837 matches
-
de stînjeneală în fața bogăției și supraabundenței operelor produse în această epocă. El vede aici, într-un fel, un fenomen patologic, efect al unor zadarnice încercări de depășire a contradicțiilor. Ne putem îndoi totuși că, dacă ar fi convertit Italia la pozitivism și ar fi dat astfel artei italiene „adevărata ei menire”, ar fi știut să-i propună și altceva decît bizarul aparat de reguli sub formă de șarade, de versuri pe rime date și de aliterații prin care se exercitau, în
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
luptă contra criticii integratoare își pierde pentru noi valoarea strict principială, păstrându-și-o în schimb pe cea polemică, orientată într-un sens foarte exact, anume împotriva criticii indiscutabil marginale, așa cum este nu o dată ilustrată de diferitele modalități ale didacticismului, pozitivismului și scientismului steril.”1 În 1945, Cornel Regman publica în „Revista Cercului literar” din Sibiu (nr. 3/ 1945Ă articolul intitulat O imagine unificatoare asupra clasicilor, comentând, firește, Clasicii noștri, cartea lui Vladimir Streinu apărută cu doi ani înainte. Articolul a
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
de emancipare de sub hegemonia omnipotentă a neoliberalismului. Pentru a reveni la problema inițială a acestui capitol: cum a contribuit marxismul la posibilitatea depășirii filosofiei pozitiviste din care face parte fără doar și poate? Să începem cu asumpțiile de bază ale pozitivismului: mersul științific înspre progres al omenirii este incontestabil, analiza științifică are la bază disocierea obiectivă între cercetător și obiectul cercetat, respectiv între valori și fapte. Lumea poate fi înțeleasă și gestionată ca un uriaș mecanism, cu condiția să îi descoperi
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
nouă ontologie, un nou mod de a concepe existența socială și articulațiile care o pun în act: are deci ambiții mult mai mari decât teoriile anterioare. Am ajuns, în acest punct, la a treia mare dezbatere din cadrul RI. Aceea dintre pozitivism (constructiviștii includ aici, nediferențiat, realismul, pluralismul, marxismul și teoriile derivate de la acestea, având ca bază științifică și metodologică, așa cum am amintit, distincția dintre fapte și valori, respectiv dintre cercetător și obiectul cercetării) și post-pozitivism, curentele de gândire care contestă aceste
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
a devenit răzbunătoarea adaptării pripite din ultimii șaizeci sau șaptezeci de ani, iar concluzia a fost o respingere categorică și aproape evanghelică a tot ceea ce reprezenta modul de viață industrial al Occidentului. Nae Ionescu și Nichifor Crainic respingeau raționalismul și pozitivismul, și nici nu se punea problema adaptării valorilor occidentale. Pentru "Noul naționalism", cultura occidentală și "ființa românească", mulată pe ortodoxie, erau incompatibile. Acest absolut constituia însăși esența lui Codreanu. Ca și respingerea politicii șahului de către fundamentaliștii islamici iranieni bazată pe
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
tot conform lui Iorga) de a educa, de a prezenta satul ideal sămănătorist, așa cum trebuia să fie! Lovinescu avea dreptate afirmînd că operele de critică literară ale lui Iorga reprezintă "fie principii estetice vagi, fie considerații etice și naționaliste"112. Pozitivismul nu i se potrivea lui Iorga mai mult decît Descartes. Gheorghe Bogdan-Duică, cumnatul lui (profesor de literatură la Universitatea din București), era pozitivist. Spre deosebire de relațiile păstrate cu Ion Bogdan, din cauza controversei sale literare cu Bogdan-Duică, abia își vorbeau 113. Sentimentele
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
său se numea tot "Partidul Naționalist Democrat" ("Endecija"). Școala de gîndire a lui Dmowski are o influență puternică asupra politicii postcomuniste a Poloniei de astăzi. "Endecija" respingea atît cadrul etic al naționalismului romantic (Miczkiewicz, Slowacki) cît și școala empirică a pozitivismului. Dmowski credea într-un naționalism lipsit de orice conținut moral, într-o viziune a Poloniei care transcendea lumea materială. El nu credea în rău sau în bine în relațiile cu alte națiuni, ci doar în forță și slăbiciune. Nu este
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
au, după mine, și orientări diferite... Avem vreo trei orientări aci. Este orientarea care de la Maiorescu și de la Centrul Junimea merge prin RădulescuMotru, Petrovici, cumva și Vianu, este linia raționalistă, criticistă, mai mult kantiană, este apoi linia care vine prin pozitivism, prin Negulescu și cei care reușesc să pună la un loc în jurul filozofiei nu numai domeniile tradiționale ale ontologiei,teoria cunoașterii, teoria categoriilor, ci filosofia istoriei, filosofia culturii, aduc la un loc chiar estetica, etica și altele. Și mai rămâne
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
bine în domeniul logicii, ca și în domeniul psihologiei, Tratatul de psihologie sau Puterea sufletească, ca și în domeniul filozofiei culturii, de la Personalismul energetic până la Teoria vocației, Românismul și altele. Linia aceasta Maiorescu este, ca și cealaltă, care vine prin pozitivism, este a informației enciclopedice, în măsura în care se mai putea face într-o perioadă de mare abundență de informație o adevărată explozie informațională. Trebuie apoi să luăm în considerare gânditori care s-au desfășurat sub influența științelor, cum au fost Anton Dumitriu
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
ca o formă de rezistență împotriva unora din curentele intelectuale principale ale perioadei, între care este inclusă și încercarea de a structura cu metode științifice practicarea jurnalismului, apariția realismului și naturalismului literar și în cele din urmă influența difuză a pozitivismului de la finalul secolului al XIX-lea. Apoi, voi examina fundamentul teoretic pentru a putea caracteriza discursul ca o formă de "roman", cum o numea Bakhtin, care rezistă fără eforturi exhaustivității. Mai apoi o să examinez golul crescând din punct de vedere
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
cauzalităților așa cum erau ele descoperite de științele naturale și așa cum puteau să le releveze cele sociale" (74). Acești jurnaliști, literatori și savanți ai structurilor sociale își subliniază credința într-o cunoaștere determinabilă, care a fost fondată pe credința criptoteologică a pozitivismului. Totuși într-un anume moment al acestei perioade au început să apară dubii asupra a ceea ce putea să aducă cu ea influența pozitivismului. Aceste momente pot fi considerate ca unul din motivele apariției jurnalismului literar narativ din perioada de după Războiul
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
structurilor sociale își subliniază credința într-o cunoaștere determinabilă, care a fost fondată pe credința criptoteologică a pozitivismului. Totuși într-un anume moment al acestei perioade au început să apară dubii asupra a ceea ce putea să aducă cu ea influența pozitivismului. Aceste momente pot fi considerate ca unul din motivele apariției jurnalismului literar narativ din perioada de după Războiul Civil. Motivul poate fi găsit în schimbarea atitudinii în cadrul mișcării care sprijinea literatura realistă, și produsul ei următor, literatura naturalistă, mai ales că
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
-le astfel accelerată, în timp ce jurnalismul literar încerca să se adreseze tocmai acelei subiectivități. Jurnalismul literar a intrat în această criză epistemologică, fiind direct influențat de mișcări literare precum realismul și naturalismul, de apariția jurnalismului obiectiv, de o reacție critică împotriva pozitivismului și de o transformare și o criză socio-culturală semnificativă. În analiza povestirilor lui Crane, "An Experiment in Misery" ("Un Experiment în mizerie", n. trad.) și "The Men in the Storm" ("Oamenii din viscol", n. trad.), Trachtenberg definește doctrina implicită a
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
în caracterul epocii, măi ambigua, cu valori mai confuze de sfârșit de secol. Zola îi reproșează lui Balzac caracterul hiperbolic, iar lui Stendhal caracterul genial al personajelor lor. În această ordine de idei, pertinenta ne pare observația Ninei Melic-Sarkisova că pozitivismul nu l-a împiedicat pe Zola să recunoască "excepționalitatea" [ p.66] că una dintre tendințele artei moderne, având în vedere potențialul sau constructiv, care permite că epoca să se rezume în imagini ale persoanelor care se deosebesc din mulțime. Unul
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
a teoriei se realizează la nivelul câtorva modele ale artei conceptuale. Unul dintre aceste modele ar fi "conceptualismul lingvistic" din lucrările lui Joseph Kosuth, ale Christinei Kozlov și ale grupului Art & Language. Potrivit lui Kosuth, care se recunoaște influențat de tezele pozitivismului logic, chestionarea naturii artei ar trebui să fie principala preocupare a artiștilor. Reconsiderând nararea convențională a istoriei artei moderne, Kosuth propune orientarea către un canon alternativ al artei, legat de tradiția duchampiană a localizării importanței unei lucrări la nivelul semnificațiilor
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
lui Eliade XE "Eliade, Mircea" are o importanță foarte mică în ansamblu. Păi dacă era vorba numai de Eliade XE "Eliade, Mircea" , să nu-l mai citească! Dar nu e numai el, sunt atacuri și la adresa lui Jung XE "Jung. Carl" . Pozitivismul istoric, aici este problema. Problema nu e dacă pe autor îl cheamă Eliade XE "Eliade, Mircea" , Jung XE "Jung. Carl" sau Umberto Eco XE "Eco, Umberto" . Problema e cum îl citești pe acest autor: unii îl citesc pe Eco XE
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
mai importante teme din filosofia politică și juridică. Pentru mulți aceste cuvinte sunt sinonime: legitim este ceea ce legea prevede. În ochii realiștilor din domeniul juridic orice distincție presupusă între legalitate și legitimitate "se dizolvă". Acesta a fost cazul în tradiția pozitivismului juridic a lui Hans Kelsen în care legea are autonomie, fiind separată de universul moral sau politic care o înconjoară. În privința legitimității, Ian Clark este de părere că aceasta reprezintă un concept cheie pentru disciplina academică a relațiilor internaționale și
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
relații internaționale calitatea de observator exterior față de o lume reală, concretă, măsurabilă. Realul este doar ceea ce trebuie observat, lumea trebuie descrisă științific, prin date cuantificabile și în mod rațional.147 Martin Griffiths le atribuie ca elemente comune atomismul ontologic și pozitivismul epistemologic.148 Teoriile principale ale relațiilor internaționale au fost dominate de patru asumpții pozitiviste: știința este unitară, aceleași metodologii putându-se utiliza atât în cercetarea socialului, cât și în științele reale; existența unei distincții între fapte și valori; lumea socială
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
universul experiențial religios, care, în calitate de cunoaștere a unor trăiri spirituale particulare, poate coagula celelalte direcții majore de dezvoltare a persoanei. Într-un secol al multiplelor restituiri spirituale și al revirimentului unor linii evolutive ce păreau să plătească un tribut supradimensionat pozitivismului, filosofia conștiinței de sine știe să se ralieze unor tendințe de revalorizare a nucleului dur al tradiției. Această relegare de tot ce era fundamental în mesajul cultural originar face posibilă continuitatea de-a lungul veacurilor și face din reperul umanismului
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
Făgăduințele umanismului nu au fost ținute. Omul încearcă o oboseală imensă și e cu totul gata să se sprijine pe orice fel de colectivism, în care ar dispărea definitiv individualitatea omenească. Omul nu-și poate îndura părăsirea, singurătatea... Revoluția franceză, pozitivismul, socialismul și închisoarea sînt în același timp consecințele umanismului ca și simptomele sleirii puterii creatoare a acestuia". 232 Citat de pastor profesor Lucian Cristescu, "Religie în penitenciar?", în Revista de Știință Penitenciară nr. 1(5)/1991. 233 Octav Bozînțan, op. cit
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
biserici, dar și de știința și tehnologia care pot ameliora calitatea vieții, condițiile, modul de viață. Sigur că ele nu au "făcut totul" bun și bine dovadă contextele ecologice, economice, politice, culturale în care trăim cotidian, cu toate promisiunile "raționalismelor", "pozitivismelor", dovadă faptul că progresul științific și tehnic nu a coincis cu progresul pe plan social și moral; dar orașele nu pot deveni, nu pot rămâne locuri propice civilizației, spații de toleranță și convivialitate, de includere socială, securizate 2 fără folosirea
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
au fost formulate totodată unele limite între care poate fi în același timp judecător și judecat, între care poate fi actor pe scenă și totodată spectator în sală. Limitele sunt indicate (F.-L. Mueller, 1960) ca fiind cele proprii pentru pozitivismul unei raționalități fundamentale pentru nașterea și dezvoltarea ulterioară a psihologiei în care inițiatorul acestui raționalism, I. Kant, nu a crezut niciodată. Cu respect însă pentru istoria milenară a societății omenești, acestui "eu", I. Kant i-a recunoscut dimensiunea eternă și
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
care gândește, care le judecă pe toate, existând limite între care, după Kant, acest "eu" poate fi în același timp judecător și judecat, actor pe scenă și totodată spectator în sală. Sunt limitele indicate (Mueller) ca fiind cele proprii pentru pozitivismul rațional al filosofiei kantiene, care au negat legitimitatea trecerii conștiinței de la "eu"-l cartezian la activitatea conceptuală, gândită, care au negat "eu"-lui reprezentativitatea pentru raportul spirit corp, pentru a-i recunoaște acestuia doar o dimensiune eternă și absolută. Este
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
erau actuale în toate țările Europei începutului secolului al XX-lea, erau funcții dependente de respectivele condiții social-istorice și puneau psihologia în fața unor probleme teoretice și aplicative imediate deosebite. Psihologia acelui început de secol s-a aflat deopotrivă sub influența pozitivismului raționalist al filosofiei germane, cu deosebire a celei a lui Kant și Hegel. Idealismul lor conceptual a recunoscut esența religioasă a omului, drept o cale de echilibrare a raporturilor omului cu natura și ca o reglementare a relațiilor dintre oameni
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
rând amenințarea șomajului devenise o realitate cotidiană, individul asista neputincios la radicalizarea diviziunii sociale, la apariția de noi conflicte sociale capabile să degenereze în conflagrații mondiale, ale unor puteri sau alianțe de state împotriva altora, probleme în fața cărora apunea întregul pozitivism rațional pe care a putut să-l sădească filosofia lui Kant sau a lui Hegel. Vechiul spirit renascentist, retrezit în fața unor amenințări de acest fel, a degenerat foarte repede într-o megalomanie naționalistă fără seamăn, întreaga putere a divinității cultivată
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]