994 matches
-
și se destramă către trezirea cutremurantă întru acesta. Bucuria mistică ce alungă umbrele tristeții survine pe fondul conștientizării realității transcendente ca plan nerelativ și indisolubil spre care ființa umană poate și trebuie să-și investească întreaga concentrare de resurse și potențe. Spre deosebire de efemeritatea structurilor temporale, dimensiunea surprinsă de privirea ce se desprinde din orbirea mundanului relativ oferă deplinătatea și siguranța unei stabilități spirituale infailibile. Important este faptul că lumea deziluziilor și efemerității spiritului uman exilat în corporalitate fiind învăluită de imperiul
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
trăirea mistică tot astfel și durerea determinată prin frecventele pierderi suportate în banalul social reprezintă o stare existențială distinctă față de suferința celui ce jertfește în proiecția spre piscurile transcendentului. Astfel, omul ancorat cotidianului se confruntă cu multiple înfrângeri, scăderi ale potențelor și cumulului său dezvoltat prin conflict și ambiția depășirii celorlalți. Aceste cedări din propria posesie sunt împlinite sub presiunea constrângerii exterioare și a neputințelor ce cuprind interioritatea. Aici nimic nu este oferit, dăruit de la sine spre sacrificare. Iubirea lipsește în
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
curajul împins spre extremele incoștienței ce păstrează totuși noblețea sau gestul autodepășirii sinelui prin supra-normalitatea sacrificiului toate aceste trăsături inedite pot caracteriza pe cei ce se deschid reciproc întru iubire. Ancorarea în această paradigmă a dragostei îi face purtătorii unor potențe ce-i ridică cu mult peste normalitatea celor a căror iubiri s-au stins ori nu s-au aprins încă. Însă, deplina recunoaștere și confirmare a dictonului Cine iubește acela și suferă mult, dincolo de reflexul banalizării și obișnuinței în raport cu această
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
prezența până în acest moment radical. Se petrece aici o resurecție ce aruncă sufletul într-o criză metafizică, criză ce îl închide lumii dar îl deschide sieși. Suferința remisă dinspre trup transformă, metamorfozează spiritul suferindului nu atât prin inocularea de noi potențe și facultăți cât prin scoaterea din adâncurile abisale ale sufletului a propriilor capacități ce sunt acum reactivate. Trezirea impulsiunilor telurice uitate prin proiectarea constantă la suprafața existenței cotidiene determină în conștiința suferindului un proces de re-evaluare a spectrului existenței proprii
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
un trup sfâșiat în echilibrul funcționalității sale. Fiecare din amănuntele astfel surprinse pot fi exploatate în demersul istovitor al apropierii de normalitate și al imitării atitudinilor sale. Acest demers este, în esență, unul de adâncire al conștiinței în mereu noi potențe și variante ale ființării precum și ale multiplelor conexiuni ce pulsează teluric legând fragmente de existență aparent îndepărtate. Zăbovirea în preajma detaliului aduce ca efect, de multe ori neintenționat, nevizat dintru început, creșterea sensibilității conștiinței pentru meta-realitate. Cel lovit de suferința deficiențelor
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
pe intuiție, presupunere, imaginație, reformulare. Aici un lucru ce nu poate fi prins spre utilizare datorită absenței mâinii este cercetat și deschis în chipurile și posibilele sale întrebuințări ascunse, este deja închipuit în multiple scenarii ale utilizării revelându-și, astfel, potențe noi dar fundamentale. Desigur, aici importă mai mult ideea decât acțiunea în sine, dar această idee aduce, adesea, noutatea metafizică ce scapă normalității cotidiene, ineditul ce deschide spre profunzimile de esență ale ființării depășind banalitatea comună a mundaneității. Pentru orb
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
transcendența ce o învăluie întemeietor. În acest sens, suferindul trebuie vindecat sau exilat. Îndurerarea sa, cât timp este activă, se manifestă ca o perforare, drept o pată ontică decupată în sfera imanentului, un crepuscul deschis dinspre care răzbate absolutul și potența demiurgică a transcendenței. Această irumpere-ecou împresoară banalitatea și optimismul naivității cotidiene cu agitația prefacerilor de zi cu zi, cu efervescența și sonoritate stridentă a pașilor ce-și proiectează alergarea întru temporalitate. Vindecarea sau exilarea suferindului este aici pentru cotidianitate un
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
spre propriile valențe și posibilități, spre scenariile unei superiorități de gând, trăire și acțiune în care el poate fi ancorat într-un mod nebănuit. În acest sens, desăvârșirile artei ne dăruiesc forța înălțării peste propria limitare sufletească întru activarea energiilor potență și sub impulsiunea chemărilor hipnotice ale frumuseții ce coboară spre a lumina pașii sinelui aventurat în căutarea spiritului. Capodopera sau opera de artă sunt așezate ex-punându-se reculegerii admirative ca implozii metafizice a căror strălucire eclipsează, într-adevăr, posibilitatea de întrebuințare
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
cât mai mare, să utilizeze culorile fără să le murdărească, fără să fie atrase de formule efemere. Îi lăsam să se regăsească în expresivitatea lor. Unele influențe mai existau, chiar între ei, dar se distingeau ca niște personalități, ca niște potențe clare și care s-au afirmat în contextul mișcării naționale și internaționale, participând la foarte multe expoziții. La un moment dat gruparea era destul de puternică și îmi pare rău că s-a risipit. Membrii ei trebuiau ținuți cu grijă, protejați
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
atracție pentru mulți, mai ales că după 1990 am încercat să facem viabilă și o facultate de profil. Ea a durat vreo șase ani și a dat un număr de artiști care s-au alăturat membrilor filialei și au sporit potența locului. Sigur, ar trebui să se dezvolte un învățământ artistic la Bacău, în cadrul Universității de Stat sau în cele particulare, pentru că sunt atâtea secții și atâtea domenii ce ar putea fi acoperite cu specialiștii de aici. Dincolo de pictură, grafică și
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
Trebuie să te împarți între atelier, școală, filială și alte preocupări. Acum mai există și această tendință de distrugere, de opresiune a noilor îmbogățiți să cucerească mereu mai mult, negândindu-se la viața locului, a orașului. Vă dați seama câte potențe ar putea fi distruse prin lăcomia lor? Aici s-ar impune veghea oamenilor politici, care trebuie să dea o șansă locului, spre care ar putea să vină oamenii, ca spre acea Florență care a arătat lumii o lumină deosebită. Un
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
Trecerea de la materia neînsuflețită la viață în scopul creației. Ar putea să se întrebe, dacă mă bazez pe expresia lui... Cred că gândurile lui sunt concentrate asupra efortului creator. Arta este conținută virtual în acest obiect neînsuflețit, ea se află potență. (?) Ei bine, propriile considerații îl determină să întreprindă eforturi de a concretiza această artă sau, dacă este de părere că nu va ajunge la o anumită măiestrie, din contră, să creadă că nu merită să mai continue. Aceasta este, într-
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
În contextul prefacerilor socio-politice pe plan național și european, consilierea În școală constituie cel mai important instrument de flexibilizare a factorilor educaționali care să atenueze posibile dezechilibre, să valorifice potențe și să responsabilizeze adaptarea dinamică a adolescenților la viața școlară și ulterior la inserția lor În socialul național și european. Consilierea și orientarea este o arie curriculară nouă, un domeniu extrem de important, doarece vine În Întâmpinarea nevoilor fundamentale ale oricărui
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Cornel BULEA () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2127]
-
o înțelegere clară a existenței sale prin intermediul relației subiective. Primul pericol ține de imaginație și este dobândit prin intermediul contemplării operei de artă. Imaginația poate produce opera care, în calitate de existent, devine exterioară ei și poate produce un efect invers, adică are potența imaginației. Acest lucru nu explică existența ei, acest mod de existență e doar o caracteristică fenomenală, un efect exterior al operei. De exemplu, o oglindă produce reflecția unui obiect, dar această putere de a reflecta nu explică existența oglinzii, ci
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
clasice și e transpusă, prin tehnici moderne, în noi viziuni. Ceea ce nu se schimbă este forma artistică. Aparent, operele contemporane par să se rupă total de operele tradiționale, dar ceea ce le leagă este tocmai forma artistică. Opera de artă are potența de a forma o prezență sau o expresie, fie că vorbim de opera literară sau de opera vizuală, care se prezintă sau se exprimă prin intermediul unei forme artistice. De exemplu, caracteristica semnului lingvistic va apărea în forma expresiei în timp ce conținutul
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
adică interpretează natura ca o totalitate a ființei și ca un sistem de materie și energie ce exista în mod independent. Însă, în ceea ce privește arta, putem adăuga că umanismul impune o serie de legi universale prin care omul posedă puterea sau potența de a crea și de a se manifesta. Astfel, omul posedă o libertate absolută și șansa de a decide și de a acționa. Omul are posibilitatea dezvoltării artei și a conștientizării frumosului, împreună cu aprecierea sublimului naturii, astfel, experiența estetică devine
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
la nivelul pre-ontologic, opera fie este obiect prim, de exemplu, marmura galbenă din care Brâncuși a sculptat Pasărea în văzduh înainte de forma finală (în această situație opera în starea pre-ontologică are o dimensiune a non-realizării, nu este născută, dar are potență); fie este sculptura în sine care se prezintă subiectului în starea sa pre-reflexivă ca marmură galbenă. Opera de artă este "obiectul" primar al studiului de unde ontologia pleacă de la ceea ce se înțelege, în limbajul comun, prin artă în raport cu entitățile subsidiare oricărei
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
circuite în interiorul cărora este permisă modalitatea comunicantă (cea responsabilă de funcționarea unui vast teritoriu anex fenomenului educațional în sine). În plus, abilitățile înseși țin de interioritate, iar conștiința de sine este administratorul lor, purtându-le de la incertitudinea difuză a strictei potențe până la terenul ferm al unei actualizări pertinente. Ele nu se declanșează decât la comandă avizată și sunt consecvente unei prospectări atente a unor oportunități de act care inserează personalitatea într-un câmp spiritual al reciprocității comunitare, într-un spațiu armonic
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
această imagine nu a apărut încă, fiind expresia virtuală a inaparentului, in-formarea unei forme vide. Ca atare, demersul nostru urmează o cale circulară, înainte și înapoi (ilustrând una din ipostazele cercului hermeneutic): în amonte, de la imaginile articulate verbal înspre prefigurările potențelor seminale (de la imaginar la imaginal) și, în aval, la imaginile poetice propriu-zise. La acest nivel, nu putem vorbi nici de manifestare, nici de reprezentare, căci nimic nu ni se pune în față. Imaginea inaparentă (a inaparentului însuși) este ascunsă în
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
al unei pre-imagini sau - așa cum l-am numit - al unui imagem. Stare genuină a comprehensibilului confruntat nu cu survenirea ființei imaginii, ci cu pre-ființarea ei inimaginabilă. Înțelegem deci prin ființare nu vreo calificare ontică a ființei reprezentabile, ci dinamica (dynamis) potenței imaginale, starea de trecere prin transparența care se vede, ia forma unei imagini originare. Iar această trecere a începutului prin ceea ce semnifică înainte de a fi este imprezentabilă și nereprezentabilă, deși vorbim de o deschidere a posibilului, nu în sensul însă
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ceea ce este deja posibil, forma luminoasă înscrisă de la început în ceea ce nu este decât în perspectiva sfârșitului. Adică "latente-n pulberi aurii/ păduri ce ar putea să fie", căci "sunt cu putință și un asemenea foc,/ și asemenea arderi 9". Potența semnificantă nu înseamnă însă doar înscriere a ființării pe calea ființei, ci și "potența unui mister revelator 10", facerea de sine, creșterea în adâncul naturii predispusă la prefacere. Ceea ce deja poate stă în așteptare, așteaptă posibila zămislire "supt ceruri cari
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în perspectiva sfârșitului. Adică "latente-n pulberi aurii/ păduri ce ar putea să fie", căci "sunt cu putință și un asemenea foc,/ și asemenea arderi 9". Potența semnificantă nu înseamnă însă doar înscriere a ființării pe calea ființei, ci și "potența unui mister revelator 10", facerea de sine, creșterea în adâncul naturii predispusă la prefacere. Ceea ce deja poate stă în așteptare, așteaptă posibila zămislire "supt ceruri cari încă nu s-au clădit", "un cer chemător și necucerit 11". Puterile - "în ipostază
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
lasă văzut, adică transpare în trupul transparent al posibilității de a fi, fără nicio determinație actuală. Imaginea aceasta care se dă înțelegerii este forma pură a inaparentului, figura născândă a increatului care pune posibilitatea creației. În distanța acestei deschideri, dubla potență a lui a fi sau a nu fi se ascunde în nemanifestarea atributelor ființării; un nonmanifestabil real pe care intuiția revelatoare îl sesizează drept semn deja rostitor, vestitor al unei lumini prin care se vede. Ascunderea revelatului nu închide perspectiva
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ascunderea originarului: "Cu verzi și stătătoare pustietăți lichide,/ Sinteze transparente, de străluciri avide/ Zbucnesc din somnorosul noian originar" (Banchizele)13. Ceea ce iese din magma informă are deja un trup, transparentă întruchipare a dublei naturi. În această cvasi-lume nehotărâtă, ființările sunt potențe predispuse la creație dar, în același timp, frânate în avântul lor de puterea magnetică a adâncului din care nu s-au desprins cu totul: "smulgându-ne din cercul puterilor latente,/ Vieții universale, adânci, ne vom reda" (Panteism). Ceea ce se dă
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
lung țesut/ De la plăpânda iarbă la fruntea gânditoare,/ Și blondul șir de forme, urcând din soare-n soare,/ În largurile vieții revarsă un trecut". Roiul de existențe ce răsare din neființa unității înfășurate în sine configurează forme existențiale posibile sau potențe ale increatului desfășurate în marea țesătură a undei creatoare, șir de forme în peregrinarea lor ascensională spre lumina ființei. Imaginea- undă se desprinde astfel "din apele eterne" pentru a-și însuși "vestmântul acelor care mor"; întruparea sa în lumină ia
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]