se manifestă prin dispnee, tahipnee, stridor, tahicardie, cianoză la efort, iar stenoza bronșică prin bronșiectazii, abces pulmonar, sau atelectazie. Există modalități de tratament conservator și chirurgical. Dintre tehnicile conservatoare cele mai utilizate sunt dilatațiile și
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin, Ovidiu Burlacu () [Corola-publishinghouse/Science/92095_a_92590]
-
corpi străini, substanțe caustice, sau sunt iatrogene. Cea mai frecventă sechelă este stenoza esofagiană. Această entitate nu se deosebește de stenoza produsă prin mecanisme netraumatice. Diagnosticul și tratamentul ei vor fi detailate în capitolul privind patologia esofagiană. SECHELE DIAFRAGMATICE Relaxarea posttraumatică Aproximativ 11% din leziunile diafragmatice implică lezarea nervului frenic. Leziunea se poate produce: la nivel cervical (motocicliști ce cad pe umăr), sau toracic. Secțiunea nervului este ireparabilă. Dacă se produce doar o neuropraxie, recuperarea poate fi obținută după 6-8 săptămâni
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin, Ovidiu Burlacu () [Corola-publishinghouse/Science/92095_a_92590]