19,664 matches
-
joacă cu ele, timp de 80 de minute: le structurează și restructurează în cîteva variante, le întoarce pe toate fețele, le transformă într-un foc de artificii, le lansează într-o direcție, apoi introduce cu voluptate cîte un fir de praf care să blocheze mecanismul, după care îl face să "fugă" în altă direcție. Pentru că nu numai Lola fuge. Filmul însuși fuge. Cele 80 de minute de "ce-ar fi dacă...", sau de "dacă și cu parcă", sau de "soarta și
Lola fuge by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17818_a_19143]
-
locul unui strigat/ Că mult deajuns îți este acel văd" (Cîntecul acesta). Temperatura este scăzută în sufletul acestui elegiac septentrional: "Fumega iarnă pe spinări de miei" (O vrabie tresare...). Sau:"Iarbă crește că un frig" (Lied). Simțindu-se "osîndit de praf și stele", poetul cîntă increatul, "pădurea ce nu s-a nascut", ori visează o lepădare de teluric, o contopire cu lumina Logosului: " Dar nu-i mai mult decît cuvînt/ Eu simt lumină cum se naște/ Și mă dezbrăca de pămînt
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]
-
convenție" în loc de "plenară", "lider" în loc de "prim-secretar", "a implementa" în loc de "a pune în practică indicațiile toa'sului" pentru că peisajul să se schimbe de la sine. Rostite de oamenii politici actuali - mulți dintre ei lupi în blană de miel -, ele sunt tot praf în ochii naivilor. Mi-e din ce in ce mai teamă că actuala clasa politică nu poate fi reformata: ea trebuie, pur și simplu, înlocuită. Cu cine? Cu cei care, în 1989, s-au revoltat împotriva cnutului bolșevic. Or, cine-si mai aduce aminte
Buftea politică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17857_a_19182]
-
înfloritoarei dinastii Song (960-1279 DC) și au avut menirea să atragă pe chinezii înstăriți să se stabilească în acestă zonă, extrem de frumoasă. În timpul dinastiei Song s-au introdus pentru prima dată în lume banii de hârtie, s-a inventat busola, praful de pușcă etc. iar poeții au fost puși la mare cinste. Nu mai există demult așa peisaje frumoase, cum sunt cele descrise în renumita poezie, găsită pe un pergament din anul 1414 DC, aflat la Muzeul de Istorie din Shanghai
Beijing acest miracol!. In: Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Alexandru Cetăţeanu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_97]
-
ce duc în altă parte/ sînt oare același om care pînă mai ieri rîdea/ și punea ușile la respect/ agătîndu-le umbră lor șovăitoare?/ cîndva umblam/ prin toate casele unei străzi/ vorbeam cu oamenii de prin odăi necunoscute/ pe degete cu praful atîtor ferestre de pod/ de unde priveam în golul orașului/ acum/ grabă de a intra în decor/ mă anima fără să vreau/ pe masa printre pahare răsturnate zăresc o carte/ de vizita îngălbenita/ numărul de telefon refăcut cu cerneală/ e singurul
Spiritul si lucrurile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17860_a_19185]
-
o înduioșătoare umilitate: "E dimineață trec prin camerele luminate de soare/ pijamaua îmi flutură mă conduce/ în baia cu faianța albă unde rămîn un timp nedefinit/ melancolic și inconștient că la un oculist/ ce exersează vederea pacienților/ pe firișoarele de praf din văzduh./ Nu mai am/ răbdarea de a nu spune nimic/ e înduioșător cum privesc pe geamul podului/ melcul ce trasează un șotron argintiu/ pe norii întunecați/ și mă gîndesc la vacanță la țară/ cînd trenul întîrzie și pulberea șchioapătă
Spiritul si lucrurile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17860_a_19185]
-
Izbăsescu nu ia decât viciile bărbatului fatal, înțelegând prea bine că și-ar distruge carieră/manieră/poemului, că și-ar submina retorica de întâlnire cu muză (fie ea și din "tomberon"): Ea văzând că ezit să beau dintr-odată/ ridică praful terorist la cer/ Cu lanțurile zorilor îmi leagă cuvintele, / îmi toarnă vinul pe față, pe mâini, și îmi zice:/ ăEu sunt mărturia că gură ta e un oraș viitoră" (ÎI. Necunoscută se destăinuie). G. Izbăsescu este conștient că dragostea e
Educarea textului by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/17892_a_19217]
-
scrisoare. Autorul acesteia, anonim, este, firește, un binevoitor avizat - sau mai mulți? - dornic să-l vadă pe dl Iliescu centenar, însă înfiorat de niște pericole ce-l înconjură și de care cel vizat nu avea, vai, cea mai vagă cunoștință. Prafuri, săruri, alifii, gaze, lichide, gloanțe, bombe, ca în refrenul de operă: "Pumnal, otravă și satâr!" Așadar, în pantaloni praf de scărpinat, făcând cu neputință senina ședere pe scaun în prezidii; praf de strănutat, la depunerea de jurăminte; furnici în mâneci
În căutarea compasiunii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17207_a_18532]
-
centenar, însă înfiorat de niște pericole ce-l înconjură și de care cel vizat nu avea, vai, cea mai vagă cunoștință. Prafuri, săruri, alifii, gaze, lichide, gloanțe, bombe, ca în refrenul de operă: "Pumnal, otravă și satâr!" Așadar, în pantaloni praf de scărpinat, făcând cu neputință senina ședere pe scaun în prezidii; praf de strănutat, la depunerea de jurăminte; furnici în mâneci, la strângerea de mâini cu șefii de state; greieri schiopi în nodul cravatei, la intonarea de imnuri; gușteri gușați
În căutarea compasiunii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17207_a_18532]
-
cel vizat nu avea, vai, cea mai vagă cunoștință. Prafuri, săruri, alifii, gaze, lichide, gloanțe, bombe, ca în refrenul de operă: "Pumnal, otravă și satâr!" Așadar, în pantaloni praf de scărpinat, făcând cu neputință senina ședere pe scaun în prezidii; praf de strănutat, la depunerea de jurăminte; furnici în mâneci, la strângerea de mâini cu șefii de state; greieri schiopi în nodul cravatei, la intonarea de imnuri; gușteri gușați în batistă, la ștersul pe frunte, la miting; lapte de măgăriță în
În căutarea compasiunii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17207_a_18532]
-
Chiar inspirația poetică se mortifică, printr-o pulverizare a zădărniciilor ce acoperă viața, prin culoarea lividă, de mort, pe care o capătă hîrtia: "De foarte multă vreme nu am făcut nimic,/ Încerc să scriu ceva dar nu se poate,/ Ce praf și pulbere se face-ntruna/ Pe masa mea de lucru și pe toate.// Aș vrea să aranjez din nou ca altădată/ Și să visez din nou, cu un cumplit efort/ Pe hîrtia îngălbenită am așezat/ Un gînd care s-a
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
dăduseră iama prin pieile-roșii, locale, în înaintarea lor cuceritoare spre vestul celuilalt ocean, Pacificul, credincioși cum erau, totuși, puritani, înființaseră drept răsplată, ziua aceea de mulțumire adusă unor populații primitive și complet depășite de istorie, moștenind de la rasa albă învingătoare praful de pușcă, alcoolul, tutunul, sifilisul și celelalte pe care le întîlnim în filmele de epocă. (Personal, eu cred că se exagerează, potrivit rasei anglo-saxone avînd, printre intelectualii ei umanitariști, înclinația de mazochism, dar nu-i locul să dezvoltăm ideea...) Sigur
Ziua recunoștinței by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17219_a_18544]
-
aceste tratative foarte avansate s-au prăbușit brusc, deși rușii au adus în România, se spune, și aparatele de criptat. Adică se bate palma prin CSAT, vin și instrumentele rusești ale visului visat de dl Iliescu și brusc se alege praful din toată combinația?
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17221_a_18546]
-
domnesc rațiunea și civilizația. Doar astfel se explică prosteasca diversiune a scrisorii - altminteri, de-un comic mortal! - privind infestarea, otrăvirea și chiar asasinarea violentă a lui Ion Iliescu! Nu lipseau din acest catalog al supliciilor decât gâdilatul, scărpinatul pe burtă, praful de strănutat, pusul piedicii, bâza, leapșa pe furate, șotronul, baba-oarba, picătura chinezească, cizma spaniolă, sărutul francez și alte ordalii asortate. Mă mir doar că despre cele pe deplin meritate - tragerea în țeapă și smulsul limbii mincinoase - nu s-a suflat
Ordalii asortate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17240_a_18565]
-
de principiu: "...ideea că războiul recent terminat nu fusese un eveniment geopolitic, nici unul istoric, ci o mulțime, aproape o infinitate de tragedii personale, o durere fără margini împărțită atent, nepărtinitor, tuturor indivizilor ce acopereau continentul ca tot atâtea firișoare de praf, ca niște spori ale căror identități individuale aveau să rămână necunoscute, dar care, luați în totalitate, trăiseră mai multă tristețe decât ar putea înțelege cineva vreodată ; o povară purtată fără crâcnire de sute de mii, de milioane de oameni, ca
Violența domenstică by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17263_a_18588]
-
adevărat. Magdeleine Leclerc nu se ține de cuvînt și de aceea corpul Marchizului bîntuie fără suflet printre noi. Ca și ciudatele arătări, ființe tarate fizic de șirul de incesturi al căror rezultat sînt. Minotaurii, străinii vizitatori ai grotei dau jos praful timpului așezat pe pereți, scoțînd la iveală picturi ce vorbesc despre istoria mitului. Ele, imaginile ecvestre se însuflețesc, capătă "carne" pe scenă, devin personajele ce vor interpreta istorioare halucinante. Este refăcut un drum al istoriei umanității din perspectiva Marchizului de
O săptămână sadică la sfîrșitul lumii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17268_a_18593]
-
ei ne sunt favorabili măcar din interes: n-au bani de aruncat. Americanii sunt în primul rând strategi. Nu putem ști ce socoteli își fac despre echilibrul zonei și echilibrul mondial. La nevoie, ei își pot permite să ne arunce praf în ochi Nu-mi place să polemizez. Prefer să caut partea de dreptate a adversarului. Mă gândesc la replica dată lui H.-R. Patapievici în problema "separatismului" bănățenesc-ardelenesc. Numai exagerarea m-a provocat. Altfel, s-ar putea să existe la
Păreri inconfortabile by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/17259_a_18584]
-
viață este, unde/ moarte nu e, deși moarte este..." (Poesia mirabilis). Moartea reprezintă un fundal al trăirilor fragile, temătoare, ce se zbat între comunicare și incomunicare ori stagnează într-o durată înghețată, acoperite de fire de păianjen și de un praf care pare veșnic: "Ca-ntr-o imensă încăpere, firicele de păianjen pe o pînză/ țesută sub ochi, crezi că se pierde urma/ care a ucis așa cum ucid criminalii/ noaptea pe străzi întunecate oameni nevinovați, acele cuvinte/ pe care le-am
Un lirism existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17281_a_18606]
-
care le-am folosit în zadar, schivnici în munți de tăcere,/ cînd de fapt ar fi trebuit să iubim cum iubește orbul lumina,/ fiece clipă să fi fost o înfrîngere a morții, moartea/ să se fi ascuns pe vecie/ în praful pe care nimeni nu-l va șterge vreodată" (Pe o pînză țesută sub ochi). Refuzată în plenitudinea sa, viața se retrage ca pură potențialitate, ca îmbietoare netrăire în cărți. Dimensiunea sa livrescă e una fantast-recuperatoare: "De cele mai multe ori mă uit
Un lirism existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17281_a_18606]
-
accepției meschine, birocratice ori strict cazaniere a existenței, poetul nu ezită a-și presupune o postură salutară: "Du-te și tu acasă, te-așteaptă ai tăi, în insula de var/ și de cîrpe, lasă terfeloagele să ardă, cenușa lor/ e praful pe care-l vor șterge forfetarele instituțiilor de cultură/ în care își sfîrșesc viața funcționarii trecuți prin sita unui/ ochi închis în care visează orbul un întuneric mult mai clar" (...) încă nu voi muri,/ poate chiar voi salva lumea..." (ibidem
Un lirism existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17281_a_18606]
-
ar fi meritat o soartă mai bună. Totul a fost conceput ca un pamflet cu o respirație agitată, de clip monstruos, al unei lumi - al unei civilizații, al unui mod de a (nu) fi - de care merită să se aleagă praful. Lumea merită să fie aruncată în aer, și noi odată cu ea! Violența eliberatoare. Autodistrugerea ca libertate absolută. Tînărul furios e un cineast californian - David Fincher (n. 1963), fost vecin de casă și apoi ucenic al lui George Lucas -, care a
Cu cine te-ai bate? by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17305_a_18630]
-
în singurătate/ acolo o liniște de nepătruns" (pajiște). Cuvîntul de ordine e uitarea cea atotvindecătoare: "dormi liniștit sub narcotic/ nu te doare nu te chinui/ vindecîndu-te/ lîngă tine și eu mă vindec// împrejurul nostru e un halou/ rar fire de praf se depun/ ca niște stele stinse la care/ ne uităm ocrotiți" (halou). Astfel versurile se comportă precum o mască de cloroform aplicată ființei care suferă. Incitantă apare confruntarea cu Celălalt, cu acel el-tu, ce, întrupînd factorul impersonalizării, face posibilă
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
doua jumătăți a secolului al XVII-lea, mergând până la poate cel mai tulburător poet baroc român, Tudor Arghezi. Precum Iisus odată, Miron Kiropol aruncă un blestem cumplit asupra orașului care îl alungase, promițându-și să nu-i mai simtă niciodată praful sub picioare: "Mâine în zori când vei pleca de aici,/ Să nu te uiți îndărăt, inimă,/ Ca femeia blestemată a lui Lot./ Anatema să cadă peste tine/ Oraș al curvei celei mari/ Prin care împerecheați scurmă porcii/ Unul în altul
Imposibila euharistie by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17369_a_18694]
-
țara mea/ asemeni țării tale/ asemeni țării lui se află/ peste nouă mări și nouă pustiuri de tristețe..." (Harta Europei). Amintirea sinistrei "revoluții din octombrie" apare înecată într-o mixtură de falsă mitologie și aspru cotidian: "De oboseală sau de praful drumului înghițind în sec/ la lăsatul secolului (XX firește)/ vine Hermes înțolit în uniformă albastră de poștaș/ spunînd că ne aduce un mesaj important despre o retro-revoluție. "Nu, nu! i-am zis protestînd/ numai nu ne aminti despre (marea)/ revoluție
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
sindicalizată în manifestările ei publice. Și acum, ca întotdeauna, se promite un viitor de aur, dar nu se suflă nici o vorbă despre clipa începerii lui. Faimosul pachet de reforme fiscale nu e nici el, la o analiză mai atentă, decât praf în ochii naivilor. Nivelarea TVA-ului la 19 la sută nu înseamnă decât zvârlirea câtorva ocale de plumb suplimentare în spinarea populației. Aceiași bugetari famelici și aceiași mici întreprinzători cocoșați de biruri vor plăti dezastruoasa politică a ultimilor zece ani
Cotiere Armani, abacuri Versace by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17386_a_18711]