1,061 matches
-
putem însă uita că posibilitățile de exprimare ale eului sînt înscrise într-un registru neschimbător și, după toate aprecierile, destul de limitat. Consecințele în plan psihic ale marilor seisme ale istoriei, ale mutațiilor politice sau sociale de amploare sînt echivalentul unor potențialități care sînt aceleași, existente în fiecare individ. Claviatura vibrează, răsună diferit după cum se apasă, mai tare sau mai slab, sau în funcție de clapa pe care se apasă, dar să nu uităm că e vorba de o aceeași claviatură. "Psihologia copilului mic
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
împlinirea culturală și spirituală a omului. "Epistemofilia" și "tehnofilia" autentice au lăsat locul unei atitudini inspirate de precauție și vigilență. Nimeni nu pune la îndoială că extinderea imperiului tehnologic prezintă o infinitate de aspecte pozitive și fascinante, și deschide numeroase potențialități noi. În același timp este greu să trecem sub tăcere neliniștile și preocupările cu privire la eventualitatea amenințătoare în care, deși promovează împlinirea omului, tehno-știința va ajunge să-l smulgă din lumea sa naturală și culturală, sărăcindu-i resursele simbolice. Nu trebuie
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
făcut populară sintagma pattern-uri culturale, care este una dintre cele mai folosite în sociologia culturii și în antropologia culturală. Pattern-urile culturale se bazează pe faptul că "fiecare cultură conform convingerilor lui Ruth Benedict alege din marele arc al potențialității umane numai câteva caracteristici, care devin trăsăturile de personalitate fundamentale pentru persoanele care trăiesc în acea cultură". În prefața cărții, semnată de Margaret Mead, aflăm că "aceste trăsături 137 cuprind o constelație interdependentă de repere estetice și valori în fiecare
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
făcut populară sintagma pattern-uri culturale, care este una dintre cele mai folosite în sociologia culturii și în antropologia culturală. Pattern-urile culturale se bazează pe faptul că "fiecare cultură conform convingerilor lui Ruth Benedict alege din marele arc al potențialității umane numai câteva caracteristici, care devin trăsăturile de personalitate fundamentale pentru persoanele care trăiesc în acea cultură". În prefața cărții, semnată de Margaret Mead, aflăm că "aceste trăsături cuprind o constelație interdependentă de repere estetice și valori în fiecare cultură
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
dezvoltarea personalității. Stadiile dezvoltării psihosociale sunt considerate etape identitare distincte. În fiecare dintre aceste etape de viață apar achiziții noi, provocate de prezența unor crize de dezvoltare, înțelese ca perioade cu resurse formative deosebite, care au la bază confruntările dintre potențialitățile individuale și solicitările graduale tot mai complexe ale mediului sociocultural. În fiecare stadiu de dezvoltare există un conflict central care solicită un tip de adaptare - bună sau nu - privind modul de tratare al problemelor specifice acelei perioade. Eșecul adaptativ într-
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
a orientării și a structurii spațiale a funcției simbolice a limbajului, a înțelegerii mesajelor verbale pot fi cauze ale imaturității pentru citire. În dezvoltarea inteligenței și a capacității de autoreglare a copilului există o anumită succesiune stadială obligatorie iar actualizarea potențialităților psihice presupune organizarea cerințelor instructive în acord cu aceste posibilități. La 6-7 ani copilul trece de la acțiunea imediată la operație. Reușita la aritmetică presupune capacitatea elevului din clasa I de a reprezenta mintal, de a imagina rezultatul unor acțiuni, adică
Învăţarea eficientă - condiţie a reuşitei şcolare by Nicoleta Prepeliţă, Virginia Arghiropol () [Corola-publishinghouse/Science/1241_a_2217]
-
programe pentru curriculum opțional, propunând obiective și selectând conținuturi adecvate; proiectarea lecției, realizând aceeași funcție, dar la nivelul unității didactice - lecția; întocmirea schemei orare și a orarului clasei. O proiectare eficientă are următoarele caracteristici: adecvare la situații didactice concrete; operaționalitate - potențialitatea de a se descompune în secvențe acționale distincte; flexibilitate - adaptabilitate la evenimente noi, asimilarea din mers a unor strategii mai eficiente decât cele proiectate inițial; economicitate - un învățător trebuie să configureze un plan strategic simplu și eficient în practică; a
MANAGEMENTUL PARTENERIATULUI ȘCOALĂ - FAMILIE by FLORENTINA DUMITRACHE () [Corola-publishinghouse/Science/1260_a_1935]
-
inferior valorii medii. Cînd copilul se achită cu succes de principala lui îndatorire, aceea de a învăța, de a se pregăti pentru viitor, așteptările părinților se îndreaptă în mai mare măsură spre cunoașterea de sine, spre valorificarea la maximum a potențialităților acestuia. În cazul elevilor cu medii între nouă și zece, tații aleg în cea mai mică măsură cooperarea pe care o apreciază sensibil mai necesară copiilor cu rezultate mai slabe, iar mamele optează cel mai puțin pentru acomodare alegînd, în
Parteneriate școală-familie-comunitate by Mircea Agabrian, Vlad Millea [Corola-publishinghouse/Science/1117_a_2625]
-
reale sau preluate) ale interlocutorului-co-enunțiator și în funcție de principiul pertinenței. Acestor două "operativități" le corespund ceea ce noi am numit dimensiunile configuraționale și secvențiale ale textului. Și, dacă D. Apothéloz poate să afirme că operativitatea externă trece prin operativitatea internă, adăugînd că "potențialitatea argumentativă a obiectelor discursului este evident legată de repertoriul lor" (1983, p. 193), aceasta se datorează faptului că interacțiunea, ca principal obiectiv al descriptorului-enunțiator asupra cunoștințelor destinatarului-co-enunțiator, este legată de activarea "repertoriului" din memorie (memoria pe termen lung → memoria pe
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
care înseamnă zămislire, făurire, naștere. În sens larg, putem considera creativitatea ca pe un fenomen general uman, forma cea mai înaltă a activității omenești. În sens restrâns, putem distinge patru accepțiuni ale termenului de creativitate: ca produs; ca proces; ca potențialitate general umană, ca abilitate creativă; ca dimensiune complexă a personalității (M. Zlate, 1994). 1. Creativitatea ca produs. Majoritatea autorilor au privit creativitatea din perspectiva caracteristicilor produsului creator, cu trăsăturile specifice acestuia: noutatea, originalitatea, valoarea, utilitatea socială, aplicabilitatea lui vastă. Astfel
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
R. Thompson identifică patru faze (pregătirea, incubația, iluminarea, verificarea), iar Al. Osborn menționează șapte etape: orientarea, preparația, analiza, ideația, incubația, sinteza, evaluarea. Indiferent de succesiunea fazelor procesului creator, important rămâne caracterul evolutiv, dinamic al creativității care devine creație, trecând din potențialitate în aspecte manifeste. 3. Creativitatea ca potențialitate general umană. În prezent a fost depășită concepția conform căreia ereditatea are rolul principal în creativitate și se apreciază că aceasta este o capacitate general umană, existând în diverse grade și proporții la
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
iluminarea, verificarea), iar Al. Osborn menționează șapte etape: orientarea, preparația, analiza, ideația, incubația, sinteza, evaluarea. Indiferent de succesiunea fazelor procesului creator, important rămâne caracterul evolutiv, dinamic al creativității care devine creație, trecând din potențialitate în aspecte manifeste. 3. Creativitatea ca potențialitate general umană. În prezent a fost depășită concepția conform căreia ereditatea are rolul principal în creativitate și se apreciază că aceasta este o capacitate general umană, existând în diverse grade și proporții la fiecare individ, punct de vedere care permite
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
complexitate. În ontogeneză, ambele tipuri de creativitate, deși se activează în adolescență, în adevăratul sens al cuvântului, la vârsta preșcolară pot apărea indicatori pentru o formă sau alta. Acest lucru este important pentru demersurile educative care să favorizeze manifestarea unor potențialități, valorificarea acestora. În acest sens, menționăm și recomandarea lui I. Mânzat pentru învățământul prin descoperire dirijată, care poate antrena capacitatea elevului de investigare și care, de exemplu, se poate realiza la liceu prin cercuri de cercetare. Creativitatea artistică Principalele caracteristici
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
a creativității de inteligență, concluzie la care au ajuns în urma corelațiilor semnificative constatate între cele două dimensiuni; - corelația între creativitate și inteligență se manifestă până la un anumit punct; - cercetări ce vorbesc de corelațiile dintre inteligență și creativitate. Torrance apreciază că potențialitățile creatoare se desfășoară la nivel optim atunci când există un anumit prag minim al inteligenței, de aproximativ 120. Astfel, deși nu pot fi reduse una la cealaltă, pentru dezvoltarea adecvată a creativității, a potențialului creator, este necesar un anumit nivel al
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
a intereselor interne, orientarea spre cunoașterea și rezolvarea problemelor în sens larg (perseverența, încrederea în sine); - creativitatea este elementul definitoriu pentru modul de utilizare al potențialului intelectual și motivației. Evident, copiii supradotați, cei talentați își vor dezvolta și valorifica aceste potențialități cu ajutorul intervențiilor educaționale, care nu sunt întotdeauna înscrise în sistemele obișnuite de instruire. Inteligența completează creativitatea, iar prin produsele originale exprimă nivelul valoros de manifestare a intelectului. În acest sens, Sternberg amintește că evaluarea activității și produselor creative ale copiilor
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
de dificil. Examinarea învățării a devenit o întreprindere complicată care nu numai că lărgește frontierele cunoașterii, dar, depășind în mod evident zonele psihologicului și pedagogicului, antrenează o mișcare puternică spre câmpuri interdisciplinare încărcate cu noi energii, cu o mai mare potențialitate explicativă a ceea ce se întâmplă în ființa noastră când spunem : învățăm. Pornind de la examinarea noilor orientări și tendințe în domeniul învățării, al învățării școlare și la adulți, în special, în temeiul unei tot mai focalizate căutări a înțelegerii mecanismelor ei
Învăţarea şcolară by Burlacu Gabriela Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/1242_a_1884]
-
și deformări ce pot apare în răspunsurile/ rezultatele elevilor. Cine este copilul cu pierderi de auz? Danielle Bouvet, ortofonist la Paris, afirma în lucrarea Lettre ouverte aux parents qui ont des enfants sourds : „copilul surd este un copil normal în potențialitățile sale intelectuale și lingvistice; pentru a da o bună educație copilului surd, trebuie să plecăm de la ceea ce el are și ceea ce poate.“ Demersul educativ centrat pe acești copii solicită, din partea cadrului didactic, o varietate de trăsaturi aptitudinale (empatie, sensibilitate și
Pierderea de auz: un ghid pentru părinţi și educatori by Agnes Banfalvi Camelia Radu Cecilia Hamza Demmys Rusu Malgorzata Szela Maria Hârtopeanu Otilia Rusu Senol Demirhan () [Corola-publishinghouse/Science/1266_a_1924]
-
seturi conflictuale de așteptări de roluri legitime în așa fel încât împlinirea completă a ambelor [alternative] să fie imposibilă" (Parsons, 1951/1968, p. 280). Este aici vorba de conflicte între reguli și, implicit, între instituționalizarea regulilor, câtă vreme "există o potențialitate endemică a conflictului de rol inerentă prin faptul că orice actor deține o pluralitate de roluri care implică diferențe între pattern-uri" (ibid.). Ca urmare, "elementul conflictual este prezent la nivelul așteptărilor de rol instituționalizate", ceea ce conduce la cerințe de
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
origine ectodermică, și secundul, mezotelial, de origine mezenchimală. Ca posibilitate suplimentară, ei admit existența a două tipuri de celule în meningiom: meningocitele și fibroblastele. Al doilea grup susține existența, în structura meningioamelor, a unui singur tip de celulă, cu dublă potențialitate ectodermo-mezenchimatoasă, fapt dovedit de studiile de microscopie electronică ! Histogenetic, meningioamele iau naștere din toate învelișurile creierului și măduvii spinării: duramater, arahnoida și piamater. Ele provin în special din vilozitățile arahnoidiene, concentrate în pereții sinusurilor venoase mari. Culturile de țesuturi aduc
Imagistica meningioamelor de convexitate by Vasile BUSUIOC, Silviu BUSUIOC () [Corola-publishinghouse/Science/100964_a_102256]
-
este foarte puțin cunoscut, iar modalitățile sale ne vor scăpa poate întotdeauna; știm doar că memoria și inteligența lui sunt superioare celor ale conștiinței personale: aceasta este doar un fragment din el. Există în noi o ființă definită ale cărei potențialități uluiesc imaginația. În ea se află sursa fenomenelor active și pasive atribuite magiei, al cărei rol social se explică. Ea nu este o urzeală de fabule, himere și minciuni. Ea are o bază fiziologică, o realitate fizică; se înțelege atunci
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
că nu există "cîmp informațional" care să nu presupună în subsidiar, cel puțin, existența unei substanțe-energii manifeste. 3) Ipostaza manifestării simultane a lui Dumnezeu ca interioritate și exterioritate (alteritate) este rezultatul opiniei că nu se poate marca o distincție între potențialitatea și actualitatea lui Dumnezeu. O atare dihotomizată imagine a lui Dumnezeu ar fi deopotrivă "falsă" și "blasfematoare", întrucît ar presupune "că în El s-ar putea opera o distincție între potentia și actus, între ceea ce El poate fi și ceea ce
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
decît să activeze potențe latente pe care omul le are prin naștere, dar pe care nu a avut încă prilejul să le desfășoare. De aici, poate, fericirea biblică a "celor săraci cu duhul". În această ipostază, însă, ipoteza dualistă a "potențialității" care devine performanță doar în condițiile unui anumit mediu social (cu care boșimanii se vede că încă nu s-au confruntat, trăind încă "în sînul lui Avraam") rămîne în întregime valabilă. * CE ESTE MINCIUNA, totuși, în contextul lumii actuale și
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
este unul din aspectele cele mai importante". Prin fabulare copiii învață că vorbele pot fi folosite "aici și acum", după spusele lui Rappaport (1979:180) și drept urmare, pot induce în eroare, dacă acesta este scopul urmărit de orator. Dacă această potențialitate lingvistică este combinată cu "plăcerea pentru a greși și a-și confrunta forțele cu altcineva, prezentă încă de la vîrsta de doi ani", se crează un climat favorabil pentru minciună și pentru "jocul cu vorbele și cu adevărul" (Dunn 1988:160
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
atributele manifeste ale răului în lume s-ar regăsi nemijlocit în existența unui Dumnezeu caracterizat prin trăsături negative, precum [Belenki, 1982:38-39]: Dumnezeu nu poate fi absolut bun, de vreme ce nu l-a făcut pe om bun și drept, lipsit de potențialitatea greșelii și a minciunii, de vreme ce nu a făcut fericită viața omului, deși i-ar fi stat în putință să o facă; Dumnezeu nu este deplin atotștiutor, pentru că el însuși este supus greșelii: I-a părut rău și s-a căit
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
de asemenea sceptici față de ideea că se poate disocia conceptul de dezvoltare de acela de creștere. Mulți ambientaliști încearcă să distingă între cele două concepte: "creșterea reprezintă sporirea cantitativă pe o scară materială, iar dezvoltarea reprezintă îmbunătățirea calitativă sau desfășurarea potențialităților" (Daly 1990; Ekins 1993). Alții spun că în practică este imposibil să se facă o diferențiere clară. Pentru practicienii dezvoltării durabile, "creșterea durabilă" și "dezvoltarea durabilă" sunt de obicei combinate în practică, iar Comisia Brundtland considera cu siguranță că urmărirea
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]