7,476 matches
-
îl poate scoate pe "artistul risipitor" din condiția tragică a ratării. Apoi auto-investigarea, trăirea interioară, lirismul pot declanșa încântarea pentru farmecul spontan al firii. Du-ți crucea până la capăt, chiar dacă pe această cruce stă răstignit talentul. Nu ! Nu e o povară, ci o necesitate. Cel puțin așa a fost pentru Richard Oschanitzky, omul cel mai dotat pentru muzică pe care l-am întâlnit în viața mea. (O afirmație pe cât de tranșantă, pe atât de riscantă, dar perfect acoperită de realitatea faptelor
Talent și talant by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9801_a_11126]
-
Angelo Mitchievici Diego Ricardo, în vîrstă de 18 ani, 4 luni, 20 de ore și 16 minute, născut în 2009, trăind sub povara celebrității de a fi cea mai tînără persoană de pe planetă și fiind ucis de unul din fanii săi: este evenimentul care deschide filmul lui Alfonso Cuarón. Cunoscut pentru Great Expectations (Marile speranțe,1998) și mai ales pentru relativ recentul Harry
Copiii omului și sfârșitul copilăriei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9823_a_11148]
-
de dincolo sunt uitați, iar reverberațiile operelor lor în posteritate nu se mai regăsesc decât în tratatele de istoria literaturii. Acesta este și cazul lui Emil Giurgiuca. De aceea, merită să semnalăm cu viu interes apariția monografiei Emil Giurgiuca sub povara vremurilor de Liviu Grăsoiu, la Editura Vestala, cu prilejul împlinirii, la 27 decembrie 2006, a 100 de ani de la nașterea poetului. Substanțiala monografie a lui Liviu Grăsoiu are structura tradițională a cercetărilor literare de acest gen, prezentând mai întâi cronologia
Destinul unui poet by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/9820_a_11145]
-
nu existau" pentru "bătrîni". Altminteri zis "tinerii" se plasau in saeculum, iar înaintașii lor (uneori mai în vîrstă cu mai puțin de un deceniu!) hălăduiau in aeternum. în 1977, lucrurile s-au inversat. Pe cînd oamenii în vîrstă trăiesc sub povara istoriei, tinerii încearcă a evada din raza ei, refugiindu-se în onirism, metaforă, ermetism cu sensul de protest la real. Aci intervine, din păcate, un handicap al recepției diaristului, incomprehensiv la noile forme literare: "Fiindcă nu au libertatea să spună
Mărturia unui longeviv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9815_a_11140]
-
uneori în tipar aforistic: "Marele său defect e că are prea multe calități". Sau: "Revoltați împotriva morții nu sînt cei care mor, ci aceia care rămîn în urma lor. Ar zdrobi-o, dacă le-ar sta în putință!". Sau: "Bătrînețea, o povară; tinerețea, o eroare, copilăria, o amintire. Amintiri, erori, poveri... Ce Ťfrumoasăť e viața!" Nu o dată e solicitată materia evenimențial-politică drept suport al umorii defetiste: "îmi place grozav de mult aceasta Ťcoincidențăť... diplomatică: în chiar ziua cînd la Moscova se serbează
Mărturia unui longeviv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9815_a_11140]
-
are prea multe calități". Sau: "Revoltați împotriva morții nu sînt cei care mor, ci aceia care rămîn în urma lor. Ar zdrobi-o, dacă le-ar sta în putință!". Sau: "Bătrînețea, o povară; tinerețea, o eroare, copilăria, o amintire. Amintiri, erori, poveri... Ce Ťfrumoasăť e viața!" Nu o dată e solicitată materia evenimențial-politică drept suport al umorii defetiste: "îmi place grozav de mult aceasta Ťcoincidențăť... diplomatică: în chiar ziua cînd la Moscova se serbează a 63-a aniversare a Revoluției proletare, la Stockholm
Mărturia unui longeviv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9815_a_11140]
-
fața inundată de fericire, că uneori se oprește locului și privește pierdut către cer. Un trecător susține că l-a auzit la un moment dat murmurând: "Doamne, de ce tocmai eu, păcătosul de mine? De ce mie? De ce mi-ai dat mie povara asta?" I se întâmplă totuși ca uneori, în timp ce se află în extaz, să tragă cu urechea. Așa se face că la un moment dat a auzit o doamnă în vârstă spunându-i fetiței cu care mergea de mână (era pesemne
Epistolă către un prieten - Mici ficțiuni despre celebritate by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/9807_a_11132]
-
am ales cu ceva. Am aflat că există și a patra trăsătură a celebrității: ești celebru când poți face ca cineva, aruncând peste tine toate zoaiele strânse în hârdăul existenței lui, să ajungă, vreme de câteva zile, cunoscut. Recunoaște: grea povară celebritatea!
Epistolă către un prieten - Mici ficțiuni despre celebritate by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/9807_a_11132]
-
omenirii, declamînd vorbe mari în situații banale și lansîndu-se în perorații subtile doar pentru a dovedi cititorului că moșneagul în cauză e chiar Heidegger și nu cine știe ce ghiuj ramolit și uituc -, în vreme așadar ce filozoful ațipește în dormitor sub povara vîrstei și beteșugurilor, cele două femei - fosta amantă și actuala soție - leagă o conversație pe cît de ostilă pe atît de terapeutică, spovedindu-se una alteia și retrăind, secvență cu secvență și otravă cu otravă, deceniile apuse ale vieții lor
Telenovelă cu Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9880_a_11205]
-
diminuată de aproape fiecare gest real, omenesc, femeiesc al iubitei divinizate. Orice ar face și ar spune, nu s-ar ridica la înălțimea la care a ridicat-o îndrăgostitul. De la un punct (mult) încolo, iubirea lui Leonid Dimov devine o povară pentru Lucia Salam, care ar vrea să se bucure de micile bucurii ale vieții fără sentimentul că, prin aceasta, comite cine știe ce sacrilegiu. Sărac, prost îmbrăcat, student la mai multe facultăți fără a absolvi vreuna, tânărul Dimov este departe de a
Un vis alb by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9991_a_11316]
-
de agresivitate psihologică, eminamente verbală, a acestei inteligențe. E ca și cum ai avea o panoplie de arme psihologice, un fel de rastel în ale cărui rafturi, în loc de puști și grenade, găsești subterfugii și șiretlicuri. Efectul este însă același: adversarul sucombă sub povara unor argumente pe care nu le mai poate cerne mental. Cum s-ar spune, pe adversar nu trebuie să-l ucizi cu mîna ta, ci trebuie să-l lași să se omoare singur, tu netrebuind decît să-i pui la
Ticăloasa fire by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8928_a_10253]
-
Karlheinz Stockhausen, cel care în tinerețea multor promoții de compozitori moderniști și postmoderniști a fost ca și un idol, iar pentru bătrînețea muzicii savante a constituit unul dintre ultimii corifei. De acum în colo nu va mai purta pe umeri povara universului încîlcit de sunete (naturale și sinus) ori de forme (zăvorîte și deschise), adoptînd perplexitatea unui personaj în afară de timp și spațiu, care și-a pierdut metronomul, ambitusul, diapazonul... Mai bine de jumătate de veac s-a dovedit a fi un
Variație și contrast by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8946_a_10271]
-
abandon. S-a născocit și o formă - de teatru-n teatru - barocă, gigantică, răvășitoare, care strînge, deopotrivă, ficțiunile vieții și pe cele ale scenei, ale creatorilor, desigur. Se simt aburii, fantasmele celor care au trecut pe aici. Și-au șoptit poverile, visele, caznele, iluziile, ca pe taine ale eu-lui profund. Pereții aceștia le poartă și le duc mai departe, din poveste în poveste, pînă la varianta lui Purcărete despre Faust. Și mai departe. În fiecare desen mural al lui Helmut Sturmer
Foarte scurtă istorie incompletă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8948_a_10273]
-
Kantor. Aici, începe să-și facă loc Mefisto. Demonul se multiplică, își anunță apariția prin tot felul de alte chipuri și voci, duhuri care neagă, gnom cocoțat pe dulapul lui Faust, diavol androgin, efeminat și încercănat de vicii, droguri și povara arsenalului de tentații pregătit pentru un captiv ca Faust. Este un joc de mare anvergură și deopotrivă de periculos. Ludicul morbid amplifică, ca și opțiunea pentru androgenitate, pentru jocul pervers cu identități, sexualități, bărbat-femeie, femeie-bărbat, amplifică, spuneam, miza spectacolului. A
Foarte scurtă istorie incompletă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8948_a_10273]
-
abandon. S-a născocit și o formă - de teatru-n teatru - barocă, gigantică, răvășitoare, care strînge, deopotrivă, ficțiunile vieții și pe cele ale scenei, ale creatorilor, desigur. Se simt aburii, fantasmele celor care au trecut pe aici. Și-au șoptit poverile, visele, caznele, iluziile, ca pe taine ale eu-lui profund. Pereții aceștia le poartă și le duc mai departe, din poveste în poveste, pînă la varianta lui Purcărete despre Faust. Și mai departe. În fiecare desen mural al lui Helmut Sturmer
Mefisto by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8947_a_10272]
-
Kantor. Aici, începe să-și facă loc Mefisto. Demonul se multiplică, își anunță apariția prin tot felul de alte chipuri și voci, duhuri care neagă, gnom cocoțat pe dulapul lui Faust, diavol androgin, efeminat și încercănat de vicii, droguri și povara arsenalului de tentații pregătit pentru un captiv ca Faust. Este un joc de mare anvergură și deopotrivă de periculos. Ludicul morbid amplifică, ca și opțiunea pentru androgenitate, pentru jocul pervers cu identități, sexualități, bărbat-femeie, femeie-bărbat, amplifică, spuneam, miza spectacolului. A
Mefisto by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8947_a_10272]
-
forțat de efectul pe care aceasta îl poate avea asupra corpului, perceput din interior spre exterior. Daunele cauzate înăuntru ar putea fi ireparabile, în timp ce exteriorul se ajustează, desigur nu fără efort, timp și bani. Secolul XX e încovoiat de propria povară. Palatul gurii își pierde atributul esențial - palatabilitatea - pentru că oamenii, mai ales în final de secol, se regăsesc amenințați de rotunjimi. A mânca bine înseamnă, de astă dată, a mânca puțin, fără grăsimi, fără zahăr, disociat dacă se poate. Și alcoolul
Despre corp și alte năluciri by Diana Gradu () [Corola-journal/Journalistic/8945_a_10270]
-
șarpele are cap de femeie. Ce să mai spunem în plus? Sexualitatea feminină este condamnată de prea multă vreme pentru ca o schimbare să fie eficace și ireversibilă doar după câteva decenii. Pe de altă parte, a-ți considera sexualitatea o povară nu face decât să îngreuneze procesul de emancipare. În orice caz, aceasta din urma nu se realizează grație exceselor ideologice ale feminismului militant. Secolul XX păcătuiește printr-o trezire tardivă la realitatea cuplului. Raportul Kinsey despre sexualitatea masculină, apărut în
Despre corp și alte năluciri by Diana Gradu () [Corola-journal/Journalistic/8945_a_10270]
-
văd marea clipă a splendorii tale, cînd devii o sfîntă și cînd te arăți pe de-a-ntregul. Liniile feței tale se încordează atunci sub imperiul forței interioare a unei ispășiri pe care viața întreagă și-o asumă ca pe o povară. Faptul că poți asta, copilă, înseamnă că ai crescut mare și că meriți venerație. Abia cînd venerezi ajungi să descoperi viața și tocmai asta îi dă măreție. În marile tale clipe, atunci cînd ești prinsă între fericirea prezentă și momentul
Luxul corespondenței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9000_a_10325]
-
mare iertare, pe care știi să o hrănești clipă de clipă, pentru a rămîne iertare. Îți mulțumesc pentru scrisorile tale, pentru faptul că m-ai preluat în iubirea ta, tu, iubita mea. Știi oare că aceasta e cea mai grea povară dintre toate cîte i-au fost date omului să ducă? Pentru toate celelalte există căi de ieșire, cineva te poate ajuta, există o limită și există înțelegerea celorlalți. Aici, în schimb, totul înseamnă: a fi prins total în iubire [...]. Dragostea
Luxul corespondenței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9000_a_10325]
-
căldurii mediteraneene, halou al stării de spirit mitologizante, li se alătură negurile septentrionale, temperaturile scăzute, obturînd nu doar umoarea eclatanta a certitudinii, ci și vederea: "Navală nordului se abătu/ fără durere, cum ceruseși tu:/ în brazi ea coborî că o povară/ dorită și-aș-tep-tată de cu vară,/ tot ce mișcă încetini treptat.// în nevedere munții s-au mutat,/ de parca doar în vise umbră lor/ s-ar fi-nclinat spre noi ocrotitor" (Navală nordului). Dicția glacial-clasicizantă e răzbunata de glaciațiunea firii: " Oprită-i
Reversul clasicismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9004_a_10329]
-
rând, ratarea relației cu Luca, fiul meu. Apoi, ratarea cu temele scrisului meu (pe rând: ironia, apocalipticul, politicul, teosoficul etc.). Mă tot refugiez în consemnarea actualității politice de sub nasul meu, în acest an 2007, care putea fi și altul, pentru că povara acceptării faptului de a fi ratat o am de mai multă vreme, din anii anteriori, când am ratat, încet-încet, dar clar că nu-mi mai rămân decât trei ieșiri din rahatul existențial al situației de fapt: călugăria, sinuciderea, acceptarea condiției
Profet în tristețea boemei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9006_a_10331]
-
onoarea întregului colectiv să revină peste patru-cinci ani (dacă nu mai repede) la dicționar pentru a-l îmbunătăți - și nu mă îndoiesc că o va face, chiar dacă acum l-a aruncat pe piață ca și cum ar fi scăpat "definitiv" de o povară, de o obsesie și un stres. Ion Pop își asuma această disponibilitate la modificări când, în prefața la volumul IV, reflecta: "Suntem perfect conștienți de faptul că, în chiar lista scrierilor reținute în ansamblul lucrării noastre, Timpul va opera firești
Banca de valori literare by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9078_a_10403]
-
și Vasile Voia. Optzeciști și nouăzeciști, implicați profund și polemic în actualitatea literară, sunt: Ștefan Borbély, Ioana Bot, Corin Braga, Sanda Cordoș, Laura Pavel, Gheorghe Perian, Horea Poenar, Călin Teutișan, Mihaela Ursa - și mai ales pe umerii lor va cădea povara schimbărilor necesare în viitorul apropiat. Cei mai tineri sunt mai puțin cunoscuți și nici nu au debutat încă, după știința mea, într-un volum propriu: Andra Bruciu Ivan, Laura Lazăr Zăvăleanu, Ovidiu Mircean, Nora Rebreanu Sava, Lionel Decebal Roșca. E
Banca de valori literare by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9078_a_10403]
-
saturației erudite, să menționăm că Foarță pornește nu o dată (nostalgia organicului) de la un factor elementar, de la un embrion lexical ori fonic, pe care-l dezvoltă fastuos (acest fast fantasmagoric-explicativ, augmentat pînă la un soi de enciclopedism al posibilului, reflectă o povară a latențelor ce se străduiesc și nu izbutesc niciodată pe deplin a se actualiza): "Un iz e, totdeauna, de ceva... Un iz de izmă; sau de izbă, - de izbă cu pămînt pe jos. O izbă fără izbăvire, pradă vizibilei izbeliști
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]