118,155 matches
-
sex-amintire, proslăvit în instituții cu renume, în bălmăjeli de tipul ,,Și-l arată el domnișoarelor/ Dar numai așa că să le sperie cu mărimea lui colosală/ Nu-i trecea prin cap să și-l pună în versuri/ Și, probabil, nici în practică/Ion de la gară a fost poet adevărat.../ (...) Nu e așa, doamnelor și domnișoarelor, care i-ați văzut sexul din greșeală și v-ați speriat/Vai de mine e cât o pisică!/...”:. Cum să-l înțelegem pe cel care, un neispravit
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
sex (sexul lui Ion de la gară), ce să mai vorbim?!/ Și-l arată el domnișoarelor/ Dar numai așa că să le sperie cu mărimea lui colosală/ Nu-i trecea prin cap să și-l pună în versuri/ Și, probabil, nici în practică/Ion de la gară a fost poet adevărat.../ (...) Nu e așa, doamnelor și domnișoarelor, care i-ați văzut sexul din greșeală și v-ați speriat/Vai de mine e cât o pisică!/...” „Ptiu! Om bătrân, si o așa nărozie, mai rar
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
lume din cauza opacității celor în vârstă, și totuși îi linșează lingvistic pe aceștia, vrând parcă să-i desființeze, să-i determine să dispară din viața culturală. Acești tineri, cu gura mereu plină de "Europa" ca de o gumă de mestecat, practică - fără s-o declare - un rasism al vârstei, incompatibil cu spiritul european. Ei cred în tinerețe ca într-o valoare în sine, ceea ce constituie premisa irațională a unor ideologii periculoase. Și, în plus, asemenea unor primitivi, cred că pot deposeda
A lovi cu pumnul în tabla de șah by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/10567_a_11892]
-
Petrescu, ca și Amintirile din copilărie ale lui Creangă ar fi autoficțiuni. Termenul nu este însă deloc pus în legătură cu poezia, ca și cum ar fi de la sine înțeles că ficțiunea nu se poate formula decît în proză. Dincolo de tipologia literară Autoficțiunea, ca practică literară (inițial) a unui individ occidental civilizat (în sensul lui Norbert Elias), urban, instabil, dezrădăcinat și avid, tocmai de aceea, de a lăsa urme, fie și imprimate, nu este un bildungs și nici nu aparține paradigmei textualiste. Autoficțiunea, cel puțin
Autoficționarii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10604_a_11929]
-
întrebuințează termenul, ca și neîncrederea nominalistă cu care este întîmpinată noțiunea, dă seamă mai întîi de perspectiva strict literară din care este ea interpretată. Atunci cînd concede autoficțiunii dreptul la existență, criticul român o instrumentează exclusiv ca gen literar, cu toate că practica autoficțiunii nu relevă atît de istoria literară, cît de cea a mentalităților. Astfel, autobiografismul optzecist ar fi, de pildă, autoficțiune, iar Simona Popescu ar fi o autoficționară. Or, aici, ca și la Cezar Paul Bădescu, de pildă, avem de-a
Autoficționarii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10604_a_11929]
-
este o ființă de cuvinte, un nod intertextual), dar și din consistența eului-în-formare. Expresivitatea eului, deși intensă, este mereu mediată, temporizată - cu un cert beneficiu terapeutic pentru subiect, desigur, dar asta-i o altă problemă. Radu Cosașu, căruia probabil că practica autoficțiunii în literatura feminină franceză nu i-ar spune mare lucru, ar putea fi astfel considerat un părinte al autoficțiunii: cineva care, poate, la o altă vîrstă și în altă societate, ar fi produs o scriitură urgentă, intempestivă și revelatorie
Autoficționarii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10604_a_11929]
-
se individualizeze pe orizontală. "Nu pot renunța la pagini, e vorba și despre mine, ai dreptate, trebuie "să-mi găsesc o identitate" scrie una dintre cele două autoare citate mai sus, ca răspuns la pesimismul celeilalte. Literatura autoficționalistă este o practică literară în care gradul de autenticitate este direct proporțional cu cel al dezvrăjirii minții autorului. Partea de ficțiune, cu sau fără materializare simbolică, ca procedeu de compromis prin care cititorul este cointeresat la drama eului lipsit de transcendență, apare, la
Autoficționarii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10604_a_11929]
-
artistic și simbolic exclusiv apusean și cum cioplirea de iconostase, de uși împărătești și de uși propriu-zise nu este sculptură în sensul consacrat al cuvîntului, pînă pe la mijlocul secolului XIX spațiul românesc nu a cunoscut sculptura ca exercițiu curent și ca practică însușită. Doar la cîteva decenii bune după ce slugerul Tudor își manifesta europenismul prin admirația mărturisită pentru drumurile austriece, după ce odraslele boierilor se întorc de la Paris cu lecția modernității bine însușită, cu legături ferme prin diverse loje și cu proiecte pe
Sculptura românească, de la reprezentare la teologie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10628_a_11953]
-
nu înseamnă în nici un chip a dădăci, a ține lecții ori a încerca să-ți impui propriile opinii. Singurele merite de care se poate prevala profesorul sînt că are o experiență mai bogată de lectură și că dispune de o practică mai întinsă a cercetării academice. Pe temeiul lor, el poate contribui la o mai adecvată punere în valoare, conceptuală și bibliografică, a temei alese. Ceea ce implică datoria de a-i face sensibile candidatului capcanele care-l pîndesc și de a
Paul Cornea - "Cu cît anii trec, cu atît resimt mai puternic atracția literaturii" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10541_a_11866]
-
crescendo solemn, orchestra și orga preced apariția basului solist. Cu rezonanțe de clopot gigantic, glasul lui despică parcă Cerurile, vestind sosirea ceasului "când morții vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu", fără să-și arate chipul pe de-a-ntregul, ca în practicile frecvent întâlnite în scrierile biblice - excepțional în intervenția sa, Pompeiu Hărășteanu a fost plasat intenționat în masa coriștilor! Ultimele două intervenții corale - "Ziua înfricoșătoare a Domnului" și "Sancta Maria ora pro nobis" - redau magistral coincidența contrariilor: prima, severitatea implacabilă a
Un recviem românesc by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/10625_a_11950]
-
e doar unul de bilanț al senectuții, ci o formă permanentă de autointerogație și de autocontrol, pentru ca autorul să nu-și scape niciodată lui însuși. E. Lovinescu își explicitează periodic, chiar cu riscul unor repetiții, modul de a înțelege critica, practica analizei scrierilor contemporane, raportarea la trecut, obligațiile față de tradiție, exigențele față de prezentul și de viitorul literaturii române. E. Lovinescu este cel mai confesiv dintre criticii români, situându-se și din acest punct de vedere, ca din atâtea altele, la antipodul
E. Lovinescu - 125 - Confesiunile unui critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10641_a_11966]
-
cunoașterii se ajunge cunoscut tot prin gândurile, emoția etc., unei ființe umane, fapt nemaiîntâlnit la alte forme de cunoaștere. ,,Identificându-se rațional și afectiv cu partenerul, prin raportarea comportamentului obiectiv al acestuia la propria experiență verificată și ea obiectiv, în practică socială, individul dobândește acel tip specific de înțelegere a semenilor” (R. Gherghinescu, op. cît., p. 30). În studiile de specialitate, s-au distins autori care au considerat empatia ca fiind, fie mai mult un fenomen cognitiv, fie unul mai mult
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
sex-amintire, proslăvit în instituții cu renume, în bălmăjeli de tipul ,,Și-l arată el domnișoarelor/ Dar numai așa că să le sperie cu mărimea lui colosală/ Nu-i trecea prin cap să și-l pună în versuri/ Și, probabil, nici în practică/Ion de la gară a fost poet adevărat.../ (...) Nu e așa, doamnelor și domnișoarelor, care i-ați văzut sexul din greșeală și v-ați speriat/Vai de mine e cât o pisică!/...”:. Cum să-l înțelegem pe cel care, un neispravit
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
sex (sexul lui Ion de la gară), ce să mai vorbim?!/ Și-l arată el domnișoarelor/ Dar numai așa că să le sperie cu mărimea lui colosală/ Nu-i trecea prin cap să și-l pună în versuri/ Și, probabil, nici în practică/Ion de la gară a fost poet adevărat.../ (...) Nu e așa, doamnelor și domnișoarelor, care i-ați văzut sexul din greșeală și v-ați speriat/Vai de mine e cât o pisică!/...” „Ptiu! Om bătrân, si o așa nărozie, mai rar
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
prin mândrie a rupt spiritul din ascultarea de Dumnezeu și l-a aservit sie-și. Actul căderii e prin urmare în același timp un act spiritual și un act simțual<footnote Ibidem, pp.10-11. footnote>. Refuzul efortului ce-l reclamă practica binelui, neglijența, aversiunea față de bine și chiar săturarea de bine, au prilejuit prima cădere. Fiind ocrotit în toate acestea de Dumnezeu și bucurându-se de bunătățile lui, săturându-se repede de toate și oarecum îngâmfându-se de sătul, a preferat
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (II). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/123_a_149]
-
nici să-l ucizi după ce s-a născut.<footnote Epistola lui Barnaba, XIX, 5, în vol. Scrierile Părinților Apostolici, trad. Pr. Dumitru Fecioru, Edit. IBMBOR, București, 1995, p. 162. footnote> Afirmațiile Părinților legate de avort continuă, arătând astfel existența acestei practici criminale. Epistola către Diognet, îi arată pe creștini asemănători celorlalți oameni. Ei nu se deosebesc de aceștia nici prin pământul pe care trăiesc, nici prin limbă, nici prin îmbrăcăminte. Deosebirea lor este de altă natură. Ei sunt în trup, dar
Avortul – rana de moarte a iubirii. In: Theologos by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/118_a_180]
-
căsătoresc ca toți oamenii și nasc copii, dar nu aruncă pe cei născuți.<footnote Epistola către Diognet, V, 6, în vol. Scrierile Părinților Apostolici, trad. Pr. Dumitru Fecioru, Edit. IBMBOR, București, 1995, p. 412. footnote> Faptul că este pomenită această practică de a arunca copii, înseamnă că ea era destul de întâlnită în acea perioadă. Vorbind despre practica avortului din vremea sa, un mare scriitor bisericesc și apologet Atenagora Atenianul - în lucrarea Solie în favoarea creștinilor, în care combate pe larg cele trei
Avortul – rana de moarte a iubirii. In: Theologos by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/118_a_180]
-
Diognet, V, 6, în vol. Scrierile Părinților Apostolici, trad. Pr. Dumitru Fecioru, Edit. IBMBOR, București, 1995, p. 412. footnote> Faptul că este pomenită această practică de a arunca copii, înseamnă că ea era destul de întâlnită în acea perioadă. Vorbind despre practica avortului din vremea sa, un mare scriitor bisericesc și apologet Atenagora Atenianul - în lucrarea Solie în favoarea creștinilor, în care combate pe larg cele trei acuzații principale aduse în acea vreme creștinilor: ateismul, imoralitatea și antropofagia, denunță practicile abortive atunci când întoarce
Avortul – rana de moarte a iubirii. In: Theologos by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/118_a_180]
-
perioadă. Vorbind despre practica avortului din vremea sa, un mare scriitor bisericesc și apologet Atenagora Atenianul - în lucrarea Solie în favoarea creștinilor, în care combate pe larg cele trei acuzații principale aduse în acea vreme creștinilor: ateismul, imoralitatea și antropofagia, denunță practicile abortive atunci când întoarce împotriva păgânilor acuzele aduse de aceștia creștinilor, învinuiți de crimă (mai precis de antropofagie): Cum am putea noi săvârși astfel de ucideri, când și pe femeile care le ajută pe mame să avorteze le numim ucigașe și
Avortul – rana de moarte a iubirii. In: Theologos by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/118_a_180]
-
ajuns să crească<footnote Atenagora Atenianul, Solie în favoarea creștinilor, XXXV, 6, trad., note și indici de Pr.Prof.Dr. Teodor Bodogae, în colecția Părinți și scriitori bisericești, vol. 2, Edit. IBMBOR, București, 1997, p. 504. footnote>. Cu toate că avortul era oprit de lege, practica aceasta încălca legea. Din literatura timpului putem afla multe proteste zadarnice, neputincioase în a îndrepta decadența. La sfârșitul secolului al II-lea, Clement Alexandrinul amintește și condamnă această practică a timpului său, zicând: Se cuvine să fim cu grijă pentru că
Avortul – rana de moarte a iubirii. In: Theologos by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/118_a_180]
-
București, 1997, p. 504. footnote>. Cu toate că avortul era oprit de lege, practica aceasta încălca legea. Din literatura timpului putem afla multe proteste zadarnice, neputincioase în a îndrepta decadența. La sfârșitul secolului al II-lea, Clement Alexandrinul amintește și condamnă această practică a timpului său, zicând: Se cuvine să fim cu grijă pentru că întreaga noastră viață se va scurge în chip firesc, dacă ne stăpânim de la început poftele și nu ucidem cu mijloacele rele fătul omenesc, făcut să se nască prin dumnezeiasca
Avortul – rana de moarte a iubirii. In: Theologos by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/118_a_180]
-
Floca, Canoanele Bisericii Ortodoxe, ediția a treia, Sibiu, 2005, p. 490 footnote> Aceeași pedeapsă canonică (oprirea de la Sfânta Împărtășanie) se aplică și persoanelor care reprezintă instrumentul în cauzarea unui avort: doctori și chiar politicieni, care în contrast cu predecesorii bizantini, facilitează executarea practicii avortului prin decizii și legislații juridice.<footnote Pr. Al. F. C. Webster, op. cit., p. 8. footnote> Sfântul Ioan Ajunătorul, prin canonul 33, recomandă ca femeile care strică cu meșteșuguri pe feți în pântece..., să fie oprite de la împărtășire cel mult cinci
Avortul – rana de moarte a iubirii. In: Theologos by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/118_a_180]
-
sau accidente individuale, ci în afara faptului că activează două persoane (mamă făt), ele au repercusiuni și asupra familiei iar rezultatele iau extindere juridică, medicală, politică, morală, socială, devenind astfel factori de bază al viitorului unei țări sau a întregii omeniri. Practica anticoncepțională și avortul au depopulat și au îmbătrânit comune, regiuni, țări. Astfel, creșterea numărului de avorturi influențează negativ dinamica demografică prin întreruperea cursului normal al unei sarcini care ar fi putut ajunge la termen, dar și prin faptul că în urma
Avortul – rana de moarte a iubirii. In: Theologos by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/118_a_180]
-
și sexual<footnote Ibidem, p. 79 și 127; Luci Freed, P. Y. Salazar, op. cit., pp. 42-51. footnote>. Pe plan psihic are următoarele efecte: cognitive: dorința de a cunoaște cât mai multe despre sarcină, despre dezvoltarea fătului, despre procedeele folosite în practica avortului, încercarea de a se dezvinovăți manifestată prin lupta împotriva avortului (sau, dimpotrivă, pentru avort), convingerea altor femei să renunțe la avort (sau să recurgă la avort), scăderea capacității de concentrare, lipsa perspectivelor, tendințe de suicid (gânduri sau încercări de
Avortul – rana de moarte a iubirii. In: Theologos by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/118_a_180]
-
perioadă în care femeile nu-și mai recunosc feminitatea lor. Ele își distrug feminitatea, tocmai pentru că intervin agresiv în creație. VII. Mijloace actuale de prevenire a avortului și posibile remedii pentru femeile afectate de avort Lumea de astăzi, îngrozită de practica avortului, caută soluții de prevenire a acestuia și remedii pentru femeile ce au fost afectate de avort. Unele dintre aceste soluții ar putea fi: o mai bună catehizare a credincioșilor în legătură cu avortul și mijloacele contraceptive, care în cea mai mare
Avortul – rana de moarte a iubirii. In: Theologos by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/118_a_180]