1,456 matches
-
1979 din 01 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Cale lină, zbor ușor, Spre înaltul zărilor Și spre culmi de gânduri albe Pas cu pas dorul să-ți salte. Până-n inimă, lumina Să adune ca albina Și cu drag să-ți prăvălească Din covata sa cerească. Din polenul de iubire, Facă-se a ta menire Și din fiece mireasmă, Picătură de aiasmă. Zumzet de copilărie, Legănat în poezie Peste jocurile serii, Să-nflorească-n suflet merii. Și să-ți fie viața-n
DE ZIUA TA de CERASELA NICOLETA SLĂVULETE în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376562_a_377891]
-
Delectare > PLAJĂ Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 2077 din 07 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului PLAJĂ Timide, se retrag zilele verii, Din fața nopții care-ntruna crește, Misterioasă, luna se ivește De după norii zdrențuiți ai serii. Și întunericul se prăvălește, Se-ntinde mult imperiul tăcerii, Suspină vântu-n șoaptele-adierii, Când anotimpul, trist, ne părăsește. Și singuri rămânem, precum se știe, Fără de iarbă și fără de soare, Rămâne plaja albă și pustie, Iar valurile se întorc în mare Și așteptarea este încă vie
PLAJĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375804_a_377133]
-
Ediția nr. 1962 din 15 mai 2016 Toate Articolele Autorului MĂ SIMT COPAC ALUNECÂND Mă simt copac alunecând pe o margine de stâncă, dar mă ține-o rădăcină, bine-nfiptă și adâncă. Mă mai trag în spate tare, să nu mă prăvălesc în jos, doi vlăstari ce-s rupti din mine, din copacul cel scorțos. Am iar frunzele-nverzite, pe-ale mele ramuri scurte, Ce contează dacă-i iarnă, Sau de-s vremile trecute? Eu mă simt copacul care, pe o margine
MĂ SIMT COPAC ALUNECÂND de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375856_a_377185]
-
doar ți-am trimis aseară vântul! *** 10 Stihii din toate părțile, din Nemărginit Aflau de marea dragoste ce s-a ivit Veneau și răscoleau cu puterile lor Pământul Crezând că-I pot strica Domnului așezământul. 11 Țâșneu vulcani, munții se prăvăleau în mare Marea dezlănțuită rupea zăgazuri în disperare http://Versuri.ro/w/gflmfe Pietre colțuroase, arzând se prăvăleau în văi Fierbeau oceanele, se răcoreau apoi cu ploi 12 Alteori, se potopeau din cer foc șipucioasă Toată întinderea, mai mult decât
IUBIREA ÎMPĂRĂTEASCĂ de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375860_a_377189]
-
s-a ivit Veneau și răscoleau cu puterile lor Pământul Crezând că-I pot strica Domnului așezământul. 11 Țâșneu vulcani, munții se prăvăleau în mare Marea dezlănțuită rupea zăgazuri în disperare http://Versuri.ro/w/gflmfe Pietre colțuroase, arzând se prăvăleau în văi Fierbeau oceanele, se răcoreau apoi cu ploi 12 Alteori, se potopeau din cer foc șipucioasă Toată întinderea, mai mult decât vezi, era arsă Gemeauprelung și munții, se așezau mai bine Prin faliile mari sau mici, despicate de genune
IUBIREA ÎMPĂRĂTEASCĂ de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375860_a_377189]
-
bine 'cest timp spre a ne naște E multă frăsuială om fi și noi puternici Să mergem fără țintă printre acești nemernici Și să privim cu ochiul cum moartea-ncet ne paște Iar tac iar vine noaptea și cerul se prăvale Pe băncile din parcuri nu-i nimeni să-nțeleagă Că vremea o să plimbe încrederea beteagă Spre alte bolți de stele ce-s glasuri de chimvale Referință Bibliografică: Pe băncile din parcuri cad stele / Carmen Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
PE BĂNCILE DIN PARCURI CAD STELE de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375931_a_377260]
-
conducătoare, Ajung mereu clasificate Ca acte de normalitate. Secrete mari ies la lumină Când interese mari desbină Pe acei ce puterea-și asumă, Și țara prin legi seci sugrumă. Secrete mari ascunse-n fapt Ce face progresul inapt Și îl prăvale în dens noroi Spurcând tot hatul cu puroi. Secrete mari ce pot aduce O nație la grea răscruce Și cum e lipsă transparența Nesigură e existența. Secrete mari de mulți știute, Pe bani peșini mereu vândute Ajung pe la străini pe
SECRETE de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375969_a_377298]
-
89 a fost revoluție. A fost doar o mișcare a securității care dorea să scape de ceaușești și să ia controlul deplin al întregii vieți economice, sociale, politice, în România. PROSTIMII i s-a dat iluzia că democrația s-a prăvălit peste plaiurile mioritice. Cine nu se aliniază este ras rapid fără scrupule. PROSTIMEA primește de ros doar atât cât decide secu în diversele ei forme. Nimic mai mult. Praf în ochi. Unde sunt dosarele de securitate ale lui Iliescu și
CARTUŞ MAMA NOASTRĂ LA TOŢI, ŢARĂ DE TÂMPIŢI ŞI HOŢI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376728_a_378057]
-
să-l găsească; Se simte-adulmecat de orice fiară Și știe că toți vor să-l căsăpească... Ridică-te, podoabă a naturii! Ridică-te, fă-ți arcuri omoplații! Ca să le sfarmi la dușmani colții urii, Umple-ți cu cer arterele, plămânii, Prăvale-n coarne peste ei Carpații, Și-atunci, din somn, se vor trezi românii! CERBII Ca-n vis plutesc prin ierburi de poiene Cu herbul coarnelor înveșmântate-n rouă, Ieșind în tainici nopți de sânziene, Mugindu-și doru-n raza lunii nouă
POEME CU CERBI de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375190_a_376519]
-
de trasee stabilite aici începând cu anul 1958, când s-a reușit prima escaladare, se numără printre cele mai dificile și mai renumite de pe glob. Peste vale domnește o liniște atot-temporizatoare, deranjată doar de tunetul monoton al apei care se prăvălește din cascada Nevada, de la o înălțime de aproape 800 de metri. Jumătate din ea se pulverizează pur și simplu pe parcurs, transformându-se într-un curcubeu semi-permanent. Cu cei 739 de metri de cădere, cascada este cea mai înaltă de pe
YOSEMITE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375251_a_376580]
-
poienile care abia se distingeau, ca niște pete de lumină printre fagi. Eram atenți la fiecare grămadă de frunze uscate, ocolind-o în cercuri largi. Ne era frică să nu ascundă capcana vreunei prăpăstii pe care ne-am fi putut prăvăli la vale, pe râpa tăieturii abrupte de dinsus de Cibin. Știam prea bine că nu se putea coborî dealul pe partea aceea decât pe o potecă secretă care ducea spre puntea țuțuită, un pod de stabilitate incertă, suspendat între două
POIANA A TREIA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375280_a_376609]
-
unui armăsar. O nălucă se apropia de ea ca o săgeată. Atunci Prințesa se aruncă în hău și începu să plutească. Dar căpitanul nu-i căzu în capcană și struni la timp armăsarul care în acel iureș s-ar fi prăvălit în prăpastie. Arnăutu însă nu abandonă urmărirea. Trebuia cu orice preț s-o ucidă și să se convingă că într-adevăr ceea ce poartă în brațe, e pruncul moștenitor. Coborî în serpentine printre stanele de piatră cu calul spume la gură
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
ochii deschiși și nu vroia să accepte realitatea: era violată și nu avea nici o putere să se împotrivească.Simți o durere ascuțită ca o împunsătură de cuțit, care îi paraliză picioarele și abdomenul...cerul se smoli în negru și se prăvăli într-un hău care nu se mai termina... - Hei, fetițo, scoală! Ce e cu tine? Doamne, ești plină de sânge, ai hemoragie.Ajutor, veniți, dați telefon la salvare, striga disperată o tânără către trecători.Lumea începea să se adune, cineva
ZBOR ÎNTRERUPT de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373104_a_374433]
-
Na sex, să te saturi! Să ai pe lumea cealaltă sex cât cuprinde, nenorocitule ordinar... Simți brațele puternice ale polițistului cum îi cuprind mâinile și atingerea cătușelor o trezi din beția răzbunării.Începu să hohotească cu spume la gură.Se prăvăli sub privirile îngrozite ale părinților ei...erau acolo, sau numai amintirea lor? Dar, Daria unde era? - Daria, Daria, te iubește mama! Apoi, o explozie de lumini îi inundă creierul și întunericul de după o aruncă într-un haos din care nu
ZBOR ÎNTRERUPT de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373104_a_374433]
-
Să n-ai habar Cine ești tu, să vrei alt eu E degradant. Pășește demn! În tine e acel îndemn De-a fi tot tu mai bun mereu. Adaugă să te-mplinești! Păstrează miezul firii tale! Altfel, când greul se prăvale Vei părăsi chiar ce iubești! Nimic nu-i scris! Predestinat E-n fiecare dintre noi Să creadă-n stele sau noroi, Fie femeie ori bărbat. *** Volumul "100 de gânduri" Referință Bibliografică: Destinul păpușar / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
DESTINUL PĂPUŞAR de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373170_a_374499]
-
calul de un pinten stâncos și se cațără până sub apele reconfortante care se revarsă de undeva de sus, plutesc câteva clipe în văzduh, apoi se lovesc de o stâncă formând un mic lac de vâltori, iar în final se prăvălesc furioase la vale în mici cascade. Pătru Valdescu este fascinant de priveliștea înconjurătoare oferită de amfiteatrul munților și de spectacolul tumultuos al apelor care se rostogolesc vijelios la vale. În cele din urmă se dezmetici din starea euforică, de reverie
XIII. SFÂNTUL SCHIT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372051_a_373380]
-
fulger brazdă cerul Și-un tunet îl urmează. Se sparge-n mii oțelul... Clocot reverberează... Se-adună uriașii, Se lupta-n lănci și săbii. În fugă le sunt pașii Și-n fug-a lor corăbii... Potop dezlănțuit Din nouri se prăvale. Albastrul infinit Nu poate-i stă în cale, Până când negrii cai Desparte luptătorii, Purtându-i peste plai, Din copite zvârlind norii. ............................................. În lanul cel de grâu Zâmbește roșu macul, Spre curcubeul brâu ---Răspuns de la Oracul. Mara Emerraldi Referință Bibliografică: ZI
ZI DE VARA de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372105_a_373434]
-
CATEDRALEI GREA SINGURĂTATE Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1540 din 20 martie 2015 Toate Articolele Autorului în crucea nopții sună înfundate din turla-naltă clopote stinghere marcându-i urbei somnuri efemere și-a catedralei grea singurătate se prăvălesc spre bolți întunecate dogite tânguiri, parcă a moarte și vântul le împinge mai departe de-a catedralei grea singurătate atât a fost ! de timp eliberate rămân peste oraș parcă de pază, doar liniștile care îngroșează a catedralei grea singurătate *** Hechingen
A CATEDRALEI GREA SINGURĂTATE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379788_a_381117]
-
Acasa > Poezie > Imagini > S-A PRĂVĂLIT O UMBRĂ Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1584 din 03 mai 2015 Toate Articolele Autorului s-a prăvălit o umbră jertfind în zbor un flutur culorile-i de ambră sub sumbrul gri se scutur în strâmta-i
S-A PRĂVĂLIT O UMBRĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1584 din 03 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379777_a_381106]
-
Acasa > Poezie > Imagini > S-A PRĂVĂLIT O UMBRĂ Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1584 din 03 mai 2015 Toate Articolele Autorului s-a prăvălit o umbră jertfind în zbor un flutur culorile-i de ambră sub sumbrul gri se scutur în strâmta-i crisalidă visa la ziua-n care pe aripa-i splendidă va găzdui un soare ursit de curcubeie și alintat de-o
S-A PRĂVĂLIT O UMBRĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1584 din 03 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379777_a_381106]
-
sărut gingaș pe-o floare dar tulburând înaltul un șturlubatic vânt i-a risipit cobaltul strivindu-l de pământ se trece vântul famen și-n urma lui tresare pătată fin de galben o prea gingașă floare *** Referință Bibliografică: s-a prăvălit o umbră / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1584, Anul V, 03 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
S-A PRĂVĂLIT O UMBRĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1584 din 03 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379777_a_381106]
-
numai oamenii, dar și animalele au un gest suprem în fața morții: se ridicase în două picioare, retezat peste gât și zbira ca nebun cu sângele târâș, țâșnindu-i din vinele gâtului. Eu am sărit și i-am îmbrățișeat botul cald, prăvălindu-mă peste el; rămăsese cu ochii mari , calzi și umezi spre mine, cerându-mi parcă ajutor...” “...pătruns în Debrețin prin gara principală, imagine fantastică a orașului: clădiri mistuite de flăcări, oamenii treziți în toiul nopții fugeau bezmetici, foc de arme
INGERUL CARE A CAZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374723_a_376052]
-
suflat o vorbă, probabil că și ceilalți erau nevinovați și nu aveau ce spune. Au adus apoi o grupă de soldați, cam șapte-opt, după zgomotul pașilor, am auzit comanda foc, apoi am zărit ca prin ceață pe cei doi țărani prăvălindu-se, după care femeia a început să zbiere și să blesteme..., În aceeași clipă execuția aceea a fost întreruptă de o detunătură puternică, ceva infernal, care mi-a luat piuitul. M-am prăvălit la pământ, așteptând să mor, dar nu
INGERUL CARE A CAZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374723_a_376052]
-
ca prin ceață pe cei doi țărani prăvălindu-se, după care femeia a început să zbiere și să blesteme..., În aceeași clipă execuția aceea a fost întreruptă de o detunătură puternică, ceva infernal, care mi-a luat piuitul. M-am prăvălit la pământ, așteptând să mor, dar nu simțeam nici o rană, corpul îmi era intact, rămăsesem doar cu acea piuitură care mi se prelungea în creieri ca un lung fluier de locomotivă. Când am deschis ochii, în spatele meu se deschidea o
INGERUL CARE A CAZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374723_a_376052]
-
Piticul nu se lăsă bătut. Încercă repetarea temerarului gest inițial, însă fu smuls locului de salvatori voluntari și îmbrâncit către bordură. Ba mai mult, o senioară cu veleități ștrengărești îi puse piedică. Intervenit impactul dintre inerție și opreliște, îndrăznețul se prăvăli rapid, lungindu-se un pic în cădere. Totul se petrecu extrem de repede. Când îl zăriră pe nelegiuit reînălțat, ca la o comandă neauzită, dar cu efect percutată, din mai multe piepturi răsună la unison imperativul La coadă! La coadă! Băgărețul
DAŢI-O-NCOLO...! de ANGELA DINA în ediţia nr. 1689 din 16 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374784_a_376113]