2,533 matches
-
plăcea clinchetul clopoțelului de la intrarea în prăvălie. Era o mândrie pentru noi să fim vizitați de rege care făcuse o obișnuință. Oferea copiilor bani și ciocolată nemțească. Noi ne îmbrăcam în cele mai frumoase costume naționale, iar fetele de asemenea. Prăvălia era pusă la punct, marfa așezată pe rafturi iar camerele de locuit aerisite și îngrijite. Ne puteam oricând aștepta ca regele să viziteze camerele cum s-a și întâmplat cred că prin 1910, înainte să-l nasc pe Costel. A
O FILĂ DIN ALBUMUL CU AMINTIRI de ION C. HIRU în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360773_a_362102]
-
prin 1910, înainte să-l nasc pe Costel. A cercetat cu atenție Pakardul ce avea Nr. 1 Muscel. După ce prefectura a luat mașină a trebuit ca Iosif să pună nr. 2. Mașina a fost rechiziționată în Primul Război Mondial. Din prăvălie puteam intra în cele patru dormitoare, trei pe dreapta și unul în stânga, spre Ion Bărboiu. În primul dormitor era și războiul mecanic cu mașina de tors - camera fetelor, camera băieților și a noastră. Din prăvălie printr-un coridor a cărui
O FILĂ DIN ALBUMUL CU AMINTIRI de ION C. HIRU în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360773_a_362102]
-
în Primul Război Mondial. Din prăvălie puteam intra în cele patru dormitoare, trei pe dreapta și unul în stânga, spre Ion Bărboiu. În primul dormitor era și războiul mecanic cu mașina de tors - camera fetelor, camera băieților și a noastră. Din prăvălie printr-un coridor a cărui ușă se deschide în ambele părți, intram într-un salon mare de 12 m. cu 6 m. iar pe stânga salonului o cameră mare, sufragerie și bucătărie de 6 m. cu 3,5 m. iar
O FILĂ DIN ALBUMUL CU AMINTIRI de ION C. HIRU în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360773_a_362102]
-
fetei noastre Elena care s-a căsătorit cu preotul Berca la Calomfirești - Alexandria. Ei au vândut-o ajungând în cele din urmă la familia brigadierului silvic Neagoe care ulterior a stricat-o. Dar, am uitat să-ți spun că din prăvălie, în partea dreaptă după tejghea era o ușă care dădea într-un spațiu, o sală de 5 m. pe 2,5 m. de unde pătrundeai în beciul casei, destul de mare cu bolți, zidite pe grinzi groase de fier în forma literei
O FILĂ DIN ALBUMUL CU AMINTIRI de ION C. HIRU în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360773_a_362102]
-
o ușă care dădea într-un spațiu, o sală de 5 m. pe 2,5 m. de unde pătrundeai în beciul casei, destul de mare cu bolți, zidite pe grinzi groase de fier în forma literei „u”, destul de solide, pentru a ține prăvălia. În beci erau paturi cu nisip pentru depozitarea legumelor pe timp de iarnă, putinile cu varză la murat. Cumpăram câte o sută de pepeni și îi țineam în beci la răcoare, consumându-i până la mijlocul toamnei. Și mere țineam în
O FILĂ DIN ALBUMUL CU AMINTIRI de ION C. HIRU în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360773_a_362102]
-
toamnei. Și mere țineam în beci, stăteau bine, mai ales că aici aveam o fântână de 7 m, cu tuburi de 1 m, de fapt primul lucru pe care l-am făcut înainte să începem la casă (este și azi). Prăvălia era pavată cu piatră de stâncă tăiată în gatere speciale la Albești de Muscel și așezate în ordine ținând cont de rodul pietrei. Era o frumusețe. (După ce casa s-a stricat în 1970 pentru a construi alta nouă, tata mi-
O FILĂ DIN ALBUMUL CU AMINTIRI de ION C. HIRU în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360773_a_362102]
-
de mână pentru stingerea incendiilor, punct de plecare al formației voluntare de pompieri civili cu o activitate lăudabilă de la înființare până în zilele noastre. A contribuit cu bani și materiale la construcția școlilor de băieți și fete - punând la vânzare, în prăvălie cărți și ziare - drept pentru care s-a bucurat de aprecierea vecinului Luca Paul - dascălul și cărturarul. - Avea chiar o mică bibliotecă Iosif, îmi spunea bunica. Cumpăra cărți în fascicule pe care le citea cu multă plăcere iar după aceea
O FILĂ DIN ALBUMUL CU AMINTIRI de ION C. HIRU în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360773_a_362102]
-
râului Doamnei, sat așezat la răscrucea drumurilor voievozilor Basarabi. Doamna preoteasă Lenuța - era unul din cei 6 copii ai comerciantului Iosif și al soției Maria - unde regele Carol I, în drumul său spre castelul de vânătoare de la Slatina, poposea în prăvălia răcoroasă și servea dulceață de cireșe amare sau șerbetul strecurat în paharul brumat de răceala beciului. patru fete și doi băieți. Nicolae - fost șofer al casei regale, Elena - preoteasă, Aurelia - nora senatorului Moise Moisescu, Filofteia - preoteasă în Purani, Maria - căsătorită
ION BERCA – PREOT VICTIMĂ A COMUNISMULUI de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360843_a_362172]
-
unei piese de teatru: „Pe fundal tronează firma cârciumioarei «LA DEȘLIU» botezată de-un chefliu „La-ncurcă lume”. Din partea dreaptă a scenei intră Anton Pann răsfoind o carte pe care se vede titlul «POVESTEA VORBII». Lică și Tilică, băieți de prăvălie, trec în fugă pe lângă el salutându-l cu plecăciuni adânci: «Să trăiți boierule!» Își fac semne, râd, își dau ghionturi, bat din palme, se rotesc de câteva ori sărind ștrengărește peste un taburet, își strâng mâinile ca după obținerea unei
„ANTON PANN” OPERETA STRĂLUCITOARE A COMPOZITORULUI MARIN VOICAN de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364027_a_365356]
-
creator: „MĂNESCU: (silabisind) La go-li-tul sti-cle-lor!... (Lică și Tilică își fac apariția, sunt numai zâmbete, aduc frapierele cu băutură, sunt atenți când îi strigă Mărița sau jupânul) ANTON PANN: (urmându-l pe Mănescu, îi arată pe cei doi băieți de prăvălie) Privește-i pe năzdrăvani!... Ai să vezi cum Dodoloanță, Care e zgârcit la bani, O să deie în dambla.” De aceea noi credem că opereta Anton Pann „a domnului Marin Voican nu este cum s-ar crede un simplu text de
„ANTON PANN” OPERETA STRĂLUCITOARE A COMPOZITORULUI MARIN VOICAN de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364027_a_365356]
-
din jur, nu voia ca până el însuși nu știa mai multe, să afle toată lumea. Maria îl privi ca și cum ar fi căzut lângă ea din Lună. - Ce fată să ai? Ce vorbești? Doră am văzut-o pe Măria ta la prăvălie în dimineața asta. Cum să facă ea o fată la anii ăștia? Nu o fost în stare la tinerețe... zise ea cu niscai ironie în glas, căci nici ea nu avea sentimente prea bune față de cumnată-sa. - Nu ai auzit
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364101_a_365430]
-
am o fată și să mă duc după ea. - Dar voi ați făcut cerere să vă dea un copil? Când? Știu că Maria ta nu voia asta și zicea că Ionuț al Sănicăi e și copilul vostru. Chiar azi la prăvălie povestea că e ziua copilului mâine și vrea să facă „Tort alb”, cumpărase unt. Mulțimea începuse să se agite și la orizont își făcu apariția autobuzul. - Ține loc lângă tine, apucă Șerban să-i mai zică înainte ca autobuzul să
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364101_a_365430]
-
jos. - Apoi, m-oi apuca de sfărnit că imediat se face unu și trăbă să merg la servici. - Da, da, grăbește-te! Să duci sacul la moară. Mi-o zâs cumnatu, că sunt mulți la rând... Io mă duc la prăvălie să cumpăr niște zahăr și orez. Și poate are Bolaj - baci și vreun litru de lapte în plus, că mâine e ziua lui Ionuț, vreau să frământ ceva... Șerban ieși din încăpere dând din cap aprobator, uite cum le orânduiește
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364122_a_365451]
-
Rucărul meu natal, poate chiar mai populat decât e înscris pe indicator și în orice caz mai adunat, cu viluțe înălțate de la stradă până pe dealuri abrupte, cu cărărui unde pe o parte și pe alta locurile sunt ocupate de garaje, prăvălii, părculețe sau case cu unul două caturi, cu un centru în care oamenii se plimbă pe trotuare, cu lumini mai mult decât trebuie pentru nevoi comerciale, două-trei hoteluri în centru, cu o publicitate ce-ți împâienjenește ochii la fiecare pas
RUINELE, BUNURI NAŢIONALE!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 180 din 29 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367257_a_368586]
-
care oamenii se plimbă pe trotuare, cu lumini mai mult decât trebuie pentru nevoi comerciale, două-trei hoteluri în centru, cu o publicitate ce-ți împâienjenește ochii la fiecare pas, cel puțin mie, cu pompe de Gas ale firmelor celebre, ateliere, prăvălii de mărunțișuri, restaurante din sută în sută de metri, intrăm într-unul pescăresc dar renunțăm că se fumează, eu n-am văzut pe nimeni însă Elena îl simte și acolo unde-o fi fost odată, nu suportă nici un miros din
RUINELE, BUNURI NAŢIONALE!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 180 din 29 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367257_a_368586]
-
ca la patron, si vreie el noi aia fășem, da ni și plate nu-i vorbi, nu ca șioflingarii iștia di români! Da, la o vremi și oploșăști pi-n locurili șeli un chinez și dischidi, și și vez’, o prăvălii cu di toati... și tufliși și băsmăluțî și papușei și cordeluțî, di toati, di toati!! Nouî ni cam plase di el cum iară el așa mai mititeluț și mai gălghior și una-douî, hai, pi la prăvălii, ni mai râdem cu
RESTAURANT EXOTIC de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 216 din 04 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/367360_a_368689]
-
și și vez’, o prăvălii cu di toati... și tufliși și băsmăluțî și papușei și cordeluțî, di toati, di toati!! Nouî ni cam plase di el cum iară el așa mai mititeluț și mai gălghior și una-douî, hai, pi la prăvălii, ni mai râdem cu el pi-acolu, el ni mai dade, ba o băsmăluțî, ba o spelci, ci ave și el, ci iară bun la inimi cu toati ci după căutături nu pare. Da’ n-o prea mers cu prăvălia, ci
RESTAURANT EXOTIC de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 216 din 04 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/367360_a_368689]
-
la prăvălii, ni mai râdem cu el pi-acolu, el ni mai dade, ba o băsmăluțî, ba o spelci, ci ave și el, ci iară bun la inimi cu toati ci după căutături nu pare. Da’ n-o prea mers cu prăvălia, ci sini și cumperi la noi pestelci sau mănuși cu dești!! Și și vez’ și-i vini odatî cin’ stătem noi așa și fumam! - Ai ți dițchidim rețtaurantu chinezescu, cu mâncarea chinezescu, buna! Și niși una, niși douî, dischidi crâșma
RESTAURANT EXOTIC de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 216 din 04 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/367360_a_368689]
-
ceas îmi dă târcoale, iată! Și înainte de a-mi lua cel de pe urmă rămas bun, Un lucru vreau să-ți spun - ca s-o duci bine viața toată Deci, iată cheile de peste toate ale mele Și casa, și cârciuma, și prăvălia fi-vor ale tale, Și mersul treburilor să le-nveți în toate cele, Însă mai am o taină, să-ți arăt ce-am pus la cale. Căci despre vin e vorba și cum trebuie să-l faci, Să-i dai
SECRETELE ,,VINULUI de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366797_a_368126]
-
Istrate? se răstește la mine, pierzându-și răbdarea. Cu nenorociții ăștia trebuie să te târguiești, că altfel ia și pielea de pe tine ... Se pricepe la negustorie, o are în sânge, nu degeaba e armeancă. Tată-său avea cea mai mare prăvălie din Orșova. Până-n '48, că după aia ... Făcuse un gest de lehamite, dar se oprise precaut să-l ducă până la capăt, dintr-un reflex pe care, cu siguranță, îl dobândise, ca mulți alții, sub trecutul regim. Vorbise cu privirea neîntoarsă
MEDEEA DE PE ISTRU (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366789_a_368118]
-
mult decât toate îmi plăcea casa căpitanului de port Georgescu, apoi a ofițerului de grăniceri Avender, nici cu a noastră nu-mi era rușine, că ne dăduse una socru-meu, din trei câte avea. Toate erau case cu etaj, aveau prăvălii sau birouri pentru afaceri la parter, iar sus se aflau spațiile de locuit. De la balconul casei noastre vedeam Dunărea până hăt departe în amonte și aval, și tot malul sârbesc, ceva mai înalt și frumos înverzit. Și multe alte case
MEDEEA DE PE ISTRU (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366789_a_368118]
-
pe nicovală. După ce-i dădea găurile necesare prinderii, potcoavele erau scufundate într-o baie de apă. Odată făcute potcoavele, fierarul le scotea pe cele vechi, curăța meticulos copitele calului, le tăia și apoi fixa noile potcoave cu caiele cumpărte de la prăvălie. Mai târziu, când am învățat să călăresc, această sarcină îmi revenea mie. Mândră, că pot fi de folos, mă implicam în treburile gospodăriei. Cînd mă vedeau venind la potcovar ceilalți clienți glumeau binevoitori zicând: iată-l pe nepotul lui Hogea
MÂNZUL de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366946_a_368275]
-
N-am bani,/ l-am omorât pe farmacist.// Și uite un vas cu ulei/ chiar ca în Biblie,/ întinde-te-n brațele mele,/ îți voi face pielea strălucitoare.// Nu am bani./ La-m omorât pe parfumier.// Privește prin fereastră/ la prăvălii și la oameni. Spune-mi ce mai dorești/ Și-am să-ți aduc imediat. Nu am bani./ Nu am bani”. Leonard Cohen cântă, prin versurile lui de o viață, iubirea, eșecul ei, prietenia, trădarea, revelațiile religioase, spiritualitatea, sexul, puterea, neputința
CUVINTE DESPRE LEONARD COHEN, CÂND SOARELE A INTRAT IN MARE... de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367614_a_368943]
-
peste care roțile grele ale trăsurilor hurducăiau, amestecând zgomotul cu strigătul negustorilor. Împărțit pe grupuri de meserii, târgul înflorea văzând cu ochii. Ulița cea Mare era principalul vad comercial, unde negustorii își expuneau mărfurile pe tarabe proaspăt vopsite, împestrițând vederea. Prăvăliile lui Jupân Nica, ce își cumpărase nu demult case în mahalaua Sfântul Gheorghe, se puteau vedea înșirate de-a lungul uliței ca și cele ale lui Spiro Panu, negustor de pergament adus din Veneția. De dreapta uliței, spre Izvor, la
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
strigătul vânzătorilor de mărfuri, care își lăudau, cum se pricepea fiecare, produsele expuse. Mătăsurile, pânzele de Damasc întinse pe tejghele, îți luau ochii cu culorile și imprimeurile lor vii, care te îmbiau să le pipăi țesătura, simțindu-le parcă răcoarea. Prăvăliile ticsite cu tot felul de produse își așteptau, sub copertinele lăsate, clienții. Străzile înguste, stropite des de copiii de prăvălie, deveneau mai incomode, din cauza tejghelelor ce se scoteau în fața magazinelor pentru a se expune marfa. Numai iarna trăsurile puteau trece
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]