6,669 matches
-
toate le cheamă Dominique. Invazia asta de oameni în jocul de picioare face prețurile să scadă. În scurtă vreme, în loc să lucrezi cu miliardari ai software-ului sau șeici ai petrolului, te trezești lâncezind într-un bar de hotel, purtând hainele Prada de anul trecut și făcând șmecherii la picioare cu douăzeci de dolari bucata. În separeurile restaurantelor te strecori sub mese să freci picioarele participanților la conferințe. Ieși din uriașe torturi false ca să lucrezi tălpile unor întregi echipe de fotbal sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Pentru că aproape întotdeauna ucigașul se întoarce să vorbească cu victima. Mai de fiecare dată. Trebuie să ne spunem povestea vieții cuiva, și ucigașul nu poate vorbi despre propria crimă decât cu cineva care n-are cum să-l pedepsească. Cu prada sa. Chiar și un ucigaș simte nevoia să vorbească, să-și spună povestea, atât de puternic încât se va întoarce și va sta lângă groapă sau lângă leșul intrat în putrefacție și va pălăvrăgi bla bla vreme de ore întregi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
copleșită de lacrimi nevărsate, i se păru că zărește imaginea parcului din orașul în care se născuse. În ceață, apoi din ce în ce mai clar, îl vedea de undeva de sus, din zborul unui fluture ori, cine știe, din ghearele unei păsări de pradă, cu băncile aliniate lucind în soare proaspăt vopsite, vedea copii alergând pe alei, lacul, cu sălciile aplecate în chip de rugăciune, imaginea îi tremură pe pleoape și văzu strada principală, magistrala, cum îi spuneau localnicii, îi apăru în fața ochilor ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
întâlnească. Răspunsul veni pe nerăsuflate: Crin Soveja. Rămăsese credincioasă acestui băiat care creștea sub ochii ei făcându-se, din zi în zi, mai frumos. Luana îl privea pe ascuns dorindu-și, în taină, ca el să-i vorbească, să cadă pradă unei minuni și s-o invite la plimbare. La orele de sport, când se făceau echipe de doi câte doi, se ruga febril ca Soveja să-i revină partener. Erau colegi de atâția ani dar nu schimbaseră nici măcar un singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
deschizătura primitoare și luminoasă a ușii. Apoi, dintr-o dată, sări înăuntru, cu o fracțiune de secundă înainte ca aceasta să se închidă, scârțâind din toate încheieturile, în urma ei. Întoarse capul. Bărbatul privea, cu fața tâmpă, demarajul greoi al vehiculului și prada jună ce pierea o dată cu el. Alergă până acasă, fără să aibă curajul să privească înapoi. Își făcu bagajul, smulse de pe perete cei doi ochi albaștri, rupse hârtia bucăți și îi dădu foc în chiuvetă. A doua zi intră în cabinetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
goale și asudate, semne dezmățate a fărădelegii lor. Amintirea lui Ștefan o făcu să sară din pat și să-și caute în neștire hainele. Ochii lui Rosti o urmăreau cu încăpățânare, fără să-i poată opri. Se ascunse în baie, pradă celei mai cumplite disperări. Nu avu curajul să se uite în oglindă. Își strânse părul, cu mâini tremurânde. Nu-și dorea decât să se prăbușească și să moară, să scape de rușinea de-a ieși de-acolo, de-a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
prin vis sirena salvării ce ieșea pe poartă, îl văzu pe slujbaș făcându-i semne și pricepu că cea purtată de dubița albă era Luana lui. Alergă ca un nebun în parcare, urcă la volan și urmări mașina din față, pradă celor mai negre presimțiri. Urmă trupul inert al Luanei în goană nebună pe holurile spitalului, își făcu loc printre medicii aplecați asupra ei, strigând-o necontenit pe nume. Când o văzu culcată în așternutul alb, absentă la tot ce era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
negre presimțiri. Urmă trupul inert al Luanei în goană nebună pe holurile spitalului, își făcu loc printre medicii aplecați asupra ei, strigând-o necontenit pe nume. Când o văzu culcată în așternutul alb, absentă la tot ce era în jur, pradă unui somn adânc din care doctorii se îndoiau că va mai ieși vreodată, el i se așeză alături, hotărât să nu plece de acolo decât împreună cu ea. Ce ți-au făcut, iubito? Cu ce te-au supărat atât de tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
care o făcea, de fiecare dată, să se rotească prin cameră înfiorată de încântare. Genesis și-al lor "In too deep" aveau să-i amintească zilele pline de iubire de altădată. Pregătită astfel, după o scurtă pauză, Ștefan o lăsă pradă inegalabilului Pink Floyd. Îi prinse degetele subțiri între palme și așteptă. Ea simți căldura mâinilor lui. Își privi brațele lipite de perete și știu că el e dincolo, foarte aproape. Auzi muzica, își imagină discul rotindu-se cu devotament, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mai era în stare. Și-a apropiat buzele de ale ei, oferindu-i acel sărut pe care numai el îl știa. Mâinile i-au mângâiat învelișul, dăruindu-i acea atingere pe care numai el o cunoștea. Luana și-a lăsat pradă frumuseții și priceperii lui trupul, sufletul și mintea. A întins-o peste așternut și s-a lipit de acel întreg al ei abandonat, privind-o cu dăruirea adâncă de atunci, când ea îi aparținea. Conștiința că nu se aflau "atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și prăfos. — Alo, doamnă! strigau ricșarii și clincheneau clopoțeii de pe ghidoanele becak-urilor să-i atragă atenția. Ea și-a văzut indiferentă de drum. Voia să meargă pe jos. Voia să se miște, să-și limpezească mintea, să nu se lase pradă durerii de cap. A trecut pe lângă fațada de un alb murdar a bisericii catolice cu fleșele ei Înălțându-se trist spre cer. Pe zidul de la intrare se vedea un strat subțire de var proaspăt, a putut totuși să deslușească inscripția
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mult de mal, până când clipocitul valurilor acoperea și cele mai slabe acorduri care Însoțeau eroinele muribunde ale lui Karl. Câteva bărci pluteau pe marea albastră cu pânzele tremurând molatic În suflul brizei, În vreme ce pescarii aruncau năvoadele, apoi le trăgeau cu prada lor sărăcăcioasă, ceva scrumbii, bonite ori hamsii. El rămânea să-i privească până ce i se limpezea capul și i se potolea furia. — Ce-i cu tine? De ce ești așa de furios? a strigat Karl după el prima oară când, la
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
nedescifrat, o întreagă babilonie și zumzetul surd l-a auzit, zumzetul ca de aparat aflat sub tensiune, creat de celulele moi, umede, cleioase, captând în interioarele lor informații de toate felurile, cu o rapacitate asemănătoare cu cea a animalelor de pradă, asamblând în fierberea lor, fiecare sursă exterioară. Creierul este o plantă carnivoră, concluzionă Carmina și imediat conștientiză că două perechi de ochi o studiau cu atenție. Pe unde ai călătorit? Se interesă Ovidiu, mereu îi surprindea absențele și cum ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
uscat. O lume pervertită și hibridă, canceroasă, cu excrescențe mutante în care realitatea e ruptă de substanță și nu mai înseamnă nimic. Mulți răi în viața mea, tata, de fapt oameni neclari, nesiguri, care încearcă și ei, și eu o pradă atât de ușoară. Să crezi în ei din start și să te ciuntești până când sufletul iese din chin senin, îndepărtat, puternic, detașat, ca și cum aș fi epuizat sursa de chin din fiecare agresor. Fug acum de gesturi și cuvinte prea târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
lui Șam o ceașcă de cafea. — Doar începutul. — Ei bine, nici restul nu-i mai grozav, zise Șam. Ce părere ai despre toată chestia asta? — Mă simt de parcă s-ar fi căcat pe mine de la mare înălțime o pasare de pradă stricată la burtă, răspunse Șam. Adrian zâmbi. — Sună binișor. Acum ți-a venit? — E un citat, recunoscu Șam. Nu zău? se miră Adrian. De unde? — Din penultimul meu serial. — Șam, îl dojeni Eleanor, ce ți-o fi venit să-i dai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Balconul plutea deasupra gazonului și a lui Edu la doar câteva palme. Câinele de pripas Edu mârâia nemulțumit de ce se Întâmpla. Din când În când Își arăta colții. Cineva Îi aruncă un corn spunându-i “mai taci odată”. Edu Înhață prada și se retrase cuminte În culcuș. Un băiețel Își certa tatăl: Ai zis că o să văd un jidan adevărat! Și? Se miră tatăl. Păi, e ca noi, strigă dezamăgit copilul. Altul n-avem. E tot ce ne-a mai rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu graba și crisparea ultimei șanse. Își pierduse siguranța și distincția cu care mânuise o viață Întreagă cuțitul și furculița. În timp, lăcomia de animal Înlocuise strălucirea ochilor săi albaștri. Deschidea gura asemenea unui pește carnivor decis să nu rateze prada care venea oricum spre el fascinată parcă de sclipirea Înșelătoare a protezei care imita de minune argintul viu. Grija cu care și-o spăla În fiecare seară Înainte de culcare părea astfel răsplătită. Atâta doar că, din cauza bolii, orele sale de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
putea spune, la nevoie, că era prietenul lui Grațian, dar cine Își mai aducea aminte de el? Viitor fost mare regizor de film și viitor fost mare sculptor! Îl uitase până și propriul său pește din Piața Carolina, el Însuși pradă Îndoielilor și iluziilor de când cei În trecere pe acolo Îl asemănau tot mai mult cu Domnișoara Pogany. Cel puțin așa susțineau detractorii de azi ai lui Grațian și admiratorii săi fideli de ieri. Pretinsa asemănare cu celebra sculptură a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
sau o deformare a oglinzii cum vezi În bâlciuri. M-am Întors cu spatele, dar ceea ce luasem drept iluzie era pură realitate. În plus, forma aceea, pe atunci o vedeam supradimensionată, caldă și elastică, adulmecând parcă asemenea unui animal o pradă nevăzută sau plutind Încet la suprafață ca un șarpe de apă. Semăna cu gâtul viorii mele de Reghin. Simțeam În mine un val de căldură, un plus de energie cu care nu știam ce să fac. M-am uitat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
o pijama nouă și moale de finet. Ce știa se și Întâmplă, pentru că o unghie i se Înfipse Într-un mușchi al cefei ca un ac de seringă. Apoi ea Își deschise ochii pe jumătate doar, ca să se asigure că prada astfel anesteziată Îi era la Îndemână, și Îl trase deasupra ei cum ar fi tras un cearceaf sau o plasă subțire de alge plutind la câțiva centimetri sub apa lacului, În care se zbăteau o mână de pești mărunți, neștiutori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
am redus viteza atât Încât ea să poată coborî din mers. Avea ochii În lacrimi și abia se ținea pe picioare. La o adică i-aș fi făcut vânt cu mâna mea. Mi se părea că duc În țară o pradă de război nemeritată, câștigată fără luptă, prin neprezentarea dușmanului. Așa trebuia să arate după știința mea o Brâncoveană, o Cantacuzină ori o Corvină. Înainte de a se face nevăzută am auzit-o șuierând printre dinți: Du-te-n mă-ta! O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
se ivească din nou în tonuri bolnăvicioase de verde și purpuriu pulsatil și, poate după un minut, și-a recăpătat un soi de echilibru precar. Mi-am șters mâinile de jeanși și, înainte să-mi usuc ultimele lacrimi, am căzut pradă unui ultim acces sâcâitor de tuse. Bine. Respiră doar, ești bine. Habar nu aveam cine sunt sau unde mă aflu. Asta n-a fost o revelație neașteptată, nici un mare șoc. Ideea se închegase pe când icneam și mă sufocam și, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
unicelulare, așa cum am făcut noi. Mema Egoismului? Ludovicianul e un prădător, un rechin. Se hrănește cu amintirile oamenilor și sentimentul intrinsec de sine. Ludovicienii sunt solitari, teritoriali feroce și vânători metodici. Un ludovician își poate alege o ființă umană drept pradă și poate s-o urmărească și să se hrănească din ea de-a lungul anilor, până când memoria și identitatea victimei sunt consumate în întregime. Uneori, corpul țintei supraviețuiește acestui chin și poate continua să trăiască o a doua viață crepusculară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
alegerea a ceea ce spera să devină noul său corp, deschizând într-un final calea negocierilor cu un doctor tânăr pe nume Thomas Quinn. Quinn fusese distrus de pierderea soției sale cu un an în urmă, lăsându-și cabinetul de provincie pradă ruinei în timp ce el trăia nepăsător la toate lucrurile care-l înconjurau din economiile tot mai puține. Quinn a fost foarte fascinat de tehnica lui Ward (în parte, am putea presupune, datorită naturii propriei sale pierderi tragice). Credea că bătrânul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Și mai cu seamă acea perioadă lungă, foarte lungă din viața ei se remarca prin absența iubirii. Prin urmare, oglinzile au dispărut complet din existența ei. Cum poți trăi atâta vreme în absența iubirii, ca un animal singur, doar cu prada ta zilnică, istovitoare și cu somnul tău fără vise, greoi și apăsător? Nici ea nu prea știa cum, dar așa crede ea că a trăit o vreme, total în absența iubirii. Într-o zi, lucrurile s-au schimbat pentru ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]