1,360 matches
-
intențiilor de luptă a fost că, tot atunci, s-au organizat forțele paramilitare "Gărzi patriotice", iar 2-3 ani mai târziu, ideologiei protocronismului tradiționalist i s-a suprapus un naționalism ce actualiza fondul traco-getic al românilor, sfidând nu numai internaționalismul proletar postulat în Manifestul Comunist marxist din anul 1848, dar și mai vechea ideologie latinistă. Așa că tradiționalismul anilor '60 de la noi a fost nu numai contradictoriu, dar și incomplet. Ideologia comunistă sfida metafizica nu numai ca metodă, dar și ca nucleu al
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
ca revelație a unei gândiri divine într-o formă, al unui suflet într-un corp, a divinității în operă. Primii enunță o orientare estetică afină cu teoria artei pentru artă, care proclamă "decorul ca ultimul cuvânt în artă"109, evoluționiștii postulează o teorie a artei destinată omului, prin care arta devine o expresie a vieții psihice și sociale, idealiștii consideră teoria artei pentru Dumnezeu, "Arta pentru Dumnezeu" ("l'art pour Dieu"), unde arta ajunge cult al artei și ea "relevă înainte de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
față de unul care nu are. De ce nu ar fi acest lucru o temă științifică?“ Despre existența lui Dumnezeu se poate vorbi și s-a vorbit, desigur, uneori în același fel ca despre existența unei anumite entități teoretice, existență care este postulată prin inferența spre cea mai bună explicație. Darwin a respins teologia naturală a lui Paley, în care existența lui Dumnezeu era probată arătându-se că oferă singura explicație posibilă a caracteristicilor care asigură adaptarea diferitelor specii de plante și animale
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
vorba de activități cum ar fi adunarea proviziilor pentru iarnă sau strategiile de vânare ale anumitor specii de animale de pradă. Multe adaptări ale ființelor vii se realizează prin programe teleonomice. Spre deosebire de așa-numita „teleologie cosmică“, o teorie speculativă care postulează existența în natură a unei tendințe lăuntrice spre progres și perfecțiune, evoluțiile teleonomice, conduse de programe genetice, nu sunt în conflict cu cauzalitatea. În sens darwinian, evoluția speciilor de plante și animale nu are un scop prestabilit, subliniază Mayr. Dacă
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
autorilor, atât cetățenii și cât și partidele politice le-au acordat o atenție secundară. În acest sens, Reiff și Schmitt au formulat următoarele ipoteze: prima este legată de participarea scăzută la vot pentru alegerile europene față de alegerile naționale; a doua postulează că partidele la putere în statele membre înregistrează pierderi electorale cu ocazia alegerilor pentru PE; a treia ipoteză sugerează că partidele mici înregistrează rezultate mai bune la alegerile europene decât la cele naționale. În această categorie intră partidele nou create
Despre Parlamentul European: democratizare şi democraţie by Nathalie Brack, Ramona Coman, Yann-Sven Rittelmeyer, Cristina Stănculescu [Corola-publishinghouse/Science/1399_a_2641]
-
loisiră, de orientările spre studiul mentalităților colective și a imaginarului, de abordările în spirit pluridisciplinar - prin utilizarea anumitor instrumente metodologice preluate din științele socio-umane învecinate, precum sociolingvistica, geografia umană, semantica, psihosociologia, demografia istorică ș.a. -, am fost obligați să redescoperim axioma postulată de Fernand Braudel încă din a doua jumătate a secolului al XX-lea, conform căreia structurile cotidianului s-ar afla la limita dintre posibil și imposibil. În acest context, am fost conștienți, de la bun-început, de faptul că încercarea noastră de
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
1976, p. 323). Abia din acel moment, individul a fost liber să pună sub semnul întrebării atât statutul său ontologic, cât și diversele forme de autoritate cu care se confruntă. Desigur, trebuie luat în calcul și reversul problemei carteziene, care postulează că eul poate fi eliminat din ecuație dacă avem în vedere poziția empirica a unor filosofi precum Locke și Hume. Pe scurt, primul susține pur și simplu că eul nu există: "Oriunde Omul descoperă ceea ce el numește eul (subl. în
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Locke și Hume. Pe scurt, primul susține pur și simplu că eul nu există: "Oriunde Omul descoperă ceea ce el numește eul (subl. în text, n.m.), acolo eu cred ca altul ar spune că există aceeași Persoană" (1975, p. 346). Ultimul postulează că aspectul proteic al impresiilor senzoriale subminează existența eului: "Dar nu există nicio impresie (aici, cu sensul de senzație, n.m.) constantă și invariabila [...]. De aceea ideea de eu nu-și poate avea originea în impresii [...]; prin urmare, o asemenea idee
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
ea experimentata, care este lumea empirica" (Guttenplan, 1995, p. 556). Eul kantian este astfel integrat în ordinea de lucruri suprasensibila: că noumenon, el reflectează constant asupra multiplelor phenomena, adică asupra manifestărilor empirice ale universului înconjurător. Dar Kant își complică demonstrația postulând că, finalmente, eul nu este nimic altceva decât o formă logică (la limită, chiar o rafinare a conceptului de "Ding an sich"). În tentativa sa de a evita sau măcar de a explica paradoxurile care apar din aparent nevinovată întrebare
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
a clod of clay" (E: 74). Polemică în turbionul căreia sunt atrași Urizen și Los dezvăluie conflictul acut dintre ego și eul creator. În acest sens, cel mai util instrument exegetic este oferit de dialectica lui Geoffrey H. Hartman, care postulează distincția dintre eul exterior și cel interior. Criticul plasează în opoziție eul comun și eul romantic, observând că "eul romantic se manifestă în chip nostalgic atunci când s-au pierdut siguranță și simplitatea" (1978, p. 304). În continuare, Hartman face câteva
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
to dare to be an Artist he is a Fool. & a Cunning Knave suited to the Purposes of Evil Demons" (E: 647). Deși departe de a-i anula importantă, Blake respinge în mare măsură implicarea facultății raționale în sfera estetică, postulând necesitatea absolută a inspirației. Rolul rațiunii se reduce la detalii tehnice (tempo, alternanta metrica). În concluzie, putem spune că ideea blakeană de "inspirație" admite existența unei voci (care poate să rămână necunoscută sau să fie atribuită unui agent personificat) capabile
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
was an act of Mercy [...]" (E: 563). Numai Eternitatea contează, fiindcă numai ea constituie manifestarea adevărului vizionar. Astfel, precizează Damon, "Artele descoperă și înregistrează Adevărul Etern" (1988, p. 129). Aici se gaseste miezul relației dintre ontologie și estetică, așa cum îl postulează Blake. Datorită faptului că Eternitatea este singura realitate și că identitățile sunt imuabile, artistul își poate compune opera înainte de a se întrupa el însuși, fapt care accentuează caracterul de acheiropoieton al acesteia 144. Pe baza prezentării de până acum, sunt
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
remarce privitoare la natură eului vizionar. Apoi, am făcut diferența între eul empiric (corespunzând, în mare măsură, celui epistemic) și eul creator, care, în ansamblu, alcătuiesc eul vizionar. Dihotomia anterioară este un ecou al dubletului terminologic moi biographique/moi créateur postulat de poeticienii francezi. Aceste rafinări conceptuale mi-au permis, subsecvent, să analizez calitățile ontologice ale eului creator, care constituie elementul sine qua non din cadrul procesului de creație artistică. Am aratat, de asemenea, ca Blake nu se simte satisfăcut ca artist
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
interacționismului social, efectuate mai ales de echipa genoveză din jurul lui J.-P. Bronckart. Dacă vom considera limbajul drept o practică socială, implicit vom studia și factorii extralingvistici; un prim obiectiv al demersului ar fi teoretizarea parametrilor externi prin care se postulează o influență observabilă asupra producției de limbaj. Un al doilea obiectiv constă în definirea și clasificarea unităților lingvistice prezente la suprafața discursului. Și, în sfîrșit, un al treilea obiectiv ar fi elaborarea unui aparat ipotetic de operații de limbaj prin
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
NEAPĂRAT din [P13] ca argument pentru descoperirea valorii cauzale (cu FIINDCĂ) din propoziția care îl include. A. Culioli rescrie enunțul "Strunim bine caii" astfel: Fiindcă strunim (bine) caii, de ce nu am face la fel și cu oamenii?": se poate astfel postula o echivalență între enunțurile cu NEAPĂRAT și cele cu FIINDCĂ. La fel, am putea rescrie [P13]: "fiindcă un copil trebuie (neapărat) să descopere (mai devreme sau mai tîrziu) că există și alți oameni mari în afară de tatăl său, (atunci) măcar să i
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
atmosferă. Apoi Newton a pus legea căderii libere a obiectelor în legătură cu mișcarea Lunii, a menționat că parabola traiectoriei pietrei aruncate pe Pământ și cercul traiectoriei Lunii pe cer sunt cazuri particulare ale aceluiași obiect matematic al unei elipse și a postulat legea universală a gravitației, pe baza unei singure, și la acea dată foarte aproximative, coincidențe numerice. Din punct de vedere filosofic, legea gravitației, așa cum a fost formulată de Newton, nu plăcea nici timpului său, și nici lui însuși. Din punct
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
prin postulate. Definiția prin postulate, spune dl Couturat, nu se aplică unei singure noțiuni, ci unui sistem de noțiuni; ea consistă în enumerarea relațiilor fundamentale care le unește și care permit demonstrarea tuturor celorlalte proprietăți ale sale; aceste relații sunt postulate..." Dacă toate aceste noțiuni au fost definite în prealabil, mai puțin una, atunci aceasta din urmă va fi, prin definiție, obiectul care verifică aceste postulate. Astfel, anumite axiome ale matematicii care nu pot fi demonstrate nu ar fi decât definiții
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
provocată de o înțepătură de insectă. La înmormântare au asistat doar câțiva prieteni, printre care Bruno Bauer și Ludwig Buhl. Și atunci de ce Stirner a stârnit atâta scandal? Aceasta s-a întâmplat pentru că a dus la extrem exercițiul criticii filozofice, postulând, la fel ca sofiștii, că inteligența nu se dă în lături de la nimic: nu există idee, concept sau teză care să reziste unei interogații cu adevărat radicale. În același timp știa, la fel ca scepticii, că într-o asemenea situație
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
Lumea adevărată, accesibilă celui înțelept, celui evlavios, celui virtuos el trăiește în ea, el este ea96. Nietzsche face aici aluzie la contextul care corespunde primei etape a istoriei platonism-nihilismului, cu alte cuvinte la capitolul care corespunde gândirii lui Platon: se postulează existența unei lumi reale, suprasensibile, care însă nu a devenit încă o entitate pur și simplu "ideală", "platonică", dar la care pot ajunge cei înțelepți. • Lumea adevărată, inaccesibilă în imediat, dar promisă celui înțelept, celui evlavios, celui virtuos ("celui păcătos
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
al devenirii Bontadini a inferat pe baza principiului de non-contradicție existența unei ființe transcendente care nu devine, Severino deriva din același punct de plecare o concluzie opusă: dacă devenirea este contradictorie, trebuie să-i negăm realitatea, dar nu pentru a postula un principiu transcendent necontradictoriu absolut diferit de devenirea însăși, ci pentru a recunoaște că tot ceea ce există, neputând fi considerat ca supus devenirii decât cu prețul contradicției, trebuie să fie gândit atunci ca etern și necesar. Dezvoltată cu coerență și
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
guvernate de condiții necesare și suficiente. C. Vandeloise, în prezentarea numărului 53 al revistei Communications, rezumă maniera prin care se realizează această schimbare de perspectivă: În loc să adapteze metodologia la natura obiectului său de studiu, se pare că lingvistica contemporană a postulat un obiect care să se potrivească metodelor sale, un postulat pe care studiul empiric al categorizării umane nu îl confirmă. Admițând că limbajul poate fi explicat mai degrabă prin tendințe, decât prin reguli absolute, semantica cognitivă renunță la exigențele științelor
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
Textul este un obiect de studiu atât de dificil de delimitat încât, din punct de vedere metodologic, este absolut necesar să operăm o selecție. Putem lăsa la o parte, pentru moment, dimensiunea propriu-zis discursivă a faptelor de limbă, fără a postula însă o autonomie fictivă a producțiilor de limbaj: este vorba doar de a arăta un punct de vedere, limitat provizoriu la un anumit număr de fenomene, punct de vedere adoptat doar în măsura în care ne va ajuta să evidențiem aspectele fundamentale ale
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
nu): influențarea reprezentărilor, a universului de credințe sau a atitudinilor unui destinatar (individual sau colectiv). Diferitele prefețe ale Fabulelor lui La Fontaine prezintă o interesantă reajustare a intenției inițiale: a instrui și/sau a plăcea. O dublă intenție poate fi postulată și prin a instrui, fără a renunța la a amuza. Ampla dezbatere din epoca clasică referitoare la povestire corespunde întru totul modulului A1. Acestei atitudini, orientate din punct de vedere dialogic către celălalt la producere, îi corespunde, în mod simetric
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
propune să modifice reprezentarea pe care o are un interlocutor asupre unui obiect de discurs dat, atunci putem pune scopul argumentativ in termeni de orientare ilocuționară (planul A1). Dacă însă considerăm argumentația ca fiind o formă de construcție elementară, dacă postulăm că locutorii dețin reprezentări prototipice referitoare la una sau mai multe scheme de argumentație, atunci ne situăm la nivelul B2 al organizării secvențiale a textualității. Din această perspectivă, ne punem întrebarea dacă anumite succesiuni de propoziții pot fi marcate ca
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
decât trecând direct la subiect și fără prea multe excese. Cu privire la ceea ce numește "povestirea dramatică", Pierre Guiraud insistă asupra eterogenității textuale și afirmă, în propria-i manieră, incompatibilitatea stilistică fundamentală dintre dramă și povestire: "Aceasta din urmă, într-adevăr, în măsura în care postulează o separare dintre timpul narat și timpul narațiunii, lasă în suspans timpul dramatic și rupe firul acțiunii" (1969: 152). În aceeași măsură în care descrierea poate să reprezinte un obstacol pentru progresia narativă, în genul romanesc, caracterul monologal al povestirii
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]