1,967 matches
-
de traumele suferite începând din copilărie (O făclie de Paște). Nici măruntul funcționar Lefter Popescu nu suportă șocul pe care i-l provoacă mai întâi iluzia câștigului la loterie, apoi colosala decepție. Între nădejde și disperare, interioritatea lui se destramă, pradă unei tragicomice surescitări (Două loturi). O problemă de ereditate nesănătoasă ar fi și în Păcat..., scriere pasională și melodramatică, punând în conflict personaje dezaxate, cu structură maladivă. Tendința etică, apăsată, a nuvelei se vădește în finalul îngroșat, în care preotul
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
Statui, ca și în următoarele volume, sonetele au delicatețe, măsură, discreție și un echilibru particular între sugestie și exprimare. Prin șlefuire continuă, cuvântul ajunge să răsfrângă sentimentul, în loc să-l cuprindă, pentru a fi comunicat: „Poeți, cunosc un demon ce ne pradă / A sufletului limpede comoară / Și cu sonoritatea lui ușoară, / O dă-n vileag în haină de paradă. // Sub uriașa gândului cascadă / Se-nvârte ca o fermecată moară; / E trandafir în zâmbet de fecioară / Și-n mână de viteaz se face
CODREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286315_a_287644]
-
ea a avut un rol major în încheierea Războiului de Treizeci de Ani. Este adevărat că de multe ori a fost judecată pentru grabă cu care a încheiat negocierile și pentru faptul că a privat Suedia de mult mai multe prazi de război pe care le-ar fi obținut dacă ar fi continuat lupta. La curtea să au fost invitați cărturari importanți, precum filologul Nicholas Heinsius, cercetătorul Claudius Salmsius, cel care a descoperit singurul exemplar din Antologia Palatina (Anthologia Gaeaca), Samuel
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
se-ncurcă: Azi alăturea cu dânsul lângă scaun, mâni în furcă ARBORE Să vă spun, boieri... odată întîlnisem un nebun. Gura lumii doar pământul o astupă." Vodă-i bun", Îmi zicea nebunu-acela." Pot ca să te prind de piept, Să te prad sau[să] te spînzur?... Nu pot, vere... Vodă-i drept. BRAD Vorbe de pe altă lume... Eu ți-o spun că mă-ngrozesc... Una numai din acele fapte daca povestesc Ce se apune cumcă Vodă le-ar fi pus [la] cale
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
izbim. Ș-a noastră suflare E vînt! E vînt! Dar naștem pe mare Un cânt, un cânt. DELFINUL (s-arată din apă un tânăr frumos) Ondină Cu ochi de albastră lumină Cu părul tău lung - un tezaur De aur. Tu pradă Cu piepții tăi dulci de zăpadă Te-oi prinde pe mare vrodată Șirată, Atunci Simți-vei duioasele munce Cu care-[a]l meu suflet în flamă Te cheamă. ONDINA Delfine, Tu crainic al mării regine, De-ai fi credincios, cu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
preoți greci, Metodie și Kyrill, și că fură botezați după rit oriental de preoți greci. Însă bulgarii o luaseră a nume de rău domnitorului lor, Boris, că-i silise să primească o religie care punea frâu poftei lor de a prăda și dorului lor de răzbunare contra numeroșilor inamici. Boris, neprimind sprijin de la greci contra nemulțămirii manifeste a poporului său, cercă ajutor la împăratul romano-german și la papa, apropiindu-și țara de biserica apuseană, deși tocmai atunci se aflau preoți greci
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
fi încleștați între doi inamici, între vicleanul Ioannițiu și orașul aliat cu el, și ar fi fost desigur nemiciți. Și într-adevăr orășenii din Adrianopol nu se putură stăpâni a doua zi de dimineață, cum descoperiră fuga latinilor, să nu prade măcar în dragă voie corturile și lucrurile părăsite de latini. O retragere măiastră, condusă de Gottfried de Villehardouin, care se poate asemăna cu acea a grecilor sub Xenophon, mântui rămășița oștii latine prin mijlocul nevoilor și urmăririlor unui dușman și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
căror suferințe, pricinuite atât de mînile amicilor cât și ale inamicilor, întreceau orice măsură a suferințelor obicinuite ale războiului. Ioannițiu, aprig dușman al romeilor, dar și un puternic răzbunător al lor, dete pe mâna sălbatecului contingent auxiliar de cumani să prade-n bunăvoie toate orașele și orășelele dintre Constantinopol și Adrianopol câte erau tributare latinilor. Tot într-o vreme cu cumanii sau puțin după aceasta se-ntrecură în opera devastării și latinii, cari aveau mânie atât asupra romeilor, pentru că s-au
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
locuitori în oraș să se retragă în libertate de cu vremea. Căci începuseră a roi numeroase cete de călăreți romîno-cumani împrejurul mândrei rezidențe a împăraților, se bizuiau a pătrunde în toată forma pe porțile apărate mai slab, măcelăreau străjile surprinse, prădau pe ici pe colo pe locuitorii pe cari-i aflau în apropiere și mânau din urmă neopriți cârduri de prizonieri și nenumărate turme de vite, apoi se-ntorceau iarăși la trupa lor principală. Astea au fost faptele a o samă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
solemn dintr-amîndouă părțile în mînile episcopului de acolo chezășui învoiala și legă turbatele mâni ale lui Constantin. Deci el cruță orașul și se întoarse acasă cu cetele sale, cu cele aliate ale cumanilor și cu sultairul Azatin, dar mai întîi prădă din temei cu totului tot atât oameni cât și vite din provinca Tracia. Mihail Paleolog era foarte indignat de nesocotita fățărnicie și de scăparea izbutită a sultanului Azatin, deci porunci numaidecât ca soția și copiii lui să fie închiși într-
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și starea armatei și a flotei se dovedi chiar de la începutul autocrației împăratului Andronic Paleolog că era atât de jos, încît nu mai erau destoinice nici a apăra teritoriul statului, nici a stăpâni marea. Astfel pirații pe de-o parte prădau țările țărmurene, intrând adânc înlăuntrul lor, pe de altă parte cumanii pe cari Terteres neputinciosul nu-i putea stăvili, năvăleau despre miazănoapte și despre apus, pustiind și prădând provinciile învecinate ale romeilor cu foc și cu sabie. Nu numai cei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
teritoriul statului, nici a stăpâni marea. Astfel pirații pe de-o parte prădau țările țărmurene, intrând adânc înlăuntrul lor, pe de altă parte cumanii pe cari Terteres neputinciosul nu-i putea stăvili, năvăleau despre miazănoapte și despre apus, pustiind și prădând provinciile învecinate ale romeilor cu foc și cu sabie. Nu numai cei vii, morții chiar erau amenințați cu pângărirea la asemenea năvăliri. În ajunul unei nouă năvăliri a cumanilor în Macedonia și Tracia, Andronic împărat crezu de cuviință să depărteze
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
aveau ei mai bun; dar fiindcă, din cauza puternicei împrotiviri a garnizoanei, nu putea spera să surprindă cu succes tăria, inamicul se lăsă de atac și se retrase. Alanii, de cum erau rău dispuși contra domnitorului bizantin, reluară sălbateca lor natură primitivă, prădară și părăduiră pământul romeic în dragă voie și, deși sosiseră ca amici pe acel pământ, se purtară întocmai ca inamici fățiși. Stând împrejurările astfel, Andronic împărat apelă din nou în cursul anului 1307 c-un zel reînnoit la ajutorul fostei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
numai pe răzbunarea contra împăratului, pentru că-i refuzase încuscrirea, o onoare pe care Sfentislav știu totuși să și-o câștige mai târziu. În decursul anului următor (1308) mânia lui Sfentislav contra lui Eltimeres merse și mai departe, căci pustii și prădă teritoriul acestuia în lung și-n lat în dragă voie, citând drept cauză numai vina lui Eltimeres că înclină în partea împăratului; ba el nu respecta nici hotarele romeilor. El cuceri curând considerabilele orașe Anchialus și Mesembria și se pregătea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
întîlni cu Mircea, unde iar se-nțeleseră și puseră la cale potrivit cu împrejurările, apoi Musa dosi în învecinații munți ai Emului, bântui în fruntea unei cete mici de oameni călări fără așezare dintr-o ascunzătoare la alta și neliniști necontenit, prădând pe sama lui șesurile de primprejur, țiind morțiș și fără curmare a se ridica din nou. Suleiman care, ca învingător, a stătut iar în scaun la Adrianopol, orânduind acolo mijlocul împărăției, era de altmintrelea o pildă de iubire de dreptate
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de prevăzut că, față c-un asemenea principe cu mult superior și după cea din urmă complicare, neatârnarea Valachiei va sta la grea cumpănă. Și-ntr-adevăr în anul 1413 Mahomed și dete poruncă unui corp cercetaș osman, care intră pustiind și prădând în Valachia spre a o pedepsi pentru legătura intimă și alianța cu Musa. Mahomed însuși restabili mai întîi liniștea în partea asiatică a împărăției, apoi purcese spre Dunăre, luă cetățile Isacce și Drista-Kale (Silistria) întări Giurgiul c-un fort și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a acestei afaceri Mohamed hotărî să pedepsească în mod simțitor pe necredinciosul Mircea pentru că-i ținuse parte lui Mustafa; el trimise în Valachia un însemnător despărțământ de oaste care pustii țara în dragă voie cu foc și cu sabie, o prădă și o arse de o aduse în genere în așa stare încît de atunci încoace oțărirea poporului contra turcilor prinse o rădăcină ce se adânci din ce în ce mai mult, se nutri prin evenimentele următoare și deveni în fine inextirpabilă. Astfel Mircea, cu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ajunge spre miazănoapte [miazăzi] până în Dunăre, spre răsărit până în Marea Neagră și care multă vreme s-a chemat Cumania, au locuit două veacuri aproape poporul cumanilor, numit și uți și polovți, de o sălbatecă necultură, nomadizând și războindu-se pentru a prăda, c-un cuvânt într-un mod primitiv, cu totul propriu; el trăia cu vânătoarea, cu pescuitul și cu creșterea de vite și nu suise încă nici o treaptă a agriculturi, așa că îndeosebi marea întindere de pământ însemnată mai târziu cu numele
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
chefui și l-au lăsat singur : „Stați, Doamne, și ospătați/ [...] Sfinții din Rai au plecat,/ Singur pe min’ m-au lăsat” (6, p. 115) ; sau „Of, Ioane, Sfânt Ioane,/ Tu de vin te-ai îmbătat/ Și din rai tot a prădat” (14, p. 62) ; sau „Măi Ioane, Sfânt Ioane/ Dar tu stai și veselești,/ Dar de rai nu te gândești” (14, p. 48) ; sau „Tu șezi, Doamne, și prânzești/ Și raiul nu ți-l grijești” (12, p. 90) ș.a.m.d.
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
să fie stabilită, în prealabil trebuie instaurată dezordinea. Pentru ca Demiurgul să creeze o lume nouă, cea veche trebuie mai întâi cufundată în Haos, trebuie distrusă. De o „distrugere” este vorba în textul colindei ? Bineînțeles. în diverse variante ale colindei, „obiectele” prădate de Iuda sunt Soarele, Luna, „scaunul de-mpărăție”, „bățul de vitejie” (12, p. 87), stelele, „cununa Raiului”, „scaunul de judecată/ und’ s-adună lumea toată” (6, p. 116), „toiagul de judecată”, „ciubărul botezului,/ păhărelul mirelui,/ scaunul județului” (14, p. 46
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
recupera obiecte furate sau pentru a-i smulge secrete deținute de acesta. Același motiv epico-mitic apare în colinda Furarea astrelor. Gestul Sfântului Ilie este unul magico-războinic : el lovește (cu fulgerul) și leagă (cu lanțul) demonul, pentru a recupera însemnele divine prădate de acesta din rai. Efectul este cel scontat. 7. Reinstaurarea ordinii cosmice Și-a luat [Sf. Ilie] luna cu lumina, Soarele cu razele, Stelele cu florile Și scaun de judecată. Și la Rai că mi-și pleca, Și în Rai
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
4, 5, și 6 din „varianta Bandinus”. Pun în paranteză faptul că un pseudosacrificiu ar putea fi depistat într-o variantă populară a legendei potopului. În Bucovina, se spune că Noe nu și-a luat nevasta în arcă, lăsând-o pradă potopului „pentru că l-a fost înșelat” (23, p. 19), și, în schimb, a luat cu el o altă pereche de oameni (repopularea trebuia totuși să se producă !). Cu toate acestea, nu se poate considera episodul respectiv ca o posibilă reminiscență
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
d-umblat”, pe tărâmuri izolate unde „mirean n-a călcat” și unde vegetația crește nemăsurat și neordonat : „unde iarba crește,/ în patru se-mpletește”. Statutul său este acela de ființă stihială („Vine leul cum îi vântul/ Scuturându-se pământul”), care pradă și distruge spațiul cosmizat : Leul în sat că și-o intrat, Ce-o fost rău tot a stricat, Ce-o fost bun tot o luat, Ș-a luat și sora lui june (28, p. 178). Asemenea lui Tezeu, junele din
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
n timpul din urmă au fost uciși în curs de opt zile doi executori și un consilier fiscal în Ungaria, unul dintre ei în Banat chiar. În modul cel mai brutal paraziții aceștia scormolesc în carnea proprie a statului unguresc, prădând țara, ruinând în fiece an sute de oameni, adecă tot atâți contribuabili. Se 'nțelege că numărul contribuabililor împuținîndu-se, sarcinele celor ce mai sunt în stare a plăti devin din ce în ce mai grele. Această împuținare crește prin emigrațiunea în mase spre America, care
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
veche și în Macedonia. Ceea ce cruțase războiul bulgar pieri acum (1048 - 1051) și când pecenegii, după ce sfărmaseră de trei ori despărțămintele de armată romaeică, trecură îndărăt peste Dunăre, veniră apoi, de la 1065 începînd, crunții cumani, se uniră cu pecenegi și prădară, uciseră și părăduiră țările dunărene până adânc în suta a douăsprezecea. Când la 1122 a succes a-i bate bine pe pecenegi, vin cumanii în locul lor; țară și locuitori cad în starea unei nemărginite barbarii; Tracia aparține unor păstori, unor
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]