2,756 matches
-
într-un roman, cum este în definitiv cartea lui Varujan Vosganian, o atât de mare densitate de viață umană și de evenimente cruciale în existența unei comunități. Bogată, variată, palpitantă, cartea nu se poate lăsa din mână, pentru arta de povestitor pe care autorul o dovedește, ca și pentru interesul documentar al reconstituirii unei istorii tragice“. Pe de altă parte, scriitorul însuși sugerează câteva dintre cheile de lectură și atuurile cărții. Între acestea s-ar putea reține caracterul depozițional, dimensiunea neconcluzivă
Scriitura ca depoziție by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3121_a_4446]
-
coerent acea înșiruire de anecdote, compilații și pastișe, se vede cât de colo. Și totuși n-au izbutit să descurce încâlceala și zig-zagul unei narațiuni în care trecutul și prezentul se încalecă, se întretaie, oglindind numai confuzia mintală a unui povestitor dezorientat. Scrisul ambelor volume rămâne totuși deopotrivă de vulgar, dezlânat și mai ales cleios, căci procedeul de construcție al acestei clădiri de chirpici e în mod vizibil bazat pe aglutinare și lipitură. În rezumat, Întâlnire la Judecata din urmă e
Ion Vinea: Un pamflet inedit by Elena Zaharia-Filipaș () [Corola-journal/Memoirs/16016_a_17341]
-
elan, valsuri și mazurci de Chopin, iar Teodora, frumoasa Didica, cea cu ochi nespus de strălucitori, îi tălmăcea cu o sensibilitate aparte sonate de Beethoven, scriind, în clipele sale de răgaz, și delicate poezii. Va fi existat acolo și un "povestitor", în persoana lui Mihu, mezinul familiei, modelul lui Ionuț Jder, băiatul pe care Sadoveanu îl adora și căruia îi tolera, lucru neobișnuit, căci deși afectuos, părintele era totuși sever foarte cu copii săi, toate năzbâtiile sau micile necuviințe specifice vârstei
Un fiu al lui Mihail Sadoveanu - în istoria picturii românești by Virgil Lefter () [Corola-journal/Memoirs/16035_a_17360]
-
Prin 1966, când, proaspăt dascăl la o modestă școală bucureșteană, primeam "sarcina" de a organiza "o manifestare culturală", animat fiind de pasiunea ce o nutream încă din copilărie pentru scrisul autorului Șoimilor și al Povestirilor, la prețuirea față de opera marelui povestitor contribuind și faptul că la Colegiul Sfântul Sava, unde îmi făcusem studiile liceale, m-am bucurat de binefacerile unei pleiade de profesori de elită care, în ciuda faptului că erau contemporani cu "gloria" lui Mitrea Cocor, au știut să ne vorbească
Un fiu al lui Mihail Sadoveanu - în istoria picturii românești by Virgil Lefter () [Corola-journal/Memoirs/16035_a_17360]
-
binevoitoare a unei firi politicoase care își închipuie că rostul unor mărturii e să-și flateze contemporanii. Din acest motiv, cînd evocă oameni, Blaga împarte indulgențe, risipinduse în abstracții plăcute și în senzații amabile. Pe alocuri simți înclinația mitică a povestitorului, Blaga știind să dubleze planul real cu o țesătură de imagini simbolice, de aici voința de a interpreta alegoric cîte un eveniment prozaic din propria biografie. De exemplu, tăcerea copilului din primii patru ani e privită ca o enigmă de
Cronicarul placid by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2875_a_4200]
-
sau rău din punct de vedere estetic. Așa și cu Blaga. Filosoful suferă de anosmia vieții, adică de carența acelui miros cu ajutorul căruia să poată zugrăvi în chip verosimil trecutul. Hronicul place prin limbă și respinge prin optica naivă a povestitorului.
Cronicarul placid by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2875_a_4200]
-
iar romanul de față, apărut în 2011, este prima lui carte de proză. Vremea luminii care pălește este un Bildungsroman întins pe patru generații și relatat din perspective naratoriale care se schimbă constant. Cu fiecare capitol, Ruge modifică și vocea povestitorului și locul și timpul acțiunii, pendulând după bunul plac în istoria unei familii suprapuse peste istoria care a marcat Europa secolului XX. Charlotte Powileit, căsătorită cu un securist antipatic, Wilhelm Umnitzer (pe care îl și omoară la 90 de ani
Când lumina nu mai vine de la Răsărit by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3332_a_4657]
-
cu ochi detașat, de unde și impresia că autorul se așază pe poziția lui Vogelperspektive, a păsării care vede totul de sus, ca un martor îndepărtat care iese din cadrul aberațiilor la care asistă. Și așa cum condiția reușitei unui banc e ca povestitorul să-și păstreze mina serioasă pînă la sfîrșit, nelăsînduse furat de hazul poantei, tot așa Pavlovici își păstrează aerul serios în mijlocul unor întîmplări de o absurditate macabră. Rezultatul e un volum de un neașteptat amuzament, în contrast evident cu titlul
Hiperbola cruzimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3347_a_4672]
-
voiau ei să cucerească nu se află pe lumea aceasta”). Ori reducția la virtualitate: „Cea mai adevărată dintre viețile pe care le port, ca un mănunchi de șerpi înnodat la un capăt, e viața netrăită”. Lepădîndu-se de eu, socotind că povestitorul e doar o „prezență întîmplătoare”, deoarece în lipsa lui eposul tragic ar fi decurs la fel, Varujan Vosganian cinstește sacrificiul neamului căruia îi aparține prin sacrificarea orgoliului de creator. Impersonalizarea aceasta e modul d-sale impresionant de jertfă. Cartea șoaptelor: o
Un soi de epopee by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3377_a_4702]
-
explorate fisurile realității. Cu melancolia prizonierului în trecutul feeric, dar imposibil. Sau înarmat cu acea curiozitate a fotografului care trece repede pe lângă eveniment pentru a zăbovi, după imprimare, în fața imaginii. Indiferent de opțiune, avem de-a face cu un excelent povestitor.
Despărțiri în game diferite by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3011_a_4336]
-
conceptualizată drept „inteligență centrală” - constituie singura sursă de preluare a informației narative, oglinda unde „se reflectă”, în ultimă instanță, realul), impunînd, în teoria critică, ideea că acela care relatează povestea nu este identic cu acela care o scrie. Mai mult, povestitorul - ca și scriitorul - are autonomie intelectuală și morală. E o ființă vie, cu tabieturi, interese și limitări. Povestea lui nu poate fi, în consecință, „adevărată” ori „completă”, dar personalitatea sa, crede James, merită tot interesul. O astfel de „realitate” distorsionată
Americani în Europa by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/3019_a_4344]
-
nou, Cornel Ungureanu, care fac din acest volum monografic unul centrat și asupra unei problematici mai largi, nu doar a unui autor. Povestirea devine, astfel, un posibil brand local... Relevantă e și opoziția tipologică introdusă de Viorel Coman între„sudiștii” povestitori cu deschidere către „magic, mitic, fabulos” și prozatori „nordiști” sau „central-europeni” ca Breban, Buzura, Ivasiuc, Sorin Titel, „romancieri sobri, greoi”, fără „organ” pentru povestire). Pe firul cronologiei apariției în volume, autorul cărții de față discută (aproape) de fiecare dată povestirile
Povestiri magice din spațiul Bărăganului by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3270_a_4595]
-
Să nu vă descurajeze aparenta austeritate a acestei ediții. Deschideți-o, citiți-o și veți avea un singur gînd, acela de a povesti sau a citi cu voce tare cele nouă povești. Adunate de Petre Ispirescu, Mihai Eminescu și de povestitori anonimi, iată minunate versiuni pentru ”Sarea în bucate” sau ” Cele douăsprezece fete de împărat și palatul fermecat”. Harmattan, 2008. Pentru toate vîrstele începînd cu 7 ani. Cele două fabuloase instrumente de explorare a literaturii pentru copii spun mult despre locul
Fabuloasele cărți dedicate literaturii pentru copii by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2991_a_4316]
-
și Vronski, Catherine și Heathcliff, Scarlet O'Hara și Rhett Butler, Shakespeare și Doamna bruna din sonete (deși se zvonea că acesta ar fi fost un barbat), Șeherezada și califul ei ucigaș, Maestrul și Margareta. Cobră a fost cel dintâi povestitor dintre noi doi, fără să fi trebuit să tragem la sorți, incepand cu istoria să favorită: povestea Maestrului și a Margaretei. Firește că spusele noastre, desi narau firul canonic al poveștii respective, sunau, totuși, altfel decât în istoria lor de
Casa cu papusi by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/14776_a_16101]
-
din sonete, dar se interesară în mod aparte de trioul Șeherezada-Arthur-Lancelot. Sfanțul Francisc și Sfântă Clară în Eghipet le înduioșară, în schimb la povestea Francescai da Rimini și a lui Paolo di Malatesta strâmbară din nas. Cât despre noi doi, povestitorii cu de-a sila, ne spuseră, tot în cor, ca aducem cu Dante și Beatrice. După ce protestarăm viguros, căci nu țineam să fim confundați cu personajele corcite pe care le zămislisem mai în joacă, mai în serios, Cobră le spuse
Casa cu papusi by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/14776_a_16101]
-
Un scriitor autentic, cum nu se poate spune că n-a fost medicul Vasile Voiculescu, găsește mijloacele de a reflecta codificat societatea opresivă, unde trăiește în și contra ei, definindu-și astfel regimul de om revoltat. Despre harul lui de povestitor coborât din speța lui Sadoveanu s-a scris îndeajuns, dar nu la fel și despre răzvrătirea lui împotriva comunismului iminent în anii '46, răzvrătire pusă sub surdină de temperament, dar dedusă și din confesiunea făcută fiului său despre scrierile "de
Vasile Voiculescu, subversiv by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/14901_a_16226]
-
prin care trece curentul o am așteptat asta mai tare ca orice salariu acum mă aud vorbind mă văd scriind sau gândind ieșiri și nu e nici o amărăciune ba chiar percep un fel de pubertate nouă în vocea veche de povestitor de parabole-probleme embleme de chinuit colateral se strecoară acum un fel de accent de vânt sideral a nimănui și a tuturor însfârșit mă bucur cum încep să văd că-mi pierd personalitatea și de ce aș încerca s-o rețin s-
Sângele îngerilor by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/15068_a_16393]
-
G. Ibrăileanu), humuleșteanul făcând "operă de Homer al țărănimii românești", creînd "un adevărat ciclu rapsodic țărănesc." Nimeni dintre scriitorii noștri, afirmă criticul, n-ar fi fost mai indicat să traducă Odiseea decât Creangă. Semn al unei construcții sufletești primitive, marelui povestitor îi lipsește sentimentalismul, erosul său nedepășind nivelul instinctului. Nostalgia amoroasă ar fi treabă orășenească. De aici, scrisul plin de echivocuri și aluzii, "luminându-se pe sub înțelesul aparent de o abia reținută latență sexuală." Finul comentator constată apoi că la Creangă
Centenar Vladimir Streinu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/15173_a_16498]
-
tip ceva mai savant (în limbaj), discută unele ipoteze privind istoria satului Humulești, bine fixat în mediul său geografic și istoric, reconstituie minuțios ramificata încrengătură genealogică a familiei Creangă, încearcă să stabilească mai exact anul nașterii și data la care povestitorul a început să frecventeze "Junimea", să-i definească ființa morală. Istoricul literar devine mai polemic la adresa vechilor comentatori, ca Iorga și Ibrăileanu, dar mai ales a contemporanilor. El combate ideea cărturărismului, încă o dată, apropierea de Rabelais, susținute de G. Călinescu
Centenar Vladimir Streinu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/15173_a_16498]
-
Ion Creangă, partea de analiză a operei are o altă pondere decât în cea despre Calistrat Hogaș, dată fiind și considerabila diferență de valoare dintre cei doi scriitori, care sunt produsul aceluiași spațiu spiritual și geografic. Judecățile estetice despre marele povestitor nu s-au vestejit aproape deloc, rămân încă puncte sigure de reper, în timp ce acelea despre călătorul prin Munții Neamțului mai pot fi discutate. Cu cele două studii, care se detașează ca figură aparte în opera lui Vladimir Streinu, alături de criticul
Centenar Vladimir Streinu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/15173_a_16498]
-
lumină". La el, binențeles, e vorba de abisul marin, cu "Cefalopode, alge, pești albaștri" care "Pe fundul mării-adânci țin loc de aștri". Mărturisesc, însă, că ceea ce m-a determinat să scriu aceste rânduri nu este atât recitirea versurilor, cât revelația povestitorului Nicolae Balotă. Tot printre cărțile trecute în fișierele unor biblioteci la numele meu, am văzut mai nou un volum semnat de Constantin Novac și Nicolae M. Balotă, întitulat Oameni, furtuni, vapoare. Volumul a apărut în 1984, autorul ei adevărat nu
Din spuma mărilor... by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/15420_a_16745]
-
mînjite de sînge, nu să crească într-o cultură aseptică de ontologie derivată ori decomprimată". Gluma e un instrument de care exegetul se folosește cu suficientă virtuozitate. Ea înfățișează și avantajul de a-i contura o figură de personaj, de ,povestitor" hîtru în registrul diegetic al criticii care se umanizează, se personalizează. Nu mai constituie un enunț neutral, ex cathedra, ci rostirea unui ins anume (ușor histrionic), incorporat (somatizat) în discursul său de particulară factură: ,Există poeți care au așa, pur
Un postimpresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11071_a_12396]
-
m-am apropiat de subiect cu o violență care să-l facă să se închidă, să se apere de vreo acuzație. În prezentarea volumului, Vasile Dancu remarcă: "Nu este o manieră "blândă" de a trata subiectul radiografiat și nici pe povestitor, deoarece partenerul de dialog este de multe ori un intervievator cinic și critic, cum nu se întâmplă, de regulă, în asemenea situații metodologice"35. Dialogul nostru poate părea uneori dur, lipsit de menajamente. În realitate, el se desfășoară în cadrele
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
acele încolăciri ale vieții pe care bărbații au darul să le strângă până la sufocare. Ființe scindate Frumusețea cărții lui Michael Cunningham vine dintr-o empatie extraordinară față de sufletul feminin, o intuiție a vârstelor - copilărie, adolescență, dintr-un talent de mare povestitor al întâmplărilor din viața lăuntrică. Și ca epică, romanul are o densitate remarcabilă, o știință a schimbărilor de ritm, cu momente de intensitate insuportabilă - ca petrecerea în cursul căreia moare fratele lui Bobby sau plecarea hotărâtă de Clare, dar și
Peșteri legate între ele by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/11195_a_12520]
-
o călătorie onirică, deși cu toate datele realului. Petrece o noapte cu moșul care-l și învață tot ce știa, la fel și cititorul care se-nfioară a posteriori, aflând că deadul era mort de vreo trei ani. Prea târziu însă, povestitorul obținuse deja efectul. Fantasmaticul indus funcționase, ,sporind a lumii taină". Naratorul reușește să acrediteze scene de viață conjugală, parabole existențiale în opoziție cu mersul vremurilor, tip Sever sau Virgil, dar și romanul de dragoste Victor-Felicia Antim, destine traumatizate de istorie
Politică și amor în obsedantul deceniu by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/11227_a_12552]