672 matches
-
genunchi mergeam, că slăbănoagele mele picioare scăpau, nu mă prea țineau. Mult ajutor mi-a dat Domnul prin sprijinul mâinilor care mă ajutau să trec uneori câte o treaptă sau mai multe. Când mă loveam de vreo piatră sau mă poticneam În pietre nu simțeam durerea deloc, parcă mă atingea doar un fir de iarbă. Părintele Irineu și părintele Ștefan mi-au dat mult ajutor, sprijinindu-mă și ajutându-mă. Dumnezeu să primească jertfa de ajutor pe care mi-au dat
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
lui Dumnezeu și Maicii Domnului că m-au ajutat. Oricum, eram sleită de puteri și toată udă În spate. De ce? Puteți Înțelege de la sine. Duceam păcatele mele În spate și de aceea era greu și mai cădeam și mă mai poticneam uneori. Tot acest urcuș a fost ca un examen pentru mine, nevrednica. Tot timpul, la fiecare pas spuneam: „Doamne, Te rog, ajută-mă!”, „Doamne, Te rog, nu mă părăsi!” sau „Of, Iisuse, iartă-mă, că sunt păcătoasă!”, „Oh, păcatele mele
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Întors imediat pe treptele care duceau jos, la poalele muntelui. Greu am urcat pe munte și tot greu am coborât. E cu anevoie de coborât, că picioarele și genunchii slăbănogiți nu te mai ajută la mers. Și vrând-nevrând te mai poticnești, mai cazi. Oricum, nu te doare nimic atunci când cazi, e ca și cum te-ar atinge un fir de iarbă. Grija și Mila lui Dumnezeu și a Maicii Domnului. Și cu ajutorul lui Dumnezeu, dimineața la ora 6 am ajuns la mănăstire, jos
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
de Domnul ai uitat? Domnul și cu Îngerii Doar treci prin Valea Plângerii Calea-i strâmtă și e grea Vai de veselia ta Greu se urcă pe Golgota Calea a urcat-o greu Și Fiul Lui Dumnezeu. Greu urca, se poticnea Și popasuri mari făcea. Multă lume Îl urma: Unii Îl loveau cu ură Peste Sfânta Lui Făptură Alții mâna ridicau Și cu bici de plumb izbeau Însă alții lăcrimau... Iisus cu carnea arsă Dar cu inima duioasă Privea lumea-npătimită Și
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
care pe anumite paliere s-a dezvoltat în timp. Întorcându-mă la scrisorile expediate lui Vettori, vedem că Ricci, după ce a introdus Discorso sau dialogo a reînceput să copieze textele istorice 23. Puțin timp după aceea, aflăm că s-a poticnit încă o dată, cu prilejul găsirii unui document cu adevarat remarcabil. Dacă luăm în considerare muncă răbdătoare asupra scrisorilor dintre Machiavelli și Vettori a atâtor specialiști moderni, dintre care o mare parte au afirmat că au consultat Apografo Ricci, este surprinzător
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
fotografie mai inteligentă putea și el să-și pună pe copertă. Cam ăsta era stilul scârbit ofensat. Sunt anumiți oameni care se nasc ofensați. O întrebasem ce-i place să citească. Nu prea avea autori favoriți. De parcă întreaga literatură se poticnise brusc, se câcâia de ani buni să producă ceva valoros, așteptând-o pe ea să vină și să pună ordine în treburi. Cu capodopera de care literatura română avea atâta nevoie. Dar Tiffany Reynaud cred că-ți place, am întrebat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
de vodcă, femeile au început să țipe „Vai“ și „Oh, oh!“ și s-a trecut la alt subiect. Numai eu n-am fost deloc mulțumit de direcția în care o luase întâmplarea, de fundătura, mai bine zis, în care se poticnise, și am continuat să-l fixez. Mai ales că moțăia, și stăruința mea nu avea cum să-l deranjeze. Nu mai aveam nici un dubiu, era chiar actorul acela faimos din filmele cu cowboy, despre care se știa că murise, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
câte și mai câte. și făcea sicrie. După căderea Zidului din Berlin, în presa germană descopereai mereu alte mostre din vocabularul oficial al RDG. Acești adevărați monștri lingvistici erau de un comic involuntar nespus atunci când rosteai cuvântul tare și deslușit - poticniți în compunerea lexicală și potcoviți în conținut. De pildă, îngerașii din pomul de Crăciun se numeau „Jahresendflügelfiguren“ ștextual: „figuri-înaripate-pentru-sfârșit-de-an“ț, stegulețele agitate la ocazii festive în fața tribunelor se numeau „Winkelemente“ ștextual: „elemente-de-făcut-semne“ț, iar prăvăliile cu băuturi - „Getränkestützpunkte“ ștextual: „baze-de-aprovizionare-cu-băuturi
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
sau doar pe anumite zone) : Stop Joc !” Stop experiment - civilizație eșuată! — Deratizare și o luăm de la capăt! Oamenii ar trebui să învețe mai mult din istorie și din greșelile făcute anterior! Fiecare om luat separat, are tendința de a se poticni în sintagma: ,,oricum eu sunt prea mic pentru a putea schimba lumea”. Da, nimeni luat separat nu poate schimba cursul istoriei, dar ce putem face fiecare dintre noi ca și persoane responsabile, este datoria de a înțelege cât mai mult
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
din umeri. A, uite că m-ai ajuns! exclamă Graur cînd mă vede lîngă el. Hai să mergem mai repede. Cobor încet scările, în urma tuturor, înjurînd în șoaptă din cauza unui mușchi care mă doare cînd și cînd, făcîndu-mă să mă poticnesc; o durere ascuțită, asemeni durerilor de măsele, care, după cîte știu din experiența altor zile, cînd am mers mult, e doar începutul; acuși vor începe să mă doară toți mușchii, dar am să-i păcălesc: îi voi încorda și voi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
îl cunosc. La intrarea în clădirea separatorului, prim-secretarul stă de vorbă cu secretarul Comitetului P.C.R. și cu cîțiva ingineri. Înclin din cap cînd trec pe lîngă ei și intru în încăpere. Cînd mă observă, Vlad coboară în fugă treptele, poticnindu-se la ultimele, prinzîndu-se din zbor de balustradă. 'mnezeii...! ... scrîșnește el, ducîndu-și mîna la pulpa piciorului, unde s-a lovit. De ce-ai făcut, mă, scara asta așa îngrămădită?! îmi strigă, apropiindu-se. Ai adus calculele? Uite-le, îi spun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mi-e udă toată. Urc pînă la mine și vin imediat, îi spun. Bine. Stau la treizeci și trei, îmi reamintește Fulvia, pornind pe culoar, mergînd încet, ca după un drum lung și obositor. Prind balustrada în palmă și urc treptele anevoie, poticnindu-mă tot mai des din cauza durerilor care-mi cuprind mușchii sînt dureri atît de ascuțite, că-mi simt maxilarele încleștate, nici să înjur nu mai pot. Aș vrea să mă întind să dorm. Nu-mi mai trebuie nimic! Nu trebuia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
beat. La scări, mă odihnesc un timp, îmi tamponez nasul, apoi încep să urc treptele cîte una, sprijinindu-mă la fiecare pas de balustradă. Scrîșnesc din cînd în cînd la cîte un fior de durere, care mă face să mă poticnesc, dar nu vreau să mă opresc; trebuie să ajung în cameră și să mă întind pe pat. În întunericul de pe scări, imediat ce trec de etajul trei, observ o femeie îmbrăcată într-un pardesiu de culoare deschisă, care coboară. Se oprește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mea. Eu înțeleg că nu are nici un chef să șteargă peretele cu umărul din cauza îngustimii scărilor, așa că s-a oprit pînă trec eu. Mă lipesc mai mult balustradă și urc treptele în continuare, trecînd pe lîngă ea cu capul plecat, poticnindu-mă la fiecare treaptă. Pe culoarul etajului patru, merg încet, cu un ultim efort. Descui ușa, o deschid, aprind lumina și intru. "Sînt la mine acasă!", mă înfioară un gînd plăcut. Jos, lîngă ușă, mă așteaptă revistele din ultimele două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
pe care cu alt prilej Îi numește „povățuitori orbi” (Matei 23) ; o parabolă care a generat unul dintre proverbele „adunate dă dumnealui dvornicul Iordache Golescu” În prima jumătate a secolului al XIX-lea : „Orb pă orb când trage, amândoi să poticnesc” (mss. BAR nr. 213 ; <endnote id="cf. 179, p. 174"/>). „Pilda orbilor” a făcut carieră și În iconografia creștin-ortodoxă. Pe la 1730, Dionisie din Furna Îi Învăța pe meșterii de icoane să realizeze astfel această imagine : „Arhierei, cărturari și farisei propovăduind
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
toate regiunile țării, În diferite forme : „Fugi tu dinaintea mea,/ Călugăre, piază rea,/ Dracul te-a pus Înaintea mea” <endnote id="(340)"/> ; sau, la Iordache Golescu : „Călugăr ai văzut cât de departe, du-te la o parte, că Îndată te poticnești” <endnote id="(179)"/>. Această superstiție are și un cores pondent paremiologic : „Nici cu dracu’ să șuguiești, nici cu popa să te Întâlnești” <endnote id="(32, p. 527)"/>. O preia și Ion Creangă, În „povestirea glumeață” Moș Nichifor Coțcariul, publicată În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Hagi Murad, Moartea lui Ivan Ilici, P)rintele Serghei. Sunt obligat, slav) Domnului, s) citesc mai Întâi aceste capodopere. Și Odiseea, pentru c) Grene m-a rugat adesea s) pred)m Homer În limba greac). Iau parte la dou) seminarii, poticnindu-m) În spatele unor studenți talentați. Facem Cartea a cincea. Ulise o p)r)sește pe Calipso, plecând cu pluta pe care și-a construit-o pe „marea cea sfânt)”. Poseidon, v)zându-l, agit) apele cu tridentul s)u, provocând o
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
mai strălucitor de lumină de gaz bătând În violet și atunci protuberanța casei În care stăteam părea că plutește ușor sus, tot mai sus, ca un balon. În sfârșit, una din săniile fantomă care alunecau pe stradă se oprea și, poticnindu-se grăbit, Mr. Burness cu shapka lui din blană de vulpe se Îndrepta spre ușa noastră. Din camera pentru Învățătură, unde mă duceam Înaintea lui, Îi auzeam pașii viguroși tropăind tot mai aproape și, oricât de frig ar fi fost
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
moartă pe care am Îngropat-o odată sub stejar! (Nu-i adevărat - era o păpușa grotescă de genul păpușii Golliwogg din cărțile pentru copii americani din acea vreme.) Țineți minte când tu și Serghei ați fugit și m-ați lăsat poticnindu-mă și zbierând În adâncul pădurii! (Exagerat!). Ah, la fessée que je vous ai flanquée - Ah, și ce bătaie v-am tras! (A Încercat Într-adevăr să mă pălmuiască o dată, dar tentativa n-a mai fost repetată niciodată.) Votre tante
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
zburau pe acolo câțiva fluturi - iubitori de soare, viu colorați, ce navigau din floare În floare ca niște muște vopsite sau ca niște masculi suferinzi de insomnie În căutarea unor femele ascunse, ca de pildă Oak Eggar-ul ruginiu care se poticnea printre tufe. Am observat (acesta este unul din misterele majore ale copilăriei mele) o aripă moale, verde-pal, prinsă Într-o pânză de păianjen (pe atunci știam deja ce era: o parte dintr-un Large Emerald). O uluitoare larvă de Goat
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Nici alinare! La a ei chemare, La cuvântul ei, La ochișorii ei, La gurița ei, La inima ei, La trupușorul ei, La toate ale ei, Să n-aibă stare! Nici alinare! Până n-o veni! La a lui aleasă!" Se poticnește: "La a lui aleasă!"... Și gata! Ce mi-ai făcut Voichiță?! strigă disperat Ștefan. Așa-i descântecul... se dezvinovățește ea. Ai încurcat borcanele! Aista-i descânt de legare, nu de dezlegare! M-ai nenorocit! Sunt un om pierdut! Da! Pierdut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
voia și pe mine "puiul de năpârcă". Am sărit de pe cerdac în șaua primului cal... M-au fugărit o noapte întreagă, dar mi-au pierdut urma. Taica făcuse din mine un călăreț neîntrecut. Când se crăpa de ziuă, calul a poticnit, s-a culcat cuminte în frunzele ruginite era toamnă târzie și l-a podidit sângele și pe gură și pe nări. Mă privea blând și ochii i se abureau încet... I-am încolăcit grumazul, mi-am ascuns fața în coama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
O făptură sleită de puteri încearcă să ucidă sau să prindă o altă făptură lipsită de puteri. Încercarea nu reușește și nici nu poate reuși, ceea ce nu face mai puțin tragică vânătoarea. „El se apropiase pe furiș, dar cum se poticnise și rața îl observase, acum își continua fuga fără să se mai ascundă. Pasărea însă nu putea zbura: era obosită. Ar fi fost destul să se ridice în văzduh, și acolo, afară de țipetele furioase ale omului, n-ar mai fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
mergeam, ca slăbănoagele mele picioare scăpau, nu ma prea țineau. Mult ajutor mi-a dat Domnul prin sprijinul 132 mâinilor care ma ajutau să trec uneori câte o treaptă sau mai multe. Când mă loveam de vreo piatră sau mă poticneam în pietre nu simțeam durerea deloc, parcă mă atingea doar un fir de iarbă. Părintele Irineu și părintele Ștefan mi-au dat mult ajutor, sprijinindu-mă și ajutându-mă. Dumnezeu să primească jertfă de ajutor pe care mi-au dat
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
lui Dumnezeu și Maicii Domnului că m-au ajutat. Oricum, eram sleita de puteri și toată udă în spate. De ce? Puteți înțelege de la sine. Duceam păcatele mele în spate și de aceea era greu și mai cădeam și mă mai poticneam uneori. Tot acest urcuș a fost ca un examen pentru mine, nevrednica. Tot timpul, la fiecare pas spuneam: „Doamne, Te rog, ajută-mă!”, „Doamne, Te rog, nu mă părăsi!” sau „Of, Iisuse, iartă-mă, că sunt păcătoasa!”, „Oh, păcatele mele
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]