841 matches
-
insului la constatarea "că nicăieri nu se înțelege mai bine călăul cu victima/ ca în străinătate". Chiar ajuns pe un nou continent, obosesia călăului îl persecută pe emigrant, iar ceea ce vede, pe unde hălăduiește, îi ascute simțul critic refractar unui pozitivism absolut. Altfel, nici rândurile emigrației nu-i stârnesc poetului sentimente tocmai tandre, așa cum o percepe, în inerție și abandon. Va vorbi, prin urmare de "ai noștri vârstnici la Paris", în clară trenă eminesciană. Revenit în patrie - căreia îi închină, de
Un liric furios by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14564_a_15889]
-
al recuperării, pe fondul unei conștiințe vinovate în perspectivă istorică. Apoi cum am putea trece cu vederea confruntarea gînditorului cu epoca noastră exuberant materialistă, hipertehnicizată, "postindustrială"? Nietzsche, un vădit model al lui Cioran, opunea timpului său raționalist, generator al unui pozitivism ce a însoțit începuturile erei industrial-mercantile, valorile socotite cele mai înalte, ale vieții. Dorind a aduce factorii conștiinței la condiția lor vitală, acesta denunța voința convențională de adevăr drept expresie a unei existențe "decadente", ce-și găsea întruchiparea în religie
Fețele autenticității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7567_a_8892]
-
unui personaj simplu, răzvrătit umoral și demolator din frustrare, crud din neputință și nihilist din oboseală, așa cum nu o dată a fost denunțat artistul ultimului secol, ci al unei mari conștiințe artistice, al unei sensibilități înalte, al unei rigori la limita pozitivismului și al unei puteri de devoțiune aproape mistice. Urmărită pas cu pas, în sine, în contextul imediat și în istorie, fără nici un fel de emfază și cu toate instrumentele unei narativități de care nu este străină și o pedagogie exact
Paul Klee și pictura modernă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16722_a_18047]
-
ca o consecință a acestor neajunsuri, o reală criză a parlamentarismului nămolit în inacțiune și retorică stearpă. Pătura conducătoare, ce ar trebui acum cînd se face țara sub ochii noștri să își dea toată măsura ei, e năvălită de un pozitivism cras care-i neutralizează pornirile colective. Dăm impresia că sîntem trup deșirat și bolnav, și pe trupurile bolnave, d-voastră știți foarte bine, așa a fost totdeauna: se ivesc de obicei paraziții". Așadar dincolo de ereziile sale, Goga ne poate vorbi
Cazul Goga (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12776_a_14101]
-
faimosul personaj flaubertian care era, în cuvintele eseistului nostru, "prostul absolut, sigur de sine și pozitivist, prost științific, fals om cultivat, un fel de tęte de fil al stîngii intelectuale occidentale". Departe de morga autorității suverane, de prezumția omniscienței, de pozitivismul transferat pe meleagul umanioarelor, de gauchismul perfid ori numai bornat care a făcut atîtea ravagii, autorul Interlocuțiunilor se plasează în spațiul unei inteligențe acute, gata a sfîșia vălurile prejudecăților, orientate de un moralism pururi chemat în ajutor. Un moralism sceptic
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7039_a_8364]
-
prioritar la experimentele mentale ale filosofiei și logicii, acestea ar fi: poziția platonică, a chestionării existenței diferențelor subiectiv/obiectiv; poziția inexistenței dezbaterii subiectiv/obiectiv, prin echivalarea conștiinței și a liberei voințe cu iluzii ale limbajului, ,induse" de ambiguitățile acestuia; poziția pozitivismului logic (Wittgenstein); poziția carteziană (,Cogito, ergo sum"); poziția mistică (proclamînd conștiința ca motor universal molecular); poziția paradoxală (tip Hofstadter, care statutează imposibilitatea de a găsi răspunsuri logic satisfăcătoare la dezbaterea minte/corp și subiectiv/obiectiv); poziția intenționalității conștiente (tip Turing
Literatura și inteligența artificială by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/11173_a_12498]
-
în care se pierde. Aceeași dorință (ambiție?) de-a se (re)găsi, fără a scăpa vreo clipă resortul de sub control a condiționat, în bună măsură, selecția lui Mircea Martin. Listă care continuă cu Ferdinand Brunetičre, "baletînd" între maniera clasicistă și pozitivismul modern. Capitolul e, în esență, o descriere de cărți, extrăgînd din ele ideile importante pentru "conștiința de sine" a criticii. Dincolo de părerile atunci inovatoare, azi desuete, scrierile lui Brunetičre (mai) au ecou pentru efortul lor, poate rizibil, de-a formaliza
Critica în arabesc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11859_a_13184]
-
aproape trei ani. Și a fost, evident, foarte bucuros că l-a cunoscut pe Heidegger. În 1935 își pregătea teza de doctorat și spera să o termine pînă la Crăciun. Nu era prea încîntat de subiect care trata despre importanța pozitivismului francez la fundamentarea realităților istoriei. Dar tema îi fusese acceptată de Fundația Rockefeller și de un profesor german. A obținut, de la autoritatea școlară germană, că poate să-și prezinte teza de doctorat fără prealabilul examen de latină. În noiembrie 1936
Corespondența lui Anton Golopenția by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16631_a_17956]
-
adineaori a lui Rafael, Școala din Atena. Deget înălțat spre boltă, spre cer, spre ordinea divină a ideilor? Interpretările sunt numeroase, dar acestea le-am descoperit mai curând din lecturile și din meditațiile mele. Căci profesorul, fidel emul al unui pozitivism riguros, puțin amator de interpretări ale semnificațiilor, prefera să rămână ferm pe solul solid al faptelor materiale, neavând încredere decât în percepții. Dar ceea ce spunea el despre acel deget, ca centru perspectivic al tabloului, către care se îndreaptă privirile lui
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
literare, polul abstractizat, generalizator, teoretic. Un pol, în excesul său, frigid și... polar. În umbra austeră a ,,ideii literare", ni se cere să respingem afectele precum un fapt de rușine. Un puritanism victorian renovat și tencuit cu concepte răsucite întru pozitivism pretinde să renunțăm la ,,senzualitatea" contactului nemijlocit cu opera, un ,,terorism al metodei" (expresia e a lui Jean Paulhan) ne somează să ne amintim că, întemeind critica noastră modernă în calitatea sa de artă sui generis, care se sprijină nu
Un impas al lovinescianismului? (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15726_a_17051]
-
Asta spune și Ioan în APOCALIPSĂ... -... După care lumea va renaște dreaptă și curată, pentru a lua totul de la început... Dieu est mort! Vive Dieu! îl completă ironic Carol.. Ce naiba! Ai urmat școala secundară la claustrul de maici? Optimismul și pozitivismul tău sunt incurabile. La fel ca pesimismul și negativismul tău. N-ai nimic sfânt? Nu crezi chiar în nimic? Ba da. Credeam că ai înțeles. în dreptul la autodistrugere voluntară și demnă, în locul unei supraviețuiri jalnice și penibile. Decât o tragedie
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
acord cu doctrinele evoluționiste din epocă și înțelegând determinismul biologic, dar mai ales în calitatea sa de profesor care înțelege rolul educației în formarea omului ca ființă socială, autorul apelează la ironie și critică știința pozitivă, pedagogia pseudoștiințifică, denunțând abuzurile pozitivismului, exacerbarea rațiunii și a logicii în demonstrarea unor lucruri observabile. Critica lumii pedagogice poate fi înțeleasă numai dacă cunoaștem itinerariul spiritual al lui Unamuno. De la lecturile "pozitive" din anii tinereții (A. Comte, H. Spencer, Ch. Darwin, Fechner), la criza religioasă
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
rus este relevantă asupra raporturilor sale cu comunismul: Forța și slăbiciunea comunismului ca religie constau în faptul că el predetermină viitoarea creație socială și, în felul acesta, fără voie, închide în sine spiritul eternei mediocrități, al filistinismului, inevitabila consecință a pozitivismului ca religie, pe baza căruia el, socialismul, este edificat." Azi putem vedea clar că emigrația rusă a reprezentat continuitatea liniei spiritualist-religioase, pe care cîrmuirea bolșevică s-a silit a o jugula. Adică a liniei celei mai substanțiale a culturii rusești
Un Gogol dezideologizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16608_a_17933]
-
înalte și cari o profanează. Corul e batjocurit în maiestatea frumuseței prin trăsături de senzualitate și de libertinaj, cari nu lipsesc în mai niciunul din tablourile contimporane. Cât despre filozofie, pesimismul e la modă: Schopenhauer e Dumnezeu, Hartmann profetul său. Pozitivismul lui Auguste Comte nu face nici un progres; filozofii francezi nu mai studiază decât psihofiziologie, filozofia engleză nu mai merită numele de metafizică și se ocupă de chestii practice de ordine secundară, nu de soluțiunea unor probleme universale. Numai Germania are
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
încercăm să ne îndepărtăm de aceste locuri cautând teritorii înțesate de spiritual? Nu pot spune pur și simplu: „Du-te la școală! Du-te la serviciu! Așa este bine.“ Cred că lucrurile decurg bine dacă în loc de negativism, avem un mare pozitivism. Altfel spus, o poveste mai mare, care să înghită cealaltă poveste. Nu este o problemă de dispută dintre bine și rău, ci, mai degrabă, o problemă de dimensiuni. E destul de delicat să spunem că s-a depășit problema binelui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
se observă că "analiza" înseamnă, de fapt, ezitare, deliberare cazuistică. Romanul de analiză are ca specific introspecția, perspectiva interiorității. Adela este un roman, în parte, cu substanță sufletească, perspectiva însă este precumpănitor exterioară, comportamentistă. Impresii, senzații, deliberări țin de un pozitivism al cazuisticii, nu de analiza psihologică. Autorul interpretează, glosează un sentiment, nu-l investighează epic. Ceea ce a derutat a fost noutatea obiectului romanului, confundat cu metoda. Obiectul, într-adevăr, al romanului vizează de atâtea ori sufletul, conștiința. Dar interesează cum
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
un ascuns complex datorită taliei foarte scunde, o remarcabilă voce de alto, Înclinație pentru filosofie; Ana (Anișoara)H., bănățeancă, frumoasă tare, afectuoasă, sociabilă, cu multă putere de dăruire; Serafima (Sima) H., bănățeancă, frumoasă, blondă cu ochii verzi, inteligență Înclinată spre pozitivism, caracter ferm; Anastasia (Sica) M., basarabeancă, frumoasă, brunetă cu ochi verzi, migdalați, sensibilă, eleganță plină de distincție; Nina M., cea mai frumoasă din grup, o perfecțiune fizică, fire tăcută, retrasă, nevoie de afecțiune; Angela-Elena T., moldoveancă, blondă, un păr bogat
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
ar veni să crezi că într-o cameră cu lume multă te plimbi printre curenți psicho-electrici. De aici n-ar fi un drum prea lung până la mult-trâmbițatele teorii ale doctorului Charcot și chiar la ședințele spiritiste ! Dar mintea rațională și pozitivismul în care a fost educat îl fac mefient pe Titi Ialomițeanu față de asemenea ipoteze care au intrat în modă. Există, de altfel, suficiente motive ca să-ți explici tensiunea dintre soți : căldura zilei, zvonurile de intrare, boala Profesorului, pus față în
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a judeca oamenii, țara asta... Dar cum de ajungem să știm modul în care suntem gândiți de ceilalți, chiar de cei ce ne-au menajat susceptibilitățile, aprobându-ne fiecare vorbă ? Prin intuiție, spun teoriile cele mai moderne, teorii ce contrazic pozitivismul atotputernic. Profesorul Mironescu regretă tot mai tare că n-a comandat la vreme cărțile acestui foarte en vogue Bergson. Intuiția, deci, îi spune exact nuanța particulară a condescendenței cu care îl privește fostul său student : o senzație vie, ca o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
sub toate formele de viață și de cultură. Prin ce mijloace se dezvoltă viața istorică propriu-zisă? Care este instrumentul ei? Unii au găsit arta, și au conceput o justificare estetică a istoriei, alții știința, și s-au limitat la orizontul pozitivismului. Născociri ale filozofilor și ale altor iluzioniști, astfel de concepții n-au nici o bază reală. Gânditorii își închipuie că mersul lucrurilor are vreo legătură cu avânturile gândirii sau că s-ar putea ridica realitatea la nivelul spiritualității. Când citești câte
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
înrădăcinează în viață mult mai profund decât spiritul. Căci politicul exprimă și servește valorile vitale, pe când spiritualul crește în răgazurile vieții. Concepția monolineară a istoriei absolutizează un singur principiu, căruia îi sacrifică toate conținuturile reale și concrete. Idealismul, ca și pozitivismul, s-a întrecut în a batjocori devenirea. Nu datorită idealismului a înțeles Hegel istoria, ci iraționalismului, nemărturisit dar prezent în toată viziunea sa. Comparați înțelegerea sa istorică perspectivei pozitiviste a lui Comte și veți remarca fadoarea teoretică a ultimului și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cartea - și trebuie, s-o spun cu modestie, face parte din mica mea bibliotecă milaneză -, citatul nu există.” „Un bufon, acest domn Kiesewetter.” „Foarte citat. Și asta pentru că și ocultiștii din secolul al XIX-lea au fost victime ale spiritului pozitivismului: un lucru e adevărat numai dacă-l poți dovedi. Vezi dezbaterea despre Corpus Hermeticum. Când a fost introdus În Europa În secolul al XV-lea, Pico della Mirandola, Ficino și atâția alți oameni foarte Învățați au văzut adevărul: el trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
lui Eliade XE "Eliade, Mircea" are o importanță foarte mică în ansamblu. Păi dacă era vorba numai de Eliade XE "Eliade, Mircea" , să nu-l mai citească! Dar nu e numai el, sunt atacuri și la adresa lui Jung XE "Jung. Carl" . Pozitivismul istoric, aici este problema. Problema nu e dacă pe autor îl cheamă Eliade XE "Eliade, Mircea" , Jung XE "Jung. Carl" sau Umberto Eco XE "Eco, Umberto" . Problema e cum îl citești pe acest autor: unii îl citesc pe Eco XE
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
domniei lui Franz Joseph vom da de unele declarații chiar ale domnului primar, depuse sub jurămînt, declarații cu atît mai prețioase cu cît veneau de la un om care, după propria-i apreciere, era lipsit de orice prejudecată, aplecat fiind spre „pozitivism“. „Scena era cumplită“ (spunea domnul Benedek În Aradi Napló). Doar din considerație pentru cititor, ne vom abține să expunem starea deplorabilă În care se găseau victimele. Domnul Brener era literalmente decapitat, cu un pumnal sau satîr, iar fetițele... Se făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
mărturisiră tot, spunînd că În făptuirea crimei lor recunoscuseră degetul Domnului. Cerură un preot să se spovedească.“ Despre acel straniu eveniment vor relata și alte ziare europene, unele Însă manifestînd o reținere mefientă, ceea ce era doar efectul pătrunderii puternice a pozitivismului În cercurile burgheziei progresiste. Spiritualiștii declaraseră - influența lor fiind covîrșitoare - că acel caz admite forța magnetică incontestabilă a omului. În final pronunțase și celebrul Kardeck, o autoritate absolută, omul care se afla În comuniune cu forțele Întunericului. POVESTEA CU MAESTRUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]